Prezentare orală
Rolul histeroscopiei în diagnosticul şi tratamentul adenomiozei la pacientele infertile
Alina Elena Bordea1, Andreea Carp-Velişcu1,2, Mihaela Cosma1, Diana Mihai1, Bogdan Marinescu1,2, Elvira Brătilă1,2
1. Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Departamentul de Obstetrică şi Ginecologie, Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti
Introducere şi obiectiv. O definiţie histologică clasică pentru adenomioză este invazia miometrului de glande sau stromă endometrială, mai mult de 2,5 mm de la nivelul zonei joncţionale, asociată cu hiperplazia ţesutului muscular adiacent. Adenomioza este o patologie ginecologică frecvent întâlnită la femeile de vârstă reproductivă şi este o cauză frecventă de infertilitate. Histeroscopia nu este principala metodă diagnostică şi terapeutică în cazul adenomiozei, dar poate fi utilă în anumite situaţii. Metodologie. Lucrarea de faţă este un review sistematic al literaturii de specialitate prin care se doreşte evidenţierea rolului histeroscopiei în diagnosticul şi în tratamentul adenomiozei la pacientele infertile. Rezultate. Histeroscopia este o metodă utilă atât terapeutică, cât şi diagnostică la pacientele infertile cu adenomioză, aşa cum relevă numeroase studii de specialitate. Discuţie şi concluzii. Histeroscopia este o metodă utilă de diagnostic şi tratament doar în cazuri atent selecţionate de adenomioză focală şi difuză superficială. Explorarea uterului nu ar trebui să se limiteze doar la histeroscopie în cazul pacientelor infertile cu adenomioză.
Cuvinte-cheie: adenomioză, histeroscopie, infertilitate, FIV
Tratamentul conservator al endometriomului ovarian – avantaj sau dezavantaj?
R. Ciortea, D. Diculescu, A. Maluţan, Carmen Elena Bucuri, Maria Patricia Rada, Miruna Băbuţ, Ioana Oltean, Viorela Suciu,
Corina Schimbătoru, Adelina Clim, Roxana Lupean, D. Mihu, C. Iuhaş
Disciplina Obstetrică-Ginecologie II, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj Napoca
Managementul optim al endometriozei rămâne controversat, în special din cauza aspectului eterogen al endometriozei, de la forme asimptomatice cu caracter autolimitant până la forme severe, cu implicarea tuturor organelor pelviene. Introducerea tehnologiei laser, prin combinarea proprietăţilor de tăiere şi hemostază, a revoluţionat chirurgia laparoscopică. Intervenţiile conservatoare cum ar fi coagularea sau vaporizarea leziunilor de suprafaţă, chistotomia cu evacuarea conţinutului, chistotomia cu coagularea bazei endometriomului sau chistectomia sunt preferate intervenţiilor radicale în cazul pacientelor care doresc prezervarea fertilităţii. Coagularea sau vaporizarea inadecvată creşte riscul de endometrioză reziduală, în timp ce coagularea sau vaporizarea exagerată poate determina distrugerea ţesutului ovarian normal şi instalarea secundară a insuficienţei ovariene. Rezecţia parţială a peretelui se practică din ce în ce mai rar, deoarece ţesutul endometrial care căptuşeşte chistul poate rămâne funcţional şi poate determina reapariţia simptomelor. Una dintre tehnicile care s-au dovedit promiţătoare în tratamentul endometriozei, atât din punctul de vedere al ţesutului ovarian restant, cât şi al foliculogenezei, este terapia în trei paşi. Tehnica aceasta combină tratamentul laparoscopic cu cel medical hormonal, totodată îmbinând două gesturi laparoscopice, şi anume drenarea chistului endometriozic şi mai apoi vaporizarea cu laser a peretelui intern al chistului. Chistectomia presupune incizia peretelui, care poate fi realizată într-o manieră liniară sau circulară. Avantajul unei deschideri ovalare sau circulare constă în identificarea demarcaţiei dintre ovarul sănătos şi endometriom. O incizie liniară direct peste endometriom poate prezenta doar ţesut anormal în aria de incizie. Pasul următor constă în efectuarea chistoscopiei necesare pentru a diferenţia endometriomul de un chist hemoragic sau de o formaţiune malignă. Obiectivele procedurilor conservatoare sunt: îndepărtarea tuturor focarelor endometriozice, rezecţia aderenţelor, tratarea durerii, reducerea riscului de recidivă şi de aderenţe postoperatorii şi readucerea organelor afectate la o condiţie normală anatomică şi fiziologică. Pentru pacientele infertile, restabilirea relaţiei tubo-ovariene normale este esenţială pentru a spori fertilitatea.
Cuvinte-cheie: endometrioză, laparoscopie, tratament conservator
Este ultrasonografia superioară IRM-ului în identificarea leziunilor specifice de endometrioză profundă?
Diana-Elena Comandaşu1,2, Ciprian Coroleucă1,2, Cătălin Coroleucă1,2, Diana Mihai1, Claudia Mehedinţu2,3, Costin Berceanu4, Elvira Brătilă1,2
1. Departamentul de Obstetrică şi Ginecologie, Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti
2. Departamentul de Obstetrică şi Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
3. Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, Bucureşti
4. Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
Introducere şi obiectiv. Endometrioza este o boală cronică având costuri mari, care provoacă durere pelviană şi subfertilitate ca simptome principale, iar în funcţie de localizare asociază alte simptome, precum durere pelviană ciclică, dismenoree, dispareunie, disurie şi dischezie. În prezent, testele neinvazive nu pot fi utilizate pentru diagnosticarea corectă a tuturor implanturilor de endometrioză în practica clinică, dar combinaţia optimă de imagistică preoperatorie poate creşte rata de succes. Imagistica preoperatorie cu stabilirea unui diagnostic precis permite un plan optim pentru managementul chirurgical al endometriozei profunde infiltrate (DIE): planificarea abordării terapeutice optime şi consilierea pacientei. Din cauza simptomatologiei nespecifice, diagnosticul de endometrioză rămâne o provocare – în prezent nu există un standard acceptat în unanimitate cu privire la algoritmul de diagnosticare. Metodologie. Am căutat în literatura de specialitate metaanalize, studii randomizate controlate şi studii prospective cu privire la sensibilitatea ultrasonografiei transvaginale (TVUS) şi a imagisticii prin rezonanţă magnetică (IRM) pelviană în diagnosticarea DIE. Am comparat şi am confirmat rezultatele cu statisticile noastre. Rezultate. Niciun examen imagistic folosit singular nu este suficient de performant pentru a identifica extensia DIE. TVUS este o procedură de cabinet, ieftină şi repetabilă, care poate fi utilizată cu succes în diagnosticarea anumitor localizări ale DIE. TVUS reprezintă examenul de primă linie utilizat atunci când endometrioza este suspectată clinic. TVUS poate fi folosită pentru a identifica localizări anatomice suplimentare DIE, comparativ cu IRM, atunci când este efectuată de un expert. Precizia diferitelor tehnici ale TVUS în diagnosticul DIE a fost raportată diferit în funcţie de localizarea leziunii. TVUS are o sensibilitate ridicată în detectarea DIE de la nivelul ligamentelor uterosacrate, septului rectovaginal, peretelui vaginal, spaţiului Douglas şi rectosigmoidului. Discuţie şi concluzii. Investigaţiile imagistice suplimentare, cum ar fi TVUS-BP, RWC-TVUS, 3TMRI, MDCT-e etc., măresc sensibilitatea diagnosticului DIE. Suspiciunea ridicată de DIE preoperatorie permite o planificare optimă a intervenţiei chirurgicale, cu posibilitatea unei echipe multidisciplinare şi consilierea corectă a pacientei. Cel mai important aspect în diagnosticarea DIE este reprezentat de experienţa examinatorului. Specialiştii cu experienţă în diagnosticarea şi tratarea endometriozei au o rată ridicată de detecţie a DIE preoperatoriu ultrasonografic.
Cuvinte-cheie: endometrioză profundă, ultrasonografie, IRM
Diagnosticul ecografic al endometriozei profunde şi corelaţii intraoperatorii
Constantin Alin Ştefan1, Hans Rudolf Tinneberg1, Alexandra Andreea Poienar2, Engel Jörg Bernhard2
1. Nordwest Krankenhaus Frankfurt am Main, Germania
2. Spitalul Judeţean de Urgenţă din Cluj-Napoca , România
Introducere şi obiectiv. Evaluarea corelaţiilor dintre diagnosticul ecografic preoperatoriu şi diagnosticul intraoperatoriu al pacientelor cu endometrioză profundă. Metodologie. Au fost incluse pacientele cu suspiciune de endometrioză profundă evaluate preoperatoriu ecografic conform criteriilor IDEA şi MUSA şi ulterior operate în Spitalul Nordwest. Au fost excluse pacientele în cazul cărora endometrioza profundă nu a fost confirmată histologic. S-a efectuat o analiză retrospectivă pentru a determina acurateţea diagonsticului ecografic al pacientelor cu endometrioză profundă. Rezultate. Rezultatele noastre în ceea ce priveşte corelaţiile intraoperatorii şi cele ecografice preoperatorii au fost similare datelor din literatură. Discuţie şi concluzii. Ecografia transvaginală are o bună acurateţe pentru diagnosticul endometriozei profunde. Acurateţea depinde de experienţa examinatorului, precum şi de dimensiunea şi localizarea nodulilor de endometrioză. Tuşeul rectovaginal şi ecografia transvaginală pot contribui la o mai bună evaluare a gradului de severitate şi a extensiei anatomice a endometriozei profunde, elemente esenţiale pentru alegerea celui mai bun abord chirurgical.
Cuvinte-cheie: endometrioză profundă, ecografie, diagnostic
Infertilitatea asociată pacientelor cu sindrom metabolic
Reli Coţman1, Anca Burnei-Rusu2, Vlad Constantin Zamfirescu2, Radu Vlădăreanu3
1. Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”,Bucureşti
2. Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti, Şef de Lucrări, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
3. Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”,Bucureşti, Profesor Doctor, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
Infertilitatea este definită ca incapacitatea unui cuplu de a concepe în mod natural după un an de activitate sexuală regulată neprotejată. Actualmente, România este ţara în care un cuplu din cinci riscă să ajungă la bătrâneţe fără a avea urmaşi. La nivel global (potrivit OMS), unul din şase cupluri se confruntă cu o problemă de fertilitate. Cauzele infertilităţii sunt multiple şi, în general, fac referire la trei categorii de infertilitate: feminină, masculină sau mixtă, de aceea infertilitatea trebuie abordată întotdeauna ca o problemă de cuplu. Principala cauză a infertilităţii de origine feminină are legătură cu ovulaţia. Sindromul metabolic (MetS) – denumit de Raven şi sindromul X (1988) – face referire la o serie de factori de risc ce predispun la dezvoltarea anumitor repercusiuni asupra organismului, ce pot avea impact major asupra fertilităţii. Acesta afectează un număr mare de persoane din întreaga lume, iar prevalenţa sindromului metabolic este în creştere. În continuare, rezistenţa la insulină rămâne în centrul sindromului şi pare să contribuie la dezvoltarea MetS, prin intermediul nivelurilor ridicate de acizi graşi liberi şi adipokine. Rezistenţa la insulină are atât efecte metabolice, cât şi mitogene şi poate duce la apariţia hiperglicemiei şi a diabetului zaharat de tip 2, a hipertensiunii arteriale, dislipidemiei, a sindromul ovarului polichistic, a sindromul de apnee în somn, a disfuncţiei sexuale şi chiar a cancerului. În mod similar, sindromul ovarului polichistic consecutiv MetS este o afecţiune care afectează frecvent fertilitatea. Acest lucru se datorează faptului că în cadrul sindromului polichistic există un dezechilibru hormonal ce duce la ovulaţie neregulată, incluzând ovulaţia sporadică sau chiar ovulaţia absentă. În acest context, înainte de a apela la tehnici moderne de ART, diagnosticarea corectă a sindromului metabolic poate duce la rezolvarea problemelor unui anumit grup de paciente care se confruntă cu infertilitatea.
