Sesiunea I. LARINGOLOGIE

Chirurgia endoscopică cu laser în patologia corzii vocale

Laser endoscopic surgery in vocal folds pathology

Codruţ Sarafoleanu

UMF “Carol Davila” Bucureşti, Clinica ORL, Spitalul Clinic “Sfânta Maria” Bucureşti, Centrul de cercetare CESITO

În ultima perioadă există o presiune din ce în ce mai mare venită atât din partea pacienţilor, cât şi a unei părţi a corpului medical pentru utilizarea chirurgiei laser în ORL, dar şi în alte specialităţi chirurgicale, uitându-se că laserul este doar un instrument chirurgical, şi în niciun caz un panaceu. În chirurgia microscopică laringiană, laserul CO2 s-a impus ca un instrument extrem de util în rezolvarea patologiei tumorale benigne sau maligne. Lucrarea prezintă indicaţiile, dar şi limitările utilizării laserului în patologia corzii vocale, punând accent pe adaptarea setărilor parametrilor de lucru pentru fiecare tehnică chirurgicală. Se aduce în discuţie existenţa artefactelor de marcă electrică pe marginile de rezecţie chirurgicală – aspect extrem de important în aprecierea histopatologică a extensiei tumorale. Sunt prezentate elemente de tehnică chirurgicală sau de pregătire pre- sau intraoperatorie a pacientului care pot contribui la obţinerea succesului intervenţiei chirurgicale.

Cuvinte-cheie: chirurgie laser, patologia tumorală a corzii vocale, laser CO2

Lately, there has been a growing pressure from both patients and a part of the medical staff to use laser surgery in ENT, as well as in other surgical specialties, forgetting that laser is just a surgical instrument and not a panacea. In laryngeal microscopic surgery, CO2 laser has become an extremely useful tool in solving benign or malignant tumor pathology. The paper presents the indications and limitations of the use of laser in the vocal cord pathology, emphasizing the adaptation of the working parameter settings for each surgical technique. It brings into discussion the existence of electric artifacts on the surgical resection edges – an extremely important aspect in the histopathological assessment of the tumor extension. There are presented elements of surgical technique or of pre- or intraoperative preparation of the patient that can contribute to the success of surgery.

Keywords: laser surgery, tumoral pathology of vocal folds, CO2 laser


Evaluarea diagnostică şi terapeutică în videolaringoscopia suspendată

Diagnostic and therapeutic evaluation in suspended laryngoscopy

Elena Ioniţă, Iulică Ioniţă, Sorin Mircea Ciolofan, Carmen-Aurelia Mogoanţă, Florin Anghelina, Eduard-Andrei Gheorghe, Alexandru Nicolae Vlăescu

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova

Scopul lucrării. Evidenţierea beneficiilor explorării endoscopice diagnostice şi terapeutice în patologia laringiană. Obiectivul lucrării. Facilitarea diagnosticului clinic şi a terapiei endoscopice. Materiale şi metodă. Studierea pe o perioadă de 5 ani (2013-2017) a bolnavilor cu patologie laringiană disfonică, dispneică şi disfagică, cu ajutorul laringoscopului suspendat cu telescop, cameră de luat vederi conectată la monitor, sub anes­tezie generală. Au fost examinaţi endoscopic 644 de bolnavi, cu vârste cuprinse între 16 şi 81 de ani, cărora li s-au practicat 818 laringosuspensii diagnostice, terapeutice şi explorator-evolutive. Rezultate şi discuţii. Patologia princeps benignă a fost reprezentată de polipii laringieni (19,56%), urmaţi de mixoa­me. Tumorile maligne au fost diagnosticate într-un procent de 28,41% din lotul studiat. Exereza tumorilor benigne sau biopsierea tumorilor presupus maligne s-a efectuat sub laringoscopul telescopic Kantor Berci II. Avantajul aparaturii optice conectate la videocameră şi, implicit, la monitor prin augmentarea imaginii este că a elucidat diagnosticul şi a permis aplicarea tratamentului optim funcţional. Concluzii. Laringoscoapele moderne telescopice produc o imagine bine definită a periferiei şi o profunzime a focalizării endoscopice, care, alături de instrumentarul de mare fineţe, permit excizii corecte şi prelevări ţintite.

Cuvinte-cheie: patologie laringiană, videolaringoscopie suspendată, diagnostic şi tratament

Purpose of the paper. To highlight the benefits of endoscopic diagnostic and therapeutic exploration in laryngeal pathology. Objective of the paper. To facilitate clinical diagnosis and endoscopic therapy. Materials and method. A 5-year (2013-2017) study of patients with dysphonic laryngeal, dyspneic and dysphagic laryngeal pathology with telescope-suspended laryngoscope, a camera connected to the monitor under general anesthesia. Endoscopically, 644 patients, aged between 16 and 81 years old, were treated with 818 diagnostic, therapeutic and exploratory-evolutionary laryngoscopies. Results and discussions. The benign princeps pathology was represented by laryngeal polyps (19.56%), followed by myxomas. Malignant tumors were diagnosed in 28.41% of the study group. The excision of benign tumors or biopsy of presumed malignant tumors was performed under the Kantor Berci II telescopic laryngoscope. The advantage of the optical device connected to the video camera and implicitly to the monitor by augmenting the image was that it elucidated the diagnosis and allowed the optimal functional treatment to be applied. Conclusions. Modern telescopic laryngoscopes producing a well-defined peripheral image and a depth of endoscopic focus, alongside the finest instrumentation, allow for accurate excisions and targeted sampling.

Keywords: laryngeal pathology, suspended videolaryngoscopy, diagnostic and treatment


Evaluarea integrată anatomoclinică, morfologică şi genetică a cancerului de laringe

Anatomoclinical, morphological and genetic evaluation of larynx cancer

 Iulică Ioniţă, Sorin Mircea Ciolofan, Elena Ioniţă, Carmen-Aurelia Mogoanţă, Florin Anghelina, Alexandru Nicolae Vlăescu,
Gheorghe Eduard-Andrei

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova

Introducere. Cancerul laringian reprezintă degenerescenţa malignă, de natură epitelială sau conjunctivă, născută din ele­mentele constitutive ale laringelui. Localizarea cancerului de la nivelul laringelui ocupă între 1% şi 3% din totalul tumorilor maligne şi aproximativ 50% din tumorile sferei ORL, carcinomul scuamos însumând în jur de 95% din tumorile maligne laringiene. Incidenţa cea mai mare a acestuia este întâlnită la persoanele de sex masculin din sudul şi centrul Europei, România ocupând unul din primele locuri. Materiale şi metodă. Au fost analizate anatomoclinic, histologic, imunohistochimic, terapeutic şi prognostic cazurile diagnosticate cu cancer laringian în perioada 2009-2015. Rezultate. Studiul cuprinde un număr de 490 de pacienţi diagnosticaţi cu cancer de laringe, cu un raport bărbaţi/femei de 42,7/1. Majoritatea au fost din mediul rural (67%), cu predominanţa vârstei de 50-70 de ani (72%). Stadializarea TNM relevă faptul că 93,5% din pacienţi s-au prezentat în stadiile III şi IV. Tipurile histologice au fost reprezentate după cum urmează: 35 de carcinoame in situ, 19 carcinoame microinvazive, 202 carcinoame slab diferenţiate, 144 de carcinoame moderat diferenţiate, 68 de carcinoame bine diferenţiate, 8 carcinoame papilare, un leiomiosarcom, un condrosarcom, un sarcom Kaposi, 8 carcinoame bazaloide, două cazuri de carcinom verucos, un melanom malign. Tipul intervenţiei chirurgicale – diagnostic/curativ/paleativ; radical/parţial – este asociat cu tipul histologic, gradingul de diferenţiere tumorală, invazia vasculară sau/şi perineurală şi, eventual, examene imunohistochimice complementare. Genotiparea cu identificarea şi evaluarea comparativă a frecvenţei alelice pentru genele incluse în studiu, alături de determinarea expresiilor genice cu detectarea şi cuantificarea transcripţiilor de interes prin Real Time PCR conduc la o analiză comparativă cantitativă a expresiei genelor presupuse a fi implicate în carcinogeneza laringiană, cu desemnarea unor potenţiali markeri genetici ce se pot constitui în ţinte ale unor protocoale complexe de screening/diagnostic sau prognostic al cancerului laringian. Concluzii. Studiul evidenţiază importanţa cunoaşterii tipului histologic de cancer laringian, în vederea codificării gradului de invazie tumorală şi a stabilirii unui tratament chirurgical şi oncologic adecvat.

Cuvinte-cheie: cancer laringian, examen histologic, ma­nage­ment terapeutic adecvat

Introduction. Laryngeal cancer is a malignant degeneration, of epithelial or conjunctive nature, developed from the constitutive elements of the larynx. Larynx cancer represents between 1% and 3% of all malignant tumors and about 50% of the ENT sphere tumors, while squamous cell carcinoma represents around 95% of the malignant laryngeal tumors. The highest incidence is seen in males from southern and central Europe, Romania occupying one of the first places. Materials and method. The study analyses anatomoclinical, histological and immunohistochemical aspects of the treatment and prognosis of laryngeal cancer cases diagnosed in 2009-2015. Results. The study includes a total of 490 patients diagnosed with cancer of the larynx, with a male/female ratio of 42.7/1. Most cases were from rural areas (67%), with an age predominance of 50-70 years old (72%). TNM staging reveals that 93.5% of patients presented in stages III and IV. Histological types were represented as follows: 35 carcinomas in situ, 19 microinvasive carcinomas, 202 carcinomas poorly differentiated, 144 moderately differentiated carcinomas, 68 well differentiated carcinomas, 8 papillary carcinomas, one leiomyosarcoma, one chondrosarcoma, one Kaposi sarcoma, eight bazaloide carcinomas, two verrucous carcinomas, one malignant melanoma. The type of surgery – diagnostic/ curative/ palliative; radical/partially – is associated with the histological type, grading of tumor differentiation, vascular and/or perineural invasion and, eventually, complementary immunohistochemical examinations. Genotyping with the identification and comparative evaluation of allelic frequency for genes included in the study, and the determination of gene expressions with detection and quantification of transcriptions of interest through Real Time PCR resulted in a quantitative comparative analysis of the expression of genes allegedly involved in laryngeal carcinogenesis with the designation of potential genetic markers that may be the targets of complex protocols for the screening/diagnosis or prognosis of laryngeal cancer. Conclusions. The study highlights the importance of knowing the histological type of laryngeal cancer, for a codification degree of the tumor invasion and the establishment of the appropriate oncologic and surgical treatment.

