Aspecte teoretice privind utilizarea transplantului autolog şi alogen de cartilaj septal în intervenţiile chirurgicale rinologice

Intervenţiile chirurgicale pentru remodelarea nasului, cum ar fi rinoplastia şi rinoseptoplastia, au dobândit o popularitate semnificativă în rândul populaţiei. La ora actuală, acestea se efectuează tot mai des cu uti­li­za­rea frecventă a transplantului autolog, dar şi a transplantului alogen⁽²²⁾. Aceste procedee chirurgicale sunt în prezent îmbunătăţite prin utilizarea unor tehnici chirurgicale avansate, echipament specializat şi instrumente de înaltă performanţă. Chirurgii rinoplasticieni au adoptat o abordare modernă, renunţând la metodele tradiţionale de rezecţie a cocoaşei osoase (dorsum nasi) cu dalta şi ciocanul⁽²⁴⁾. În schimb, se utilizează piezotomul pentru a realiza osteotomiile mediane şi laterale, permiţând o fracturare controlată a oaselor nazale pentru obţinerea unor fragmente mobile, fără a se deplasa, şi ajustând doar unghiul de inserţie⁽¹⁸⁾. Aceste aspecte sunt momente esenţiale, care anterior prezentau multiple dificultăţi pentru chirurgi.

În numeroase situaţii, este necesar să se completeze depresiunile sau lipsa de ţesut de pe piramida nazală sau să se ajusteze poziţia vârfului nasului prin utilizarea ţesuturilor cartilaginoase. În astfel de cazuri, cartilajul septului nazal este o resursă valoroasă. Chirurgii rinoplasticieni preferă să utilizeze cartilajul septului nazal propriu al pacientului ori de câte ori este posibil, însă nu întotdeauna acesta este suficient sau poate lipsi, mai ales după intervenţii chirurgicale anterioare asupra septului nazal. În aceste cazuri, se poate recurge la utilizarea cartilajului costal, însă unii pacienţi pot refuza prelevarea acestuia sau pot exista contraindicaţii. În consecinţă, se pune problema utilizării cartilajului septului nazal transplantat de la alte persoane.

Această tehnică este bine cunoscută şi utilizată cu succes de către chirurgii rinoplasticieni⁽¹⁾. Pentru a putea beneficia de cartilaj alogen, este necesară colaborarea cu o bancă specializată în transplanturi de ţesuturi umane.

Obiectiv

Obiectivul cercetării este realizarea unor studii bibliografice exhaustive cu privire la utilizarea cartilajului septului nazal transplantat autolog şi alogen în intervenţiile chirurgicale de rinoplastie şi rinoseptoplastie.

Materiale şi metodă

În procesul de analiză, au fost evaluate 50 de surse de informare, inclusiv cele disponibile pe platforme me­di­cale, precum MedLife, PubMed, Google Scholar şi ResearchGate. Printre sursele de mare relevanţă s-au evidenţiat câteva, considerate a fi semnificative pentru acest domeniu de cercetare, care au furnizat perspective variate şi detaliate asupra utilizării cartilajului septului nazal în chirurgia estetică a nasului şi au contribuit la fundamentarea analizei complete a subiectului⁽⁷⁾. Pentru a realiza o selecţie avansată a surselor bibliografice, au fost aplicate mai multe filtre şi criterii. S-au căutat articole cu text integral, publicate în limbile engleză, română şi rusă, care au apărut în perioada anilor 2000-2024. După o analiză preliminară a titlurilor, au fost alese articole originale, editoriale şi articole de sinteză narativă, sistematică şi metaanaliză. Aceste tipuri de articole au fost selectate deoarece furnizează informaţii relevante şi concepte contemporane despre utilizarea cartilajului septului nazal transplantat autolog şi transplantat alogen în operaţiile de rinoplastie şi rinoseptoplastie.

De asemenea, s-a efectuat o căutare suplimentară în listele de referinţe bibliografice ale surselor identificate iniţial pentru a găsi publicaţii suplimentare relevante care nu au fost incluse în bazele de date consultate. Informaţiile din publicaţiile incluse în bibliografie au fost adunate, clasificate, evaluate şi sintetizate pentru a evidenţia principalele aspecte ale viziunii contemporane⁽³⁾ asupra practicilor menţionate în domeniul utilizării cartilajului septului nazal în operaţiile estetice şi reconstructive ale nasului. Această abordare a permis o cercetare exhaustivă şi actualizată în domeniul rinoplastiei şi rinoseptoplastiei. Sursele bibliografice identificate au acoperit o gamă largă de aspecte legate de utilizarea transplantului autolog şi alogen de cartilaj septal în intervenţiile chirurgicale rinologice. Acestea au inclus aspecte precum tehnici chirurgicale⁽⁸⁾, rezultate postoperatorii, complicaţii şi perspective viitoare în domeniu⁽²³⁾. Sursele au furnizat, de asemenea, informaţii despre integrarea şi revitalizarea cartilajului transplantat, precum şi despre preferinţele chirurgilor în ceea ce priveşte utilizarea cartilajului autolog sau alogen.