Cuvinte-cheie: infertilitate, sindrom metabolic, ovar polichistic
Actualizări în diagnosticul şi tratamentul adenomiozei
Dorin Grigoraş1, Oana Balint1, Bogdan Firu2, Izabella Erdelean1, Laurenţiu Pirtea1
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara
2. Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara
Adenomioza este o patologie ginecologică mult subdiagnosticată, însă cu un impact marcant asupra calităţii vieţii. Deşi definită de mai bine de 50 de ani, multe aspecte ale acestei patologii nu au fost încă pe deplin înţelese. Managementul adenomiozei este în continuare dificil din cauza lipsei unui consens în ceea ce priveşte definiţia, clasificarea sau criteriile diagnostice. Cu toate acestea, patologia a fost dominată de-a lungul timpului de schimbări majore şi de progrese ce au transformat-o radical. Adenomioza a devenit dintr-o boală a femeilor multipare aflate în perimenopauză o afecţiune a femeilor de orice vârstă. De asemenea, de la diagnosticul stabilit pe baza unui specimen chirurgical, avansul tehnologic al metodelor de diagnostic imagistic a dus la stabilirea unor aspecte imagistice ce au permis diagnosticul preoperatoriu cu o mare acurateţe. Mai mult, tratamentul a trecut treptat de la o intervenţie radicală la un tratament puternic influenţat de vârsta pacientei şi de dorinţa sa reproductivă. Cercetările recente au fost dominate de identificarea unor terapii medicale sau chirurgicale care să permită păstrarea fertilităţii şi evitarea unei intervenţii chirurgicale majore. Sunt necesare însă studii viitoare pentru a aduce dovezi necesare uniformizării şi standardizării managementului adenomioziei.
Cuvinte-cheie: adenomioză, diagnostic, tratament
Endometrioza la adolescente: balanţa delicată între diagnosticul precoce şi alegerea variantei terapeutice
C. Grigoriu1,2, M. Ichim2, D. Munteanu2, A. Constantin2
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2. Spitalul Universitar de Urgenţă, Bucureşti
Introducere. În ciuda faptului că medicina se află într-un progres continuu, iar metodele de diagnostic au devenit, pe parcursul ultimilor ani, mai accesibile şi mai eficiente din punct de vedere tehnologic, endometrioza rămâne o patologie subdiagnosticată. De etiologie neelucidată, aceasta înglobează o multitudine de forme clinice, ce pot îndruma clinicianul către un diagnostic eronat. Se consideră că debutul bolii are loc în timpul adolescenţei, astfel încât simptome precum dismenoreea, dispareunia sau durerea pelviană pot orienta diagnosticul către o tulburare de ciclu menstrual, respectiv boală inflamatorie pelviană, iar tulburările gastrointestinale, către o patologie în afara sferei ginecologice. Astfel, diagnosticul precoce, bazat pe experienţa clinicianului, pe anamneză şi investigaţii paraclinice, până la examenul histopatologic, este obligatoriu pentru prevenţia progresiei bolii către forme extensive, invalidante. Materiale şi metodă. Lucrarea reprezintă o metaanaliză a articolelor publicate în reviste de specialitate şi pe baza experienţei personale. Rezultate. Atât tratamentul cu agonişti GnRH, COC, SEPM şi progestative, cât şi cel chirurgical reduc durerea pelviană. Cu toate acestea, în aproximativ 70-80% din cazurile de durere pelviană neresponsivă la tratamentul medicamentos, s-a stabilit anatomopatologic diagnosticul de endometrioză. Concluzii. Conduita medicală în endometrioză rămâne o provocare. Deşi tratamentul chirurgical poate fi atât diagnostic, cât şi terapeutic, acesta nu tratează cauza bolii, ci doar leziunile produse, adică efectul. În cazul adolescentelor, mai ales în formele extensive, cu afectare intestinală, complicaţiile intra- şi postoperatorii pot afecta semnificativ calitatea vieţii.
Cuvinte-cheie: adolescente, endometrioză, diagnostic, tratament
Endometrioza colului uterin – aspecte microscopice
Anca-Maria Istrate-Ofiţeru1,2,3,4, C. Berceanu1, Sabina Berceanu1, Nicoleta-Loredana Voicu1,2, Larisa Iovan1,2,3,4, Gabriela-Camelia Roşu2,3,4
1. Departamentul de Obstetrică şi Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
2. Şcoala Doctorală a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova
3. Centrul pentru Studii de Morfologie Microscopică şi Imunologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
4. Departamentul de Histologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
Introducere. Endometrioza este o patologie benignă ce poate afecta femeile aflate în special la vârsta fertilă. Aceasta poate fi însoţită de o simptomatologie complexă sau poate fi lipsită de simptomatologie. Localizările acestei patologii sunt vaste, în apropiere fiind adenomioza şi endometrioza anexelor uterine, iar cele externe fiind endometrioza pelviană, colonică, a peretelui abdominal etc. Materiale şi metodă. O pacientă în vârstă de 50 de ani s-a prezentat în serviciul ambulatoriu pentru sângerare pe cale vaginală în cantitate moderată şi durere pelviană. În urma analizelor de laborator s-a constatat că pacienta avea anemie uşoară (Hb: 11 g/dL). S-a decis internarea pacientei pentru conduită terapeutică şi investigaţii de specialitate. S-a practicat chiuretaj uterin hemostatic şi biopsic, iar în urma examenului histopatologic şi ecografic s-a pus diagnosticul de polip endocavitar şi hiperplazie endometrială cu atipii. S-a decis practicarea histerectomiei totale cu anexectomie bilaterală. Postoperatoriu, la examenul macroscopic s-a constatat existenţa polipului endocavitar, iar la nivelul colului uterin, existenţa unei focar de endometrioză. Piesele au fost trimise la Departamentul de anatomie patologică pentru examenul de certitudine. Fragmentele au fost incluse la parafină şi analizate microscopic, după colorarea cu hematoxilină-eozină şi studiul imunohistochimic cu anticorpii anti- receptori de estrogen (RE), antireceptori de progesteron (RP), anti-citokeratină 7 (CK7) şi anti-citokeratină 20 (CK20). Rezultate. În urma studiului macroscopic s-a demonstrat existenţa unui chist endometriozic la nivelul colului uterin, cu aspect ciocolatiu, şi a unui polip endometrial intracavitar. Prin studiul microscopic cu anticorpi anti-RE/PR/CK7 s-a evidenţiat prezenţa glandelor endometriale la nivelul colului uterin şi s-a infirmat eventuala apartenenţă digestivă a ţesutului glandular ectopic. Concluzii. Focarele de endometrioză pot avea diverse localizări – în miometru, ovar, trompe, peritoneu, perete abdominal –, dar pot fi localizate şi la nivelul colului uterin.
Cuvinte-cheie: endometrioză, polip endocavitar, hiperplazie endometrială
Endometrioza ligamentului rotund – caz rar de endometrioză infiltrativă
Anca Manta1, P. Brătilă1, Elvira Brătilă2
1. Secţia de Ginecologie, Spitalul Euroclinic, Bucureşti
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti, Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti
Introducere. Endometrioza reprezintă o afecţiune benignă polimorfică şi multifocală, determinată de prezenţa ţesutului endometrial în afara cavităţii uterine, ce se asociază cu fibroză şi reacţie inflamatorie. Prezentare de caz clinic. Prezentăm cazul unei paciente de 28 de ani, nulipară, fără antecedente chirurgicale, diagnosticată cu formaţiune tumorală inghinală dreaptă. Simptomatologia se caracterizează prin durere ciclică menstruală la nivelul formaţiunii. Examenele imagistice (ultrasonografie şi IRM pelvian) confirmă prezenţa formaţiunii cu caractere nespecifice, fără a releva prezenţa unor implanturi intraperitoneale. Atitudinea terapeutică de rezolvare a acestui caz a fost de excizie a formaţiunii, examenul histopatologic extemporaneu confirmând diagnosticul de endometriom al ligamentului rotund drept. Evoluţia pacientei este favorabilă, postoperatoriu instituindu-se tratament contraceptiv. Discuţie. Deşi implanturile endometriozice se localizează cel mai frecvent în cavitatea peritoneală, există şi implanturi atipice la nivelul tractului gastrointestinal sau urinar, ombilical, pulmonar, mamar, cicatricial sau inghinal. Localizarea inghinală afectează doar 0,3-0,6% din paciente. Deşi simptomatologia ne poate orienta către diagnostic la femeia de vârstă reproductivă, investigaţiile imagistice sunt necesare pentru evaluarea completă atât a localizării extrapelviene, cât şi a asocierii cu implanturile intraperitoneale. Diagnosticul este dificil, examenul histopatologic fiind obligatoriu. Tratamentul definitiv este cel chirurgical, de excizie a formaţiunii, la care se adaugă tratamentul hormonal. Concluzii. Endometrioza localizată la nivel extrapelvian este foarte rară, diagnosticul fiind pus de cele mai multe ori tardiv, după excizia chirurgicală. Tratamentul implică abordare multidisciplinară.
Cuvinte-cheie: endometrioză, ligament rotund
E timpul să redefinim endometrioza!
Claudia Mehedinţu1,2, Francesca Frîncu1,2, Gabriela Ionescu1,2, Elvira Brătilă1, Costin Berceanu3, Lavinia Iftene1,2
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2. Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, Bucureşti
3. Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
Introducere şi obiective. Progresele în cunoaştere necesită, recurent, schimbări de perspectivă. Limitele bolilor se modifică permanent. Prin intermediul acestei lucrări iniţiem o primă tentativă de a reanaliza definiţia endometriozei utilizată în prezent, în încercarea de a extinde depistarea acesteia, dar şi din dorinţa de a ne recanaliza atenţia asupra unor aspecte mai mult sau mai puţin neglijate ale mecanismelor patogenice. Principalele motive pentru care ne propunem să reconsiderăm dimensiunile acestei probleme pot fi rezumate după cum urmează: (1) promovarea evaluării fibrozei în studiile privind patogeneza bolii; (2) limitarea potenţialelor diagnostice fals-negative efectuate de către anatomopatologi utilizând definiţii care necesită demonstrarea existenţei celulelor stromale endometriale şi a glandelor endometriale; (3) luarea în considerare a markerilor fibrozei ca o ţintă potenţială în vederea abordării de noi tratamente în endometrioză. Metodă. Lucrarea de faţă constă într-o revizuire sistematică elaborată în vederea identificării studiilor observaţionale ce evaluează ipotezele patogenice actuale ale endometriozei. Este incontestabil faptul că limitarea definiţiei la prezenţa celor două elemente histologice reduce considerabil numărul de cazuri surprinse în stadii incipiente. Prin urmare, este necesară o reorientare asupra dinamicii markerilor şi elementelor specifice fibrozei timpurii, exprimată prin izoformele actinice alfa ale celulelor musculare netede (-SMA), precum şi a transforming growth factor beta 1 (TGF-1) detectabile în materialele de biopsie. Rezultate. Rezultatele oscilează în funcţie de un spectru variabil de fenotipuri endometriale influenţate atât de localizarea leziunilor, cât şi de categoriile de vârstă în care sunt încadrate pacientele. În rândul leziunilor peritoneale endometriozice s-a constatat pozitivarea pentru -SMA la 76% dintre cele 120 de probe lezionale, conţinutul de celule musculare netede, precum şi fibroza părând să reprezinte o trăsătură cvasiconstantă. Deşi endometrioza profundă este caracteristică structurilor fibromusculare, leziunile implică prezenţa iniţială a celulelor endometriale şi a stromei acestora. Pozitivarea conţinutului pentru precursori fibroblastici şi -SMA a fost prezentă în 87% din rândul leziunilor ovariene evaluate. Concluzii. Extinderea definiţiei endometriozei dincolo de simpla prezenţă a ţesutului endometrial ectopic ar permite clinicienilor nu numai să se apropie de noi abordări terapeutice, ci să şi permită cel puţin ridicarea suspiciunii de endometrioză în rândul femeilor fără dovezi de injurii imunologice pelviene anterioare, chiar şi în absenţa celor două componente clasice histologice nevizualizabile biopsic. Prin urmare, pe baza integrării acestor elemente, premisele de la care pornim definirea prezenţei endometriozei necesită, ca punct de plecare, referirea la „o condiţie fibrozantă în care poate fi identificată stroma şi epiteliul endometrial”.
