SUPLIMENT REUMATOLOGIE

Alimente cu efect antiinflamator – prevenţie sau tratament?

 Foods with antiinflammatory effects – prevention or cure?

First published: 16 octombrie 2020

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Med.137.5.2020.3872

Abstract

Inflammation is the front-line biological reaction of the immune system to infections, iritation or injuries. Its persistence determines the installation of chronic inflammation that plays a key role in the development and progression of many chronic diseases, including autoimmunity, metabolic disorders such as atherosclerosis and obesity, but also tumoral pathologies. Studies reveal that various foods, but manly fruits, vegetables and legumes, contain high levels of phytochemicals that have antiinflammatory effects, but their mechanisms of action have not been fully identified. The aim of this paper is to discuss recent findings concerning the antiinflammatory effects of certain foods that can be used as natural modulators of proinflammatory gene expression and, thus, as natural strategies to promote a better health.

Keywords
inflammation, antiinflammatory, food

Rezumat

Inflamaţia reprezintă primul răspuns biologic al sistemului imu­ni­tar la infecţii, iritaţii sau leziuni, ajutând organismul să le limiteze. Persistenţa acesteia determină instalarea cro­ni­ci­ză­rii inflamatorii, care joacă un rol-cheie în dezvoltarea şi în progresia multor patologii, inclusiv bolile autoimune, tul­bu­ră­rile metabolice, ateroscleroza şi obezitatea, dar şi unele patologii tumorale. Studiile arată că diferite alimente, dar în principal fructele, legumele şi leguminoasele, con­ţin niveluri ridicate de fitochimicale ce prezintă efect an­ti­in­fla­ma­tor, dar mecanismele lor de acţiune nu au fost complet iden­ti­fi­cate. Scopul acestei lucrări este de a rezuma unele in­ves­tigaţii recente şi constatări privind studiile asupra efec­te­lor antiinflamatorii ale unor alimente care pot fi utilizate ca mo­du­la­tori naturali ai expresiilor genice proinflamatorii şi ca strategie naturală de promovare a unei stări de sănătate îm­bu­nătăţită. 

Inflamaţia este o armă cu două tăişuri. Pe de o parte, aceasta protejează organismul de invazia unor agenţi patogeni sau de stresul mecanic, pe de altă parte, atacă în profunzime organele interne atunci când se cronicizează. 

Patogeneza a numeroase boli este dependentă de procesele inflamatorii sistemice care angrenează atât sistemul imunitar specific, cât şi pe cel nespecific, înnăscut. În funcţie de cauză, procesul inflamator angrenează imunitatea specifică, aşadar şi cascada imunologică, în acest caz citokinele având principalul rol activ. Acestea sunt proteine cu acţiune atât autocrină, cât şi paracrină, fiind atât proinflamatorii, cât şi antiinflamatorii(1). Inflamaţia este cauzată de migrarea acestor mediatori de la nivel vascular la situsul compromis(2), alături de recrutarea tuturor celulelor proinflamatorii, şi de eliberarea speciilor reactive de oxigen pentru eliminarea patogenilor şi repararea tisulară. În general, inflamaţia, îndeosebi cea acută, este autolimitantă, dar, atunci când agentul inflamator persistă, aceasta se transformă în inflamaţie cronică, însoţită în cele mai multe cazuri de durere cronică(3).

La fel, alimentele pot fi atât agenţi proinflamatori, cât şi antiinflamatori, în funcţie de răspunsul hormonal pe care îl generează şi care este la rândul lui înrădăcinat în imunitatea nespecifică înnăscută. Principalul mecanism al acestui tip de imunitate este factorul de transcripţie genică NF-kB, care modulează expresia produşilor de inflamaţie, a diferitelor citokine, cum sunt interleukinele, factorul de necroză tumorală alfa (TNF-a), interferonul gama (IFN-d) şi ciclooxigenazele, care amplifică semnalele inflamatorii la nivel celular proximal(4).