Keywords: laryngeal cancer, histological evaluation, appropriate treatment management


Microchirurgia endoscopică cu laser CO2 – metodă modernă de tratament în cancerul laringian supraglotic

Endoscopic CO2 laser microsurgery – a modern treating method in laringian supraglotic cancer

Stan Cotulbea

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”, Timişoara

Obiective. Microchirurgia endoscopică cu laser CO2 re­pre­zin­tă o metodă modernă de tratament în cancerul laringian su­praglotic, care a fost introdusă şi implementată curent în Cli­nica ORL Timişoara. Scopul studiului retrospectiv este de a prezenta indicaţiile, contraindicaţiile, limitele şi rezultatele aces­tei metode de tratament. Materiale şi metodă. În perioada 1.01.1996 - 31.12.2004 (studiu retrospectiv) au fost operaţi 32 de pacienţi cu neoplasm supraglotic, în stadiile T1N0 şi T2N0, atent selectaţi şi evaluaţi preoperator după criterii clinice şi pa­ra­clinice riguros stabilite, la care s-a practicat laringectomie ori­zontală supraglotică în 26 de cazuri T2N0 şi epiglotectomie în 6 cazuri T1N0. Perioada de urmărire postoperatorie şi dispen­sa­rizare a variat între 4 şi 48 de luni, cu o medie de 36 de luni. Tra­heostomia şi sonda nazogastrică nu au fost necesare la niciun caz. Rezultate. La pacienţii din lotul studiat s-au înregistrat ur­mătoarele rezultate oncologice: vindecare fără semne de boală – 25 de cazuri (78,1%) şi recidivă ganglionară şi locală în 7 cazuri (21,9%). Rezultatele funcţionale imediate şi tardive au fost foarte bu­ne la toţi pacienţii. Concluzii. Microchirurgia endoscopică cu laser CO2 reprezintă actualmente o alternativă eficientă de tra­tament în cancerul laringian supraglotic stadiile T1, T2 şi N0, cu rezultate funcţionale şi oncologice net superioare faţă de chi­rur­gia convenţională.

Cuvinte-cheie: cancer laringian supraglotic, microchirurgia endoscopică cu laser CO2, indicaţii şi limite ale metodei

Objective. Endoscopic CO2 laser microsurgery represents a modern method of treatment in supraglottic cancer and was introduced few years ago in the ENT Department Timişoara. This retrospective study presents the indications, contraindications, limits and results of this modern therapeutic method. Materials and method. Between 1.01.1996 and 31.12.2004, 32 patients with supraglottic carcinoma T1 or T2 and N0 have been treated with supraglottic laryngectomy with CO2 laser. Careful preoperative selection is of outmost importance for the clinical outcome of patients. In the studied group we applied horizontal supraglottic laryngectomy in 26 cases (81.2%) T2N0 and epiglottectomy in 6 cases (18.8%) T1N0. Postoperative follow-up was between 4-48 months (average: 36 months). The tracheotomy and nasogastric tube were not necessary in any case. Results. In our group we obtained the following oncological results: no evidence of disease (NED) – 25 cases (78.1%), and local or regional recurrence in 7 cases (21.9%). Immediate functional results were very good in all cases. Conclusions. Endoscopic CO2 laser microsurgery appears to be an effective and safe alternative treatment for T1-T2N0 supraglottic carcinoma, with superior oncologic and functional results than the conventional surgical procedures.

Keywords: supraglottic laryngeal cancer, endoscopic CO2 laser microsurgery, indications and limits of the method


Explorarea fibroendoscopică în patologia foniatrică

Fibroendoscopic evaluation in phoniatric pathology

Loredana Ghiuzan1, Cristiana Stănescu2, Mihaela Militeiov2, Denisse Creţu3, Andreea Costache1, Elena Cristescu1

1. IFACF-ORL “Prof. Dr. D. Hociotă” Bucureşti; 2. Reţeaua privată de sănătate “Regina Maria”; 3. Clinica Memormed Bucureşti

Fibroendoscopia tractului vocal este o metodă de investigaţie de rutină, putând să reprezinte prima examinare clinică a pacientului disfonic. Fibroendoscopia tractului vocal este o primă manevră exploratorie în puzzle-ul endoscopic al patologiei vocale. Autorii subliniază faptul că explorarea fibroendoscopică a cavităţilor de rezonanţă şi a oscilatorului vocal nu aduce informaţii numai morfologice, ci şi funcţionale, cu o conotaţie interpretativă foniatrică în diagnostic şi în fixarea unei strategii terapeutice. Astfel, se pot aprecia mobilitatea laringiană, abducţia şi adducţia simetrică sau asimetrică, tonicitatea etajului glotic, forma şi mărimea insuficienţei glotice, modificarea diametrelor endolaringiene latero-laterale şi antero-posteriore, participarea sau nu a benzilor ventriculare şi unitatea funcţională crico-aritenoidiană în fonaţie. Examinarea fibroendoscopică poate avea un rol de feedback pozitiv pentru pacient, care în acest fel este implicat în procesul de diagnostic şi în decizia terapeutică, recuperare vocală şi/sau fonochirurgie.

Cuvinte-cheie: fibroendoscopie, cavităţi de rezonanţă, oscilator vocal, disfonie, insuficienţă glotică

Vocal tract fibroendoscopy is a common method of examination, representing the first clinical investigation of the disphonic patient. It is the first exploratory maneuver in the endoscopic puzzles of vocal pathology. The authors point out that the fibroendoscopic exploration of resonance cavities and vocal oscillator does not only provide morphological but functional information as well, very important from the phoniatrician perspective in setting a diagnosis and a therapeutic strategy. Thus, laryngeal mobility, symmetrical or asymmetric adduction and adduction, tonicity of the glottic floor, shape and size of glottic insufficiency, modification of latero-lateral and anterior-posterior endolaringial diameters, ventricular folds involvment, crico-aritenoid functional unit in phonation can be appreciated. Fibroendoscopic examination may serve as a positive feedback for the patient, who is thus involved in the diagnosis and therapeutic decision, vocal recovery and/or phosurgery.

Keywords: fibroendoscopy, resonance cavities, vocal oscillator, dysphonia, glottic insufficiency


Rolul intervenţiilor endoscopice în patologia laringelui la copil

Role of endoscopic surgery for laryngeal disease in children

D.C. Gheorghe

Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii “Maria Sklodowska Curie”, Bucureşti

Malformaţiile congenitale ale laringelui reprezintă o patologie frecventă în practica ORL pediatrică. Rezolvarea acestor afecţiuni poate necesita intervenţii chirurgicale practicate endoscopic sau pe cale externă. Obiective. Prezentarea cazuisticii clinicii ORL din perioada 2005-2017 în ceea ce priveşte intervenţiile chirurgicale adresate laringelui pediatric. Materiale şi metodă. Toate cazurile care au necesitat intervenţii chirurgicale pe cale endoscopică în perioada menţionată au fost reanalizate. Rezultate. 11 cazuri de malformaţii/tumori laringiene au fost abordate pe cale endoscopică. Succesul intervenţiei a fost constatat la 8 dintre aceste cazuri (72%), restul necesitând reintervenţie pe cale externă sau trimitere în alte centre. Dificultăţile acestei abordări au fost reprezentate de dimensiunile reduse ale câmpului operator şi de fragilitatea filierei respiratorii în perioada postoperatorie la aceste vârste mici. Concluzii. Indicaţiile rezolvării pe cale endoscopică a patologiei laringiene la copii trebuie stabilite cu atenţie, adesea fiind imposibilă stabilirea unei standardizări sau a unor proceduri universal valabile pentru acelaşi tip de boală.

Cuvinte-cheie: copii, malformaţii laringe, chirurgie en­do­scopică

Congenital laryngeal malformations account for many cases presenting in pediatric ENT. Their management can benefit from endoscopic or external laryngeal surgery. Objectives. To present our experience with patients from 2005-2017 who needed laryngeal surgery. Materials and method. All endoscopically approached laryngeal disease cases were reviewed. Results. Eleven cases that were operated endoscopically were recorded. Postoperative success was noted in 8 cases (72%). The rest of the patients needed external laryngeal approach or addressing them to other hospitals. The difficulties of the endoscopic management proved to be the small dimensions of the pediatric larynx and the relative early postoperative instability of the airway in small children. Conclusions. Endoscopic management of laryngeal disease in small children should be properly selected on a case to case basis because most of the time it is difficult to establish standard indications and universal surgical techniques that provide consistent results.

