Binele se face în linişte...

Pandemia anului 2020 a pus o pauză... O pauză într-o eră în care toată lumea ştie tot şi de toate, în  care drepturile sunt strigate mai sonor decât obligaţiile, iar medicului de familie i se cere bilet de trimitere la te miri ce specialist sau investigaţie fără să fi primit o indicaţie medicală avizată în prealabil. Deşi este gatekeeperul sistemului de sănătate – în realitate însă, ultima verigă a „lanţului trofic” –, medicul de familie vrea să fie alături de pacienţii săi!

Pandemia a lovit fără să facă dife­ren­ţieri, dar cu impact direct raportat la modul în care a fost pregătită fiecare parte din globul pământesc. Pe noi, românii, dar poate totuşi mai puţin decât pe alţii, ne-a luat pe nepregătite, ca troienele de zăpadă pe drumurile publice în luna cadourilor de Crăciun. Ne aflăm cu toţii, medici din toate specialităţile medicale, în luptă împotriva unui duşman nemilos, imprevizibil; cu toate acestea, în paralel cu miile de cazuri de îmbolnăviri de COVID-19, rămân celelalte boli, afecţiuni care nu s-au oprit, care nu au dispărut, care nu s-au tratat din senin. Ele continuă să trimită, spre a căuta ajutor medical, pacienţi tineri sau mult mai puţin tineri... Şi, în acest context, medicul de familie este prompt, la capătul celălalt al telefonului sau, atunci când situaţia o cere, la vizita la domiciliu sau la consultaţia la cabinet.

Dincolo de lumea din cabinet, o lume ca toată aceea în care ne aflăm acum, o lume „fără” – fără strategii, fără stocuri, fără protecţie –, medicul de familie nu s-a oprit, a continuat în linişte să fie suportul familiei. A continuat în linişte să trimită la farmacie reţeta electronică a părinţilor noştri, a bunicilor noştri, pentru a fi protejaţi de acutizări ale bolilor cronice, sau, într-un caz fericit, continuă să „ia” telefonic temperatura pacientului „suspect”. Dacă nu, într-un caz mai puţin fericit, se trezeşte plouat de stropii tusei lui Flügge...

Fără zgomot şi fără prea mult suport, medicii de familie sunt în faţa situaţiei de a asigura strategiile de suport financiar ale cabinetului, protecţia epidemiologică şi financiară a familiei fiecăruia dintre ei, pro­tec­ţia angajaţilor cabinetului. Cui să spu­nă? Cui să ceară ajutor? Cu muncă sus­ţi­­nu­tă şi grijă pentru pacienţi, medicii de fa­mi­lie continuă să fie parte a celor care ducem acest război, luând în linişte o povară de pe umerii spitalelor româneşti, povară care, pentru acestea, fie ele COVID-19 sau nu, ar fi foarte mare, prea mare, şi tot acest eşa­fo­daj ar pica. La nivel global, asistenţa me­di­ca­lă primară se asigură că echipa şi fa­ci­li­tăţile de care dispune fac faţă în a ges­tio­na ameninţarea reprezentată de COVID-19, se asigură să co­mu­ni­ce creativ cu comunitatea şi continuă să ofere îngrijire pacienţilor.

În interpretarea teoriei solare, regele Sisif reprezintă discul soarelui care răsare în fiecare dimineaţă şi se ascunde la apus. Văd în fiecare medic de familie un Sisif, un profesionist care depune un efort îndelungat, istovitor şi de multe ori zadarnic, asemeni personajului mitologic. Pentru îndrăzneala sa de a se poziţiona mai presus de zei, Sisif a fost condamnat pe veşnicie să urce pe vârful unui deal un bolovan care era rostogolit înapoi în vale aproape de final, astfel că munca trebuia reluată mereu de la capăt, din acelaşi punct.