Cuvinte-cheie: endometrioză, fibroză, TGF- 1, -SMA
Strategia „freeze-all”: rata de sarcini şi prognosticul obstetrical comparativ cu metoda clasică
Diana Mihai1,2, Andreea Velişcu1,2, Diana Comandaşu1,2, Cătălin Coroleucă1,2, Ciprian Coroleucă1,2, Claudia Mehedinţu2,3, Alina Elena Bordea1,2, Mihaela Braga1, Elvira Brătilă1,2
1. Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti
2. Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
3. Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, Bucureşti
Introducere. Hiperstimularea ovariană controlată (COH) poate avea un impact negativ asupra mediului endometrial, afectând procesul de implantare sau dezvoltarea sarcinii. Astfel, a fost luată în considerare o strategie „freeze-all” (FET), adică crioprezervarea tuturor embrionilor şi transferul lor în ciclurile ulterioare COH, faţă de abordarea clasică, de embriotransfer fresh (ET) iniţial şi ulterior de FET. Metodă. Am realizat o metaanaliză, incluzând 44 de studii care au evaluat 278.000 de nou-născuţi după ART, comparând rezultatele strategiei clasice versus freeze-all. Rezultate. Rata cumulativă de naşteri vii (LBR) şi rata de sarcini (PR) au fost semnificativ mai mari în grupul freeze-all faţă de ET (LBR: 60,55% vs. 45%, PR:RR 1,30 [CI 95%]). FET este asociat cu un risc obstetrical mai mic (CI 95%): fătul are un risc mai scăzut de a fi mic pentru vârsta gestaţională (RR: 0,59), de greutate gestaţională redusă (RR: 0,74), de naştere prematură (RR: 0,74), dar un risc mai mare de operaţie cezariană (RR: 1,10) şi de a fi mare pentru vârsta gestaţională (RR: 1,49). În ceea ce priveşte riscurile hemoragiei antepartum, placentaţia praevia, mortalitatea perinatală, anomaliile congenitale şi rata de avort spontan, nu există concluzii ferme: unele studii au concluzionat că riscul este mai mic în FET (0,67, 0,68, 0,8 şi, respectiv, 0,83), dar majoritatea consideră că nu există o diferenţă statistică semnificativă. Hipertensiunea gestaţională este o constatare controversată – unele studii au relevat că aceasta este mai frecvent legată de FET (RR: 1,29), însă rezultatele nu sunt semnificative statistic. Totuşi, FET este un factor de risc independent pentru placenta accreta, de trei ori mai mare decât în cazul ET. Riscul de sarcină gemelară monozigotică monocorială după single embryo transfer este mai scăzut în FET, în general (0,8%), dar vârsta maternă sub 35 de ani este un factor de risc în ciclurile FET. Concluzii. Toate aceste informaţii par a încuraja în viitor strategia freeze-all.
Cuvinte-cheie: crioprezervare, embriotransfer, freeze-all, fertilizare in vitro, complicaţii obstetricale
Bowel endometriosis. Wellborn endometriosis center – one-year experience
Gabriel Mitroi
Wellborn Endo Centre, Bucharest
Endometriosis is a gynecological condition that presents as endometrial-like tissue outside the uterus and induces a chronic inflammatory reaction. Up to 10-15% of women in their reproductive period are affected by this condition. Deep endometriosis is defined as endometriosis located more than 5 mm beneath the peritoneal surface. This type of endometriosis is mostly found on the uterosacral ligaments, inside the rectovaginal septum or vagina, in the rectosigmoid area, ovarian fossa, pelvic peritoneum, ureters, and bladder, causing a distortion of the pelvic anatomy. The frequency of bowel endometriosis is unknown, but in cases of bowel infiltration, about 90% are localized on the sigmoid colon or the rectum. Colorectal involvement results in alterations of bowel habits such as constipation, diarrhea, tenesmus, dyschezia and, rarely, rectal bleeding. The differential diagnosis must be made in case of irritable bowel syndrome, solitary rectal ulcer syndrome, and a rectal tumor. A precise diagnosis about the presence, location, and extent of endometriosis is necessary to plan the surgical treatment. The multidisciplinary laparoscopic treatment has become the standard of care. Depending on the size of the lesion and the site of involvement, full-thickness disc excision or bowel resection needs to be performed by an experienced colorectal surgeon. Long-term outcomes, following bowel resection for severe endometriosis, regarding pain and recurrence rate, are good, with a pregnancy rate of 50%. Wellborn Endo Centre is founded in May 2018 and we have a team of three gynecologists, three general surgeons, one urologist (with experience in MIS) and another five ART specialists. We are presenting here our 12-month experience and the results with bowel endometriosis:
-
over 120 pelvic endometriosis surgeries
-
over 70 DIE surgeries
-
over 25 bowel resections.
The multidisciplinary laparoscopic treatment of extensive endometriosis with bowel involvement has become the standard of care. Depending on the size of the bowel lesion and the site of bowel involvement, full-thickness disc excision or bowel resection needs to be performed by an experienced colorectal surgeon.
Keywords: bowel endometriosis, disc excision, bowel resection
Conservative surgical treatment in diffuse/focal adenomyosis. Presacral nerve resection. Adenomyoma excision
Gabriel Mitroi
Wellborn Endo Centre, Bucharest
Adenomyosis is a condition in which the glands and stroma that make up the lining of the uterus begin to grow within the walls of the uterus or myometrium (the middle, muscular layer of the womb). Adenomyosis can cause heavy, crampy periods, backache, painful intercourse and/or continuous pain throughout the month. The pain is usually midline, but may rarely radiate to one or both sides. Most commonly, the management ranges from the use of NSAIDS, birth control pills or Mirena® to hysterectomy in those patients for whom fertility is not a priority, or with conservative surgery when the aim is to destroy visible endometriotic implants and lyse peritubal and periovarian adhesions that are a source of pain and may interfere with ovum transport or high intensity focused ultrasound (HIFU) MRI guided, uterine artery embolization (UAE), adenomyomectomy and, the most effective, presacral neurectomy (PSN) for chronic pelvic pain. The laparoscopic approach is the method of choice for treating endometriosis conservatively.
Keywords: adenomyosis, HIFU, presacral neurectomy
Evaluarea performanţei IRM-ului în funcţie de experienţa radiologului în diagnosticul preoperatoriu al endometriozei
A.I. Oltean1, C. Ceban2, A.I. Crişan3, A. Irimie1,6, I. Berindan-Neagoe4,5,6, H. Roman7
1. Departamentul de Chirurgie Oncologică, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, România
2. Unitatea de Primire Urgenţe, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca, România
3. Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie din Târgu-Mureş, România
4. Centrul de Cercetări pentru Genomică Funcţională, Biomedicină şi Medicină Translaţională, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” , Cluj-Napoca, România
5. Medfuture – Centrul de Cercetare pentru Medicină Avansată, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, România
6. Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuţă”, Cluj-Napoca, România
7. Centrul de Endometrioză, Clinica Tivoli-Ducos, Bordeaux, Franţa
Introducere. Endometrioza reprezintă o patologie ginecologică obişnuită. Imagistica prin Rezonanţă Magnetică (IRM) reprezintă examinarea de linia a doua în diagnosticul endometriozei, după ecografia pelviană transvaginală, şi investigaţia imagistică de referinţă în formele profunde. În literatură, performanţele IRM-ului variază în funcţie de experienţa radiologului. Pentru un radiolog experimentat, exactitatea diagnosticului este de peste 90%. Obiectivul studiului a fost evaluarea performanţelor diagnostice ale IRM-ului interpretat de un radiolog generalist. Materiale şi metodă. Studiul a înrolat 36 de paciente operate pentru endometrioză pelviană, investigate preoperatoriu prin IRM pelvian. Secvenţele de diagnostic au fost T2 şi T1 axial, sagital şi frontal. S-au luat în calcul parametrii imagistici specifici: chist cu conţinut în hipersemnal T1 şi semnal variabil în T2 pentru endometriom; grosime >3 mm şi hiposemnal în T2 pentru ligamentele uterosacrate (LUS); dispariţia ţesutului grăsos al peretelui anterior cu evidenţierea unei mase în hiposemnal T2 pentru localizarea rectosigmoidiană; obliterare în hiposemnal T2 şi spoturi în hipersemnal T1 pentru fundul de sac posterior şi septul rectovaginal; îngroşare în hiposemnal T2 pentru peretele vezical; îngroşarea zonei joncţionale de minimum 8-12 mm în hiposemnal T2 pentru adenomioză. Lectura imaginilor a fost realizată de un radiolog generalist, cu o experienţă de trei ani într-un serviciu de urgenţă. S-a definit IRM-ul ca test diagnostic raportat la intervenţia chirurgicală, desemnată gold standard. Parametrii statistici analizaţi au fost sensibilitatea (Se) şi specificitatea (Sp). Rezultate. Se şi Sp diagnosticului au fost de: 95% şi 84% pentru endometriom; 63% şi 85% pentru endometrioza LUS; 84% şi 75% pentru rectosigmoidiană; 65% şi 92% pentru fundul de sac posterior şi septului rectovaginal; 60% şi 93% pentru endometrioza vezicală; 64% şi 95% pentru adenomioză. Concluzii. Studiul nostru sugerează că radiologii trebuie să beneficieze de un training special în lecturarea IRM-ului de endometrioză profundă, chiar dacă au deja o bună experienţă în domeniul IRM-ului în general.
Cuvinte-cheie: endometrioză pelviană, IRM, test diagnostic, experienţă radiolog
Advanced-stage endometriosis and ART?
Engin Oral
University of Health Sciences; Zeynep Kamil Maternity and Children’s Hospital, Istanbul, Turkey
Endometriosis is a common condition in adult women, estimated to occur approximately in 10% of the general female population, and the prevalence of the disease increases dramatically to as high as 35-50% in women with infertility. The impact of severe endometriosis on assisted reproductive technology (ART) outcomes is controversial. The treatment of infertility in patients with endometriosis involves three different strategies: expectancy, surgery and assisted reproductive technology – intrauterine insemination (IUI) or in vitro fertilization (IVF). Ovarian reserve, age, infertility duration, associated infertility factors, pain intensity, previous history of surgery for endometriosis and/or endometrioma, associated endometrioma, associated adenomyosis and desire of the patient are important factors when deciding the management route. However, the gold standard is an individualized treatment. In a comparison of follicular responses to controlled ovarian hyperstimulation (COH) and ART between healthy woman and woman with severe endometriosis, the management strategies and pregnancy outcomes show a clinically significant difference. Controlled ovarian hyperstimulation (COH)+IUI is suggested for stage I or II endometriosis and surgically diagnosed endometriosis and absent anatomic distortion, but not in patients with severe endometriosis. IVF indications for endometriosis include recurrent endometrioma, bilateral endometrioma with adenomyosis, diminished ovarian reserve, female age >37 years old, infertility duration >5 years, failed COS/IUI cycle, bilateral tubal factor, and male factor. When evaluated the IVF results, endometriosis seems to negatively affect oocyte quality, in terms of several relevant clinical and biological outcomes. There are inconsistent results of recent studies showing that it affects the endometrial receptivity negatively or not. Besides this, patients with endometriosis undergoing IVF have aneuploidy rates equivalent to their age-matched peers in IVF population who do not have endometriosis. On the other hand, there are risks of ART results in patients with endometriomas: risk of infectious complications and tubo-ovarian abscess, and risk of progression of the disease or change in size of endometriomas.
Keywords: endometriosis, infertility, ART, IVF, endometrioma
Endometriosis at extremes: 16-year-old and 45-year-old women?
Engin Oral
University of Health Sciences; Zeynep Kamil Maternity and Children’s Hospital, Istanbul, Turkey
The epidemiology, clinical manifestations and management strategies of the endometriosis disease occur differently at the early and late reproductive ages. The exact prevalence of adolescent endometriosis is unclear owing to the atypical symptoms, and endometriosis can only be diagnosed by laparoscopy. According to recent studies, approximately two-thirds of adolescent girls with chronic pelvic pain or dysmenorrhea have laparoscopic evidence of endometriosis. Moreover, about one-third of these adolescents with endometriosis have moderate or severe disease. The symptoms and physical signs of endometriosis differed minimally between women surgically diagnosed during adolescence compared with those diagnosed as adults. So, clinicians should be aware of these alternate symptom patterns and include endometriosis in their differential diagnosis for both adolescent and young adult women who experience noncyclic pelvic pain and nausea. There are some symptoms and markers such as neonatal menstruation, history of atopic disease (asthma) in adolescence predicting the risk of endometriosis. However, recent published data show that endometriomas are not so uncommon in adolescents. The clinical approach to the extremes of the reproductive age should be fully evaluated for the adequate management and treatment of the disease. The management options during adolescence include the same methods suggested in adulthood: expectant management, surgical, medical, combination surgical/medical alternative therapies. Each method has its own advantages and disadvantages, and decision should be personalized. In cases of ovarian endometriosis (especially if recurrent), fertility preservation options should be at least proposed: oocytes vitrification and/or ovarian tissue freezing. On the other hand, in advanced age women, the malignant transformation of endometriosis resulting in endometrioid or clear cell carcinoma of ovarian tumor is an important issue. Especially in cases of atypical endometriosis, it should be cautioned about this transformation, and information should be shared with these patients.