Keywords: children, laryngeal malformations, endoscopic surgery


Dileme şi dificultăţi de tratament în sindromul CHAOS (de obstrucţie congenitală înaltăa căilor respiratorii) - prezentare de caz

Management difficulties and dilemas in CHAOS (congenital high airway obstruction syndrome) – case presentation

Adina Zamfir-Chiru-Anton

Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu”

Îmbunătăţirea metodelor de diagnostic ecografic prenatal a dus la depistarea unor cazuri care prezintă simptome de obstrucţie înaltă a căilor respiratorii. Fără a ţine cont de etiologia sau patogenia acestor manifestări fetale, simptomatologia a primit denumirea de sindrom CHAOS. Obiectiv. Se aduc în discuţie criteriile descrierii acestui sindrom în practica clinică, dar şi problemele care pot rezulta dintr-o abordare terapeutică ineficientă sau chiar greşită. Materiale şi metodă. Prezentăm un caz diagnosticat precoce antenatal, la 17 săptămâni, împreună cu atitudinea terapeutică şi dilemele pe care le pune. Rezultate. Copilul a fost traheotomizat la naştere, după ce o intervenţie in utero a eşuat în rezolvarea anomaliei pacientului. Aspectul anatomic al leziunii reziduale aduce în discuţie oportunitatea intervenţiei prenatale sau capacitatea ei de a gestiona condiţia anatomică. Concluzii. Sindroamele de obstrucţie înaltă a căilor respiratorii la copil pot fi diagnosticate prenatal, dar rezolvarea lor terapeutică necesită o bună cunoaştere a intervenţiilor fetoscopice şi un planning corect postnatal pentru ca pacientul să supravieţuiască.

Cuvinte-cheie: sindrom CHAOS, atrezie laringe, copil, fe­to­scopie

Good prenatal ultrasound examination leads to early recognizing of foetuses presenting with signs resulting from upper airway obstruction. Without detailing the anatomic cause of the disease, these symptoms were named CHAOS. Objective. We review the criteria used to diagnose this syndrome and the difficulties that can arise from a bad management of the condition. Materials and method. A 17-week-old foetus that was diagnosed with CHAOS syndrome and had her medical record reviewed. Results. Early tracheostomy, immediately after birth, was used in order to keep the patient alive. Previous in utero intervention failed to solve the airway obstruction. The laryngeal endoscopic examination showed scar tissue that brought into discussion and questioned the utility of the fetoscopic intervention. Conclusions. Upper airway obstructions in prenatal stage can be now diagnosed by ultrasound, but their proper management needs a thorough understanding of the limits of in utero surgery and a good postnatal care planning in order for the child to survive.

Keywords: CHAOS, laryngeal atresia, child, foetoscopy


Sesiunea II. PATOLOGIE ESOFAGIANĂ

 Evaluarea şi pregătirea preoperatorie a pacientului cu obezitate morbidă –experienţa a 15 ani de chirurgie bariatrică

Preoperative evalution and management of the morbid obesity patients – 15 years of experience in bariatric surgery

 Rubin Munteanu, Gabriela Zugravu, Raluca Oprea, Lidia Râpeanu, Anca Rusu-Ichiman

BariClinic, Spitalul Monza Bucureşti

 Obezitatea morbidă reprezintă o problemă majoră care afectează un număr tot mai mare de indivizi, atât copii şi adolescenţi, cât şi adulţi şi vârstnici. Toţi medicii se confruntă cu problemele complexe ale pacienţilor cu obezitate morbidă, dar mai ales specialităţile chirurgicale şi anesteziştii. Pacientul cu obezitate, uneori aparent sănătos, prezintă o serie de particularităţi şi comorbidităţi care trebuie cunoscute, evaluate şi eventual ameliorate, astfel încât riscurile anestezico-chirurgicale să devină acceptabile. Lucrarea prezintă experienţa noastră obţinută de-a lungul a 15 ani de chirurgie bariatrică, cu peste 3000 de pacienţi, algoritmul nostru standard de evaluare şi pregătire preoperatorie a pacienţilor cu obezitate morbidă, precum şi situaţiile particulare întâlnite la pacienţii cu sindrom sever de apnee în somn, afecţiuni cardiace grave, sindrom de presiune intraabdominală crescută etc. Dificultăţile de intubaţie orotraheală la pacienţii cu obezitate morbidă reprezintă o realitate curentă. Lucrarea prezintă comparativ diferite tehnici de intubaţie utilizate de noi în decursul timpului şi varianta utilizată în prezent, cu fibroscopul flexibil, atât cu pacientul vigil, dar şi după realizarea inducţiei. Concluziile analizează rezultatele noastre în chirurgia bariatrică şi, din această perspectivă, necesitatea şi importanţa efectuării unei evaluări şi pregătiri riguroase preoperatorii a pacienţilor cu obezitate morbidă.

Cuvinte-cheie: obezitate morbidă, chirurgie bariatrică, intubaţie cu fibroscop flexibil

Morbid obesity is a major health issue which affects an increased number of people, no matter what age, from children to elders. Every medical team must deal with specific and complex problems of this kind of patients, especialy surgeons and anesthesists. All patients with morbid obesity, some of them only apparently healthy, have a number of particularities and co-morbidities which require proper evaluation and treatment in order to achieve an acceptable risk level. This paper presents our experience of 15 years of bariatric surgery, with more than 3000 patients, our standard program of preoperative management and the particular situations in severe obstructive sleep apnea, severe cardiac disease, intraabdominal high pressure syndrome etc. The difficulties of orotracheal intubation in patients with severe obesity are well known. We present our experience in different techniques for intubation, with special focuse on the use of flexible intubation video endoscope. In conclusion, we analyse our results in bariatric surgery and, from this point of view, the importance of a proper preoperative management of the patients with morbid obesity.

Keywords: morbid obesity, bariatric surgery, flexible intubation video endoscope


Bronhoscopia intervenţională în România

Interventional bronchoscopy in Romania

Ruxandra Ulmeanu1, Andreea Vlădău2

1. Preşedintele Societăţii Române de Pneumologie,  Institutul Naţional de Pneumologie “Marius Nasta” Bucureşti, UMF Oradea

2. Institutul Naţional de Pneumologie “Marius Nasta”, Bucureşti

Bronhoscopia intervenţională este aplicată în proporţie de 50% în managementul obstrucţiei căilor respiratorii mari, în urgenţe. Prin bronhoscop rigid se pot asocia metode de dezobstrucţie (termice, stentări) şi, la nevoie, intervenţia chirurgicală şi/sau oncologică. Consultativ şi procedural, echipa multidisciplinară este indispensabilă pentru decizia terapeutică. Prediagnostic însă, evaluarea bronhoscopică flexibilă exploratorie reduce rata diagnosticului fals pozitiv de astm sau BPOC. Debutul în România, în echipă multidisciplinară, a fost în anul 2003, în cel mai mare centru de pneumologie, continuat cu tehnici avansate de eco-endo-bronhoscopie. Disponibilitatea bronhoscopului rigid, a ventilaţiei concomitente şi a unui consult multidisciplinar reduce bronhoscopia intervenţională la trei mari centre româneşti. Obstrucţia malignă a căilor respiratorii mari, cu incidenţă semnificativă în România prin diagnostic tardiv, cu simptome la obstrucţie luminală mai mare de 50%, necesită frecvent intervenţie paliativă nechirurgicală prin tehnici ablative şi/sau de stentare endobronşică. Stenozele benigne prin tumori rare au rezolvare intervenţională bronhoscopică excepţională. Stenozele benigne post-intubaţie orotraheală sau post-tuberculoză bronşică impun decizie individuală de dilatare repetată cu stentare endoluminală versus intervenţie chirurgicală, uneori metode combinate. Pregătirea specialiştilor este un factor important în decizia terapeutică. Societatea Română de Pnemologie, cu Secţiunea de bronhologie, înfiinţată în 2002, susţine activităţile de învăţare medicală continuă prin conferinţe, publicaţii, sesiuni interdisciplinare şi ateliere de lucru aplicate. Tehnicile avansate de bronhoscopie intervenţională şi incidenţa semnificativă a formelor severe de cancer pulmonar aduc specialiştii români în planul formatorilor de opinie în acest domeniu. Necesitatea anesteziei generale în procedurile de bronhoscopie intervenţională, a echipei multidisciplinare în decizia terapeutică şi accesul la bronhoscopie flexibilă pentru sus­piciu­nea diagnostică se impun în politicile est-europene în medicina respiratorie. 

Cuvinte-cheie: obstrucţia căilor respiratorii mari în urgenţă, bronhoscopie intervenţională, echipă mul­ti­disciplinară

Interventional bronchoscopy is applied 50% in the management of large airway obstruction in emergency. By rigid bronchoscope, methods of de-obstruction (thermal, stents) may be associated and, if needed, surgical and/or oncologic intervention. Consultative and procedural, the multidisciplinary team is indispensable for therapeutic decision. Prediagnostic, flexible exploratory bronchoscopic assessment reduces the rate of false diagnosis of asthma or COPD. The debut in Romania, in a multidisciplinary team, is the year 2003, in the largest pnemology center, continued with advanced techniques of echo-endo-bronchoscopy. The availability of rigid bronchoscope, of concomitant ventilation, and of a multidisciplinary consultation reduces the practice of interventional bronchoscopy in three major Romanian centers. Malignant large airway obstruction with significant incidence in Romania through late diagnosis, with symptoms at >50% luminal obstruction, frequently requires non-surgical palliative interventions by endobronchial techniques of ablation and/or stenting. Benign stenoses of rare tumors have exceptional bronchoscopic interventional resolution. Benign stenoses post-oro-tracheal intubation or post-bronchial tuberculosis requires individual decision for endoluminal repeated dilatation followed by stent versus surgery, sometimes combined methods. The physicians’ training is an important therapeutic decision factor. The Romanian Society of Pneumology, with the bronchology section since 2002, supports the continuous medical learning activities through applied conferences, publications, interdisciplinary sessions, and workshops. The advanced techniques of interventional bronchoscopy and the significant incidence of lung cancer bring Romanian specialists into the field of opinion trainer of this domain. The need of general anesthesia in interventional bronchoscopy procedures, of a multidisciplinary team in the therapeutic decision, and the access to flexible bronchoscopy for diagnostic suspicion are all required in the Eastern European respiratory medicine medical practices.

