Implanturile dentare multicorp versus implanturile standard: rezultate clinice, estetică și mentenanţă într-un studiu mixt (prospectiv-retrospectiv)
Multibody dental implants versus standard implants: clinical outcomes, esthetics and maintenance in a mixed prospective-retrospective study
Data primire articol: 07 August 2025
Data acceptare articol: 17 August 2025
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
10.26416/ORL.68.3.2025.11042
Descarcă pdf
Abstract
Objective. To compare clinical performance, osseointegration, esthetics, maintenance, and patient-reported outcomes of multibody dental implants versus standard implants for partial and full-arch rehabilitation. Materials and method. A mixed cohort of approximately 50 patients was assessed in a prospective arm (multibody implants) and a retrospective arm (standard implants). Minimally invasive (flapless) surgery was planned with panoramic radiographs and CBCT, and primary stability was measured using resonance frequency analysis (Penguin RFA; typical ISQ range: 55-80). Immediate or delayed (4-6 months) loading was selected according to initial stability and systemic/occlusal context. Clinics and patient identifiers were anonymized; numerical values were rounded. Main results. Three-to four-year survival was comparable between groups (approximately 94-96%), with early failures ranging between 4% and 6%. Multibody implants simplified the prosthetic workflow (fewer connections), reduced the risk of intermediate component loosening, and enabled more predictable maintenance. In cases suited for immediate loading, ISQ supported the clinical decision; delayed loading remained prevalent. High-performance polymer (PEEK/BioHPP) superstructures showed favorable biomechanical behavior and superior esthetics, although long-term monitoring is advisable. Conclusions. For extensive edentulism or challenging anatomy, multibody implants represent a safe and effective alternative to standard implants, with prosthetic and maintenance advantages. Careful case selection, digital CAD/CAM protocols, and objective stability monitoring via RFA are recommended.
Keywords
multibody dental implantendosseous implantsimmediate loadingRFAISQPEEKBioHPPCAD/CAMRezumat
Obiectiv. Să comparăm performanța clinică, integrarea osoasă, estetica, mentenanța și satisfacția pacienților în cazul implanturilor dentare multicorp față de implanturile standard, în reabilitarea edentațiilor parțiale și totale. Materiale și metodă. A fost analizat un lot mixt de aproximativ 50 de pacienți, incluși într-un studiu prospectiv (implanturi multicorp) și retrospectiv (implanturi standard). Intervențiile s-au realizat minim invaziv (flapless), cu planificare radiologică (panoramică și CBCT) și verificarea stabilității primare prin RFA (Penguin RFA; interval ISQ uzual: 55-80). Protezarea a fost fie imediată, fie întârziată (4-6 luni), în funcție de stabilitatea inițială și contextul clinic. Clinicile și pacienții au fost anonimizate; valorile numerice au fost rotunjite. Rezultate principale. Rata de supraviețuire la 3-4 ani a fost comparabilă între grupuri (aproximativ 94-96%), cu eșecuri precoce în intervalul 4-6%. Implanturile multicorp au permis un flux protetic simplificat (reducerea conexiunilor), un risc mai mic de desfiletare a componentelor intermediare și o mentenanță mai previzibilă. În cazurile indicate pentru încărcare imediată, stabilitatea primară măsurată prin ISQ a ghidat decizia clinică; protezarea întârziată a rămas opțiunea predominantă. Din perspectiva materialelor, suprastructurile din polimeri de înaltă performanță (PEEK/BioHPP) au arătat comportament biomecanic favorabil și estetică superioară, cu mențiunea necesității unei monitorizări pe termen lung. Concluzii. În cazurile cu edentație extinsă sau anatomie dificilă, implanturile multicorp reprezintă o alternativă sigură și eficientă la implanturile standard, cu beneficii protetice și de mentenanță. Se recomandă o selecție atentă a cazurilor, protocoale digitale CAD/CAM și monitorizarea obiectivă a stabilității prin RFA. Rezultatele susțin integrarea implanturilor multicorp în practica clinică curentă, în special pentru reabilitări fixe extinse.