Keywords: adolescent endometriosis, advanced aged endometriosis, atypical endometriosis
Aspecte clinice şi chirurgicale în tratamentul endometriozei de tract urinar
Laurenţiu Pirtea
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara
Introducere. Endometrioza este o afecţiune complexă care implică prezenţa ţesutului endometrial în afara cavităţii uterine. Simptomul cardinal este dismenoreea, dar pot fi prezente şi simptome specifice organului afectat. Tratamentul endometriozei profunde reprezintă o mare provocare pentru chirurgul ginecolog. Endometrioza tractului urinar este rareori întâlnită. Vezica urinară este localizarea cea mai frecventă a endometriozei tractului urinar. Materiale şi metodă. Sunt prezentate aspecte de diagnostic şi tratament chirurgical ale endometriozei de tract urinar. Rezultate. Rezultatele postoperatorii au fost favorabile, cu ameliorarea simptomatologiei şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Concluzii. Endometrioza extinsă la nivelul tractului urinar este rar întâlnită, aproximativ 1-2% din pacientele cu endometrioză. Vezica urinară este cea mai frecventă localizare a endometriozei de tract urinar. Gold standardul de diagnostic şi tratament chirurgical al endometriozei este laparoscopia. Imagistica este foarte importantă înainte de intervenţia chirurgicală, cu o precizie comparabilă între RMN şi ecografie.
Cuvinte-cheie: endometrioză, tract urinar, vezică urinară
Endometrioza pelviană – cât de rea poate fi?
Laurenţiu Pirtea
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara
Introducere. Prezenţa ţesutului endometrial implantat ectopic în afara uterului, de obicei la nivelul organelor pelviene şi abdominale, este evidenţiată predominant la femeile aflate la vârsta fertilă. Materiale şi metodă. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 30 de ani, nulipară, nuligestă, cu trei proceduri de fertilizare in vitro (FIV) eşuate în antecedente, care se prezintă cu dureri pelviabdominale, care au apărut în urmă cu doi ani, dismenoree, dispareunie şi tulburări de tranzit la menstruaţie (diaree alternând cu constipaţie). În urma investigaţiilor clinice şi paraclinice s-a stabilit diagnosticul de endometrioză profundă stadiul IV. Este prezentată, pas cu pas, abordarea chirurgicală a cazului. S-a intervenit laparoscopic, unde s-au constatat multiple leziuni endometriozice la nivelul întregului pelvis şi un nodul endometriozic de aproximativ 5 cm la 13 cm de orificiul anal extern. S-a practicat rezecţia segmentară de colon sigmoid cu anastomoză termino-terminală colică folosind stapler circular. Rezultate. Rezultatele postoperatorii au fost favorabile, cu reluarea tranzitului intestinal din ziua a doua postoperatorie. Concluzii. Diagnosticul de certitudine se realizează prin laparoscopie, metodă minim invazivă ce permite vizualizarea implanturilor de endometrioză, stadializarea bolii, cât şi excizia lor. Se poate observa o ameliorare a simptomatologiei dureroase. În plus, femeile cu tratament de infertilitate eşuat, secundar endometriozei, vor avea o şansă mai bună de a obţine o sarcină.
Cuvinte-cheie: endometrioză profundă, rezecţie segmentară, anastomoză
Abordarea terapeutică pentru adenomioză
Liana Pleş1,2, Denisa-Oana Bălălău1,2, Anca-Daniela Stănescu1,2, Romina-Marina Sima1,2
1. Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2. Maternitatea Bucur, Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan”, Bucureşti
Introducere. Adenomioza reprezintă o entitate ginecologică ce este caracterizată prin prezenţa ţesutului endometrial ectopic în miometrul uterin. Deşi diagnosticul este histologic, există semne specifice de diagnostic prin evaluarea ecografică sau IRM, iar diagnosticul diferenţial este important pentru stabilirea unui management adecvat. Scopul studiului nostru a fost identificarea principalelor caracteristici ale abordării terapeutice în adenomioză. Materiale şi metodă. S-a efectuat o cercetare extensivă a bazelor de date medicale, utilizând combinaţia termenilor MeSH, cum ar fi „adenomioză”, „tratament”, „chirurgie”, „durere” şi „abordare”. Rezultate. Literatura medicală este caracterizată printr-o mare varietate de articole despre adenomioză. Dintre acestea, au fost selectate 29 de recenzii, ghiduri, studii randomizate şi studii-pilot inovatoare, pentru a selecta rezultatele relevante. Tratamentul chirurgical este standard şi constă în histerectomie pentru femeile care nu doresc prezervarea fertilităţii, în timp ce terapiile medicale şi minim invazive sunt disponibile pentru cele care doresc să-şi păstreze fertilitatea sau să evite intervenţiile chirurgicale mai extinse. Dispozitivul intrauterin cu eliberare de levonorgestrel poate fi o opţiune în tratamentul adenomiozei. Adenomectomia ce utilizează incizia de tip „H” asociată cu DIU care eliberează hormoni constituie o procedură chirurgicală nouă şi eficientă pentru tratamentul adenomiozei. Tratamentul cu ulipristal acetat (UPA) este controversat. Unii autori sugerează că produce o reducere semnificativă a simptomelor clinice (sângerare şi durere). Alţi autori consideră că la pacientele cu adenomioză tratate cu UPA din cauza unei diagnosticări eronate a fibromului uterin se observă o agravare a simptomelor dureroase. Mai mult, datorită ameliorării sângerării menstruale şi a durerii şi îmbunătăţirii calităţii vieţii după tratamentul intravaginal cu bromocriptină, aceasta pare a fi un nou agent terapeutic pentru adenomioză. Concluzii. Tratamentul standard pentru adenomioză este intervenţia chirurgicală. Tratamentul medical este controversat şi sunt necesare studii randomizate şi metaanalize pentru a evalua eficienţa acestora.
Cuvinte-cheie: adenomioză, histerectomie, adenomiomectomie, ulipristal acetat
Corelaţii între caracteristicile ciclului menstrual şi riscul de apariţie a endometriozei
A.V. Popescu1, Carolina Gobjila1, M. Craina1, Manuela Marina Popescu2, Lavinia Cristina Moleriu3, S. Pantea4, V. Strâmbu5, P. Radu5, Izabella Petre1
1. Departamentul XII, Disciplina de Obstetrică şi Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara
2. Departamentul XII, Disciplina de Neonatologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara
3. Departamentul de Ştiinţe funcţionale, Disciplina de Informatică medicală şi Biostatistică, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara
4. Departamentul X, Disciplina de Chirurgie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara
5. Departamentul X, Disciplina de Chirurgie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
Introducere. Aproximativ 7-15% din femeile de vârstă reproductivă suferă de endometrioză şi, din această cauză, endometrioza reprezintă o problemă majoră de sănătate, nu numai în ţara noastră. 176 de milioane de femei din lume au endometrioză; 6-10% dintre femeile de vârstă fertilă sunt afectate de endometrioză. Aceasta este considerată o boală mai frecventă decât orice cancer genital feminin, incidenţa ei fiind de 15-18% la femeile active din punct de vedere hormonal. Dintre acestea, 40% vor dezvolta forma gravă a bolii, endometrioza profund infiltrativă. Cel mai frecvent simptom întâlnit este durerea. Aproximativ 3/4 dintre femeile diagnosticate cu endometrioză prezintă dureri pelviene, majoritatea acuzând o periodicitate a acestora. Durerea se pare că este un simptom de bază al acestei patologii, dar se pare că intensitatea nu este proporţională cu severitatea bolii, ci mai degrabă depinde de localizarea ţesutului endometrial care dezvoltă simptomatologia şi probabil de profunzimea leziunii. Femeile cu endometrioză pot prezenta, de asemenea, o varietate de simptome hemoragice, dintre care: disfuncţii menstruale, cum ar fi oligomenoree sau hipermenoree cu sânge roşu şi uneori şi cheaguri; sângerări neregulate în prezenţa unui ciclu mai mult sau mai puţin regulat; meno-metroragii; sângerări apărute înaintea perioadei menstruale. Materiale şi metodă. Studiul de faţă s-a desfăşurat în cadrul secţiilor de Obstetrică-Ginecologie Bega ale Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brînzeu”, Timişoara. Scopul acestui studiu este de a efectua o analiză retrospectivă pentru a evidenţia asocierea caracteristicilor ciclului menstrual şi a endometriozei, la pacientele diagnosticate cu chist de ovar endometriozic. S-a urmărit coroborarea caracteristicilor ciclului menstrual la 100 de paciente diagnosticate şi confirmate histopatologic cu chist ovarian endometriozic şi la 100 de paciente diagnosticate cu chist ovarian; paciente au avut vârste cuprinse între 20 şi 45 de ani. La toate cazurile s-a intervenit chirurgical, pe cale laparoscopică. Pacientele înrolate în studiu au fost evaluate preoperatoriu anamnestic, clinic şi paraclinic. Anamneza a înregistrat detaliile demografice şi antecedentele personale fiziologice şi patologice ale pacientei. Rezultate şi discuţii. Numeroase studii au analizat factorii de risc asociaţi cu boala. S-a demonstrat că vârsta, indicele de masă corporală, consumul de alcool, fumatul şi unele caracteristici menstruale (cum ar fi lungimea şi regularitatea ciclurilor menstruale, intensitatea fluxului menstrual şi dismenoreea) sunt asociate cu incidenţa endometriozei. În cazul lotului nostru, am demonstrat faptul că vârsta timpurie de apariţie a menarhei creşte riscul de endometrioză. Durata ciclului menstrual variază foarte mult în rândul femeilor diagnosticate cu endometrioză (de la 21 la 35 de zile). Concluzii. Îmbunătăţirea cunoştinţelor noastre actuale privind patogeneza endometriozei va deveni baza ştiinţei ce va identifica noi obiective mai potrivite pentru formularea unor mijloace terapeutice şi de diagnostic mai eficiente.
Cuvinte-cheie: ciclu menstrual, endometrioză, chist ovarian endometriozic
Rezistenţa la progesteron în puzzle-ul endometriozei
Manuela Russu
1. Şef Disciplina Obstetrică şi Ginecologie, Spitalul Clinic „Dr. I. Cantacuzino”, Bucureşti
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
Endometrioza este o boală inflamatorie cronică şi care, similar altor asemenea boli, este moştenită într-o manieră poligenică şi are etiologie multifatorială. Este sub control hormonal, sub influenţa factorilor de mediu intern şi extern, cu debut în viaţa embrionară/fetală, cu origine în celulele stem din măduva osoasă sau celulele progenitoare/regenerative endometriale, cum se apreciază prin cele mai noi teorii. Deşi endometrele eutopice ale femeilor cu şi fără endometrioză sunt similare histologic, studii numeroase susţin deosebiri fundamentale între ele. Endometrul eutopic al femeilor cu endometrioză demonstrează reducerea receptivităţii şi alterarea expresiei genetice, fiind încă necunoscut dacă endometrul „defect” generează predispoziţie către endometrioză şi infertilitate sau dacă endometrioza cauzează alterarea receptivităţii endometriale. Analiza transcriptomului a relevat anomalii moleculare în tranziţia endometrului proliferare-secreţie la femeile cu endometrioză. Analiza paralelă a fragmentelor endometriale recoltate în faza secretorie precoce a demonstrat creşterea supravieţuirii celulare şi persistenţa genelor implicate în sinteza ADN-ului şi în mitozele celulare din situsurile endometriozice. Analiza comparativă a genelor reglate de progesteron din faza secretorie a endometrului a confirmat observaţia unui răspuns progesteronic atenuat. Rezistenţa la progesteron este motivul lipsei de răspuns la contraceptivele doar progestogenice/combinate, la tratamentul infertilităţii şi/sau la IVF la femeile cu endometrioză.