Keywords: large airway obstruction in emergency, interventional bronchoscopy, multidisciplinary team


Sesiunea III. RADIOLOGIE 

Particularităţile imagisticii CT în patologia rinosinuzală

Particularities of CT imaging in rhinosinusal pathology

Vlad Budu

IFACF ORL “Prof. Dr. Dorin Hociotă” Bucureşti

Autorii îşi propun o trecere în revistă a patologiei rinosinuzale, având ca element de bază corelarea investigaţiilor imagistice computer tomografice cu simptomatologia existentă. Sunt abordate, pe rând, elementele de patologie malformativă, inflamatorie şi tumorală, punând accentul pe caracteristicile fiecărui sinus în parte. Imagistica computer tomografică are un rol esenţial atât în determinarea diagnosticului preoperator, în stabilirea indicaţiei chirurgicale, cât şi postoperator, în dispensarizarea activă a fiecărui pacient, în special în cazul patologiei tumorale.

Cuvinte-cheie: chirurgie endoscopică rinosinuzală, computer tomograf

The authors propose a review of the rhinosinusal pathology, correlating the CT scans with the existing symptomatology. We present some characteristics of malformative, inflammatory and tumoral sinus pathology. CT scan plays an essential role in determining the preoperative diagnosis, establishing surgical indication, as well as postoperatively, in the rigurous follow-up of each patient, especially in case of tumoral pathology.

Keywords: endoscopic sinus surgery, CT scan


Corelaţii clinico-imagistice în patologia inflamatorie a cavităţilor nazosinuzale

Correlations of imaging and clinical findings in sinonasal inflammatory disease

Emilia Diaconu

Radiologie-imagistică medicală, reţeaua privată de sănătate “Regina Maria”

Această lucrare trece în revistă fiziopatologia şi diagnosticul clinic şi imagistic al inflamaţiilor rinosinuzale. Sinuzita cronică se dezvoltă, de obicei, în urma sinuzitei acute incomplet tratate. Există mai multe forme de inflamaţie sinonazală cronică, incluzând sinuzita bacteriană cronică, sinuzita alergică, sinuzita fungică şi sinuzita vasomotorie. De asemenea, din cauza inflamaţiei, pot apărea chisturi retenţionale şi polipi. Radiografia clasică are un rol limitat în evaluarea sinuzitelor. Tomografia computerizată (CT), fără contrast, poate defini anatomia nazosinuzală mult mai precis, dar este necesară corelaţia cu datele clinice pentru a nu supraevalua modificările nespecifice găsite pe CT. De obicei, examenul CT este util în cazurile dificile, pentru a stabili anatomia preoperator. Examenul prin rezonanţă magetică (RMN) nu evaluează anatomia şi structura osoasă la fel de bine ca examenul CT. Rezonanţa magnetică este utilizată pentru diferenţierea structurilor moi, în cazul în care se suspectează un neoplasm, suprainfecţie fungică, extensia procesului inflamator la orbită sau la structurile meningoencefalice adiacente. Investigaţia imagistică este indicată pe măsură ce simptomele trenează, pentru elucidarea conţinutului sinuzal, stabilirea protocolului terapeutic, identificarea şi găsirea soluţiilor pentru rezolvarea complicaţiilor de vecinătate.

Cuvinte-cheie: inflamaţii rinosinuzale, fiziopatologie şi diagnostic clinic şi imagistic

This paper studies the patology and radiology imaging in inflammatory diseases of the sinonasal cavities. Chronic sinusitis results from either persistent acute inflammation, or repeated episodes of acute or subacute sinusitis. There are several forms of chronic sinonasal inflammation, including chronic bacterial sinusitis, allergic sinusitis, fungal sinusitis and vasomotor sinusitis. In addition, as a result of previous inflammation, retention cysts and polyps may occur. Plain radiography has a limited role in the management of sinusitis. Non contrast computed thomographic images (CT) can define the nasosinusal anatomy much more precisely. However, clinical correlations are needed to avoid overdiagnosis of sinusitis because of nonspecific CT findings. The use of CT is tipically reserved for difficult cases or to define anatomy prior to sinus surgery. Magnetic Resonance Imaging (MRI) cannot define bone anatomy as well as CT. MRI is only used to differentiate soft tissue structures, such as in cases of suspected fungal infections, neoplasm or complicated cases – orbital or intracranial spread of infection. The recurrent or refractory symptoms, despite treatment, or the suspicion of complicated infection, abcess or neoplasm need further evaluation, to decide surgical procedures.

Keywords: inflammatory sinonasal cavities’ diseases, patology and radiology imaging


Sesiunea IV. FARINGOLOGIE

Videofaringoscopia flexibilă în evaluarea pacienţilor cu patologie de somn

Flexible videopharingoscopy in the evaluation of patients with sleep disorders

Adriana Neagoş

UMF Târgu-Mureş, Clinica ORL Târgu-Mureş

Patologia respiratorie de somn cuprinde sforăitul habitual şi apneea de somn. Sindromul de apnee de somn, deşi foarte frecvent întâlnit în practica de zi cu zi, este insuficient diagnosticat. Evaluarea pacienţilor cu sindrom de apnee de somn cuprinde investigaţiile polisomnografice, la care se adaugă examinarea clinică ORL. Pentru stabilirea locului şi a gradului de colabare sau obstrucţie a căii respiratorii superioare, investigaţiile polisomnografice sunt completate de videofaringoscopia flexibilă. Această metodă de investigare se poate efectua în perioada de veghe sau în timpul somnului indus prin sedare profundă. Videofaringoscopia în perioada de veghe are drept scop stabilirea aproximativă a gradului de obstrucţie a căii respiratorii. Pentru stabilirea exactă a conduitei terapeutice şi în special a tehnicilor operatorii nece­sare a fi aplicate, este obligatorie efectuarea videofaringoscopiei flexibile în somn. Efectuarea acesteia impune experienţă, manualitate şi spirit de observaţie ridicat. Cunoaşterea tuturor metodelor de evaluare a pacienţilor cu apnee de somn este esenţială pentru efectuarea unui diagnostic complet şi complex, bine corelat ulterior cu metodele cele mai moderne de tratament. Acestea au ca scop îmbunătăţirea calităţii vieţii la pacienţii cu sindrom de apnee de somn.

Cuvinte-cheie: sforăit habitual, apnee de somn, video­faringoscopie flexibilă

Sleep pathology includes chronic snoring and sleep apnea. Sleep apnea syndrome, although very common in current practice, is poorly diagnosed. The evaluation of patients with sleep apnea syndrome includes polysomnographic investigations, to which is added the ENT clinical examination. To determine the location and degree of collapse or obstruction of the upper airway, polysomnographic investigations are complemented by flexible videopharyngoscopy.  This method of investigation can be performed during waking or sleep-induced deep sedation. Videopharyngoscopy during the wake-up period aims to establish the approximate degree of obstruction of the airway. In order to accurately determine the therapeutic conduct and particularly the operative techniques to be applied, it is necessary to perform flexible sleep video videopharyngoscopy.  Making it requires great experience, maneuverability and observation. Knowing all methods of evaluating patients with sleep apnea is essential to make a complete and complex diagnosis, well correlated with the most modern methods of treatment. All these aim to improve the quality of life in patients with sleep apnea syndrome.

Keywords: chronic snoring, sleep apnea, flexible vi­deo­pha­ryn­goscopy


Fibromul nazofaringian – caz clinic

Nasopharyngeal fibroma – case report

V. Budu, Celesta Drăgulescu, M. Condrat, Tatiana Decuseară, Ioana Dumitrescu, B. Dorobăţ, Daniela Vrînceanu, Daniela Stănescu

IFACF ORL “Prof. Dr. Dorin Hociotă”, Bucureşti

Fibroamele nazofaringiene sunt tumori benigne, însă prin evoluţia clinică agresivă, cu distrugerea ţesuturilor din jur, au caracter malign. Originea acestor tumori este la nivel nazofaringian, apărând cu predilecţie la persoanele de gen masculin, la vârsta pubertăţii. Autorii prezintă cazul unui pacient în vârstă de 21 de ani, sportiv, care s-a internat pentru sângerare masivă, exteriorizată nazal şi oral, şi obstrucţie nazală. Pacientul a fost tamponat în altă unitate medicală şi a continuat să sângereze la tentativele de detamponare. Examenul clinic şi cel paraclinic susţin diagnosticul de fibrom nazofaringian cu invazie în sinusul maxilar stâng. S-a instituit tratament de reechilibrare hidroelectrolitică, antibiotic şi transfuzii de sânge izogrup izoRh. Tratamentul de elecţie a constat în ablaţia formaţiunii tumorale sub control endoscopic, cu embolizare selectivă prealabilă.

Cuvinte-cheie: fibrom nazofaringian, chirurgie endoscopică, embolizare prin cateterizare

Nasopharyngeal fibromas are benign tumors that may come across as malignant due to their aggressive clinical evolution with the destruction of the surrounding tissues. These tumors originate in the nasopharynx and are most often seen in adolescent males. The authors present the case of a 21-year-old male, athlete, who was admitted for a massive nasal and oral bleeding with nasal obstruction. The patient had previously underwent nasal packing in another ENT clinic, but continued to bleed during packing removal attempts. Based on the clinical examination and the paraclinical investigations, the diagnosis of nasopharyngeal fibroma invading the left maxillary sinus was made. The medical treatment consisted in hydroelectrolytic rebalancing, antibiotics and blood transfusions with the same ABO and RhD group. Further treatment involved selective embolization followed by endoscopic tumor ablation.

