Strategii integrate pentru creșterea acoperirii vaccinale în România

Introducere

Scăderea acoperirii vaccinale în România reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, asociată cu reemergența unor boli prevenibile, precum rujeola și tusea convulsivă. Aceasta nu reflectă doar dificultăți de acces la servicii, ci o problemă mai profundă, legată de încrederea în sistemul medical, calitatea comunicării și coerența intervențiilor instituționale^(1,2). În acest context, înțelegerea barierelor vaccinării ne­ce­sită o abordare integrată, capabilă să depășească ex­pli­ca­țiile unilaterale și să surprindă interacțiunea complexă dintre așteptările populației, profesioniștii din sănătate și factorii ce țin de sistemul de sănătate⁽⁴⁾. Identificarea și implementarea de soluții eficiente presupun tranziția de la un model pasiv-reactiv la unul proactiv, orientat către consolidarea încrederii, îmbunătățirea comunicării și facilitarea accesului echitabil la vaccinare pentru toate categoriile populaționale.

Materiale și metodă

Studiul de față utilizează o abordare de tip analiză narativă, bazată pe sinteza calitativă a barierelor privind promovarea și acceptarea vaccinării, precum și sistematizarea soluțiilor de creștere a acoperirii vaccinale identificate în cadrul unui workshop la care au participat medici de familie și asistenți medicali, desfășurat în cadrul Conferinței de Medicină a Familiei (București, 25-28 martie 2026), organizată de Asociația Medicilor de Familie București-Ilfov.

Datele referitoare la bariere au fost analizate prin integrare tematică și contextualizate cu literatura de specialitate recentă și cu rapoartele Organizației Mondiale a Sănătății⁽¹⁾, cu scopul de a identifica și structura principalii determinanți ai ezitării vaccinale la nivel individual, profesional și sistemic.

Rezultate și discuție

1. Barierele identificate în practica de medicină de familie

Participanții la dezbatere au evidențiat, la nivelul populației, un deficit persistent de educație medicală și alfabetizare în sănătate. Mulți pacienți nu cunosc necesitatea vaccinării la vârsta adultă, nu percep riscul real al bolilor prevenibile prin vaccinare și sunt influențați de informații neverificate din mediul online. Teama de reacții adverse, preferința pentru „imunitatea naturală”, alături de neîncrederea în sursele oficiale și persistența unor mituri medicale, precum mitul asocierii ROR-autism, au fost frecvent menționate ca argumente întâlnite în cabinet, contribuind la menținerea ezitării vaccinale, în ciuda dovezilor științifice clare privind siguranța și eficacitatea vaccinurilor.

Impactul dezinformării prin social media reprezintă o barieră majoră. Medicii au semnalat că teoriile conspiraționiste și discursul antivaccinist organizat erodează încrederea în recomandările medicale, mai ales în absența unor mesaje instituționale clare și constante. Reticența crescută după campania de vaccinare anti-COVID-19 a fost, de asemenea, identificată ca factor care influențează negativ percepția generală asupra vaccinării.

La nivel profesional medical, timpul limitat alocat consultației – adesea restrâns la 15 minute – reduce posibilitatea unei consilieri vaccinale aprofundate. Comunicarea eficientă presupune explorarea temerilor pacientului, clarificarea informațiilor și adaptarea mesajului, procese dificil de realizat într-un cadru temporal restrictiv. În plus, implicarea inegală a personalului medical și existența unor atitudini reticente în rândul unor cadre medicale pot transmite mesaje ambivalente comunității.

Barierele medicilor afectează direct încrederea populației, medicul de familie reprezentând principalul reper decizional în acceptarea vaccinării, recomandarea acestuia fiind unul dintre cei mai puternici predictori ai acceptării vaccinării⁽⁴⁾.

Barierele din partea sistemului conturează un cadru fragil al vaccinării, marcat de absența unei legislații coerente și ferme și de aplicarea neuniformă a normelor existente. Disfuncționalitățile logistice, inclusiv unele episoade de lipsă a stocurilor de vaccinuri, precum și deficitul de servicii medicale în numeroase zone – în special rurale, afectate de fenomenul de „deșertificare medicală” –, generează inechități majore în accesul la vaccinare⁽¹⁾.

În același timp, lipsa unei comunicări instituționale unitare, coerente și proactive, precum și fragmentarea mesajelor de sănătate publică slăbesc încrederea și reduc eficiența intervențiilor preventive⁽³⁾. În acest context, responsabilitatea promovării vaccinării este transferată disproporționat către medicul de familie, adesea fără un suport instituțional adecvat, ceea ce amplifică presiunea asupra acestuia și limitează impactul strategiilor de imunizare.