Cuvinte-cheie: endometrioză, endometru eutopic/ectopic, rezistenţa la progesteron, infertilitate
Calitatea vieţii este un indicator esenţial al succesului terapeutic la pacientele cu endometrioză
Romina-Marina Sima1,2, Iulia Mărgărit2, I.I. Iordache3, G.O. Olaru1,2, Liana Pleş1,2
1. Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti, România
2. Maternitatea Bucur, Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan”, Bucureşti, România
3. Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, UKS Sarlaand, Homburg, Germania
Introducere. Endometrioza este o patologie ginecologică ce afectează negativ sănătatea femeilor şi calitatea vieţii acestora. Chirurgia endometriozei reprezintă o provocare chiar şi pentru chirurgii cu experienţă. Abordarea laparoscopică rămâne cea mai bună opţiune terapeutică pentru endometrioză, dar terapia medicală poate îmbunătăţi calitatea vieţii în cazuri selectate. Materiale şi metodă. Am evaluat bazele de date internaţionale utilizând cuvinte-cheie de tip „endometrioză”, „laparoscopie”, „abordare medicală” şi „calitatea vieţii”. Am selectat studiile despre endometrioză cu abordare laparoscopică şi medicală începând de când au apărut termenii în bazele de date până în luna martie 2019. Rezultate. Au fost identificate 41 de studii care au îndeplinit criteriile de selecţie. Principalele chestionare pentru calitatea vieţii şi endometrioză sunt: Short Form Health Survey and the Endometriosis Health Profile 30, Short Form Questionnaire SF 36 şi alte chestionare privind durerea, cum ar fi: Scala catastrofizării durerii (SCP) şi Scala numerică verbală (NRS). Studiile au arătat că femeile cu endometrioză au o calitate a vieţii profund afectată. Intensitatea durerii este unul dintre factorii care impun abordarea chirurgicală. Pacientele cu endometrioză se confruntă cu anxietate datorată durerii, care necesită terapii suplimentare, cum ar fi suport psihologic. Concluzii. Efectul psihologic a l diagnosticului endometriozei are un impact pe termen lung şi necesită tratament chirurgical şi medical asociat cu terapie de susţinere. Chestionarele privind calitatea vieţii au demonstrat că simptomele endometriozei şi calitatea vieţii sunt îmbunătăţite după terapia medicală sau cea chirurgicală.
Cuvinte-cheie: endometrioză, calitatea vieţii, tratament chirurgical, tratament medical
Impactul ulipristalului acetat asupra durerii asociate endometrioamelor evaluate cu Scala Vizuală Analogică (VAS)
Romina-Marina Sima1,2, Adelina Ivan2, M.O. Poenaru1,2, Liana Pleş1,2
1. Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2. Maternitatea Bucur, Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan”, Bucureşti
Introducere. Scala Vizuală Analogică (VAS) este o scală psihometrică aplicată pentru a măsura caracteristici subiective. Scopul studiului nostru a fost de a evalua eficienţa acetatului de ulipristal (UPA) pentru durerea asociată cu endometriomul folosind VAS. Materiale şi metodă. Am efectuat un studiu asupra femeilor cu endometrioame simptomatice. Studiul a fost realizat în perioada ianuarie 2016 – decembrie 2018. Pacientele au primit UPA în doze de 5 mg zilnic, timp de 12-13 săptămâni. Acestea au fost evaluate cu ajutorul unui chestionar VAS înainte şi după tratament. Rezultate. 40 de femei au fost incluse în studiu. Vârsta medie a fost 31,20 ani. Pentru scala de evaluare numerică, scorul înainte de tratament a fost 6 (CI=5,26, 6,51) şi 4 (CI=3,58, 4,29) după tratament. Pentru FRS înainte de tratament, valoarea mediană a fost 6 (CI=5,87, 6,58) şi 4 (CI=4,12, 4,73). Durerea s-a îmbunătăţit semnificativ după tratamentul cu UPA (p<0,05). Concluzii. VAS reprezintă o metodă bună de evaluare a calităţii durerii la pacientele cu endometrioame. Tratamentul cu UPA îmbunătăţeşte parametrii VAS pentru pacientele cu endometrioame.
Cuvinte-cheie: endometriom, ulipristal acetat, scala vizuală analogică
Limitele laparoscopiei în endometrioza extinsă
O.A. Solomon1, A.G. Boiangiu1,2, S. Ali1, G.A. Filipescu1,2
1. Clinica de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
Introducere. Endometrioza reprezintă o boală cronică invalidantă, care afectează femeile aflate la vârstă reproductivă. Deşi tratamentul medicamentos poate fi util în gestionarea durerii asociate endometriozei, chirurgia este parte integrantă în gestionarea acestei boli. Iniţial, intervenţia chirurgicală era limitată la laparotomie, actualmente laparoscopia înlocuind laparotomia. Studii recente au demonstrat beneficiile asocierii laparoscopiei exploratorii (de confirmare a diagnosticului), cu rezolvarea endometrioamelor în acelaşi timp operator indiferent de cât de extinsă este leziunea, secvenţializarea intervenţiei chirurgicale fiind rezervată astfel cazurilor de endometrioză recidivantă. Actualmente nu se acceptă efectuarea laparoscopiilor doar în scopul diagnosticării leziunilor de endometrioză. Endometrioza profundă care implică tractul digestiv şi/sau tractul genito-urinar are indicaţie de tratament chirurgical laparoscopic, acesta putând avea rezultatele optime dacă se realizează disecţii atent controlate de către personal specializat în chirurgie laparoscopică. Chirurgia robotică este utilă, de asemenea, în tratamentul endometriozei extinse, datorită posibilităţii de a efectua disecţii minuţioase, dar problema principală a acestui tip de intervenţie o reprezintă costul ridicat şi numărul mic de personal instruit. În concluzie, tratamentul chirurgical laparoscopic reprezintă principala formă de tratament al endometriozei, indiferent de gradul de extindere a bolii, având drept scop excizia tuturor leziunilor de endometrioză decelate intraoperatoriu.
Cuvinte-cheie: laparoscopie, endometrioză, durere, tratament, chirurgie
Utilitatea diagnosticului imagistic preoperatoriu în managementul chirurgical al endometriozei
Raluca Gabriela Şubă, Octavian Enciu, Răzvan Stănciulescu, Livia Stănciulescu
Hyperclinica Medlife, Bucureşti
Introducere. Evaluarea imagistică preoperatorie este esenţială în constituirea unei hărţi a leziunilor de endometrioză, cu scopul de a conferi chirurgului detalii despre extinderea şi severitatea bolii, astfel încât acesta să poată planifica tipul intervenţiei chirurgicale, să completeze echipa operatorie şi să informeze pacienta asupra riscurilor operatorii. Materiale şi metodă. Ecografia transvaginală este investigaţia imagistică de primă intenţie în diagnosticul endometriozei ovariene şi profunde, dar acurateţea diagnosticului este proporţională cu experienţa operatorului. Urmărind tehnica evaluării ultrasonografice în patru timpi, scade probabilitatea ratării diagnosticului. Timpul 1 include evaluarea uterului şi anexelor, timpul 2 include evaluarea sensibilităţii şi mobilităţii anexelor, timpul 3 include evaluarea statusului fundului de sac Douglas cu ajutorul „sliding sign”, iar timpul 4 include evaluarea compartimentului anterior (vezică urinară, spaţiul vezico-uterin, uretere) şi a compartimentului posterior (sept rectovaginal, fund de sac vaginal posterior, ligamente uterosacrate, rect, sigmoid). RMN-ul reprezintă o investigaţie suplimentară care trebuie recomandată pentru toate cazurile complexe, preoperatoriu, la pacientele simptomatice cu examinare ecografică negativă sau echivocă şi, de asemenea, este utilă la pacientele cu noduli endometriozici multipli la nivelul tubului digestiv. Rezultate. Vor fi evidenţiate informaţii esenţiale din ghiduri actuale şi din literatura de specialitate. Vor fi analizate şi comentate o serie de cazuri (din experienţa personală) de endometrioză ovariană şi endometrioză profundă – diagnostic ecografic şi imagistic (RMN). Concluzii. Similar cu patologia neoplazică, succesul tratamentului depinde de excizia cât mai completă a leziunilor endometriozice. Examinarea imagistică riguroasă evită mirajul „primei leziuni”, pentru ca în final să aibă impact pozitiv asupra calităţii actului medical.
Cuvinte-cheie: hartă lezională, diagnostic preoperatoriu, endometrioză
Adenomioza fistulizată endocervical – prezentare de caz
Mihaela-Mariana Vasile1, Maria-Mădălina Drăguţ1, Maria-Magdalena Chefălan-Năstăsoiu1, Nicoleta-Loredana Voicu1, Sabina Berceanu1,Costin Berceanu1, Anca-Maria Istrate-Ofiţeru1,2,3
1. Departamentul de Obstetrică şi Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
2. Departamentul de Histologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
3. Centrul pentru Studii de Morfologie Microscopică şi Imunologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
Introducere. Adenomioza este o patologie benignă uterină, caracterizată prin prezenţa glandelor endometriale la distanţă faţă de endometrul normal, în structura miometrului. Adenomioza este o afecţiune cronică, din ce în ce mai des întâlnită, fiind şi o consecinţă a operaţiei cezariene, prin implantarea în structurile învecinate sau aflate la distanţă (endometrioză) a glandelor cu origine endometrială. Când se localizează în afara uterului, statusul hormonal, sistemul imunitar şi toxinele din mediul înconjurător acţionează puternic asupra structurilor endometriozice, declanşând uneori o simptomatologie accentuată (durere cronică pelviană, infertilitate primară sau secundară, sângerări). Scopul lucrării este de a demonstra posibilitatea de apariţie a focarelor de endometrioză după secţiunea cezariană, cu consecinţe asupra stării de sănătate a femeilor. Studiul clinic şi aspecte morfologice. O pacientă în vârstă de 35 de ani, cunoscută cu o formaţiune mixtă la nivelul cicatricei uterine post-secţiune cezariană, urmărită periodic în vederea obţinerii unei alte sarcini (nu a obţinut o nouă sarcină timp de 10 ani), s-a prezentat în serviciul ambulatoriu pentru sângerare vaginală în cantitate moderată, dureri pelviabdominale şi disurie. S-a decis internarea pacientei în Clinica de obstetrică-ginecologie II a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova pentru conduita terapeutică şi investigaţii de specialitate. Biologic, antigenul 125 (CA 125) a fost uşor crescut. La examinarea ecografică s-a evidenţiat o formaţiune mixtă de aproximativ 5/6 cm. Simptomatologia dureroasă, sângerarea aproape permanentă şi infertilitatea secundară au condus la aplicarea tratamentului chirurgical. S-a practicat ablaţia celor două formaţiuni endometriozice. Intraoperatoriu s-au evidenţiat două formaţiuni aderente la tranşa uterină şi la vezica urinară, cea medială fistulizată la nivelul cervixului. Fragmentele prelevate s-au trimis la Departamentul de anatomie patologică, pentru examenul histopatologic. Rezultatul histopatologic a pus diagnosticul de adenomioză. În coloraţia clasică hematoxilină-eozină s-au evidenţiat zone cu ţesut fibrocolagen în plin miometru, grupuri de glande dilatate chistic şi stromă endometrială, cu inflamaţie acută periglandulară. Studiul imunohistochimic cu anticorpii antireceptori de estrogen (ER) – reacţie pozitivă; antireceptori de progesteron (PR) – reacţie pozitivă; anti-citokeratină 7 (CK7) – reacţie pozitivă şi anti-citokeratină 20 (CK20) – reacţie negativă au făcut diagnosticul diferenţial cu o eventuală metastază cu punct de plecare digestiv. Concluzii. Adenomioza este o patologie benignă diagnosticată cu certitudine histopatologic, având multiple implicări morfofuncţionale şi uneori puternice consecinţe negative asupra pacientelor.