Keywords: nasopharyngeal fibroma, endoscopic surgery, catheter embolization


Sialendoscopia – utilitate diagnostică şi terapeutică

Sialendoscopy – diagnostic and therapeutic utility

Mircea Laslău, Bogdan Bănică, Daniela Vrînceanu

Compartimentul ORL, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti

Sialendoscopia este o procedură minim invazivă ce are ca obiectiv tratamentul afecţiunilor de tip obstructiv de la nivelul glandelor salivare. Sialadenita de tip obstructiv reprezintă cea mai frecventă afecţiune a glandelor salivare şi este cauzată cel mai frecvent de sialolitiază (66%), stenoze şi constricţii (mai frecvent în cazul glandei parotide), afecţiuni imunologice (sindrom Sjogren) ori sialadenite posttratament cu iod radioactiv. Tehnica presupune abordul sistemului ductal al glandei cu endoscoape semirigide cu canal de lucru. Calculii sunt îndepărtaţi cu dispozitive de tip “wire basket”, cu pense ori sunt fregmentaţi cu laser. Stenozele şi constricţiile sunt dilatate prin utilizarea de catetere cu balon şi inserarea unui stent pe traseul ductal. Avantajele sialendoscopiei sunt reprezentate de scăderea morbidităţii comparativ cu intervenţiile chirurgicale clasice (submaxilectomie, parotidectomie sau sialolitototmie), eliminarea riscului de lezare a elementelor anatomice (nervul VII), conservarea glandelor salivare şi a funcţiei acestora. Principalul dezavantaj este gradul înalt de dificultate din punct de vedere tehnic. În funcţie de experienţa chirurgului şi de disponibilitatea instrumentelor (laser, lithotritor), opţiunile terapeutice pot varia între sialendoscopie terapeutică şi extirparea glandei. Contraindicaţia absolută este reprezentată de sialadenita acută supurată. Printre contraindicaţiile relative se pot întâlni variaţii anatomice sau cicatrice postoperatorii ce nu permit inserarea endoscopului ori calculi de dimensiuni mari (peste 6-8 mm) aderenţi de pereţii ductului sau ai glandei. Morbiditatea scăzută, avantajele tehnicii şi lista restrânsă de contraindicaţii şi complicaţii fac din sialendoscopie o tehnică extrem de utilă în tratamentul afecţiunilor de tip obstructiv ale glandelor salivare.

Cuvinte-cheie: sialendoscopie, avantaje, limite

Sialendoscopy is a minimally invasive procedure that aims to treat the obstructive syndrome of the salivary glands. Obstructive sialadenitis is the most common condition of salivary glands and is most frequently induced by sialolithiasis (66%), stenoses and constrictions (more frequently in the parotid gland), immunological diseases (Sjogren syndrome) or sialadenitis after radioiodine treatment. The technique involves the ductal system approach with semi-rigid endoscopes with a working channel. The salivary stones are removed with “wire basket” devices, forceps or laser fragmentation. The stenosis and constrictions are dilated with balloon catheters and the insertion of a stent in the duct. The advantages of syalendoscopy are: decrease in morbidity compared to classical surgical interventions (submaxillectomy, parotidectomy or sialolithototomy), the elimination of the risk of damaging the anatomical noble elements (nerve VII), the preservation of the glands and their function. The main drawback is the high degree of technical difficulty. Depending on the surgeon’s experience and the availability of instruments (laser, lithotritor), the therapeutic options may vary from therapeutic sialolithotomy even to gland removal. The absolute contraindication is acute suppurative sialadenitis. Relative contraindications may include anatomical or postoperative variations that do not allow insertion of the endoscope or large stones (more than 6-8 mm) adhering to the walls of the duct or gland. The low morbidity, the advantages of the technique and the limited list of contraindications and complications render syalendoscopy an extremely efficient technique in the management of the obstructive syndrome of the salivary glands.

Keywords: sialendoscopy, advantages, limits


Sesiunea V. RINONEUROCHIRURGIA ŞI NEUROCHIRURGIA ENDOSCOPICĂ  

Rinoneurochirurgia – chirurgia endoscopică transnazală a lojei hipofizare (10 ani de experienţă)

Rhinoneurosurgery – transnasal endoscopic surgery of pituitary fossa (10 years of experience)

Bogdan Mocanu, Sergiu Stoica

Brain Institute, Spitalul Monza, Bucureşti

Echipa mixtă neurochirurgie - ORL prezintă cazuri opera­te în ultimii 10 ani (adenoame hipofizare, chisturi de pungă Rathke, disgerminoame, craniofaringioame), punând accentul pe tipul de abord (mononarinar), momentele-cheie ale intervenţiei (ablaţie completă, hemostază eficientă intraope­rator, închiderea fistulei LCR per primam şi îngrijiri postope­ratorii) şi pe rezultatele acestei chirurgii. Autorii aduc în discuţie utilizarea unor instrumente agresive folosite pentru ablaţia tumorii şi prezintă o trecere în revistă a tehnicilor chirurgicale (navigaţia chirurgicală computerizată, eco-Doppler intraoperator de bază de craniu) şi a materialelor utilizate în închiderea lojei hipofizare după rezolvarea transnazală transsfenoidală a patologiei tumorale sellare – allogrefe sau xenogrefe, de la ţesut adipos, muşchi, fascia latta, grefon osos, adezivi biologici şi plăcuţe de titan care să asigure rigiditatea necesară bazei craniului, la sutura durei mater cu fir neresorbabil 6.0. Echipa foloseşte ca bază de studiu peste 750 de intervenţii chirurgicale efectuate în ultimii 10 ani, atât la adulţi, cât şi la copii.

Cuvinte-cheie: adenom hipofizar, craniofaringiom, abord endoscopic transsfenoidal, breşe durale, fistulă de LCR

The neurosurgery - ENT team presents some cases operated in the last years (pituitary adenomas, Rathke’s cleft cyst, dysgerminomas, craniopharyngiomas), focusing on the approach type (single nostrils), the key moments of the intervention (complete ablation, efficient intraoperatory hemostasis, intraoperatory closure of dural breach, postoperatory treatment) and the results of this type of surgery. The authors bring into question the usage of aggressive instruments for the resection of the tumors and a review of surgical techniques (computer-assisted surgery, intraoperative echo-Doppler for the skull base) and materials used for the closing of the hypophyseal fossa after transnasal transsphenoidal approach of tumoral sellar pathology – allografts or xenografts, from adipose tissue, muscle, fascia latta, bone graft, adhesive glue and titanium plates that will ensure the necessary rigidity to the skull base to the suture with non-absorbable 6.0. The team uses as a study base over 750 surgical interventions performed in the last 10 years, both in adults and children. 

Keywords: pituitary adenoma, craniopharyngioma, endoscopic transsphenoidal approach, dural breach, CSF leak


 Abordul combinat transcranian transnazal al tumorilor intracraniene

Transcranial and transnasal combined approach for the intracranial tumors

Bogdan Mocanu1, Sergiu Stoica1, Silviu Oprescu1, Anca Vişan1, Alina Ciocâlteu2, Mircea Gheorghiţă1, Mihai Crăciun1

1. Brain Institute, Spitalul Monza, Bucureşti

2. Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice, Bucureşti

Autorii prezintă experienţa lor în ablaţia endoscopică a tumorilor benigne sau maligne de bază de craniu, exemplificată prin alegerea câtorva cazuri în care abordul a fost efectuat pe cale combinată, transcraniană şi endoscopică transnazală – meningioame, carcinoame, mela­nom malign. Lucrarea pune accent pe momentele-cheie ale intervenţiilor (ablaţie macroscopică completă, hemostază eficientă intraoperator, reconstrucţia şi repoziţionarea reperelor anatomice cu ajutorul plăcuţelor din titan biocompatibil, managementul complicaţiilor, îngrijiri postoperatorii) şi încearcă să demonstreze avantajele unui abord chirurgical în echipă mixtă atunci când este cazul (ORL - neurochirurgie - BMF).

Cuvinte-cheie: tumori maligne de bază de craniu, tu­mori benigne de bază de craniu, abord combinat, ri­no­neurochirurgie

The authors present their experience in endoscopic ablation of benign or malignant tumors of the skull base, exemplified by the choice of several cases in which the approach was made by a pluridisciplinary team (ENT, neurosurgery, oral and maxillofacial surgery) by a combined approach, transcranial and endoscopic transnasal, for the management of the meningioma, carcinoma and malignant melanoma. The paper focuses on key moments of interventions (complete macroscopic ablation, efficient intraoperative hemostasis, reconstruction and repositioning of anatomic landmarks using plates of biocompatible titanium, management of complications, postoperative care) and try to demonstrate the benefits of a surgical approach in a mixed team when appropriate (ENT - NSY - OMS).

Keywords: malignant skull base tumors, benign tumors of the skull base, combined approach, rhinoneurosurgery


Importanţa chirurgicală a imagisticii rinosinuzale

The rinosurgical importance of the imagistic exploration

Gheorghe Mühlfay, Karin Ursula Horváth, Adrian Bălaşa

Spitalul Judeţean Mureş, Clinica ORL

Introducere. Imagistica reprezintă una dintre componentele esenţiale ale arsenalului chirurgiei endoscopice endonazale. Dincolo de multitudinea posibilităţilor de achiziţie, prelucrare şi interpretare ale examinărilor componente, trebuie să ţinem cont de dinamica dezvoltării lor extrem de rapide. Aceasta, nu numai în ceea ce priveşte perfecţionarea aparaturii, dar mai ales ca performanţe ale programelor informaţionale utilizate. Materiale şi metodă. Baza de studiu este reprezintată de materialul documentar extrem de bogat al Clinicii ORL din Târgu-Mureş, acumulat în ultimele două decenii. Am întreprins studii comparative, evaluări de cazuri particulare şi analize comparative pre-, respectiv postoperatorii multidisciplinare. Dintre ele, au fost alese exem­plele ilustrative pentru tactica chirurgicală endoscopică aplicată de noi atât în cazul situaţiilor abordate princeps, cât şi la cele cu reintervenţii. Rezultate. Am identificat anumite priorităţi şi au fost ierarhizate elementele domeniilor anatomice (descriptivă, topografică, comparativă, imagistică etc.) pentru realizarea acelui beneficiu chirurgical maximal, care este mult dorit de la complexitatea investigaţiilor radiologice, CT, RMN şi ecografice. Sunt prezentate imaginile cele mai semnificative şi posibil de aplicat în centrele cu diferite grade de dotare materială, atât pentru cunoscătorii specialităţii, cât şi pentru cei implicaţi interdisciplinar. Discuţii. Parcurgând literatura de specialitate autohtonă şi internaţională extrem de bogată în acest sens, comparând problematica de pregătire şi apoi de abord FESS al pacienţilor cu diferite patologii, am reuşit să identificăm câteva situaţii contradictorii şi chiar complicate demne de dezbătut în acest cadru jubiliar şi comprehensiv prin tema aleasă a reuniunii – “Chirurgia endoscopică în ORL şi patologiile asociate”. Concluzii. Am înregistrat în cadrul experienţei colective câteva interpretări, cărora dorim să le dăm curs aici, având, după opinia noastră, o importanţă majoră în cadrul acestei chirurgii moderne în plină diseminare. Utilizarea lor trebuie să fie corelată în primul rând cu nevoile reale ale acestor pacienţi, iar aplicarea lor trebuie să fie în concordanţă cu exigenţele puse în faţa chirurgului endoscopist şi a unei asistenţe medicale estetico-funcţionale aplicabile pe teritoriul rinologiei.

