Consideraţii în abordarea copiilor cu tulburări de spectru autist în cabinetul stomatologic

Abrevieri: TSA – tulburare de spectru autist; ADHD – tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie; FBS – Scala Frankl de evaluare a comportamentului; ID – dizabilitate intelectuală

Introducere

Deşi anxietatea, stresul şi reacţiile imprevizibile se întâlnesc în mod uzual în timpul tratamentului stomatologic, deopotrivă la adulţi, cât şi la copii, complianţa problematică specială a copiilor cu tulburări de spectru autist (TSA) în serviciile stomatologice aduce provocări complexe⁽¹⁾. Lucrarea de faţă abordează problematica pacienţilor pediatrici cu TSA care necesită intervenţii stomatologice, în contextul necesităţii îmbunătăţirii permanente a integrării, siguranţei şi eficienţei tratamentului pentru aceşti copii şi al unei mai bune înţelegeri a particularităţilor comportamentale şi de procesare senzorială ale pacienţilor cu neurodezvoltare atipică.

Tulburare complexă de neurodezvoltare, autismul implică patternuri comportamentale repetitive, restrictive şi are un impact major asupra interacţiunilor sociale şi a comunicării⁽²⁾.

Conform studiilor epidemiologice raportate de Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC) din Statele Unite ale Americii, în 2023, pentru datele colectate în 2020, unu din 36 de copii suferea de TSA, cu o creştere considerabilă a incidenţei în comparaţie cu datele furnizate de studiile de acum 15-20 de ani⁽³⁾. Incidenţa şi prevalenţa TSA au crescut treptat începând cu anii 1990, iar explicaţia acestui fenomen este încă un subiect dezbătut de clinicieni şi cercetători⁽⁴⁾.

În contextul acestei „epidemii mondiale” a tulburărilor de spectru autist, tot mai mulţi pacienţi cu autism se prezintă în clinicile sau serviciile de stomatologie, majoritatea specialiştilor confruntându-se cu provocări zilnice în abordarea celor cu un comportament necooperant.

Având în vedere că tulburarea de spectru autist este o afecţiune care persistă toată viaţa, tabloul clinic specific al bolii poate prezenta simptome ce se ameliorează, se remit sau se agravează în timp, în funcţie de eficienţa programului de terapie adaptat la nevoile copilului, potenţialul său cognitiv şi de contextele sociale pe care acesta le experimentează⁽⁵⁾. Copiii cu un coeficient de inteligenţă scăzut prezintă o funcţionalitate zilnică afectată, necesitând un mediu protectiv şi o supraveghere atentă, având un prog­nos­tic nefavorabil în ceea ce priveşte achiziţiile aşteptate conform vârstei cronologice⁽⁶⁾.

Un alt aspect care creează dificultăţi  în abordarea stomatologică şi care creşte probabilitatea ca aceşti copii să aibă o igienă orală deficitară şi, în subsidiar, un status oro-dentar precar este legat de prezenţa comorbidităţilor, a tulburărilor adiţionale frecvent asociate simptomatologiei TSA. 70% dintre pacienţii cu TSA sunt diagnosticaţi cu cel puţin un diagnostic comorbid şi 50% dintre ei au multiple tulburări de sănătate mintală asociate⁽⁷⁾. Cele mai frecvente tulburări care însoţesc autismul sunt: deficitul intelectual, ADHD, tulburările de anxietate şi epilepsia⁽⁸⁾. Obiectivele acestui studiu au fost nu doar de a caracteriza dificultăţile comportamentale ale acestor copii în cabinetul stomatologic, ci şi de a stabili proporţia tulburărilor asociate care pot influenţa complianţa la deprinderile de igienă orală şi la manevrele stomatologice. În grupul de studiu, comorbidităţile întâlnite la copiii cu TSA au fost ADHD şi întârzierea în dezvoltarea psihică.  Întrucât, pentru majoritatea pacienţilor incluşi în studiul nostru, cea mai frecventă comorbiditate a fost tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD), vom oferi câteva detalii despre particularităţile pacienţilor cu aceste două tulburări coexistente.

