Impactul hipoacuziei

Hipoacuzia congenitală, alături de celelalte handicapuri senzoriale, are un impact negativ important asupra dezvoltării copilului. Severitatea deficitului auditiv, mai ales dacă nu este reabilitat prin metode chirurgicale sau protetice adecvate, modelează copilul din multiple puncte de vedere. Din punct de vedere auditiv, copilul hipoacuzic poate fi oriunde între surdomutitate și limbaj defectuos, dar acestor impedimente li se adaugă dificultățile de integrare în colectivitățile școlare, progresul academic limitat și, nu în ultimul rând, frustrări și lipsa respectului de sine.

 

În cazul hipoacuziilor bilaterale dobândite, care survin după achiziționarea limbajului, repercusiunile se răsfrâng în primul rând asupra viații sociale a persoanei hipoacuzice, deoarece dificultatea de comunicare determină izolarea persoanei cu deficiență de auz și tulburări emoționale secundare.

În general, aproximativ 10% din populația unei țări suferă de diverse grade de hipoacuzie. Majoritatea formelor de surditate nu sunt tratabile medicamentos sau chirurgical, dar sunt aproape toate recuperabile prin protezare auditivă convențională sau prin proteze auditive implantabile.

Fără a avea o evidență reală a numărului persoanelor hipoacuzice din România, o estimare pe baza datelor epidemiologice din literatura de specialitate și a cercetării în domeniu (teze de doctorat sau licență) relevă următoarea situație pentru România:

• peste 400 de nou-născuți hipoacuzici anual (1-3‰ nou-născuți vii) au surditate profundă bilaterală, la aceștia existând riscul de a deveni dublu handicapați (surdomuți) în lipsa unei depistări și a unei intervenții terapeutice precoce (implant cohlear);
• circa 2 milioane de persoane (10%) din populația țării prezintă scăderea auzului.

Acest număr mare de persoane cu deficiență de auz justifică aprecierea hipoacuziei ca o problemă de sănătate publică, ce impune politici de sănătate specifice pentru a asigura fiecărui pacient cu deficiență de auz servicii de sănătate la nivel european. Ele se pot obține prin:

• legiferarea obligativității screeningului auditiv universal la nou-născut;
• asigurarea unui program național de urmărire a copiilor depistați cu deficiență de auz până la vârsta școlară;
• întocmirea unui registru național al persoanelor hipoacuzice;
• facilitarea accesului la metodele de reabilitare auditivă adecvate fiecărui pacient;
• formarea unui număr suficient de audiologi, capabili să ofere servicii de sănătate la standarde europeane.

Hipoacuzia congenitală este cea mai frecventă boală prezentă la naștere (1-3/1000 de nou-născuți), dar această problemă nu este evidentă la naștere sau în mica copilărie, fiind un handicap invizibil, de aceea diagnosticul în timp util nu se poate face decât prin depistarea activă a deficienței auditive. Screeningul universal al auzului la nou-născut este singura metodă prin care putem să identificăm sugarii cu posibile probleme de auz, iar aceștia trebuie trimiși spre centre de audiologie, în vederea diagnosticului de certitudine și a cuantificării hipoacuziei.

Screeningul auditiv neonatal este cel mai ieftin dintre toate testările de screening posibile la naștere și este un procedeu simplu, neinvaziv, de scurtă durată. Presupune doar existența în maternitate a unui aparat de testare și a două-trei persoane instruite (medic coordonator responsabil de controlul și respectarea procedurilor și asistente care efectuează testele).

În România, există din 2006 Programul național de screening auditiv la nou-născut, început ca program-pilot în trei maternități din țară și un centru de diagnostic audiologic. Din păcate, în cei 10 ani de derulare, numărul maternităților incluse în programul național este încă mic⁽¹⁷⁾.

În momentul de față, pare să avem oportunitatea realizării acoperirii naționale a acestui program, prin alocarea de către Ministerul Sănătății a fondurilor necesare dotării cu echipament de screening a tuturor maternităților din țară, a secțiilor de terapie intensivă din spitalele de pediatrie, precum și a centrelor de diagnostic audiologic, pentru uniformizarea datelor și transmiterea lor spre Registrul electronic național de screening auditiv, lansat de GovIT Hub (http://ithub.gov.ro/2016/12/06/rensa-registrul-electronic-national-de-screening-auditiv). În plus, o dată cu dotarea maternităților, se dorește legiferarea obligativității efectuării screeningului auditiv tuturor bebelușilor, conform unui protocol unitar de screening și de urmărire ulterioară a nou-născuților cu suspiciune de hipoacuzie.

Protocol de screening auditiv universal
la nou-născuți

Screeningul universal presupune testarea auditivă a tuturor nou-născuților la ambele urechi, indiferent de prezența sau absența factorilor de risc pentru hipoacuzie.

Cum?

Testarea se va efectua prin otoemisiuni acustice tranzitorii - test de screening. Se va repeta testul dacă condițiile de înregistrare nu sunt cele recomandate (artefacte sub 20% și stabilitate a sondei peste 80%).

Rezultatul va fi sub forma PASS sau REFER, iar recomandările la externarea din maternitate vor ține cont de:

• rezultatul testării pe fiecare ureche;
• categoria de copil (cu sau fără factori de risc);
• încadrarea în protocolul național de testare de mai jos.

Când?

cu o zi înainte de externare (Z2-Z3 la nou-născuții sănătoși; cu o zi înainte de externare pentru nou-născuții care stau mai mult în maternitate);

•  în caz de rezultat REFER la cel puțin una dintre urechi, se recomandă repetarea testului pentru confirmarea rezultatului înainte de externare.

Rezultate și urmărire:

•  nou-născuții sănătoși care au obținut PASS la ambele urechi la prima testare - urmărirea dezvoltării limbajului de către părinți; audiogramă înainte de intrarea la grădiniță și la școală;
•  nou-născuții sănătoși care au obținut REFER cel puțin la una dintre urechi la prima testare - retestare în maternitate înainte de a împlini o lună de viață;
•  nou-născuții sănătoși care au obținut REFER la cel puțin una dintre urechi la a doua testare - diagnostic audiologic în centru de Audiologie/ORL specializat la vârsta de 3 luni;
•  nou-născuții din secțiile de terapie intensivă (TI) din maternități sau secțiile de pediatrie care au obținut PASS la ambele urechi - evaluare audiologică la 6 și la 18 luni, în centrele de Audiologie/ORL specializate;
•  nou-născuții din secțiile de terapie intensivă (TI) din maternități sau secțiile de pediatrie care au obținut REFER cel puțin la una din urechi - diagnostic audiologic în centru de Audiologie/ORL specializat peste 3 luni (nu mai târziu de vârsta de 6 luni). Pentru cei la care s-a infirmat suspiciunea de hipoacuzie, se va urmări dezvoltarea limbajului de către părinți; audiogramă înainte de intrarea la grădiniță și la școală;
• nou-născuții diagnosticați cu hipoacuzie în urma diagnosticului audiologic din centrele de Audiologie/ORL specializate - recomandarea protezării auditive; evaluarea beneficiului protezării la 3-6 luni.

Familiile nou-născuților care obțin REFER cel puțin la una dintre urechi la testarea de screening auditiv (prima sau a doua testare) din maternități trebuie anunțați pentru următoarea etapă - medic de familie mamă/apel telefonic mamă/programare centru Audiologie/ORL specializat. La nivel de centru specializat se va stabili strategia de urmărire după 18 luni, în funcție de caz.