Cuvinte-cheie: chirurgia endoscopică endonazală, studiu asupra domeniilor anatomice, ierarhizarea investigaţiilor şi informaţiilor

Introduction. Imaging is one of the essential components of the nasal endoscopic surgical arsenal. Beyond the many possibilities of acquisition, processing and interpretation of the examinations, we must take into account the dynamics of their extremely rapid development. This is not only because of the improving equipment, but also as a performance of the new software. Materials and method. The basis of study is represented by the extremely rich documentary material of the Otolaryngology Clinic in Târgu-Mureş, accumulated during the last two decades. We have performed comparative studies, particular case analysis and comparative pre- and postoperative multidisciplinary studies. Among them, there were the illustrative examples for endoscopic surgical tactics applied by us both in primary cases and reinterventions. Results. Certain priorities have been identified, and anatomic (descriptive, topographic, comparative, imagistic etc.) elements have been hierarchized to achieve the maximum surgical benefit that is highly desirable from the complexity of radiological, CT, MRI and echography investigations. The most significant images are presented, either with applicability in hospitals with different degrees of material endowment, or with usability both for the specialist and for interdisciplinary reasons. Discussions. By compiling the extremely rich national and international literature, comparing the training and then FESS approach of patients with different pathologies, we have managed to identify some contradictory and even complicated situations worth debating in this jubilee meeting with its comprehensive theme – “Endoscopic surgery in ENT and associated pathologies”. Conclusions. We have recorded several observations due to the collective experience, which, in our opinion, are of major importance in this more and more applicate modern surgery. Their use must first be correlated with the real needs of these patients and their application should be in concordance with the requirements of the endoscopic surgeon and applicable aesthetic-functional results in the field of rhinology.

Keywords: nasal endoscopic surgical, research of different anatomical domains, hierarchization of investigations and informations


Rolul echipei multidisciplinare în diagnosticul şi tratamentul tumorilor lojei hipofizare

The role of multidisciplinary team in the diagnosis and treatment of the pituitary fossa tumors

Sorin Sabău, Claudiu Matei

Spitalul Polisano Sibiu

Regiunea lojei hipofizare este o zonă anatomică foarte complexă, unde pot apărea afecţiuni neoplazice, inflamatorii, infecţioase, malformative sau vasculare. Adenoamele hipofizare sunt cea mai frecventă patologie la acest nivel, dar pot fi prezente şi un număr de alte afecţiuni cu un tablou clinic asemănător. Diagnosticul şi tratamentul acestei patologii necesită o abordare multidisciplinară. Echipa noastră multidisciplinară este formată din medici din mai multe specialităţi: neurochirurgie, ORL, anestezie/terapie intensivă, endocrinologie, neurologie, oftalmologie, radiologie, anatomie patologică, oncologie, laborator clinic. Pentru a aprofunda detaliile diagnostice, în vederea stadializării şi stabilirii conduitei terapeutice, imaginile RMN şi CT sunt analizate împreună cu neuroradiologul. Atât înainte, cât şi după intervenţia chirurgicală sunt necesare evaluări endocrino­logice şi oftalmologice. Echipa noastră chirurgicală, formată din neurochirurg şi chirurg ORL, efectuează intervenţiile chirurgicale prin tehnica endoscopică transnazală cu pacientul în anestezie generală cu hipotensiune controlată; este importantă cooptarea în echipă a unui neuroanestezist cu experienţă în chirurgia intracraniană. În toate operaţiile folosim neuronavigaţia cu fuziune CT/RMN, care ajută la orientarea anatomică, reducând riscul complicaţiilor. Abordul endoscopic transnazal al bazei craniului asigură o cale anatomică directă spre leziune, cu o vizualizare foarte bună, fără a traversa nicio structură neurovasculară majoră, evitând retracţia creierului. Postoperator se efectuează control RMN, iar balanţa hidroelectrolitică este atent monitorizată pentru a detecta posibila apariţie a diabetului insipid. Colaborarea dintre chirurgul ORL şi neurochirurg scurtează curba de învăţare şi oferă beneficiu interdisciplinar, cu rezultate chirurgicale mai bune şi cu mai puţine complicaţii. Colaborarea interdisciplinară ajută la luarea deciziilor, pe parcursul tuturor etapelor tratamentului complex.

Cuvinte-cheie: tumorile lojei hipofizare, echipă mul­ti­dis­ciplinară, chirurgie endoscopică transnazală

The sellar and parasellar region is an anatomically complex area where a number of neoplastic, inflammatory, infectious, malformative and vascular diseases can develop. Although most sellar lesions are due to pituitary adenomas, a number of other pathologies involving the sellar/parasellar region can present in a similar manner. The management of these pathologies involves a multidisciplinary approach. Our multidisciplinary team includes doctors from several specialties: neurosurgery, otolaryngology, anesthesiology, endocrinology, neurology, ophthalmology, radiology, pathology, oncology, clinical laboratory. For a precise staging and planning, the magnetic resonance imaging and computed tomography scans are analyzed with the neuroradiologist. An endocrine and ophthalmological assessment should be performed before and after the surgery. Our surgical team, that includes neurosurgeon and ENT surgeon, performs transnasal endoscopic surgery with the patient under general controlled hypotensive anesthesia; it is important to have a neuroanesthesiologist with experience in intracranial surgery. The neuronavigation system with CT-scan/MRI fusion is used for all our surge­ries to help anatomical orientation and reduce complications related to the approach. The endoscopic endonasal approach to the skull base provides a direct anatomical route to the lesion, with very good visibility, without traversing any major neurovascular structures, obviating brain retraction. Postoperatively a MRI is performed and the hidroelectrolytic balance is closely monitored in order to detect diabetes insipidus. We consider that rhinosurgical-neurosurgical coope­ration shortens the learning curve and offers interdisciplinary benefit, with less surgical morbidity and better surgical results. Interdisciplinary collaboration facilitates decision making in all phases of the complex treatment.

Keywords: pituitary fossa tumors, multidisciplinary team, trans­nasal endoscopic surgery


Abordul endoscopic al tumorilor situate în centrul creierului

Endoscopic approaches to the middle tumors of the brain

Sergiu Stoica, Bogdan Mocanu, Anca Vişan, George Ciobotaru, Sebastian Pavel, Silviu Oprescu

Brain Institute, Spitalul Monza Bucureşti

Tumorile localizate la nivelul ventriculului 3 şi la nivelul regiunii pineale sunt o provocare pentru majoritatea neurochirurgilor, din cauza tehnicilor dificile, care necesită aptitudini speciale pentru a putea aborda această localizare profundă. Vă prezentăm experienţa noastră în abordarea tumorilor cu această localizare, folosind exclusiv tehnici endoscopice, experienţă acumulată în urma a mai mult de 50 de cazuri operate. Pentru cazurile selectate, aceste tehnici reprezintă una dintre cele mai sigure modalităţi de a rezeca tumorile cerebrale profunde. 

Cuvinte-cheie: regiunea pineală, ventriculul 3, abord endoscopic

The tumors of the third ventricle and the pineal region are challenging tumors for most of the neurosurgeons, necessitating difficult techniques and a special set of skills to reach this deep located region. We present our experience in approaching this area using exclusive endoscopic techniques, based on more than 50 operated patients. For selected cases, this represents one of the safest ways to remove deep brain tumors. 