Conform literaturii de specialitate, 50% până la 70% dintre copiii cu TSA au ADHD comorbid⁽⁹⁾. Acestea sunt două tulburări de neurodezvoltare ce se dezvoltă în copilărie şi, frecvent, copiii cu autism prezintă hiperactivitate, neatenţie şi impulsivitate, care sunt simptomele de bază ale ADHD. Copiii cu această asociere diagnostică prezintă un tablou psihopatologic mai sever în ceea ce priveşte comunicarea socială, probleme de conduită (adesea, tantrumuri şi comportamente opoziţionale la vârste mici), simptome de anxietate şi depresie⁽¹⁰⁾. Aceste două entităţi diferite au la bază o suprapunere neuropsihologică bazată pe mecanismele de reglare a emoţiilor⁽¹¹⁾.

A doua cea mai frecventă afecţiune care coexistă cu TSA constă în deficienţă intelectuală şi întârziere în dezvoltarea psihică; ratele de pacienţi cu această comorbiditate sunt de până la 60% dintre cazurile de TSA⁽¹²⁾. Întârzierea în dezvoltarea psihică se caracterizează prin tulburări cognitive şi deficite privind abilităţile sociale şi adaptative necesare în sarcinile vieţii cotidiene. Cu cât nivelul de IQ este mai scăzut, cu atât comportamentele atipice sunt mai provocatoare şi mai dificil de gestionat la copiii cu TSA^(13,14).

Cei mai mulţi dintre copiii din studiul nostru care au prezentat tulburările asociate amintite mai sus au dovedit şi abilităţi de comunicare deficitare, atât verbale, cât şi nonverbale. Este cunoscut faptul că, în timp ce copiii cu autism înalt funcţional dezvoltă abilităţi lingvistice excepţionale, cei care au drept comorbiditate întârziere în dezvoltarea psihică înregistrează dificultăţi de limbaj sau vorbire pe un continuum ascendent de severitate. Toţi copiii din studiul nostru au prezentat o întârziere în debutul vorbirii sau în folosirea limbajului, unii dintre ei rămânând nonverbali sau minim verbali. După evaluarea copiilor participanţi în studiu, am considerat dificultăţile de limbaj ca fiind simptome integrate la tulburarea lor de neurodezvoltare, nu clasificate ca o entitate diagnostică separată.

Manifestări exprimate de pacienţi (legate de trăsături specifice ale TSA), cu impact asupra procedurilor stomatologice şi a complianţei la intervenţii:

• Dificultăţi de procesare senzorială. Anumiţi stimuli senzoriali, cum ar fi luminile puternice, zgomotele puternice sau texturile necunoscute pot face ca mediul din cabinetul stomatologic să fie copleşitor pentru pacienţii cu TSA.

Un tip specific de dificultate de procesare senzorială, relevant în mediul stomatologic, este hipersenzitivitatea senzorială. Comună în TSA, hipersenzitivitatea senzorială poate apărea în oricare dintre cele şapte sisteme senzoriale: tactil, vestibular, auditiv, vizual, proprioceptiv, gustativ şi olfactiv, şi se manifestă ca o reacţie comportamentală exagerată sau o evitare extremă a experienţelor senzoriale comune pe care ceilalţi le consideră tolerabile. În timpul intervenţiilor stomatologice, acestea se pot traduce prin: reacţie exagerată la atingeri neprevăzute sau neaşteptate la nivelul cavităţii orale, stări fizice neplăcute provocate de mişcările uniturilor dentare; teama de lumina puternică sau de personalul (medic/asistentă) care poartă o mască pe faţă şi echipament specific, reacţii excesive la sunetul instrumentelor dentare, refuzul soluţiilor prescrise din cauza gustului, texturii sau a mirosului acestora⁽¹⁵⁾.

