Doctori buni de plată

„Dacă toţi cei care predau sau scriu despre medicină şi-ar dovedi spusele cu fapte, una peste alta mai puţine lucruri false se vor spune.”
De methodo medendi, Galenus din Pergam (129-216), probabil cel mai mare clinician al Antichităţii

(Physicians Prone to Malpractice Claims. N Engl J Med. 2016;374:354-62. DOI: 10.1056/NEJMsa1506137)

Distribuţia pe medici a cererilor de despăgubire pentru malpraxis nu este prea bine înţeleasă. Dacă există medici predispuşi la malpraxis, posibilitatea de a-i identifica ar ajuta la îmbunătăţirea practicii medicale.

Autorii articolului au analizat 66.426 de cereri de despăgubire plătite împotriva a 54.099 de medici din National Practitioner Data Bank (SUA) din intervalul 2005-2014. Ei au calculat concentraţia de cereri pe medic prin tehnici statistice complexe ca să identifice caracteristicile medicilor aflaţi la un risc crescut de malpraxis.

Aproximativ 1% din medici sunt responsabili pentru 32% din cererile de despăgubire plătite pentru malpraxis. Dintre medicii care au plătit, 84% au avut o singură reclamaţie şi plăţile au însumat 68% din total; 16% din medici au avut două sau mai multe reclamaţii, care au însumat 32% din plăţi; 4% din medici au avut cel puţin trei reclamaţii, însumând 12% din plăţi. Analiza statistică a relevat faptul că riscul de recurenţă creşte cu numărul de reclamaţii anterioare. De exemplu, comparativ cu medicii care au avut o singură reclamaţie, cei 2.160 de medici cu trei reclamaţii plătite au avut un risc de trei ori mai mare de recidivă (raportul de risc 3,11; interval de încredere de 95%, de la 2,84 la 3,41). În cifre absolute, au avut o şansă de 24% pentru o nouă reclamaţie în 2 ani de la precedenta. Riscul recurenţei variază mult cu specialitatea – de exemplu, e de patru ori mai mare la neurochirurgi faţă de psihiatri. 

În concluzie, pe o perioadă de 10 ani, un număr mic de medici cu caracteristici distincte este responsabil pentru un număr disproporţionat de mare de cereri de plată pentru malpraxis.