Keywords: pineal region, 3rd ventricle, endoscopic surgery approach


Managementul preoperator al pacientului cu adenom hipofizar – perspectiva anestezistului

Perioperative management of pituitary adenomas – the anaesthetist’s point of view

Anca Vişan, Sergiu Stoica, Bogdan Mocanu

Brain Institute, Spitalul Monza, Bucureşti

Pacientul cu adenom hipofizar propus pentru rezecţie chirurgicală necesită o abordare complexă pluridisciplinară, fiind evaluat de către echipa medicală din care face parte: endocrinolog, oftalmolog, neurochirurg, ORL-ist şi anestezist. Adenoamele hipofizare pot fi micro- sau macronodulare, secretante sau nesecretante, în funcţie de aceste aspecte decurgând planul de management pre-, intra- şi postoperator. Implicarea anestezistului trebuie să vizeze mai multe aspecte esenţiale, precum: evitarea complicaţiilor periope­ratorii, crearea unor condiţii confortabile de lucru pentru chirurg la nivelul zonei operatorii în contextul unor premise de siguranţă, tratamentul rapid şi corect al incidentelor şi dezechilibrelor care apar. Se impune, astfel, o minuţioasă examinare preoperatorie a pacientului, pentru a-i depista tarele asociate şi pentru a-i optimiza starea de sănătate prin intervenţia terapeutică şi strategii preventive, evitând decompensarea bolilor cronice în contextul stresului operator. Pregătirea preoperatorie vizează şi reechilibrarea hormonală, acidobazică şi hidroelectrolitică a pacientului. Planul anestezic este complex, începând cu selecţia tipului de anestezie, crearea condiţiilor propice pentru intubaţie (care de multe ori este dificilă), asigurarea unei perfuzii cerebrale adecvate/optime, într-un algoritm terapeutic care să asigure deopotrivă di­mi­nua­­rea sângerării la nivelul câmpului operator (pentru creş­te­rea vizibilităţii chirurgicale) şi, desigur, asigurarea homeosta­ziei pacientului şi a stabilităţii sale hemodinamice. Odată efectuată operaţia, este importantă ieşirea acestuia din anestezie, care trebuie să se efectueze lin, fără tuse sau vărsături şi fără creşterea presiunii intracraniene, incidente care ar putea favoriza sângerarea sau apariţia fistulei LCR. Urmărirea postoperatorie implică, în principal, drept caracteristică particulară a acestor pacienţi, depistarea deficienţelor hormonale nou instalate, instituirea terapiei de substituţie, respectiv corecţia dezechilibrelor hi­dro­electrolitice, acidobazice şi a efectelor clinice consecutive acestora, până la preluarea pacientului într-un serviciu de endocrinologie.

Cuvinte-cheie: adenoame hipofizare, management perioperator, complicaţii perioperatorii, chirurgia hipofizei

Pituitary surgery needs a multidisciplinary team approach, involving endocrinologists, ENT surgeons, neurosurgeons and anaesthetists. Perioperative management differs according to the type and size of the adenoma: micro- or macroadenoma, secreting or non-secreting. The anaesthetic management focuses on preventing perioperative complications, maintaining haemodynamic stability and optimal surgical conditions, prompt identification and treatment of unstable conditions that may occur. The preanaesthetic assessment involves a thorough physical examination and history of the patient, in order to identify chronic comorbidities and risk factors, followed by strategies to optimize physical status and to reduce perioperative risk. Specifically for pituitary pathology, perioperative optimization addresses hormonal imbalances, acid-base and electrolyte disturbances. Intraoperative ana­esthetic management involves planning ahead for a potentially difficult airway, maintaining adequate cerebral perfusion and a bloodless surgical field and also a smooth emergence from anaesthesia to prevent sudden increases in intracranial pressure. In the immediate postoperative period, patient care focuses on identifying and treating new onset hormonal defi­ciencies and their effects on fluid balance and electrolytes until the patient is referred to the endocrinology team.

Keywords: pituitary surgery, anaesthetic management, adenoma, perioperative care


Concordanţa evaluării paraclinice cu examenul clinic la pacientul cu ameţeli

The concordance of the paraclinical assessment with clinical examination in the patient with dizziness

Gabriela Muşat

UMF “Carol Davila” Bucureşti, Clinica ORL, Spitalul Clinic “Sfânta Maria” Bucureşti, Centrul de cercetare CESITO

Evaluarea pacientului cu ameţeli se bazează pe o anam­neză minuţioasă, un examen clinic atent şi o serie de ex­plo­rări funcţionale vestibulare: posturografie com­pu­te­ri­zată, video-/electronistagmografie cu probe calorice şi rotatorii, potenţiale evocate vestibulare miogenice cervicale. În principiu, ar trebui să existe o corelaţie perfectă între da­tele obţinute prin anamneză, cele obţinute în cadrul exa­menului clinic şi rezultatele explorărilor funcţionale ves­tibulare. Lucrarea prezintă câteva cazuri clinice la care ob­servăm fie o bună corelaţie între evaluarea paraclinică şi examenul clinic, fie se descoperă diferite neconcordanţe. Con­cluzia este că în stabilirea diagnosticului la pacientul cu ame­ţeli trebuie folosite toate mijloacele aflate la dispoziţie şi analizat fiecare caz în parte, pentru că pot exista atât con­cordanţe, cât şi neconcordanţe, perfect explicabile printr-o bună cunoaştere a fiziopatologiei afecţiunilor ves­tibulare, dar şi a limitărilor diferitelor modalităţi de eva­luare clinice sau paraclinice.

Cuvinte-cheie: ameţeală, examen clinic, investigaţii vestibulare

The assessment of the patient with dizziness is based on a careful history, a thorough clinical examination, and a series of vestibular functional explorations: computerized postu­ro­gra­phy, video-/electronistagmography with caloric and rotational testing, vestibular evoked cervical miogenic potentials. In principle, a perfect correlation should be made between the data obtained from the anamnesis, those obtained in the clinical examination and the results of the vestibular functional explorations. The paper presents some clinical cases in which we see either a good correlation between the paraclinical assessment and the clinical examination, or different inconsistencies are found. The conclusion is that in establishing the diagnosis of the patient with dizziness it is advisable to use all available means and analize each case individually because there can be both concordances and inconsistencies, perfectly explained by a good knowledge of the pathophysiology of the vestibular disorders and also the limitations of the different modalities of clinical or paraclinical evaluation.

Keywords: dizziness, clinical examination, vestibular functional explorations


Abordarea pacientului ameţit din perspectiva medicului ORL şi a neurologului

Management of the dizzy patient from ENT and neurologist physician perspective

 Mădălina Georgescu1, Daniela Anghel2, Sebastian Cozma3, Adina Roceanu4

1. IFACF ORL “Prof. Dr. Dorin Hociotă” Bucureşti; 2. Institutul Clinic Fundeni Bucureşti, Departamentul de Neurologie; 3. Spitalul Clinic de Recuperare, Iaşi; 4. Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă Bucureşti, Departamentul de Neurologie

(Masă rotundă. Toţi participanţii au contribuţie ştiinţifică egală)

Sistemul vestibular reprezintă, alături de sistemul vizual şi de cel somatosenzorial, o parte integrantă a echilibrului uman. Impulsurile de la receptorii vestibulari ai urechii interne transmit către sistemul nervos central informaţii referitoare la mişcare, efectele gravitaţiei şi poziţia în spaţiu a capului şi a corpului. Leziunile survenite de-a lungul căii vestibulare determină vertij, ameţeală sau tulburări de echilibru, cu impact negativ sever asupra activităţilor cotidiene, ducând la scăderea calităţii vieţii pacienţilor. Acest aspect, asociat cu incidenţa crescută a tulburărilor de echilibru (al treilea cel mai frecvent simptom care determină prezentarea pacientului la medic şi primul motiv de solicitare a consultului de către vârstnic) justifică interesul medicilor ORL, al neurologilor şi al medicilor de familie de a avea protocoale standardizate de abordare a acestor pacienţi. Scopul acestei dezbateri este de a iniţia un limbaj comun între specialităţi în ceea ce priveşte anamneza, examenul clinic otoneurologic şi orientarea diagnostică a medicului căruia i se adresează pacientul ameţit.

Cuvinte-cheie: vertij, ameţeală, sindrom vestibular peri­feric sau central

The vestibular system is an integrative component of human balance, together with visual and somatosensory systems. Impulses from vestibular sensory epithelium inside the inner ear convey to the central nervous system information regarding movement, effects of gravity and the position in space of the head and body. Vestibular pathway lesions induce vertigo, dizziness or disequilibrium which negatively impact daily activities and lowers severely the patients’ quality of life. This issue, together with the high incidence of equilibrium disorders (the third most frequent symptom of medical appointment and the first reason in elderly) justify ENT’s, neurologists’ and general physicians’ interest in standardised protocols of management of these patients. The aim of this debate is to initiate a common language between different medical specialities regarding history taken, bed-side otoneurologic examination and diagnostic decision for the physician dealing with the dizzy patient.

Keywords: vertigo, dizziness, peripheral or central vestibular syndrome


Sesiunea VII. OTOLOGIE

Anatomia endoscopică a urechii medii – variante anatomice

Endoscopic anatomy of the middle ear – anatomical variants

Alma Maniu

Departamentul ORL, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca

Aprofundarea cunoştinţelor legate de anatomia urechii medii, cu studierea compartimentelor dificil de explorat, precum sinusul timpanic şi recesul supratubar, reprezintă un deziderat obligatoriu pentru orice chirurg otolog. Înţelegerea compartimentării urechii medii şi a principalelor căi de ventilaţie reprezintă cheia succesului pentru intervenţiile reconstructive. Introducerea endoscopului pentru explora­rea urechii medii a adus beneficii importante în acest sens. Această lucrare îşi propune să prezinte anatomia endoscopică a urehii medii, cu variantele sale anatomice. Sunt prezentate mezourile din urechea medie şi posibila asociere dintre obstrucţia căilor de ventilaţie şi patologia inflamatorie cronică. De asemenea, este descrisă anatomia endoscopică a ferestrei rotunde şi a conductului auditiv intern.

Cuvinte-cheie: ureche medie, compartimentare, căi de ventilaţie, endoscop

Middle ear anatomy represents a challenging task for every surgeon, mainly due to its hidden compartments difficult to explore such as sinus tympani and supratubal recess. Furthermore, understanding the middle ear ventilation pathways is mandatory for a successful reconstructive surgery. In this respect, the use of the endoscope in middle ear surgery added significant benefits. This work describes the endoscopic anatomy of the middle ear, with its anatomical variants. The middle ear folds and their contribution to the partition of the middle ear spaces are reviewed. The association between the obstruction of the main aeration routes of the middle ear and the pathogenesis of the inflammatory otological diseases are revealed. In addition, endoscopic anatomy of the round window and internal auditory canal are presented.