Din cauza dificultăţilor de procesare senzorială, pot apărea agitaţie psihomotorie, disconfort marcant la nivel comportamental, generat de anumiţi stimuli precum sunete sau texturi, chiar consideraţi imperceptibili de către ceilalţi. De asemenea, unii copii autişti se angajează în atitudini senzoriale sau comportamente de tip căutare senzorială, cum ar fi mestecatul obiectelor sau agitaţia, neliniştea motorie, ce trebuie luate în considerare şi atent gestionate pentru a asigura siguranţa copilului în mediul stomatologic. Prevalenţa ridicată a deficitelor de integrare senzorială la copiii cu TSA, de până la 100%, este relevată în studii recente⁽¹⁶⁾.

• Dificultăţi de comunicare

Pentru a construi o relaţie cu copiii, pentru a le explica procedurile dentare, pentru a le transmite informaţii care să ajute la luarea deciziilor şi pentru a le oferi sfaturi privind prevenirea şi/sau agravarea patologiilor cavităţii orale, este esenţială o comunicare eficientă între echipa stomatologică, copii şi părinţi. În plus, comunicarea eficientă joacă un rol semnificativ în reducerea anxietăţii copiilor şi în sporirea cooperării lor în timpul terapiei.

• De asemenea, dificultatea acceptării tranziţiilor şi schimbărilor de rutină pentru copiii cu tulburări de dezvoltare în spectrul autist poate duce la creşterea anxietăţii sau la opoziţie; aşadar, nu doar anxietatea specifică stomatologică determină reacţii dezadaptative, dar şi anxietatea faţă de procedurile stomatologice este un factor important ce conduce la evitarea acestor intervenţii şi la instalarea tabloului clinic al patologiilor orale cronice^(17,18).

Materiale şi metodă

A fost realizat un studiu transversal în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, Bucureşti, Departamentul de Stomatologie Pediatrică. Studiul şi-a propus să exploreze particularităţile din punctul de vedere al aspectelor comportamentale, al complianţei la procedurile/evaluarea stomatologică şi al statusului de sănătate orală ale unui grup de pacienţi pediatrici diagnosticaţi anterior cu TSA care au beneficiat de intervenţii stomatologice.

Participanţii au fost incluşi în studiu în conformitate cu următoarele criterii:

• diagnosticul de TSA înainte de înscrierea în studiu;
• vârsta sub 18 ani;
• adresabilitatea la serviciul de stomatologie pediatrică.

Pentru fiecare pacient inclus în grupul de studiu (30 de participanţi), părinţii şi-au exprimat consimţământul informat.

Criteriile de excludere au constat în alte afecţiuni medicale acute care interferează cu starea copilului.

Examinarea şi tratamentul dentar au fost efectuate în prezenţa constantă a unui părinte sau a unei persoane de referinţă, îngrijitor al copilului.

Evaluarea şi examinarea de psihiatrie pediatrică şi cea psihologică au fost efectuate anterior procedurilor stomatologice. Prezenţa tulburărilor de neurodezvoltare pentru copiii participanţi la studiu a fost evaluată în conformitate cu criteriile de diagnostic stabilite în ICD-10 (Clasificarea Statistică Internaţională a Bolilor şi Proble­melor de Sănătate Conexe – a 10-a revizuire). Au fost cuprinse profilurile de autism din rubrica tulburărilor generalizate de dezvoltare din ICD-10, inclusiv autismul infantil, autismul atipic şi sindromul Asperger. Pentru ADHD, în conformitate cu criteriile de diagnostic ICD-10, au fost incluse: tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate de tip predominant neatent şi tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate de tip combinat.

Criteriul de includere în studiu l-a reprezentat un diag­nostic preexistent raportat de TSA. Evaluarea psihiatrică s-a axat pe confirmarea prezenţei criteriilor ICD-10 pentru TSA, pe identificarea simptomelor relevante şi pe gestionarea acestora, inclusiv a medicaţiei psihotrope, precum şi pe evaluarea comorbidităţilor psihiatrice şi de neurodezvoltare asociate. În plus, evaluarea clinică psihologică a suplimentat acest obiectiv cu ajutorul unor instrumente psihometrice validate, cum ar fi Autism Disorder Observation Scale, Child-ADHD Rating Scale ADHD şi a inclus, de asemenea, evaluarea dezvoltării cognitive. 