Barierele autorităților pot amplifica confuzia și dezinformarea în populație, mai ales în situațiile în care comunicarea publică este reactivă sau insuficient coordonată.

Ezitarea vaccinală nu poate fi atribuită unui singur factor, ci rezultă din interacțiunea complexă dintre determinanți individuali, profesionali și sistemici⁽⁴⁾.

Barierele existente la nivelul populației pot reduce semnificativ eficiența programelor de vaccinare, chiar și în situațiile în care personalul medical este pregătit, iar resursele sunt disponibile.

Această dinamică explică de ce intervențiile izolate – fie ele educaționale, logistice sau legislative – au un impact limitat dacă nu sunt integrate într-o strategie coerentă și multisectorială^(1,4).

Ezitarea vaccinală în România trebuie înțeleasă ca rezultatul unei interacțiuni complexe dintre: nivelul de alfabetizare în sănătate al populației, calitatea comunicării medicale, coerența politicilor publice și nivelul de încredere în instituții. Consolidarea acoperirii vaccinale necesită o abordare integrată, care să combine intervenții educaționale, comunicaționale și sistemice într-un cadru coerent și sustenabil.

2. Soluții pentru corectarea acoperirii vaccinale

Creșterea acoperirii vaccinale reprezintă o provocare complexă, ce îmbină logistica medicală cu comunicarea corectă și cu elemente de psihologie socială. Nu există o soluție magică. Este necesar să avem în vedere un mix de intervenții care trebuie să fie obligatoriu adaptate contextului local și național.

Am sintetizat în acest capitol soluțiile identificate împreună cu colegii noștri, medici de familie, participanți la workshopul de vaccinare desfășurat în cadrul Conferinței de Medicina Familiei, care a avut loc la București, în perioada 25-28 martie 2026, conferință organizată de Asociația Medicilor de Familie București-Ilfov.

Am structurat principalele direcții de acțiune pe patru piloni strategici, doi care țin de partea umană:

1. Pilonul încrederii (educație și comunicare)

2. Pilonul profesionalismului (rolul pro­fe­sio­niș­ti­lor din sănătate)

și următorii doi care oferă soluții ce depind de sistem:

3. Pilonul stabilității (cadrul legislativ și politicile publice)

4. Pilonul eficienței (logistica și accesibilitatea).

Practic acești piloni au fost construiți pe modelul celor „3C”⁽⁵⁾ din ezitarea la vaccinare: complianța/confidence (lipsa încrederii în sistem/vaccin), comoditatea/convenience (proces greoi, costuri, distanță, accesibilitate) și automulțumirea/complacency (lipsa percepției asupra pericolului real al bolii).

Vom încerca în continuare să detaliem măsurile propuse de colegii noștri, sistematizate în acești patru piloni, așa cum au fost discutate ele în cadrul atelierului menționat anterior.

Măsurile propuse în cadrul pilonului încrederii au în vedere:

• educație în școli (module de sănătate publică, obligatorii în curriculumul școlar, pentru ca generațiile viitoare să aibă noțiuni elementare de imunologie și prevenție);
• campanii media și online care să combată cele mai frecvente mituri legate de vaccinare (ex.: legătura vaccin-autism, vaccin-infertilitate, vaccin-boli autoimune etc.);
• parteneriate cu social media pentru combaterea dezinformării;
• profesioniști care să apară în social media cu mesaje corecte provaccinare;
• focus pe vaccinarea adulților – campanii de informare despre rapelurile la adulți și despre vaccinarea grupelor populaționale la risc;
• combaterea știrilor false în timp real, prin monitorizarea rețelelor sociale și oferirea de răspunsuri rapide, bazate pe dovezi, pentru a demonta miturile, înainte ca acestea să devină virale;
• campaniile de comunicare trebuie adaptate publicului-țintă (ex.: influenceri pentru populația tânără, preoți sau lideri locali pentru populația din mediul rural etc.);
• transparență totală – publicarea clară a datelor despre siguranță, eficacitate și eventualele reacții adverse, fără a ascunde riscurile, oricât de mici ar fi acestea.

În ceea ce privește măsurile propuse în cadrul pilonului profesionalismului, am pornit de la observația pertinentă că medicii și asistenții medicali, alături de asistenții comunitari, sunt în prima linie și ei trebuie să devină vocile profesionalismului și cei mai puternici avocați ai vaccinării.