Tot mai multe studii pun în lumină rolul modulator al alimentaţiei în managementul inflamaţiei, atât prin activarea NF-kB (un exemplu este stresul oxidativ provocat de excesul caloric), cât şi prin activarea sau dezactivarea, după caz, a unor markeri inflamatorii sistemici, precum proteina C-reactivă (PCR), IL-6 şi TNF-a. În general, un consum adecvat de alimente şi de nutrienţi specifici poate îmbunătăţi răspunsul inflamator şi stresul oxidativ. Assmann et al.(5) subliniază faptul că aderenţa la o dietă bogată în fibre şi antioxidanţi promovează un proces geriatric sănătos. De asemenea, există dovezi clinice asupra rolului unor diete precum DASH, cu rezultate active în prevenţia bolilor inflamatorii datorită conţinutului scăzut în găsimi saturate, dar şi conţinutului crescut în fibre derivate din fructe şi legume. Principalul mecanism biologic studiat în cazut dietei DASH este reducerea stresului oxidativ prin măsurarea nivelului izoprostanilor urinari, ca şi creşterea anticorpilor de oxidare a LDL-ului. Alţi autori s-au concentrat pe scăderea valorii proteinei C-reactive în cazul consumului ridicat de fructe şi legume(6-7). Reducerea gradului de inflamaţie este corelată cu conţinutul de fibre, micronutrienţi (vitaminele C şi E şi folaţi) şi fitochimicale (carotenoizi, fenoli, izoflavone şi indoli) ale fructelor şi legumelor. În plus, acestea stimulează producţia de butirat prin fermentarea fibrelor în colon de către microorganisme, precum B. hydrogenotrophica, E. rectale şi F. prausnitzii, printre altele, extrem de important în reducerea inflamaţiei mucoasei prin reducerea activităţii NF-kB la nivel celular. Pe de altă parte, flavonoidele care abundă în fructe, precum citricele, fructele de pădure, dar şi roşiile şi cruciferele, au fost studiate pentru efectul de ligand al joncţiunilor intercelulare, cu rol activ în menţinerea funcţiei barierei intestinale. Pe baza acestor dinamici, ghidurile recomandă cinci porţii zilnice de fructe şi legume în dietă pentru efectul antiinflamator.

Un alt factor dietetic cu efecte recunoscute antiinflamatorii, antimicrobiene şi antioxidante sunt acizii graşi mononesaturaţi prezenţi ca fracţiune lipidică în măsline şi în uleiul de măsline. Principalii compuşi responsabili de această acţiune sunt tirozolul, hidroxitirozolul şi oleuropeina, care au fost studiate ca fiind regulatori ai expresiei genice în răspunsul la stresul oxidativ şi la inflamaţie(8-9).

Alte studii indică acelaşi efect comparabil cu antiinflamatoarele nesteroidiene al oleocanthalului, compus fenolic din uleiul de măsline, aşadar includerea acestuia în farfuria zilnică este fără îndoială o strategie dietetică solidă de management al proceselor imunoinflamatorii(10).

Aceste alimente care servesc unei funcţii biologice recunoscute medical se încadrează în categoria alimentelor funcţionale. Un astfel de aliment este propolisul, care după unii autori are efecte puternice asupra NF-kB şi TNF-a, dar diferit faţă de al altor alimente, şi anume acţionează asupra procesului de migraţie a neutrofilelor la locul inflamaţiei. Ştim că, în unele boli cronice inflamatorii, activitatea exacerbată a neutrofilelor nu rezultă în rezoluţia procesului inflamator, ci deseori aduce daune tisulare. De aceea, inhibarea migraţiei neutrofilelor este considerată un obiectiv-cheie în tratamentul bolilor inflamatorii. Faptul că propolisul a fost studiat in vivo pentru proprietăţile sale de reducere a NF- kB şi a TNF-a în macrofage îl face să fie folosit ca aliment funcţional cu potenţial de bioactivitate în gestionarea inflamaţiei şi a sănătăţii cardiometabolice(11-12).

Inflamaţia este crucială în bolile vasculare. Deseori, un agent derivat din alimentaţie şi responsabil de instalarea inflamaţiei este acroleina, un agent toxic rezultat atât în urma procesului de prăjire a uleiurilor la temperaturi înalte care depăşesc punctul lor de fum, dar prezent şi în fumul de ţigară. Acroleina promovează instalarea aterosclerozei prin intermediul unui proces inflamator pe calea ciclooxigenazelor (COX-2) şi al producţiei de prostaglandine. Curcumina, cu denumirea chimică de metan diferuloil, polifenolul hidrofob principal şi extrem de concentrat al rizomului plantei Curcuma longa sau turmericului, este compusul cel mai studiat pentru capacitatea sa de a atenua răspunsul inflamator prin inhibarea COX-2 şi a prostaglandinelor la nivel de celule endoteliale, chiar şi atunci când daunele au fost induse de ingestia unei concentraţii mari de acroleină. Efectele curcuminei sunt extrem de complexe, incluzând supresia speciilor reactive de oxigen şi rezultând într-un efect antiinflamator sistemic. Mai puţin cunoscut este faptul că biodisponibilitatea curcuminei este redusă din cauza metabolizării sale rapide la nivel hepatic şi de perete intestinal. De aceea, asocierea acesteia cu piperina, inhibitor al glucuronidării hepatice şi intestinale, îi creşte biodisponibilitatea şi farmacocinetica in vivo.