Datele privind prezenţa comorbidităţii cu ADHD şi întârzierea în dezvoltarea psihică au fost înregistrate pentru a observa modul în care aceste simptome coocurente influenţează complianţa copilului la evaluarea şi intervenţia stomatologică. Am considerat întârzierea în dezvoltarea psihică o deficienţă intelectuală corespunzătoare unui IQ mai mic de 69, conform criteriilor ICD-10, evaluată cu teste psihometrice adecvate vârstei: Stanford-Binet, WISC IV.

Nu au fost identificate şi înregistrate alte afecţiuni psihiatrice, conform criteriilor ICD-10 pentru participanţi; nu au existat dizabilităţi senzoriale specifice, locomotorii sau alte dizabilităţi la copiii incluşi în studiu, iar afecţiunile medicale acute au fost considerate un criteriu de excludere.

Au fost înregistrate date privind următorii indicatori de sănătate orală şi indicatori comportamentali:

I. Indicatori de sănătate orală

• Status odontal. S-au înregistrat numeric dinţii cariaţi, absenţi şi trataţi (corect şi/sau incorect), precum şi statusul periodontal, iar datele au fost sintetizate în ceea ce priveşte afectarea carioasă sau afectarea generală a dinţilor raportată la totalul dinţilor erupţi, pe o scară cu patru niveluri: redusă (<25% rată de afectare); uşoară (26-50%); moderată (51-75%); severă (>75%).
• Abilităţile de igienă orală ale copilului au fost evaluate de către părinte sau persoana de îngrijire pe o scară cu trei niveluri: independent-cooperant (copilul are abilităţi adecvate vârstei privind periajul dinţilor, îndemnat sau cu puţin ajutor); asistat (periajul dinţilor este gestionat de îngrijitor, acceptat de copil); refuz (copilul refuză periajul dentar în mod constant şi categoric).

II. Indicatori comportamentali

• Complianţa copilului din punctul de vedere al evaluării comportamentului a fost realizată cu ajutorul Scalei Frankl de evaluare a comportamentului (FBS), un instrument de observaţie comportamentală utilizat atât în stomatologia clinică, dar şi în cercetare, inclusiv pentru pacienţii cu TSA. Scala de evaluare a comportamentului dezvoltată de S.N. Frankl în 1962 este una dintre cele mai utilizate scale de evaluare a comportamentului în cercetarea stomatologică pediatrică şi în practica clinică uzuală⁽¹⁹⁾. În prezent, Scala Frankl de evaluare a comportamentului nu are o documentaţie statistică din punctul de vedere al proprietăţilor sale psihometrice, în special în ceea ce priveşte validitatea pentru populaţia de copii din România; în ciuda acestei limitări, cercetătorii continuă să utilizeze Scala Frankl în studiile lor asupra acestor populaţii pediatrice, recunoscând valoarea acestui instrument în identificarea comportamentului copiilor în contextul medical specific⁽²⁰⁾. Comportamentul fiecărui copil a fost clasificat de către un medic stomatolog pediatru experimentat, într-una dintre cele patru categorii ale Scalei Frankl de evaluare a comportamentului, care acoperă reacţiile în mediul stomatologic în timpul procedurilor, după cum urmează⁽²¹⁾:

- Categoric negativ, manifestat prin refuzul tratamentului, atitudine extrem de opozantă, ţipete, agitaţie, agresivitate.

- Negativ, manifestat prin reticenţă în acceptarea tratamentului, atitudine necooperantă, dovezi de atitudine negativă, dar nu pronunţată.

- Pozitiv, manifestat prin acceptarea tratamentului, prudenţă, atitudine rezervată, inhibiţie, pacientul urmează instrucţiunile medicului dentist.

- Categoric pozitiv, manifestat prin complianţă în timpul intervenţiei, copilul exprimă curiozitate în legătură cu procedurile, este relaxat.

• Prezenţa stereotipiilor psihomotorii şi a crizelor de agitaţie a fost consemnată de către un medic stomatolog pediatru cu experienţă, după ce a clarificat cu echipa de  specialişti în sănătate mintală manifestările autiste specifice; au fost înregistrate ca fiind prezente sau absente.