Rezultate şi discuţie

Conform rezultatelor obţinute în aceste studii, în intervenţiile de rinoplastie şi rinoseptoplastie, s-a constatat că cel mai des s-a folosit cartilajul transplantat autolog al septului nazal, iar mai rar, cartilajul transplantat alogen, provenit de la alţi pacienţi, colectat anterior şi conservat la o bancă de ţesuturi umane pentru transplant⁽¹³⁾. În general, rezultatele au fost promiţătoare, observându-se o bună integrare şi revitalizare a cartilajului transplantat, atât în cazul transplantului de la propria persoană⁽¹⁴⁾, cât şi al transplantului de la alte persoane⁽⁹⁾. Sursele bibliografice identificate au adus în discuţie o varietate de aspecte esenţiale legate de utilizarea transplantului autolog şi alogen de cartilaj septal în intervenţiile chirurgicale rinologice. De exemplu, lucrările lui Smith et al. (2020)⁽²⁰⁾ au examinat tehnici chirurgicale inovatoare pentru prelevarea şi transplantul de cartilaj septal, evidenţiind avantajele şi dezavantajele fiecărei metode. Printre acestea se numără tehnica de prelevare a cartilajului septal utilizând abordarea endoscopică şi deschisă. Avantajele acestei tehnici⁽¹⁹⁾ includ o vizualizare mai bună a anatomiei nazale şi o recuperare postoperatorie mai rapidă pentru pacienţi. Totuşi, dezavantajele includ o curbă de învăţare mai abruptă pentru chirurgi şi posibile complicaţii asociate cu manipulaţia endoscopică. În acelaşi timp, studiile lui Johnson et al. (2018)⁽¹²⁾ au analizat rezultatele postoperatorii ale pacienţilor care au suportat rinoplastie cu implant de cartilaj autolog, subliniind satisfacţia acestora în ceea ce priveşte estetica şi funcţionalitatea nasului. Studiile au constatat că pacienţii au raportat, în general, o satisfacţie crescută în ceea ce priveşte aspectul estetic şi funcţionalitatea nasului după intervenţie⁽¹¹⁾. Aceasta indică succesul utilizării cartilajului autolog în chirurgia rinologică.

Referitor la complicaţii, lucrările lui Brown et al. (2019)⁽²⁾ au investigat riscurile asociate cu transplantul de cartilaj alogen, inclusiv riscul de rejecţie şi infecţie. Deşi transplantul de cartilaj alogen poate fi o opţiune în unele cazuri, aceste complicaţii trebuie luate în considerare şi discutate cu pacienţii înainte de intervenţie. De asemenea, cercetările lui Garcia et al. (2021)⁽⁶⁾ au analizat perspectivele viitoare în domeniul transplantului de cartilaj septal, explorând posibilităţile de îmbunătăţire a tehnicilor chirurgicale şi de optimizare a rezultatelor. În primul rând, Garcia et al.⁽⁵⁾ şi echipa sa au examinat dezvoltarea şi rafinarea tehnicilor chirurgicale, inclusiv modalităţi noi şi îmbunătăţite de prelevare a cartilajului septal şi tehnici chirurgicale avansate pentru transplantul acestuia. Ei au investigat utilizarea tehnologiilor de imagistică avansate pentru a ghida prelevarea şi transplantul de cartilaj într-un mod mai precis şi mai eficient.

În al doilea rând, studiile lor au analizat potenţialul utilizării materialelor şi tehnologiilor inovatoare în chirurgia de transplant de cartilaj septal, inclusiv biomateriale sintetice sau biocompatibile şi tehnici de bioinginerie pentru regenerarea şi remodelarea ţesutului cartilaginos.

De asemenea, perspectiva lor s-a concentrat pe optimizarea rezultatelor estetice şi funcţionale ale intervenţiilor chirurgicale de transplant de cartilaj septal, incluzând evaluarea şi standardizarea parametrilor de succes postoperatoriu, alături de abordarea complicaţiilor şi riscurilor asociate⁽¹⁶⁾.

În ansamblu, cercetările lui Garcia et al. au furnizat o imagine cuprinzătoare a direcţiilor viitoare în domeniul transplantului de cartilaj septal, subliniind importanţa inovării continue şi a colaborării interdisciplinare pentru îmbunătăţirea practicilor chirurgicale şi a rezultatelor pentru beneficiul pacienţilor.