Cuvinte Cheie
implant dentar multicorpimplanturi endoosoaseîncărcare imediatăRFAISQPEEKBioHPPCAD/CAMIntroducere
Implantologia modernă a evoluat spre soluții tot mai eficiente pentru reabilitarea edentațiilor parțiale și totale, cu rate de supraviețuire la 10 ani raportate în metaanalize de 94-98% pentru implanturile endo-osoase, în funcție de protocol și context clinic(1,2,14). În edentațiile extinse, strategiile protetice de tip protezare fixă pe mai mulți piloni și încărcare imediată la cazuri selectate (All‑on‑4/6) au devenit standardizate, cu rezultate solide la 5-10 ani(3). Evaluările de planificare publicate de Jivraj și Chee au impus o paradigmă bazată pe diagnostic comprehensiv, analiza riscurilor biologice și biomecanice și managementul așteptărilor pacienților(4-6).
Implanturile dentare multicorp reprezintă o extensie firească a acestor principii: integrează într‑o singură piesă corpul implantului și o componentă supraosoasă de tip tissue‑level (analogă unei conexiuni multiunit), reducând numărul de interfețe protetice.
Ipoteza de lucru a studiului nostru a fost că implanturile multicorp pot oferi o integrare clinică cel puțin echivalentă cu cea a implanturilor standard, cu o logistică protetică mai simplă, risc redus de desfiletare și o mentenanță mai previzibilă în timp. Totodată, utilizarea materialelor polimerice de înaltă performanță (PEEK/BioHPP) pentru suprastructuri poate tempera diferența de modul elastic față de osul cortical și reduce efectul de „stress shielding” asociat titanului, cu beneficii potențiale asupra confortului și esteticii(10-12,14).
Scopul și obiectivele studiului
Scop: evaluarea comparativă a implanturilor multicorp versus standard din perspectiva: (i) osteointegrării și supraviețuirii; (ii) soluțiilor protetice (imediate versus întârziate); (iii) esteticii și satisfacției pacienților; (iv) mentenanței și complicațiilor protetice.
Obiective specifice:
- Analiza retrospectivă și prospectivă a cazurilor tratate cu implanturi multicorp, respectiv standard.
- Evaluarea stabilității primare/secundare prin ISQ și a relației cu decizia de încărcare.
- Compararea complicațiilor precoce (0-6 luni) și tardive (6-48 luni).
- Analiza impactului materialelor de suprastructură (titan versus polimeri de înaltă performanță) asupra comportamentului clinic.
Materiale și metodă
Tipul studiului: mixt, cu un braț prospectiv (implanturi multicorp) și un braț retrospectiv (implanturi standard), desfășurat într‑o clinică privată din România (identitatea a fost anonimizată).
Lotul: aproximativ 50 de pacienți consecutivi, cu edentații parțiale sau totale; datele demografice au evidențiat un vârf de adresabilitate în intervalul 51-60 de ani, cu distribuție relativ echilibrată pe sexe. Aproximativ o treime dintre cazuri au necesitat extracții strategice pentru transformarea clasei Kennedy în variante mai previzibile protetic.
Criterii de includere: stare generală controlată, igienă acceptabilă, densitate osoasă compatibilă cu inserarea minim invazivă, cooperare pentru controale periodice.
Criterii de excludere: infecții active, status sistemic necontrolat, bruxism sever fără management, lipsa aderenței la controale.
Planificare: anamneză, evaluare clinică, ortopantomogramă și CBCT pentru măsurarea volumelor și evitarea structurilor anatomice de vecinătate. Unde a fost cazul, s‑au planificat extracții strategice.
Tehnică chirurgicală: inserare transmucozală (flapless), foraj progresiv conform protocolului sistemului utilizat; în mod uzual, inserare subcrestală controlată.
Stabilitate: măsurare RFA cu Penguin RFA; ISQ tipic 55-80, interpretat în corelație cu contextul clinic(7-9).
Protezare: imediată (în cazuri cu stabilitate primară adecvată) sau întârziată (4-6 luni), cu lucrări provizorii urmate de definitive; suprastructuri realizate prin tehnologia CAD/CAM din aliaje metalice sau polimeri de înaltă performanță (PEEK/BioHPP), în funcție de indicație.
Monitorizare: controale la două săptămâni, trei luni, șase luni și apoi anual; evaluări clinice (mobilitate, semne inflamatorii), radiografice (nivel os marginal) și protetice (descimentări, desfiletări, ajustări ocluzale).
Etică: toți pacienții au oferit consimțământul informat pentru tratamente; raportarea datelor a fost anonimizată.