Pe lângă bine cunoscutul caz al curcuminei, atunci când alimentele cu efecte antiinflamatorii trebuie să se regăsească constant în farfurie, este important să se apeleze la alimente comune, cunoscute pentru efectele acestora asupra proceselor inflamatorii. Un aliment pe cât de comun, pe atât de preţios este ciuperca. Polizaharidele fungice, în special trehaloza, constituie o resursă importantă în protecţia celulară în faţa denaturării proteice, reducând în acelaşi timp peroxidarea lipidică şi nivelul acidului arahidonic (omega 6) din membrana celulară aflată sub atacul stresului oxidativ(14).

Toate ciupercile conţin trehaloză în concentraţii diferite; Agaricus bisporus sau ciupercile champignon, cea mai răspândită ciupercă comestibilă la nivel mondial, con­ţin 1-3% trehaloză. Important este de menţionat şi faptul că polizaharidele fungice sunt clasificate ca pre­bio­tice, chitosanii şi glucanii având un bine cunoscut efect antilipemic şi hipoglicemiant(15).

Beta-glucanii şi indolul non-halucinogenic din alte specii de ciuperci au efecte atât asupra maturării celulelor imune (Lentinula edodes sau Shiitake), cât şi a sistemului nervos (Cantharellus cibarius sau gălbiorii), datorită conţinutului crescut de serotonină şi melatonină(16).

Tot din regnul vegetal, un element mai puţin cunoscut, deşi foarte prezent şi în România în natură, sunt microalgele albastre. Spirulina platensis este unul din principalul reprezentant al acestei categorii şi este numită impropriu algă pentru că nu are structură de frunză şi este procariotă, ea fiind de fapt o cianobacterie. Spirulina trăieşte în apele dulci şi a fost folosită de secole în toate culturile datorită densităţii ei proteice şi vitaminice. Astăzi o avem sub formă nutraceutică, de supliment alimentar. Studiile clinice arată efectele acesteia asupra degenerărilor musculoscheletale, a stresului oxidativ şi a stimulării producţiei de anticorpi care modulează în manieră adaptogenă expresia genică a citokinelor, manifestând astfel un puternic efect imunostimulator şi antiinflamator. Mecanismele sale de acţiune nu sunt cunoscute în totalitate, dar includerea ei în alimentaţia cotidiană este promiţătoarea pentru reglarea răspunsului inflamator.

Încă din 2007, la definiţia „farfuriei sănătoase” cu efecte antiinflamatorii sistemice au contribuit Joslin Diabetes Center de la Harvard University, alături de multe alte grupuri de cercetare, care recomandă o distribuţie calorică zilnică de 40% carbohidraţi, 30% proteine şi 30% lipide ca având un efect de îmbunătăţire a curbei glicemice şi de reducere a inflamaţiei sistemice(4). De aceea, farfuria se recomandă a fi împărţită în trei părţi aproape egale, una să conţină proteine de origine fie vegetală, fie animală, cu conţinut lipidic scăzut, iar celelalte două treimi să conţină carbohidraţi multicolori, în principal din legume non-amidonoase şi fructe. Aportul lipidic se recomandă a fi furnizat de uleiul de măsline adăugat acestei farfurii. Pentru a completa schema cu recomandări de frecvenţă alimentară, susţinută de un suport vizual, un grup de cercetători, reprezentând colaborarea între diferite universităţi de medicină din Italia, a propus în 2018 o piramidă alimentară (figura 1) ce conţine combinaţia şi cantităţile recomandate din principalele grupe alimentare care în urma unor recenzii sistemice (dar nu în urma unei metaanalize) s-au presupus a fi propice unei diete cu efect antiinflamator şi, implicit, analgezic, în contextul durerii cronice(17).
 

Figura 1. Piramida alimentară pentru managementul dietetic al inflamaţiei (după Rondanelli et al., 2018)
Figura 1. Piramida alimentară pentru managementul dietetic al inflamaţiei (după Rondanelli et al., 2018)

Chiar dacă este nevoie de cercetare ştiinţifică şi de intervenţii extensive in vivo pentru a putea stabili fără echivoc structura unei diete care să conţină cele mai eficiente alimente antiinflamatorii ca strategie complementară de tratament şi ţinând cont de faptul că alimentaţia trebuie personalizată fiecărui individ în parte, în funcţie de structura biologică individuală, includerea unor alimente precum cele prezentate anterior şi în cadrul piramidei este cea mai simplă intervenţie preventivă în evoluţia fiziopatologică a bolilor cronice.