Cuvinte-cheie: durere cronică pelviană, infertilitate, receptori
Postere
Ocluzia intestinală la pacientele cu endometrioză – sinteză de literatură
D.C. Badiu1,2, M. Mandu3, Lilia Neamţu1, V.T. Grigorean1,2, Elvira Brătilă2, Claudia Mehedinţu2
1. Clinica de Chirurgie Generală, Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni”, Bucureşti
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
3. Clinica de Recuperare Neuromusculară, Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni”, Bucureşti
Introducere. Endometrioza este o afecţiune întâlnită la femei în perioada fertilă, care, în funcţie de localizare, poate produce o simptomatologie diversă. Materiale şi metodă. Endometrioza extragenitală este descrisă cel mai frecvent la nivelul jocţiunii rectosigmoidiene, conducând şi la ocluzie intestinală, putând pune probleme de diagnostic diferenţial cu cancerul rectosigmoidian, care reprezintă cea mai frecventă cauză de ocluzie intestinală în rândul populaţiei adulte. Au fost descrise şi cazuri destul de rare de ocluzie cu localizare la nivelul intestinului subţire provocate de endometrioză. Simptomatologia în astfel de cazuri este nespecifică, prezentând vărsături, inapetenţă, durere abdominală, constipaţie sau alternanţă constipaţie-diaree, diagnosticul putând fi astfel o provocare clinică şi radiologică. Date din literatura de specialitate sugerează faptul că cel mai bun tratament în cazul ocluziilor intestinale produse de endometrioza extragenitală este reprezentat de excizia chirurgicală a porţiunii de intestin afectat prin metode laparoscopice, dar şi prin abord chirurgical clasic. Au fost raportate şi cazuri în care stentarea endoscopică a avut rezultate satisfacătoare în ocluziile sigmoidiene. Un studiu retrospectiv publicat în anul 2018 descrie o nouă metodă de abordare a colonului, transvaginal, ajungându-se la concluzia că rezecţia pe cale vaginală asistată laparoscopic a rectosigmoidului afectat de endometrioză folosind disectoare cu ultrasunete cu anastomoză intestinală mecanică fără tensiune este o procedură sigură şi eficientă pentru gestionarea chirurgicală a endometriozei severe cu implicarea colonului şi rectului. Rezultate. Aşadar, diagnosticul diferenţial al ocluziilor intestinale la femeile aflate în perioada fertilă trebuie să ia în discuţie, pe lângă patologia neoplazică, inflamatorie sau compresivă extrinsecă, endometrioza cu localizare extragenitală. Concluzii. Diagnosticarea corectă şi tratamentul precoce adecvat pot reduce semnificativ mortalitatea şi morbiditatea în aceste cazuri.
Cuvinte-cheie: endometrioză, ocluzie, extragenital
Endometrioza cicatricei postoperatorii – corelaţii clinice şi ecografice
Mihaela Boţ, Mădălina Iliescu, Andreea Borislavschi, Ana-Maria Plopan
Clinica de Obstetrică-Ginecologie şi Neonatologie, Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti
Endometrioza este întâlnită la 15-44% dintre femeile de vârstă fertilă cu antecedente chirurgicale obstetricale sau ginecologice. Endometrioza peretelui abdominal este o localizare mai puţin frecventă, dezvoltată în majoritatea cazurilor la paciente cu istoric de intervenţie chirurgicală prin abord abdominal. Deşi sunt descrise focare endometriozice apărute la nivelul cicatricei post-histerectomie sau în zonele de inserţie a trocarelor de laparoscopie, cea mai frecventă localizare a endometriozei de perete abdominal o constituie cicatricea rezultată în urma operaţiei cezariene, cu o incidenţă în rândul populaţiei feminine de circa 0,03-0,4%. Patogenia endometriomului se bazează pe două teorii: pe de o parte, existenţa unor procese de diferenţiere, metaplazie şi implantare ale celulelor mezenchimale primitive pluripotente şi, pe de altă parte, o teorie a transportului de celule endometriale către diferite zone, în mod particular în timpul intervenţiilor chirurgicale ce presupun deschiderea uterului, cu implantarea ulterioară a acestora la nivelul cicatricelor postoperatorii. Diagnosticarea corectă preoperatorie a focarelor de endometrioză pe cicatrice postoperatorie este dificilă, realizându-se doar în 20-50% din cazuri. Diagnosticul este susţinut mai ales prin ecografie, sugestive pentru endometriom fiind: vascularizaţia crescută, forma rotundă sau ovalară cu dimensiuni de cel puţin 3 mm, aspectul chistic şi traiectele fistuloase. Endometrioza cicatricei postoperatorii poate fi prevenită prin aplicarea unor măsuri intraoperatorii precum: irigarea riguroasă cu soluţie salină a plăgii peretelui abdominal înainte de închidere, realizarea peritonizării ca timp al operaţiei cezariene, folosirea unor protectoare care să separe marginile inciziei pentru operaţia cezariană de structurile intraabdominale şi instrumentarul chirurgical, precum şi evitarea tehnicii de aducere a uterului în plagă la realizarea histerorafiei.
Cuvinte-cheie: endometrioză, cicatrice postoperatorie
Endometriosis at extreme ages
Ioana-Adelina Clim1, R. Ciortea1,2, Carmen Bucuri1,2, Yasmina Marrouche1, Viorela Suciu1, A. Măluţan1,2, Mihaela Oancea1,2, C. Iuhaş1,2, D. Mihu1,2
1. “Dominic Stanca” Obstetrics and Gynecology Clinic, Cluj-Napoca
2. “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca
Introduction. Endometriosis is an estrogen-dependent, chronic, recurrent and progressive inflammatory disease. It affects predominantly fertile women, with a prevalence of 5-10% and a peak between 25-35 years old, but there are situations when the onset of the disease occurs early in adolescence or, less frequently, late in peri- or post-menopause. Materials and method. In order to review the literature on prevalence, pathogenesis, risk factors and endometriosis management at extreme ages, we have accessed the PubMed database using the following keywords: “endometriosis”, “adolescents”, “menopause”. Articles from 2016 have been selected so far. Results. Among adolescents, the exact prevalence of the disease remains unknown. It is estimated that about two-thirds of adolescents with chronic non-responsive pelvic pain will be diagnosed with endometriosis. In peri- or post-menopause, the prevalence varies between 2% and 4%. In case of adolescents, the main pathogenetic mechanism incriminated is retrograde tubal flow during menstruation, while in peri- or post-menopause, the reactivation of previously diagnosed endometriosis outbreaks or, rarely, de novo endometriosis are identified. The importance of the problem lies in the evolutionary nature of lesions in adolescence, which can cause infertility, while in menopause, the predisposition to malignancy of the lesions, the trend of extragonal extension and the invasive character of the lesions are the most important features. Thus, if at menopause, the first-line treatment is the surgical procedure, while in the case of adolescents there is still no consensus – either initially medication due to increased recurrence of the disease and the urgency of multiple surgical interventions, or initial surgical treatment to avoid the development of deep endometriosis. Conclusions. The enigmatic aspect of the pathogenesis of endometriosis is highlighted by the extreme age diagnosis, beyond the theoretical concepts, the management being a real challenge for the practitioner.
Keywords: endometriosis, extreme ages, adolescence, menopause
Implicarea celulelor stem în fiziopatologia endometriozei
Diana-Elena Comandaşu1,2, Ciprian Coroleucă1,2, Cătălin Coroleucă1,2, Diana Mihai1, Claudia Mehedinţu2,3, Costin Berceanu4, Elvira Brătilă1,2
1. Departamentul de Obstetrică şi Ginecologie, Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti
2. Departamentul de Obstetrică şi Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
3. Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, Bucureşti
4. Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
Introducere şi obiectiv. Endometrul uman este un ţesut dinamic, care suferă cicluri de creştere şi regresie cu fiecare ciclu menstrual. Celulele stem progenitoare adulte sunt probabil responsabile pentru această capacitate remarcabilă de regenerare. Aceleaşi celule stem progenitoare pot avea, de asemenea, o capacitate sporită de a genera endometrioză atunci când are loc o menstruaţie retrogradă. Celulele stem progenitoare se află în uter şi, cu toate acestea, pot călători şi din alte ţesuturi, cum ar fi măduva osoasă, pentru a repopula populaţia progenitoare. Celulele stem mezenchimale sunt, de asemenea, implicate în patogeneza endometriozei şi pot fi sursa principală de endometrioză în afara cavităţii peritoneale atunci când se diferenţiază în locaţii ectopice. Toate aceste date pot avea implicaţii clinice şi pot oferi o bază pentru noi aplicaţii terapeutice potenţiale. Metodologie. Prezenţa celulelor progenitoare în endometru şi în sângele menstrual a condus la ipoteza că aceste celule ar putea fi cel puţin parţial responsabile pentru dezvoltarea endometriozei. Numeroase studii din ultimul deceniu au contribuit la consolidarea acestei ipoteze, prin abordări diferite. Într-un studiu, s-a sugerat că stratul bazal al endometrului a fost semnificativ eliminat în fluxul menstrual la femeile cu endometrioză, comparativ cu femeile sănătoase. Interesant este faptul că celulele stem endometriale sunt deosebit de frecvente în ţesutul endometrial în timpul menstruaţiei. S-a speculat că celulele stem endometriale pot juca un rol important în dezvoltarea implanturilor endometriale. Rezultate. Celulele epiteliale în unele leziuni ale endometriozelor sunt monoclonale, sugerând o singură origine celulară. Alte leziuni endometriale sunt policlonale, sugerând contaminarea cu celule stromale policlonale şi colonizarea repetată a leziunii cu celule din alte surse, cum ar fi măduva osoasă. S-au furnizat noi dovezi ale regenerării endometriale la pacienţii cu transplant de măduvă osoasă care au primit măduvă dintr-un transplant de măduvă osoasă care nu corespunde cu antigenul unic HLA. Celulele epiteliale endometriale derivate de la donatori şi celulele stromale au fost detectate în probele endometriale ale primitorilor de măduvă osoasă prin RT-PCR şi imunohistochimie. Mobilizarea ciclică a celulelor stem derivate din măduva osoasă poate fi un proces fiziologic normal. Aceste constatări definesc o nouă teorie pentru etiologia transdiferenţierii ectopice a endometriozelor de celule stem. Am arătat că celulele stem derivate din măduva osoasă pot contribui la endometrioză, explicând probabil apariţia bolii în afara cavităţii peritoneale. S-a arătat că stratul bazal a fost eliminat semnificativ mai mult în fluxul menstrual, sugerând un număr crescut de celule stem din acest strat care pot duce la o tendinţă de endometrioză. Discuţie şi concluzii. Toate aceste abordări reprezintă exemple concrete ale noilor strategii terapeutice potenţiale care ar putea duce la identificarea populaţiilor de celule stem care contribuie la dezvoltarea leziunilor endometriale. Mai mult, celulele stem derivate din endometru s-au dovedit a fi utile în tratamentul mai multor boli cronice şi adesea debilitante, inclusiv boala Parkinson şi diabetul. Ele demonstrează că uterul este un organ dinamic permeabil la celule stem fetale capabile de transdiferenţiere, precum şi o sursă regenerabilă de celule stem multipotente. În timp ce avem încă multe de înţeles despre celulele stem, aplicaţiile lor potenţiale în biologia reproducerii şi în medicină sunt nenumărate.
Cuvinte-cheie: endometrioză, celule stem, fiziopatologie
Corelaţii între patogeneza endometriozei şi infertilitate
M.C. Dumitraşcu1,2, A.E. Nenciu1, C.G. Nenciu2
1. Clinica de Obstetrică şi Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
O problemă de sănătate publică la nivel mondial este reprezentată de endometrioză, care afectează 10% dintre femei, adică 176 milioane de persoane, iar în rândul femeilor de vârstă fertilă rata este de 30-50%. De cele mai multe ori, diagnosticul se pune tardiv, la aproximativ 7,5 ani de la debutul simptomatologiei. Există multiple teorii legate de patogeneza endometriozei, precum cea a menstruaţiei retrograde, a metaplaziei celomice, cea imunologică sau cea a migrării hematogene sau limfatice. Aceste abordări ale endometriozei implică variante multiple de tratament, niciunul însă nefiind pe deplin satisfăcător în ceea ce priveşte rezultatul. Asociera dintre endometrioză şi infertilitate s-a făcut în mod firesc în urma evidenţelor clinice. Mecanismul prin care endometrioza influenţează fertilitatea rămâne incomplet elucidat, existând şi în această privinţă mai multe teorii. Atât endometrioza în sine, cât şi asocierea ei cu infertilitatea determină scăderea calităţii vieţii, atât pentru femeie, cât şi pentru cuplu. Scopul lucrării de faţă reprezintă trecerea în revistă a mecanismelor patogenice propuse şi impactul lor asupra fertilităţii, prin afectarea gameţilor, a embrionilor, a transportului acestora şi a endometrului eutopic.