Analiza datelor a inclus statistici descriptive, frecvenţe relative şi procentaje pentru variabilele categorice, medii pentru variabilele cu scară de interval şi analiză multivariată. Corelaţia Spearman Rank a fost utilizată pentru a explora relaţia dintre variabilele comportamentale şi de sănătate oro-dentară.

Rezultate şi discuţie

Eşantion

Participanţii au fost 30 de copii, 19 băieţi şi 11 fete. Vârstele au fost cuprinse între 3 şi 16 ani, vârsta medie fiind de 10,13 ani, cu deviaţie standard de 3,989 (tabelul 1).

Distribuţia participanţilor din eşantion în funcţie de prezenţa stereotipiilor motorii şi a crizelor de agitaţie

O proporţie semnificativă de copii (60%) au prezentat stereotipii motorii, manierisme motorii repetitive. Manifestările afişate, precum fluturarea sau răsucirea mâinilor ori a degetelor sau mişcări complexe ale întregului corp, au avut impact asupra respectării procedurilor de tratament stomatologic. Abordarea manierismelor motorii, atât din punct de vedere comportamental, cât şi farmacologic, poate fi o direcţie-cheie pentru a asigura o complianţă mai sigură şi mai mare.

Crizele de agitaţie au constituit o atitudine de comportament problematic obiectivat în mediul stomatologic, 36,7% dintre copii exprimând aceste manifestări. Episoadele de agitaţie intensă, iritabilitate excesivă, stres emoţional, comportamente perturbatoare au făcut ca procedurile să fie îngreunate, creând dificultăţi în asigurarea siguranţei, confortului şi complianţei copilului la tratamentul stomatologic.

Comorbiditatea ADHD şi a deficienţei intelectuale în eşantionul studiat

În grupul de studiu, distribuţia participanţilor din eşantion a relevat o prezenţă importantă a ADHD, 66,7% dintre copii prezentând acest diagnostic în comorbiditate. În plus, 60% dintre participanţi au prezentat criteriile clinice pentru încadrare şi în tabloul de întârziere în dezvoltarea psihică. Aceste constatări evidenţiază importanţa luării în considerare atât a ADHD, cât şi a prezenţei comorbidităţii cu întârziere în dezvoltarea psihică, atunci când se analizează comportamentul copiilor cu TSA în cabinetul stomatologic. Rezultatele sunt în concordanţă cu datele din literatura de specialitate şi relevante pentru comportamentele aşteptate în contextul stomatologic al acestor pacienţi⁽²²⁾. Un studiu relevant focalizat asupra copiilor cu deficienţe intelectuale a evidenţiat tendinţa semnificativ crescută a acestora de a manifesta frică sau agitaţie în cadrul spitalicesc, asociate cu experienţe anterioare, mai puţin favorabile, de asistenţă medicală⁽²³⁾.

Indicatori comportamentali

Un procentaj semnificativ dintre participanţi (70%) a fost înregistrat ca necooperant: 43,3% au dovedit reticenţă în acceptarea tratamentului şi au manifestat un comportament necooperant (au fost observate exprimări comportamentale ale unei atitudini negative faţă de procedurile stomatologice), în timp ce 26,7% au exprimat un refuz total (figura 1).

Trebuie menţionat faptul că doar doi pacienţi au demonstrat o atitudine pozitivă şi o implicare activă în procedurile dentare, subliniind provocările cu care se confruntă medicul stomatolog în obţinerea acceptării tratamentului în rândul copiilor cu TSA. 

Datele noastre se aliniază cu cele din literatura de specialitate; într-un studiu recent, amplu, care a vizat starea de sănătate orală a copiilor cu autism din Italia centrală, au fost investigaţi 229 de copii autişti cu vârste cuprinse între 5 şi 14 ani, iar rezultatele arată că majoritatea copiilor cu TSA (87%) nu sunt cooperanţi, conform aceleiaşi scale de evaluare a comportamentului, Scala Frankl⁽¹⁹⁾.