Bibliografie

  1. Zhu F, Du B, Xu B. Antiinflammatory effects of phytochemicals from fruits, vegetables, and food legumes: A review. Crit Rev Food Sci Nutr. 2018;58(8):1260-1270.

  2. Sokol CL, Luster AD. The chemokine system in annate immunity. Cold Spring Harb Perspect Biol. 2015;7(5):a016303.

  3. Mittal M, Siddiqui MR, Tran K, et al. Reactive oxygen species in inflammation and tissue injury. Antioxid Redox Signal. 2014;1126-1167.

  4. Sears B. Antiinflammatory Diets. Journal of the American College of Nutrition. 2015,34:sup 1,14-21.

  5. Assmann KE, Lassale C, Andreeva VA, et al. A helthy dietary pattern at midlife, combined with a regulated energy intake, is related to increased odds for healthy agig. J Nutr. 2015;2139-2145.

  6. Bhupathiraju SN, Tucker TL. Greater variety in fruit and vegetable intake is associated with lower inflammation in Puerto Rican adults. Am J Clin Nutr. 2011;37-46.

  7. Esmaillzadeh A, Kimiagar M, Mehrabi Y, et al. Fruit and vegetable intakes, C-reactive protein, and the metabolic syndrome. Am J Clin Nutr. 2006;1489-1497.

  8. Visioli F, Bellosta S, Galli C. Oleuropein, the bitter principle of olives, enhances nitric oxide production by mouse macrophages. Life Sci. 1998;62(6):541-6.

  9. Manna C, Galletti P, Cucciolla V, et al. Olive oild hydroxythyrosol protects human erythrocytes against oxidative damages. J Nutr Biochem. 1999;10(3):159-65.

  10. Gambino MC, Accardi G, Aiello A, et al. Effect of Extra Virgin Olive Oil and Table Olives on the Immune Inflammatory Responses: Potential Clinical Applications. Endocrine, Metabolic & Immune Disorders - Drug Targets. 2018;18(1):14-22.

  11. Dias Nani B, Orlandi Sardi JdC, Goldoni Lazarini J, et al. Antiinflammatory and anti-Candida Effects of Brazilian Organic Propolis, a Promising Source of Bioactive Molecules and Functional Food. J Agric Food Chem. 2020;68(10):2861-2871.

  12. Braakhuis A. Evidence on the Health Benefits of Supplemental Propolis. Nutrients. 2019;11(11):2705.

  13. Shoba G, Joy T, Joseph T, et al. Influence of piperine on the pharmacokinetics of curcumin in animals and human volunteers. Planta Med. 1998;64(4):353-6.

  14. Muszynska B, Grzywacz-Kisielevska A, Kala K, et al. Antiinflammatory properties of edible mushrooms: A review. Food Chemistry. 2018;243:373-381.

  15. Friedman M. Mushroom polysaccharides: Chemistry and Antiobesity, Antidiabetes, Anticancer and Antibiotic Properties in Cells, Rodents and Humans. Foods. 2016;5(4):80.

  16. Muszynska B, Kala K, Firlej A, et al. Cantharellus cibarius - culinary medicinal mushroom content and biological activity. Acta Poloniae Pharmaceutica. 2016;5(4):80.

  17. Rondanelli M, Faliva MA, Miccono A, et al. Food Pyramid for subjects with chronic pain: foods and dietary constituents as anti-inflammatory and antioxidant agents. Nutrition Research Reviews. 2018;31(1):131-151.

Articole din ediţiile anterioare

SUPLIMENT PEDIATRIE | Ediţia 6 / 2016

Sindromul enterocolitei induse de proteine alimentare

Andreea Ioana Popescu

Sindromul enterocolitei induse de proteine alimentare (SEIPA) este o afecţiune de hipersensibilitate alimentară non-IgE mediată, care apare de obic...

08 martie 2016
IMAGINE CLINICĂ | Ediţia 3 117 / 2017

Dermatita de contact iritativă

Vlad Mihai Voiculescu

Dermatita de contact reprezintă o inflamație a pielii. Se împarte în trei categorii: 

19 mai 2017
SUPLIMENT GASTROENTEROLOGIE | Ediţia 4 136 / 2020

Sindromul de intestin iritabil. Caracteristici şi aspecte nutriţionale

F. Ruta, M. Tarcea, Victoria Rus, A. Galdea, R. S. Şipoş

Sindromul de intestin iritabil (SII) este o boală gas­tro­in­tes­tinală funcţională frecventă, caracterizată prin dureri abdominale cronice şi modi...

19 septembrie 2020