Putem face acest lucru prin:

• instruire continuă și obligatorie pentru cadrele medicale – cursuri obligatorii de comunicare medicală, actualizări ale datelor științifice pentru a combate mai ales reticența și dezinformarea din rândul unei părți a personalului medical;
• adaptarea legislației și a activității de cabinet pentru a permite medicilor de familie să aloce timp suficient pentru discuții detaliate și consiliere privind vaccinarea; fiecare vizită a pacientului la cabinet poate fi valorificată pentru activitatea de informare;
• dezvoltarea unor protocoale standardizate de comunicare – ghiduri clare pentru abordarea pacienților ezitanți, într-o manieră empatică și informată;
• colaborare interdisciplinară și abordarea unui limbaj comun pe tema vaccinării – încurajarea colaborării strânse dintre medici de diferite specialități, reprezentanți ai Ministerului Sănătății (MS) și ai Institutului Național de Sănătate Publică (INSP). Sprijin activ pentru medici din partea MS și INSP, cu organizarea de sesiuni de informare continuă, cu sesizarea sincopelor în activitatea de vaccinare și oferirea de sprijin pentru remedierea acestora.

Dacă ne referim la măsurile propuse pentru a dezvolta pilonul stabilității, avem nevoie de legislație care să ofere predictibilitate și care să garanteze accesul echitabil la vaccinuri:

• legislație clară, ușor accesibilă, care să reglementeze atât responsabilitățile statului, cât și ale populației;
• menținerea, consolidarea și completarea sistemului de compensare a vaccinurilor, pentru a elimina bariera financiară;
• sancționarea dezinformării voite – prin crearea unor mecanisme legale cu ajutorul cărora persoanele sau entitățile care răspândesc cu bună știință informații false, care pun în pericol sănătatea publică, să fie trase la răspundere;
• clarificarea legislativă a conceptului de „obligativitate la vaccinare” în contexte specifice (ex.: personalul medical și auxiliar, contexte epidemiologice, intrarea în colectivități preșcolare și școlare – cu vaccinare obligatorie și gratuită inclusiv pentru personalul didactic și auxiliar).

Cel de-al patrulea set de măsuri este propus pentru a dezvolta pilonul eficienței, extrem de important deoarece un sistem de vaccinare eficient și de succes trebuie să fie, înainte de toate, accesibil și bine organizat.

Sunt, astfel, necesare:

• un sistem previzibil de aprovizionare – prin asigurarea unor stocuri constante și suficiente de vaccinuri în farmacii și în depozitele coordonate de MS, eliminând astfel perioadele de lipsă de doze de vaccinuri;
• o evidență complet digitalizată a acoperirii vaccinale – dezvoltarea și utilizarea riguroasă a RENV (Registrul Electronic Național de Vaccinare), pentru o raportare exactă și monitorizare în timp real a acoperirii vaccinale, depistarea activă de către autorități a sincopelor/deficiențelor de vaccinare la nivelul unor cabinete medicale;
• dezvoltarea unor sisteme de proactivitate a programărilor – sisteme automate de programare și reamintire (SMS/e-mail) pentru pacienți, pentru a asigura respectarea programelor de vaccinare – pacientul este chemat la vaccinare, nu așteptăm doar din partea lui responsabilitate, ci responsabilizăm și personalul medical în a deveni proactiv;
• acces ușor al pacientului la vaccinuri – medicii se asigură că farmaciile din proximitatea cabinetelor sunt aprovizionate cu vaccinuri.

În concluzie, strategia celor patru piloni ne ajută să înțelegem cum să facem ca populația să-și recapete încrederea în prevenție în general – și în prevenția prin vaccinare în special – și cum să ajungem ca acest proces să fie simplu și eficient.

Mesajele de luat acasă

Vaccinarea este un efort de echipă. Nu este suficient ca sistemul să funcționeze dacă lipsește încrederea, nu este suficientă încrederea, dacă vaccinul lipsește din cabinete/farmacii.

• Trebuie să facem trecerea de la reticență la dialog informat – barierele umane (fake news, frica de reacții) se combat cu legislație clară, consecventă, dar și cu educație timpurie în școli și cu medici dispuși și pre­gătiți să asculte și să explice.
• Medicul de familie este puntea, nu doar prestatorul de serviciu. Un medic de familie informat este cel mai eficient instrument antidezinformare.
• Predictibilitatea elimină barierele. Stabilitatea legislativă și eficiența logistică transformă vaccinarea într-un act medical firesc și accesibil.
• Prevenția este investiție, nu cost. Proactivitatea sistemului salvează resurse pe termen lung și protejează categoriile cele mai vulnerabile.

Autor corespondent:  Anca-Maria Lăcătuș E-mail: anca.lacatus@unitbv.ro

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.