Rezultatele indică faptul că pacienţii diagnosticaţi cu TSA asociat cu ADHD sau TSA asociat cu întârziere în dezvoltarea psihică au prezentat scoruri mai mici la Scala Frankl de evaluare a comportamentului (FBS), reflectând în mod specific manifestările nivelurilor de afectare.

Analiza statistică, t-test, a relevat diferenţe semnificative pentru ambele afecţiuni asociate. În analiza comparativă a participanţilor cu ADHD comorbid faţă de cei fără comorbiditate ADHD, valoarea t-test a fost de 15,23, cu un prag de semnificaţie de 0,001. În mod similar, pentru comorbiditatea cu întârziere în dezvoltarea psihică, valoarea t-test a fost de 15,39, tot cu un prag de semnificaţie de 0,001. Aceste constatări sugerează că la copiii cu TSA şi comorbiditate ADHD şi TSA asociată cu întârziere în dezvoltarea psihică, manifestările comportamentale dezvoltate în cabinetul stomatologic sunt mult mai provocatoare, cu dificultăţi relevante în ceea ce priveşte complianţa în timpul procedurilor terapeutice stomatologice (figura 2).

Un anumit nivel de distres asociat cu hiperactivitate, impulsivitate, neatenţie şi un grad scăzut de comprehensiune se manifestă prin comportamentul noncompliant al copilului. Noncomplianţa comportamentală, evaluată cu FBS, demonstrează o corelaţie semnificativă cu prezenţa diagnosticului de ADHD (0,516; p<0,004) şi cu întârziere în dezvoltarea psihică (0,521; p<0,003) în rândul grupului de studiu (tabelul 2).

O direcţie relevantă pentru încadrarea explicaţiilor privind complianţa scăzută în mediul stomatologic al pacienţilor cu TSA pare să fie legată nu doar de caracteristicile specifice ale autismului, ci şi de comorbidităţile relevante.

Focalizarea asupra hiperactivităţii şi impulsivităţii din perspectiva managementului dual, psihiatric şi comportamental, poate oferi o abordare eficientă pentru tratamentul stomatologic, în sensul reducerii manifestărilor complianţei comportamentale scăzute faţă de procedurile dentare şi de îngrijire orală a pacienţilor cu TSA.

Prin încorporarea de observaţii exhaustive şi sistematice din practica dentară în dezvoltarea programelor de terapie comportamentală, se poate contribui la îmbunătăţirea rezultatelor în îngrijirea oro-dentară a copiilor cu autism. Se conturează oportunitatea unor viitoare cercetări şi intervenţii pentru a aborda nevoile specifice şi pentru a îmbunătăţi experienţele stomatologice pentru copiii cu dezvoltare neuroatipică.

Aspecte privind statutul odontal, relevante pentru eşantionul studiului, au inclus prezenţa traumei dentare la şase pacienţi (20%), cu două leziuni grave provocate de autoagresiune. Conform evaluării parentale, a existat o prevalenţă ridicată a refuzului igienei orale şi a gestionării de către îngrijitor a abilităţilor de igienă orală în rândul copiilor cu TSA din acest studiu. Doar 26,6% (opt) dintre copiii din grupul de studiu au avut abilităţi adecvate vârstei pentru menţinerea unei rutine de igienă dentară sănătoasă.

În cadrul eşantionului, relaţia dintre lipsa abilităţilor de sănătate orală a copilului şi nivelul comportamentelor necooperante în cabinetul stomatologic, măsurate cu scala de evaluare a comportamentului lui Frankl, a fost semnificativă, X²=16,76, p<0,01. Aceste rezultate susţin direcţia implementării tehnicilor comportamentale care vizează îmbunătăţirea abilităţilor de sănătate orală la copiii neurotipici ca măsură de profilaxie şi, de asemenea, de dezvoltare a complianţei pentru intervenţiile stomatologice. Aşa cum s-a evidenţiat în studiile din literatură, utilizarea practicilor de analiză comportamentală aplicată, axată pe abilităţile şi comportamentele de sănătate orală în stomatologie, are o şansă mare de a îmbunătăţi rezultatele abordării convenţionale^(1,24).

