De ce rămâne astmul o problemă de sănătate publică?
Astmul este una din bolile respiratorii obstructive cronice cu prevalenţă mare, în special în rândul copiilor, şi care continuă să reprezinte, prin ratele de morbiditate şi mortalitate, o problemă de sănătate publică(1).
Printre cauzele care contribuie la perpetuarea acestei situaţii se numără şi faptul că, în ciuda progreselor înregistrate în ceea ce priveşte înţelegerea mecanismului fiziopatologic subiacent şi arsenalul terapeutic existent, într-un număr însemnat de cazuri, obiectivele pe termen lung ale managementului bolii nu se ating, astfel încât boala rămâne necontrolată.
Ce înseamnă astm controlat?
Caracterizat prin inflamaţia căilor aeriene şi definit prin istoricul de simptome respiratorii (wheezing, dificultăţi de respiraţie, constricţie toarcică şi tuse), variabile în timp şi ca intensitate, la care se adaugă limitarea variabilă a fluxului de aer expirat, astmul trebuie abordat atât prin prisma controlului simptomelor, cât şi a reducerii riscului de evenimente adverse (exacerbare, limitare persistentă a căilor aeriene, efecte secundare adverse ale tratamentului)(2).
Aceste obiective nu pot fi atinse decât prin realizarea unui parteneriat între echipa terapeutică şi pacient sau aparţinătorii acestuia(2), o condiţie pentru care este necesară comunicarea eficientă, cu atât mai importantă acum, când tratamentul farmacologic al astmului a înregistrat, relativ recent, o modificare fundamentală.
Schimbare de paradigmă în tratamentul astmului
Această schimbare se referă la rolul beta-2-agoniştilor cu durată de acţiune scurtă, care nu mai sunt indicaţi în monoterapie pentru tratamentul adulţilor şi adolescenţilor cu astm. Recomandarea vine din partea autorilor Global Initiative for Asthma (GINA), ca urmare a studiilor care au arătat, de-a lungul timpului, că pacienţii cu astm care se bazează preponderent pe tratamentul cu bronhodilatatoare cu durată de acţiune scurtă au o rată crescută a spitalizării şi deceselor, prin neglijarea componentei inflamatorii a fiziopatologiei bolii(2).
În consecinţă, recomandarea actuală privind abordarea terapeutică a adulţilor şi adolescenţilor cu astm pune accentul pe utilizarea tratamentului cu corticoizi inhalatori ca tratament de întreţinere, singurul eficient în a controla simptomele şi a reduce riscul de exacerbare severă(2).
În ceea ce priveşte tratamentul la nevoie, GINA menţionează două opţiuni(2):
1) combinaţia corticosteroid inhalator în doză mică – formoterol, recomandată preferenţial pentru că, în comparaţie cu utilizarea beta-2-agoniştilor cu durată de acţiune scurtă, reduce riscul de exacerbare severă, asigurând concomitent acelaşi grad de control al simptomelor, sau
2) utilizarea beta-2-agoniştilor cu durată de acţiune scurtă, atunci când prima opţiune nu este posibilă sau dacă pacientul este stabil, aderent la tratamentul de întreţinere şi fără istoric de exacerbare în ultimele 12 luni.
În acest al doilea caz, dacă pacientul se află în treapta I de tratament, administrarea beta-2-agonistului cu durată de acţiune scurtă se va face împreună cu a unui corticosteroid inhalator în doză mică.
În treptele 2-5, pacientul este în tratament de întreţinere cu un corticosteroid inhalator şi îşi administrează beta-2-agonistul cu durată de acţiune scurtă ca tratament la nevoie.
Asthma Right Care
Recomandările menţionate anterior modifică structural un algoritm de tratament folosit timp de mai multe decenii şi adânc înrădăcinat atât în obiceiurile de prescriere ale medicilor, cât şi în practica de autoîngrijire a pacienţilor. Ca urmare, există o latenţă mare în aplicarea lor, ceea ce contribuie la menţinerea cifrelor mari de morbiditate şi mortalitate legate de astm.
În acest context, International Primary Care Respiratory Group (IPCRG) – o organizaţie internaţională ce reuneşte mai multe asociaţii naţionale ale profesioniştilor din domeniul asistenţei medicale primare cu interes special în sănătatea respiratorie – a demarat proiectul Asthma Right Care, o iniţativă care vizează implementarea unui model-etalon de îngrijire a pacienţilor cu astm, bazat pe dovezile ştiinţifice şi recomandările de bună practică existente(3). Se încearcă, astfel, demararea unei mişcări sociale la nivel global, după modelul altor iniţiative pentru sănătate similare, bazate pe următoarele principii: crearea unei sfere de influenţă prin angajarea oamenilor potriviţi la locul şi în momentul potrivit; prioritizarea acţiunilor menite să mobilizeze diversele categorii de persoane interesate în domeniu şi testarea diverselor strategii prin prisma eficacităţii şi a modului creativ de folosire a resurselor existente; cultivarea diversităţii şi valorificarea experienţelor, abilităţilor şi intereselor aduse de fiecare parte implicată(4).
Există, în acest moment, patru ţări-pilot – Canada, Portugalia, Spania şi Marea Britanie –, cu extindere în Olanda, Grecia, Australia, Argentina şi Franţa, alături de deschiderea IPCRG de a sprijini demararea unor iniţiative similare şi în alte ţări.
În România, Grupul RespiRo, care îşi desfăşoară activitatea sub egida Societăţii Naţionale de Medicina Familiei şi a Centrului Naţional de Studii pentru Medicina Familiei, intenţionează să se alăture acestui proiect internaţional şi, ca un prim pas, să atragă atenţia asupra folosirii inadecvate a beta-2- agoniştilor cu durată de acţiune scurtă. Campania va fi derulată sub numele de Asthma Right Care România, iar membrii echipei RespiRo speră că li se vor alătura, ca parteneri, societăţile profesionale partenere, asociaţiile de pacienţi, reprezentanţi ai mass-media şi decidenţilor politici, într-un efort comun de a reduce impactul pe care astmul îl are în prezent atât asupra calităţii vieţii pacienţilor şi familiilor acestora, cât şi în termeni de sănătate publică.
Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.