Rezultate
- Supraviețuirea implanturilor: la trei-patru ani, supraviețuirea cumulată a fost în intervalul de aproximativ 94-96% pentru ambele grupuri; pierderile au survenit preponderent în primele 6 luni (de aproximativ 4-6%). Nu s‑au observat diferențe clinice relevante între multicorp și standard în privința osteointegrării globale, în acord cu literatura din ultimii 10 ani(1,2,14).
- Stabilitatea (ISQ): în cazurile cu protezare imediată, ISQ inițial a fost în general în zona 60-70; în cazurile marginale, s‑a preferat temporizarea. Monitorizarea ISQ a fost utilă în deciziile de încărcare și în urmărirea vindecării(7-9).
- Protocoale de protezare: majoritatea cazurilor au fost protezate întârziat (4-6 luni); încărcarea imediată a fost rezervată pacienților cu os de calitate bună, parafuncții controlate și stabilitate inițială superioară.
- Complicații: la implanturile standard, cele mai frecvente au fost descimentările lucrărilor provizorii și excesul de ciment subgingival; la multicorp, incidența desfiletării componentelor intermediare a fost mai mică, datorită reducerii interfețelor. Periimplantita clinică manifestă a fost rară și a apărut în special la pacienți cu igienă deficitară sau fumat.
- Estetică și materiale: suprastructurile pe PEEK/BioHPP au demonstrat adaptare ocluzală facilă, rigiditate moderată și mascare coloristică superioară, cu rezultate estetice apreciate de pacienți; literatura actuală sprijină folosirea lor ca alternativă la metale, dar subliniază necesitatea validării pe termen lung(10-12,15).
Discuție
Rezultatele noastre confirmă rapoartele conform cărora supraviețuirea implanturilor pe termen mediu este ridicată, indiferent de tipul de design, dacă sunt respectate principiile de selecție și execuție(1,2,14). Pentru reabilitări extinse, strategiile de tip All‑on‑4 cu încărcare imediată au documentat rezultate excelente la mandibulă, dar selecția cazurilor rămâne critică(3). În practica de zi cu zi, protezarea întârziată a rămas predominantă în lotul nostru, reflectând prudența biologică la pacienți cu factori de risc sau densități osoase variabile.
Avantajele implanturilor multicorp derivă din reducerea numărului de conexiuni protetice (eliminarea bontului multiunit separat în multe cazuri), ceea ce scade riscul de desfiletare și simplifică accesul la mentenanță. Componenta tissue‑level funcționează adesea ca o capă de vindecare, reducând invazivitatea clinică și numărul de ședințe. Acest set de beneficii a fost evident în special în reabilitările fixe extinse, unde pasivitatea și predictibilitatea protetică au o importanță majoră.
Monitorizarea obiectivă a stabilității prin RFA (ISQ) a ajutat la standardizarea deciziilor privind momentul încărcării; ghidurile producătorilor și literatura indică intervale clinice uzuale de 55-80, intervalul de peste 70 fiind adesea asociat cu stabilitate înaltă, deși decizia nu trebuie să se bazeze exclusiv pe ISQ, ci pe ansamblul factorilor clinici(7-9). În lotul nostru, o decizie prudentă a înclinat balanța spre temporizare la valori-limită.
În ceea ce privește materialele, diferența mare dintre modulul elastic al titanului (aproximativ 110 GPa) și osul cortical (aproximativ 10-30 GPa) poate favoriza fenomenul de „stress shielding” și remodelări adverse; utilizarea polimerilor de înaltă performanță (PEEK/BioHPP) ca infrastructuri poate amortiza transferul de forțe și îmbunătăți estetica, existând date promițătoare pentru protezele pe arcadă completă și barele de suprastructură(10-12,14,15). Totuși, dovezile privind longevitatea pe mai mult de 5-10 ani rămân în dezvoltare; clinicianul trebuie să cântărească avantajele funcționale și estetice cu robustețea mecanică cerută de fiecare caz.
Limitări: (i) designul mixt al studiului și eterogenitatea cazurilor; (ii) raportarea cu valori rotunjite și clinică anonimizată; (iii) absența unei randomizări; (iv) lipsa unor analize statistice avansate (ex.: modele multivariate). Puncte forte: (i) protocol clinic uniform; (ii) urmărire până la patru ani; (iii) integrarea RFA și a fluxului digital CAD/CAM în decizia de tratament.