Cuvinte-cheie: endometrioză, infertilitate, patogeneză
O nouă strategie: laparoscopia asistată prin neuronavigaţie (LANN) în sprijinul tratamentului endometriozei profund infiltrative latero-pelvice (EPI-LP)
Francesca Frîncu1,2, Gabriela Ionescu1,2, Ana Cazachevici1,2, Ana-Maria Rotaru1,2, Marina Antonovici1,2, Lavinia Iftene1,2
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2. Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, Bucureşti
Introducere. Gestionarea corectă a pacientelor cu endometrioză profund infiltrativă (EPI) include excizia chirurgicală a leziunilor endometriozice şi terapie medicamentoasă. Cu toate acestea, excizia implanturilor de EPI poate fi o provocare şi necesită deprinderea unor cunoaştinţe anatomice şi chirurgicale amănunţite. Cel mai frecvent, EPI interesează organele pelvice centrale, dar poate infiltra şi structuri pelvice parietale. În consecinţă, este necesară abordarea unor tehnici chirurgicale adiţionale, atât pentru creşterea vizualizării nervilor, cât şi pentru aprecierea funcţiei lor exacte. Materiale şi metodă. Acest review a fost realizat prin analizarea a 676 de paciente cu EPI-lp, din articole publicate în literatura de specialitate. S-a efectuat o căutare electronică în bazele de date Medline şi Embase, utilizând cuvintele-cheie „deep infiltrating endometriosis”, „LANN” şi „electrostimulation”. Au fost incluse doar pacientele care prezentau infiltrarea plexului sacral sau a nervului sciatic. Procedura chirurgicală implică o tehnică specială în doi paşi, ce oferă vizualizarea directă a rădăcinilor S2-S4 şi identificare funcţională a nervilor prin electrostimulare. Rezultate. În funcţie de distribuţia anatomică, un studiu a arătat că 72,7% dintre pacientele cu afectarea plexului hipogastric prezentau şi EPI-lp, cu infiltrarea plexului sacral, iar EPI-lp era prezentă la 40% dintre pacientele cu EPI centrală (vagin/cervix, vezică urinară, rect, ligamente uterosacrale). Acelaşi studiu a raportat că durerea cronică pelviană a fost singurul factor predictor al EPI-lp (p=0,003). Nu a fost raportată nicio complicaţie intraoperatorie. Alt studiu a arătat că şapte paciente au prezentat disestezie postoperatorie. Nu au fost observate probleme la mobilizare sau în timpul mersului. O pacientă a prezentat infiltrarea foramenului sciatic, neputându-se elibera decât partea endopelvică a nervului sciatic. Concluzie. Frecvenţa crescută a EPI-lp la pacientele cu EPI necesită cunoştinţe în domeniul neuropelveologiei. Excizia completă a leziunilor endometriozice, incluzând EPI-lp, asigură beneficii certe, fără creşterea morbidităţii chirurgicale. Disecţia microchirurgicală a nervilor pelvici joacă un rol important în planul de tratament corespunzător la pacientele cu EPI.
Cuvinte-cheie: LANN, endometrioză profund infiltrativă, plex sacral, nerv sciatic
Noi perspective în patogeneza endometriozei – potenţiale strategii de tratament cu ţinta celulelor stem adulte inteligente
Francesca Frîncu1,2, Gabriela Ionescu1,2, Lavinia Iftene1,2, Elvira Brătilă1, Claudia Mehedinţu1,2
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2. Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, Bucureşti
Introducere. Descrierea populaţiilor clonogenice de celule epiteliale şi stromale a fost raportată începând cu anul 2004, iar de atunci au fost identificate tot mai multe populaţii de celule stem/progenitoare. Teoriile patogenice iniţiale, prin menstruaţia retrogradă în cavitatea peritoneală, fie după menarhă, fie ca rezultat al unei sângerări uterine neonatale, ar putea fi explicate de cele recente. Materiale şi metodă. Acest review aduce noi perspective auspra dezvoltării endometriozei şi oferă o înţelegere mai bună asupra teoriilor patogenice şi a potenţialelor ţinte terapeutice. S-a efectuat o căutare electronică a articolelor publicate în bazele de date Medline şi Embase, utilizând cuvinte-cheie precum „celule stem”, „endometrioză”, „celule stem mezenchimale”, „angiogeneză” şi „regenerare”. Rezultate. Studiile arată că endometrul este bogat în populaţii de celule stem, precum celule stem mezenchimale endometriale (CSM-e), celule progenitoare epiteliale endometriale (CPE-e) şi populaţii celulare distincte (PCD). Aceste celule au rol important în fiziologie şi regenerare, dar pot fi implicate şi în patogeneza endometriozei. Endometrioza poate apărea din cauza celulelor stem dislocate sau aberante, de la nivelul endometrului sau din surse exogene, precum măduva osoasă hematogenă. Rezultate importante certifică o mişcare bidirecţională a celulelor între ţesuturile eutopice şi ectopice, cu ajutorul căilor de semnalizare. Celulele din leziunile ectopice exprimă profiluri genice diferite, ce permit conversia la fenotipuri mezenchimale, permiţând migrarea şi ataşarea la mucoasa uterină, cu transformare consecutivă în fenotip epitelial. CSM-e îşi au locul într-o nişă perivasculară, mediind cel mai probabil angiogeneza şi regenerarea stromală. Opţiunile de tratament se concentrează pe inhibiţia migrării celulelor CSM-e, a proliferării şi a angiogenezei. Concluzii. Scopul principal în practica clinică de viitor este stabilirea cu acurateţe a diagnosticului de endometrioză şi descoperirea potenţialelor ţinte terapeutice. Acumularea cunoştinţelor despre diferite tipuri de celule stem endometriale/progenitoare oferă o bază puternică pentru înţelegerea mai bună a patogeniei endometriozei. Sunt necesare studii suplimentare în vederea aprofundării acestui subiect.
Cuvinte-cheie: celule stem, endometrioză, patogeneză, celule stem mezenchimale
O remodelare a scopului printr-o abordare a literaturii recente: utilizarea metforminului în endometrioză
Lavinia Iftene1,2, Francesca Frîncu1,2, Gabriela Ionescu1,2, Elvira Brătilă1, Costin Berceanu3, Claudia Mehedinţu1,2
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2. Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, Bucureşti
3. Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
Obiective. În vederea definirii endometriozei s-a constatat a fi necesară familiarizarea cu prezenţa unei reţele complexe de citokine şi imunomodulatori locali ce modelează creşterea şi comportamentul inflamator al implanturilor endometriale ectopice. Astfel, ceea ce definim ca fiind principale obiective ale acestei revizuiri a literaturii devin după cum urmează: evaluarea metforminului în rolul de nou adjuvant terapeutic în managementul endometriozei, evaluarea rezultatelor terapeutice raportate la farmacodinamica acestuia, precum şi evaluarea efectelor acestui agent asupra răspunsurilor inflamatorii, producţiei de estradiol şi asupra proliferării celulelor stromale endometriozice. Materiale şi metodă. Lucrarea de faţă constă într-o revizuire sistematică a literaturii recent publicate, realizată printr-o cercetare amănunţită în vederea identificării tuturor studiilor observaţionale şi randomizate care evaluează eficacitatea metforminului şi a efectelor sale imunomodulatoare asupra mecanismelor patogenice implicate în endometrioză. O combinaţie de cuvinte-cheie a fost utilizată în vederea identificării numărului maxim de citări relevante. Rezultate. În urma consultării unui număr considerabil de publicaţii de specialitate actuale, este recunoscut faptul că endometrioza survine şi ca rezultat al unui dezechilibru în ceea ce priveşte mecanismele imunomodulatorii şi de imunosupraveghere proprii, aspect sugerat şi de prezenţa cvasiconstantă a inflamaţiei la nivel peritoneal, ce contribuie la menţinerea şi autoîntreţinerea bolii. Au existat nouă studii (148 de subiecţi) care au evaluat efectele metforminului asupra ameliorării simptomatologiei pacientelor, constatându-se o reducere semnificativă a acesteia (p<0,01), dar şi o reducere a nivelurilor serice ale interleukinelor şi factorilor de creştere specifici. Concluzii. Sunt necesare noi perspective terapeutice în vederea abordării diferitelor spectre patogenice ale endometriozei, în special în vederea reechilibrării dinamicii imunologice. Metforminul, reprezentant biguanidic care îmbunătăţeşte considerabil sensibilitatea receptorilor la insulină în rândul pacienţilor diabetici, poate asigura în cazul pacientelor cu endometrioză, prin spectrul de proprietăţi antiinflamatorii şi efecte modulatorii asupra producţiei de steroizi ovarieni, două acţiuni care au fost sugerate a oferi noi perspective în terapia endometriozei, în special în cazurile cu simptomatologie severă sau la pacientele care prezintă toleranţă uşoară până la scăzută în ceea ce priveşte administrarea terapiei cu progesteron.
Cuvinte-cheie: endometrioză, metformin, IL-6, IL-8, VEGF, imunomodulare
O complicaţie posibilă a unui chist endometriozic ovarian în trimestrul al treilea de sarcină – prezentare de caz
Ciprian Ilea1,2, Demetra Socolov1,2, Irina Stoian1
1. Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Cuza Vodă”, Iaşi
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, Iaşi
Introducere. Endometrioza reprezintă prezenţa şi proliferarea ţesutului endometrial funcţional în afara cavităţii uterine şi este o afecţiune cronică, recurentă şi debilitantă. Obiectiv. Evaluarea implicaţiilor clinice, imagistice şi chirurgicale ale rupturii chistului ovarian endometriozic în trimestrul al treilea de sarcină. Materiale şi metodă. O pacientă în vârstă de 30 de ani, diagnosticată cu endometrioză ovariană recurentă (istoric de intervenţie chirurgicală conservatoare), a prezentat simptomatologie acută manifestată prin dureri abdominale difuze, de intensitate scăzută, în trimestrul al treilea de sarcină, iniţial fără evidenţierea activităţii contractile uterine şi cu o stare de bine a fătului corespunzătoare. Investigaţiile imagistice au evidenţiat prezenţa chistului endometriozic ovarian. Rezultate. La 48 de ore după internare, pacienta a prezentat modificarea stării generale, cu semne de suferinţă fetală, cezariana de urgenţă indicând ruptura chistului endometriozic. Concluzii. În cazul endometriozei recurente, deşi este considerată o afecţiune benignă, trebuie luată în considerare întotdeauna posibilitatea apariţiei complicaţiilor în timpul sarcinii.
Cuvinte-cheie: chist endometriozic, ovar, sarcină
Bibliografie:
1. Cavaco-Gomes J, Jorge Moreira C, Rocha A, Mota R, Paiva V, Costa A. Investigation and management of adnexal masses in pregnancy. Scientifica (Cairo). 2016; 3012802.
2. Kumari I, Kaur S, Mohan H, Huria A. Adnexal masses in pregnancy: a 5-year review. Aust. N. Z. J. Obstet. Gynaecol. 2006; 46:52–54.
3. Vigano P, Corti L, Berlanda N. Beyond infertility: obstetrical and postpartum complications associated with endometriosis and adenomyosis. Fertil. Steril. 2015; 104:802–812.