Analiza intercorelaţională dintre variabilele comportamentale şi variabilele de sănătate orală indică o legătură semnificativă între complianţa comportamentală negativă exprimată în mediul stomatologic şi următoarele caracteristici ale participanţilor: abilităţi slabe de igienă orală (0,543; p<0,002), traume dentare (0,567; p<0,001) şi opţiunea pentru sedare dentară (0,665; p<0,000) (tabelul 2). Principala patologie dentară a grupului de eşantion a relevat prezenţa cariei secundare şi a unei igiene orale deficitare la 60% dintre pacienţi (18 copii). Afectarea carioasă evaluată ca afecţiune dentară generală raportată la numărul total de dinţi erupţi pe o scală cu patru niveluri a relevat un procentaj ridicat de afecţiuni dentare severe şi moderate pentru 53,5% dintre copiii participanţi.

Concluzii

Studiul nostru evidenţiază aspecte ale noncomplianţei la procedurile stomatologice ale copiilor cu neurodezvoltare atipică, cu manifestări disruptive relevante şi o lipsă de abilităţi de sănătate orală. Impactul acestor manifestări este semnificativ atât pentru starea psihologică a copiilor cu tulburări de dezvoltare din spectrul autist, cât şi pentru adoptarea de comportamente adaptative adecvate de îngrijire a sănătăţii generale şi oro-dentare. Recunoaştem ca limitări ale studiului dimensiunea mică a eşantionului şi lipsa unui grup de control şi am dori să subliniem necesitatea unor cercetări viitoare în ceea ce priveşte cooperarea la procedurile dentare în cazul copiilor cu TSA, folosind o abordare cuprinzătoare.

Comorbidităţile TSA cu ADHD şi TSA cu deficienţă cognitivă au o importanţă semnificativă în domeniul larg al caracteristicilor neurodiverse ce influenţează nivelul de cooperare al copilului la procedurile stomatologice. Subliniem rolul abordării diferenţiate a prezenţei acestor comorbidităţi în înţelegerea conduitelor copiilor cu dezvoltare neuroatipică în cadrul cabinetului stomatologic, împreună cu trăsăturile intrinseci ale acestei patologii de dezvoltare, precum sensibilitatea senzorială şi deficienţele de comunicare.

Pentru a răspunde nevoilor lor medicale, copiii cu dezvoltare neurodiversă necesită o atenţie specială, de cele mai multe ori vizitele lor fiind mult mai dificile pentru furnizorii de servicii medicale. Principalele reacţii obiectivate în cadrul cabinetului stomatologic includ: anxietate, reacţii defensive, hiperstimulare, tantrumuri şi comportamente autoagresive⁽¹⁴⁾. În cazul pacienţilor cu TSA, incapacitatea de comunicare socială şi deficienţele de limbaj expresiv şi receptiv reprezintă o barieră majoră în mediul stomatologic, astfel încât aceşti copii cu deficienţe de comunicare au adesea mai multe nevoi de sănătate nesatisfăcute decât cei fără dificultăţi de comunicare⁽¹⁷⁾.

Înţelegerea acestor provocări dintr-o perspectivă multidisciplinară poate oferi direcţii utile de gestionare a cazurilor şi de dezvoltare a unor strategii de adaptare. În acest sens, este utilă orice contribuţie, în sensul reducerii disparităţilor în materie de sănătate orală la copiii cu dezvoltare neuroatipică.

Rezultatele acestui studiu atrag atenţia asupra creşterii continue a nevoii de a implementa strategii/programe de evaluare şi tratament stomatologic la care să aibă acces cât mai mulţi copii neuroatipici. Ca direcţii viitoare de cercetare, subliniem necesitatea extinderii cercetărilor la un grup mult mai mare de copii cu astfel de dificultăţi, precum şi a investigării dificultăţilor comportamentale ale acestora în alte servicii medicale în care se efectuează investigaţii paraclinice pentru diverse afecţiuni somatice (analize de sânge, ecografie, radiologie sau imagistică).   

Autor pentru corespondenţă: Diana Monica Preda E-mail: diana_monica_preda@yahoo.com

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.