Concluzii
1) Implanturile multicorp oferă rezultate clinice comparabile cu cele ale implanturilor standard în ceea ce privește supraviețuirea pe termen mediu, cu beneficii clare în fluxul protetico‑clinic (simplificarea componentelor, mentenanță facilă).
2) Încărcarea imediată este fezabilă la cazuri atent selectate, cu stabilitate inițială ridicată și ocluzie controlată; protezarea întârziată rămâne opțiunea sigură în scenariile borderline.
3) Suprastructurile pe PEEK/BioHPP reprezintă o alternativă estetică și biomecanică valoroasă; sunt necesare studii cu urmărire mai lungă pentru validarea completă.
4) Recomandăm integrarea măsurării ISQ în practica curentă, alături de planificarea digitală și o abordare personalizată a factorilor de risc ai pacientului.
Declarații
Etică: Toți pacienții au semnat consimțământ informat; raportarea datelor este anonimizată.
Contribuția autorilor: C.E. – concepție, tratament, redactare; I.B. – supervizare științifică, analiză critică.
Autor pentru corespondență: Emilian Chifor E-mail: chifor.emil@yahoo.com
Conflict of interest: none declared.
Financial support: none declared.
This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY licence.
Bibliografie
-
Moraschini V, da Costa Poubel LA, Ferreira VF, Barboza EDP. Evaluation of survival and success rates of dental implants reported in longitudinal studies with a follow-up period of at least 10 years: a systematic review. Int J Oral Maxillofac Surg. 2015;44(3):377-388.
-
Buser D, Janner SFM, Wittneben J-G, Brägger U, Ramseier CA, Salvi GE. 10-year survival and success rates of 511 titanium implants with a sandblasted and acid-etched surface: a retrospective study in 303 partially edentulous patients. Clin Implant Dent Relat Res. 2012;14(6):839-851.
-
Maló P, de Araújo Nobre M, Lopes A, Moss SM, Molina GJ. A longitudinal study of the survival of All-on-4 implants in the mandible with up to 10 years of follow-up. J Am Dent Assoc. 2011;142(3):310-320.
-
Jivraj S, Chee W. Treatment planning of implants in the aesthetic zone. Br Dent J. 2006;201(2):77-89.
-
Jivraj S, Chee W, Corrado P. Treatment planning of the edentulous maxilla. Br Dent J. 2006;201(5):261-279.
-
Chee W, Jivraj S. Treatment planning of the edentulous mandible. Br Dent J. 2006;201(6):337-347.
-
Osstell AB. The Osstell ISQ Scale. Accessed: Aug 14, 2025. https://www.osstell.com/clinical-guidelines/the-osstell-isq-scale/
-
Penguin Instruments. Instructions for use - Penguin RFA. Accessed: Aug 14, 2025. https://penguininstruments.com/uploads/2024/11/15013-11-ML_IFU-Penguin-RFA_LR.pdf
-
Brizuela A, Herrero-Climent M, Rios-Carrasco E, et al. Influence of the elastic modulus on the osseointegration of dental implants. Metals (Basel). 2019;9(12):1340.
-
Papathanasiou I, Kamposiora P, Papavasiliou G, Ferrari M. The use of PEEK in digital prosthodontics: a narrative review. BMC Oral Health. 2020;20:217.
-
Amer MM, Rashad AM, Elgayar MM, Nofal EM. Short-term comparative evaluation of BioHPP and cast cobalt-chromium frameworks in screw-retained implant-supported fixed dental prostheses: A randomized clinical trial. J Int Oral Health. 2021;13(6):560-566.
-
Khurshid Z, Ali Z, Al-Qahtani M, et al. Insufficient evidence to ascertain the long-term survival rate of PEEK dental prostheses: A systematic review. Polymers (Basel). 2022;14(12):2441.
-
Pozzi A, Polizzi G, Tallarico M, et al. Dynamic navigation guided surgery and prosthetics for complete-arch immediate loading: A proof-of-concept study. Int J Oral Maxillofac Implants. 2021;36(6):1187-1197.
-
Howe MS, Keys W, Richards D. Long-term (10-year) dental implant survival: A systematic review and sensitivity meta-analysis. J Dent. 2019;84:9-21.
-
de Araujo Nobre M, Malo P, Goncalves Y, et al. The All-on-4 concept using polyetheretherketone (PEEK) frameworks: A clinical study. Prosthesis (Basel). 2023;5(4).