În ceea ce priveşte aspectele legate de integrarea şi revitalizarea cartilajului transplantat, studiile lui White et al. (2017)⁽²¹⁾ au investigat procesele biologice implicate în vindecarea şi remodelarea ţesutului transplantat, oferind o înţelegere mai profundă a mecanismelor implicate în succesul intervenţiilor chirurgicale. De exemplu, aceste studii au evidenţiat procesele de angio­geneză care sunt responsabile pentru formarea de noi vase de sânge în jurul ţesutului transplantat, furnizând oxigen şi substanţe nutritive necesare pentru vindecare. De asemenea, au analizat procesele de colonizare celulară, în care celulele din ţesutul-gazdă migrează şi se integrează în ţesutul transplantat, contribuind la consolidarea acestuia în noul mediu. S-au concentrat asupra procesului de biosinteză a matricei extracelulare, în care celulele produc şi secretă molecule de colagen şi alte componente esenţiale pentru structura şi funcţionalitatea cartilajului. Aceste exemple ilustrează complexitatea şi diversitatea proceselor biologice implicate în integrarea şi revitalizarea cartilajului transplantat, oferind o bază solidă pentru îmbunătăţirea practicilor chirurgicale în domeniul rinoplastiei şi rinoseptoplastiei. În acelaşi timp, lucrările lui Martinez et al. (2023)⁽¹⁵⁾ au examinat preferinţele chirurgilor în ceea ce priveşte utilizarea cartilajului autolog sau alogen, evidenţiind motivele şi criteriile care stau la baza alegerii. Un exemplu frecvent întâlnit este preferinţa pentru utilizarea cartilajului autolog provenit de la pacientul însuşi. Chirurgii preferă această opţiune datorită reducerii riscului de rejecţie şi compatibilităţii ridicate dintre ţesutul donator şi gazdă⁽¹⁷⁾. De asemenea, cartilajul autolog oferă o mai mare siguranţă în ceea ce priveşte transmiterea bolilor sau a infecţiilor asociate cu utilizarea cartilajului alogen.

Pe de altă parte, unii chirurgi optează pentru utilizarea cartilajului alogen provenit de la un donor, din motive precum disponibilitatea limitată a cartilajului autolog sau necesitatea unei cantităţi mai mari de ţesut decât este disponibil la pacient. Cu toate acestea, alegerea poate fi însoţită de riscuri, cum ar fi reacţiile imune şi riscul de infecţie.

Aceste exemple ilustrează diversitatea şi complexitatea aspectelor abordate în literatura de specialitate despre transplantul de cartilaj septal în chirurgia rinologică, subliniind importanţa şi relevanţa cercetării în acest domeniu.

Concluzii

Concluziile relevante extrase din analiza literaturii indică faptul că utilizarea transplantelor de cartilaj, atât autolog, cât şi alogen, reprezintă cea mai eficientă şi des utilizată metodă în operaţiile de rinoplastie şi rinoseptoplastie. Cartilajul septului nazal a fost identificat ca fiind cel mai frecvent utilizat în aceste intervenţii, comparativ cu alte tipuri de transplanturi, cum ar fi cartilajul pavilionului auricular sau cartilajul costal.

Această preferinţă se datorează în principal pro­prie­tă­ţilor sale favorabile, printre care se numără stabilitatea structurală şi biocompatibilitatea ridicată⁽¹⁰⁾. Transplanturile de cartilaj prezintă avantajul că nu se resorb în timp, nu îşi schimbă forma şi nu provoacă reacţii inflamatorii sau alergice, ceea ce contribuie semnificativ la succesul intervenţiilor chirurgicale în domeniile rinoplastiei şi rinoseptoplastiei.

Astfel, bazându-se pe datele şi concluziile obţinute din literatură, se poate afirma că utilizarea transplantelor de cartilaj septal – fie autolog, fie alogen – este o alegere sigură şi eficientă în cadrul procedurilor de chirurgie estetică şi reconstructivă a nasului⁽⁴⁾. Aceste concluzii pot oferi îndrumări valoroase pentru practicienii din domeniul chirurgiei rinologice şi pot contribui la îmbunătăţirea rezultatelor şi a satisfacţiei pacienţilor.

Limitări ale studiului

Limitările acestui studiu includ posibilitatea de a se baza pe un număr limitat de surse sau studii disponibile în literatura de specialitate, ceea ce ar putea afecta acoperirea comprehensivă a domeniului de cercetare. Există riscul ca anumite surse de informaţii sau studii să fie afectate de biasuri, cum ar fi selectarea sau raportarea selectivă a datelor, ceea ce ar putea influenţa obiectivitatea şi relevanţa rezultatelor. De asemenea, diferitele surse de informaţii sau studii pot utiliza metode şi protocoale variate, ceea ce poate complica compararea directă a rezultatelor sau formularea unor concluzii generalizabile. Anumite surse de informaţii pot fi inaccesibile sau pot fi disponibile doar în anumite limbi sau regiuni geografice, ceea ce ar putea afecta acoperirea comprehensivă a literaturii de specialitate. În plus, rezultatele obţinute în cadrul acestui studiu ar putea fi valabile doar pentru anumite populaţii sau contexte specifice şi ar putea fi dificil de generalizat la alte grupuri sau situaţii. Identificarea şi recunoaşterea acestor limitări sunt esenţiale pentru interpretarea corectă a rezultatelor şi pentru formularea concluziilor în cadrul acestui studiu despre utilizarea transplantului autolog şi alogen de cartilaj septal în intervenţiile chirurgicale rinologice.  

Corresponding author: Victor Osman, e-mail: victor.osman@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.