Endometrioza la adolescente: o provocare în prevenirea apariţiei infertilităţii în perioada adultă
Gabriela Ionescu1,2, Francesca Frîncu1,2, Lavinia Iftene1,2, Elvira Brătilă1, Costin Berceanu3, Claudia Mehedinţu1,2
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2. Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, Bucureşti
3. Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
Introducere. Endometrioza este o boală estrogen-dependentă caracterizată prin prezenţa ţesutului endometrial ectopic asociată cu durere pelviană cronică şi infertilitate. Această afecţiune este specifică femeilor tinere aflate la vârstă reproductivă şi, de regulă, este diagnosticată între 25 şi 40 de ani. Este bine cunoscut faptul că principalele simptome care aduc pacienta cu endometrioză la ginecolog sunt: durerea pelviană cronică ciclică, dispareunia profundă şi infertilitatea. Obiective. Acest review a fost efectuat cu scopul de a oferi o mai bună înţelegere asupra poverii pe care o aduce endometrioza în viaţa adolescentelor şi tinerelor femei, dar totodată şi cu scopul de a-i facilita diagnosticarea cât mai precoce posibil. Materiale şi metodă. Acest review include nouă studii preluate de pe NCBI, PubMed şi alte articole publicate în literatura de specialitate. Articolele au fost publicate în intervalul februarie 1997 – decembrie 2018. Rezultate. Endometrioza este o patologie subdiagnosticată care debutează încă din perioada adolescenţei sau chiar mai timpuriu, înainte de menarhă. Media de vârstă la care s-a efectuat laparoscopia diagnostică este 17,2 ani, intervalul de vârstă fiind 10-21 de ani. Cea mai frecventă manifestare clinică este durerea cronică pelviană (44%), alte manifestări frecvente fiind dismenoreea (64%), menoragia (44%), sângerări anormale sau neregulate (60%), cel puţin o manifestare gastrointestinală (56%) şi cel puţin o manifestare genitourinară (52%). De asemenea, cel mai frecvent afectate sunt ovarele (93,3%) prin intermediul sindromului aderenţial şi prin pierderea rezervei ovariene, comparativ cu fundul de sac Douglas şi ligamentele uterosacrate (13,3%). Concluzie. Endometrioza la adolescente este o afectiune ascunsă, progresivă şi debilitantă, ce necesită o atenţie sporită atât pentru diagnostic, cât şi pentru o abordare terapeutică corectă, astfel încât să poată fi păstrată integritatea aparatului reproducător.
Cuvinte-cheie: endometrioză, adolescenţă, dismenoree, infertilitate
Capcane de diagnostic RMN în endometrioză
Roxana-Adelina Lupean1,2, Răzvan Ciortea1,2, Paul-Andrei Ştefan2,3, Dan Mihu1,2
1. Clinica de Obstetrică şi Ginecologie „Dominic Stanca”, Cluj-Napoca
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca
3. Departamentul de Radiologie şi Imagistică, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Cluj-Napoca
Introducere. Diagnosticul prin RMN al endometriozei are la bază trei semne înalt sugestive: T2 shading (scăderea intensităţii semnalului pe secvenţa T2 comparativ cu secvenţa T1), T2 dark spots (indicator de hemoragie cronică) şi, mai nou, secvenţa de difuzie cu harta ADC (apparent diffusion coefficient), care măsoară gradul de restricţie al mişcării browniene a moleculelor de apă libere. Studiile recente sugerează însă posibilitatea apariţiei acestor semne frecvent şi în cazul chisturilor hemoragice. Metodologie. S-a analizat baza de date a Departamentului de radiologie şi imagistică din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca şi s-au luat în studiu şase paciente cu endometrioză confirmată şi trei paciente cu chisturi hemoragice. Protocoalele de examinare utilizate sunt: Axial T1 FSE, TR 470.0, TE 12.5; Axial T1 FSE FS, TR 593, TE 12.5; Sagital T2 PROPELLER (TR 6374, TE 107); Axial T2 focus, spaceing 0, TR 6823, TE 100; Difuzie (DWI axial) contrast LAVA-FLEX (TR 6.3, TE 4.2). S-au efectuat măsurători cantitative bazate pe hărţile ADC calculate la 10-6 mm2/sec a leziunilor folosind un ROI (region of interest) de 10 mm2 centrat pe zona cu hiposemnal franc. Rezultate. Valorile ADC în cazul endometriozei (1100) au fost mai mici decât în cazul chisturilor hemoragice (1800). T2 shading a fost prezent la trei din şase paciente cu endometrioză, respectiv la una din trei paciente cu chist hemoragic. T2 dark spot s-a regăsit la cinci din şase paciente cu endometrioză, versus una din trei paciente cu chist hemoragic. Concluzii. Cele trei semne RMN aduc argumente valoroase în favoarea diagnosticului endometriozei fără a putea însă stabili diagnosticul de certitudine, care trebuie confirmat prin EHP.
Cuvinte-cheie: endometrioză, RMN, diagnostic
Endometrioza: care sunt mecanismele prin care afectează fertilitatea?
Diana Mihai1,2, Andreea Velişcu1,2, Diana Comandaşu1,2, Cătălin Coroleucă1,2, Ciprian Coroleucă1,2, Claudia Mehedinţu2,3, Marilena Băluţă4, Elvira Brătilă1,2
1. Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti
2. Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
3. Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, Bucureşti
4. Fertility Save Clinic, Bucureşti
Introducere. Endometrioza reprezintă una dintre cauzele importante de infertilitate la pacientele de vârstă reproductivă, dar care sunt mecanismele prin care aceasta acţionează? Metodă. Am realizat un review al literaturii de specialitate. Rezultate. În primul rând, inflamaţia peritoneală duce la modificarea anatomiei pelviene, influenţează peristaltismul tubar şi creează aderenţe care afectează permeabilitatea salpingelor. S-a demonstrat că pacientele cu endometrioză au o cantitate mai mare de lichid peritoneal, ce conţine concentraţii importante de citokine inflamatorii cum ar fi IL-1, IL-6, TNF-alfa şi factori angiogenetici ca IL-8 şi VEGF, determinând alterarea neoangiogenezei şi a răspunsului mediat celular. În al doilea rând, ovulaţia este afectată, fie prin endometriome ovariene care distrug rezerva foliculară, fie prin alterarea funcţiei celulelor granuloase, cu modificarea lichidului folicular (niveluri scăzute de progesteron, estrogen şi androgeni şi concentraţii crescute de activină, care împiedică maturarea ovocitului şi stimulează creşterea implantelor endometriozice). Mai mult decât atât, endometrioza afectează procesul de ovulaţie prin modificări ale fazei luteale sau prin determinarea a mai mult de un peak de LH pe parcursul unui ciclu menstrual (prin reducerea receptorilor de LH la nivel folicular, cu întârzierea peakurilor de LH şi a fazei luteale cu concentraţii reduse de LH, aceasta împiedicând creşterea foliculară, secreţia de estrogen, formarea corpului galben şi secreţia de progesteron). În al treilea rând, endometrioza influenţează implantarea embrionului, pe de o parte prin concentraţii ridicate de factori inflamatori (creşterea numărului de macrofage activate, producţia crescută de TNF-, prostaglandine, IL-1 şi proteaze), care au un efect toxic asupra implantării, dar determină şi creşterea contractilităţii uterine şi, pe de altă parte, prin scăderea moleculei de adeziune v3 integrină şi a calităţii liganzilor L-selectină (LSL) şi afectarea exprimării LSL (acesta este un marker al receptivităţii endometrului, o glicoproteină exprimată de endometru, care se leagă de L-selectina exprimată de trofoblast, iar defectele sale afectează ataşamentul embrionului la endometru şi eşecul implantării). În plus, endometrioza afectează mobilitatea spermatozoizilor. Şi, nu în ultimul rând, alterează dezvoltarea embrionară, poate avea embriotoxicitate şi determină o rată mai crescută de avort. Concluzii. Endometrioza afectează fertilitatea prin multiple mecanisme, fiind necesară înţelegerea lor pentru a obţine o sarcină la aceste paciente.
Cuvinte-cheie: endometrioză, infertilitate, implantare, embriotoxicitate
Aspecte clinice, etiologice şi ecografice ale endometriozei cervicale
Maria Cristina Miron, Andreea Halapciug
Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti
Endometrioza este una dintre cele mai frecvente afecţiuni din sfera patologiilor ginecologice, întâlnită la femeile de vârstă reproductivă. Cel mai frecvent are ca organ-ţintă ovarele, dar poate afecta uterul şi ligamentele uterine, cavitatea abdominală, pleura şi, în cazuri excepţionale, plămânii, creierul şi ochii. Deşi de cele mai multe ori colul uterin nu este afectat, odată cu creşterea frecvenţei intervenţiilor minim invazive precum electrorezecţia cu ansă diatermică(1) s-a constatat o creştere a incidenţei endometriozei cervicale, leziuni evidenţiate la 0,11-2,4% dintre pacientele cărora li s-a efectuat examen colposcopic. Studiile indică o creştere a prevalenţei endometriozei cervicale la pacientele multipare care au născut pe cale vaginală(2). Majoritatea pacientelor cu endometrioză cervicală sunt asimptomatice, dar au fost descrise simptome precum dismenorea (între 60% şi 80%), dureri pelviene (30-50%), infertilitate (30-40%) şi dispareunie. Tulburările de ciclu menstrual au fost relatate la 20% dintre cazuri(3). Tratamentul se impune la toate pacientele simptomatice. În toate cazurile raportate, leziunile endometriozice au fost eliminate cu succes prin electrocauterizare, însă asociindu-se cu o rată mare de recidivă.
Cuvinte-cheie: endometrioză cervicală, col uterin
Bibliografie:
1. Ismail SM. Cone biopsy causes cervical endometriosis and tubo-endometrioid metaplasia. Histopathology. 1991; 18:107-114.
2. Veiga-Ferreira MM, Leiman G, Dunbar F, Margolius KA. Cervical endometriosis: facilitated diagnosis by fine needle aspiration cytologic testing. Am J Obstet Gynecol. 1987; 4(pt 1):849-856.
3. Shaw RV. An atlas of Endometriosis Carnforth: Panthenon Publishing Group. 1993.
Inducţia ovulatorie în endometrioză: o alternativă realistă?
Viorela-Elena Suciu1, R. Ciortea2, A. Măluţan3, R. Mocan-Hognogi4, Carmen Elena Bucuri5, Adelina Clim6, Denisa Tiuca7, D. Mihu8
Disciplina Obstetrică-Ginecologie II, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj Napoca
Este permisă stimularea ovariană în endometrioză?
Prevalenţa endometriozei este de 50% la femeile infertile, o cifră alarmantă, care generează probleme legate de managementul infertilităţii asociate, stimularea ovariană devenind o alegere optimă, urmată sau nu de inseminare intrauterină (IIU) ori fertilizare in vitro (FIV)(1).
Când este permisă stimularea ovariană în endometrioză?
Endometrioza este o boală care afectează femeile aflate la vârstă reproductivă. Vârsta este un factor important în decizia de stimulare ovariană, rezultatele stimulării fiind superioare la vârsta sub 35 de ani. De asemenea, decizia de stimulare ovariană trebuie să ţină cont de: stadiul endometriozei, durata infertilităţii, rezerva ovariană şi numărul de foliculi antrali(2).
Ce tipuri de stimulări ovariene există?
Stimularea poate fi clasificată ca simplă, în cazul rapoartelor sexuale programate şi în IIU pe ciclu spontan, sau controlată în cazul IIU şi al FIV.
Cu ce se face o stimulare eficientă?
Stimularea ovariană este de obicei asociată cu IIU sau FIV. În caz de endometrioză asociată cu FIV sunt urmate protocoalele standard de fertilizare. Tratamentul cu analogi de GnRH pentru 3-6 luni înaintea unei tehnici de reproducere asistată (TRA) în endometrioză creşte de patru ori şansa de obţinere a unei sarcini.
Există efecte adverse ale stimulării ovariene în endometrioză?
Hiperstimularea ovariană, trombembolismul venos sau reducerea rezervei ovariene sunt principalele efecte adverse. Intervenţia chirurgicală poate preceda sau nu stimularea ovariană, existând dovezi contradictorii privind eficacitatea acesteia(1).
Inducţia ovulatorie în endometrioză este o alternativă realistă?
Stimularea ovariană, precedată sau nu de intervenţie chirurgicală, urmată sau nu de TRA, s-a dovedit a fi o opţiune bună în tratamentul infertilităţii asociate endometriozei.
Cuvinte-cheie: endometrioză, inducţie ovulatorie, infertilitate
Bibliografie:
1. Littman E, Giudice L, Lathi R, Berker B, Miki A, Nezhat C. Role of laparoscopic treatment of endometriosis in patients with failed in vitro fertilization cycles. Fertil Steril. 2005 Dec; 84(6):1574-8.
2. De Hondt A, Meuleman C, Tomassetti C, Peeraer K, D’Hooghe TM. Endometriosis and assisted reproduction: the role of reproductive surgery? Curr Opin Obstet Gynecol. 2006 Aug; 18(4):374-9.