Keywords: middle ear, compartments, ventilation pathways, endoscope


Locul endoscopiei în chirurgia urechii

The place of endoscopy in ear surgery

Luminiţa Rădulescu

Spitalul Clinic de Recuperare, Iaşi

Prima descriere a otoscopiei o întâlnim în vechiul text medical sanscrit Sushruta Samhita. Mai târziu, în 1921, microscopul a fost introdus în uzul otologilor de către otolaringologul suedez Carl Olof Nylen, fiind numai parţial acceptat de confraţii săi, din cauza performanţelor optice limitate. În 1950, ca urmare a eforturilor lui Carl Zeiss, otomicroscopul a fost reproiectat, devenind utilizat pe scară largă de atunci. În anii 1960, otomicroscopul a permis dezvoltarea unor tehnici chirurgicale noi (ex.: tehnici de chirurgie a scăriţei etc.). Referindu-ne la otoendoscopie, 1967 a fost anul în care a fost publicat primul raport referitor la utilizarea endoscopiei în examinarea urechii şi, în scurt timp, în 1982, Nemura a publicat primul raport de examinare a urechii medii printr-o miringotomie. Adevăratul început al chirurgiei urechii utilizând endoscopul a fost în anii 1990. Prezenta lucrare arată în ce măsură endoscopia este utilă în chirurgia urechii. Istoria otoendoscopiei se scrise sub ochii noştri, viitorul fiind cel care va valida valoarea metodei.

Cuvinte-cheie: endoscopie, chirurgia urechii

The first description of otoscopy is in the ancient Sanskrit medical text Sushruta Samhita. Later, in 1921, the microscope was introduced in the otological use by the Swedish otologist Carl Olof Nylen, being only partially accepted by his colleagues due to the limited optical performance. In 1950, as a result of Carl Zeiss’s efforts, the otomicroscope was redesigned, becoming widely used ever since. In the 1960s, the otomicroscope allowed the development of new surgical techniques (e.g., surgery of otosclerosis etc.). Referring to otoendoscopy, 1967 was the year of the first report on the use of endoscopy in ear examination, and shortly, in 1982, Nemura published the first report of examining the middle ear by a myringotomy. The real beginning of ear surgery using the endoscope was in the 1990s. This paper shows to what extent endoscopy is useful in ear surgery. The history of otoendoscopy is written under our eyes; the future is the one that will validate the value of the method.

Keywords: endoscopy, ear surgery


Rolul endoscopiei casei medii în evaluarea patologiei inflamatorii

The role of middle ear endoscopy in the evaluation of inflammatory pathology

 Adriana Neagoş

UMF Târgu-Mureş, Clinica ORL

Evaluarea endoscopică a urechii medii este o metodă acceptată în managementul otitelor medii. Noua tehnică de evaluare şi tratament chirurgial al patologiei de casă medie prezintă avantaje faţă de tradiţionala utilizare a microscopului. Endoscopia urechii medii utilizează instrumentar şi aparatură adaptate. Tehnica permite observarea în detaliu a modificărilor din casa medie, mai ales a celor care nu pot fi vizualizate cu microscopul din cauza localizării lor ascunse. Epitimpanul şi hipotimpanul sunt mult mai bine vizualizate prin endoscopia de casă medie. Această noua tehnică este utilă atât pentru diagnostic, cât şi pentru tratamentul chirurgical al patologiei urechii medii. Captura uşoară de imagini permite inclusiv aplicarea înregistrărilor pentru telemedicină. De asemenea, ea se aplică la copii cu rezultate excepţionale şi cu un confort crescut pentru pacient. Endoscopia urechii medii este metoda minim invazivă de diagnostic şi tratament al patologiei inflamatorii de ureche medie şi nu numai, ea fiind extinsă chiar pentru patologia urechii interne şi a conductului auditiv intern.

Cuvinte-cheie: ureche medie, patologie inflamatorie, endoscopie

The endoscopic evaluation of the middle ear is an accepted method in the management of otitis media. The new technique for the assessment and surgical treatment of the middle ear pathology has advantages over the traditional use of the microscope. The middle ear endoscopy employs instruments and equipment adapted. The technology allows for the detailed observation of the changes in the middle ear, especially those who cannot be visualized with microscopy. The epitimpanum and hypotimpanum are much better viewed through middle ear endoscopy. This new technique is useful for both diagnosis and surgical treatment of middle ear pathology. The easy capture of images allows the application of telemedicine records. It also applies to children with exceptional results and with increased comfort for the patient. Middle ear endoscopy is the minimally invasive method of diagnosing and treating the middle ear inflammation pathology and not only, being extended to the pathology of the internal ear and the auditory internal canal.

Keywords: middle ear, inflammatory pathology, endoscopy


Aspecte imagistice otomastoidiene

Middle ear and mastoid imaging

Cristina Ancuţa

IFACF ORL “Prof. Dr. Dorin Hociotă” Bucureşti

Explorarea computer tomografică de înaltă rezoluţie (HRCT) a stâncii temporale oferă o excelentă detaliere anatomică osoasă, evidenţiind malformaţii congenitale, variante anatomice (cu importanţă chirurgicală sau clinică) şi modificări osoase (demineralizări, calcificări, atrofii prin compresiune şi lize) determinate de procese patologice variate, frecvente fiind OCNC şi OCC (otite cronice noncolesteatomatoase şi colesteatomatoase). HRCT este investigaţia gold standard preoperatorie şi mai accesibilă/preferată în urmărirea postope­ratorie; se corelează cu investigaţia IRM, în funcţie de tipul patologiei urmărite şi de gradul de cooperare al pacientului, deoarece aceasta presupune un timp de explorare lung şi grade variabile de disconfort pentru pacienţi. Explorarea IRM a stâncii temporale pre- şi postcontrast oferă o diferenţiere tisulară foarte bună în cazul ţesuturilor inflamatoare, fibrozelor, colesteatoamelor, colecţiilor lichidene şi al afectării labirintului membranos. 

Cuvinte-cheie: CT de înaltă rezoluţie, detalii anatomice osoase, valoare pre- şi postoperatorie, complementaritate IRM

HRCT imaging of middle ear and mastoid gives an excellent particularization of bone anatomy, highlighting congenital malformations, anatomical variants (with clinical and surgical significance) and bone changes (demineralizations, calcifications, atrophy and lytic lesions) determined by various pathological processes, chronic otitis (with or without cholesteatoma) being frequent. HRCT is the gold standard preoperative imaging and more accessible/preferred in postoperative follow-up, being correlated with IRM imaging, depending of the type of pathology and patient compliance, because IRM needs a longer time for examination and also imposes varying degrees of discomfort for patients. IRM imaging of temporal bone (previous and post-contrast uptake) gives a very good tissue differentiation for inflammatory tissues, fibrosis, cholesteatomas, fluid collections or membranous labyrinth involvement. 

Keyword: high resolution CT, anatomical bone details, pre- and postoperative value, MRI complementarity


Colesteatomul – mereu surprinzător

Ever surprising cholesteatoma

Horaţiu Ştefănescu

Clinica ORL Timişoara, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara

Colesteatomul este o patologie a cărei complexitate este intuită încă din denumire. Numeroase teorii şi combinaţii de teorii au fost emise într-o încercare de a explica etiopatogenia, dar până în prezent niciuna nu s-a dovedit satisfăcătoare. În atare condiţii, nici rezultatele terapeutice nu pot ridica mari pretenţii – atitudinea chirurgicală este asemănătoare cu cea aplicată în alte situaţii similare (patologia oncologică), adică îndepărtarea completă a leziunii, cu consecinţele cunoscute asupra funcţionalităţii (să nu uităm că avem de-a face cu un organ de simţ), chiar dacă reconstrucţia timpani-osiculară a devenit o regulă. Atenta investigare şi planificare preoperatorie sunt, ca întotdeauna, esenţiale. Cu toate acestea, unele aspecte pot fi înşelătoare, iar în prezentare vom insista pe două dintre ele: mărimea colesteatomului – aproape întotdeauna leziunile sunt mai extinse decât par – şi aspectul funcţional (auzul), care, de asemenea, poate apărea mai bun preoperator decât va fi postoperator (dacă nu se poate realiza reconstrucţia în acelaşi timp operator). De toate acestea trebuie ţinut cont atunci când obţinem consimţământul pacientului pentru operaţie.

Cuvinte-cheie: colesteatom, dimensiune, deficit funcţional auditiv postoperator

Cholesteatoma is a complex pathology and one can easily suspect it as long as the term does not appropriately describe the pathology and clinical features. A lot of theories have been advanced in an attempt to explain the etiology and the characteristics of the disease but so far none has fully succeeded. As a consequence, therapy is not what we can call a big success, and surgery (the only therapeutic mean) almost follows the same principles we use in somewhat similar circumstances (oncologic surgery) – complete removal with its known functional consequences, even though the reconstruction of the eardrum and ossicular chain has become the gold standard. Careful preoperative planning is therefore crucial. However, some aspects can still be deceiving, and we will stress on two of them: size (lesions are usually larger than they seem to be) and hearing, which might look better preoperativelly than it really is, if reconstruction is not feasible in the same operative session. All these aspects should be taken into account when informed consent is obtained from the patient.

Keywords: cholesteatoma, size, postsurgery hearing loss


Sesiunea VIII. RINOLOGIE

Ce am învăţat în 23 de ani de chirurgie endoscopică rinosinuzală?

What have I learned in 23 years of rhinosinusal endoscopic surgery?

Codruţ Sarafoleanu

UMF “Carol Davila” Bucureşti, Clinica ORL, Spitalul Clinic “Sfânta Maria” Bucureşti, Centrul de cercetare CESITO

Chirurgia endoscopică rinosinuzală, apărută iniţial ca o alternativă la chirurgia pe cale deschisă, a devenit în ultima perioadă, în special datorită dezvoltărilor tehnice, standardul de aur în tratamentul chirurgical al patologiei atât inflamatorii, cât şi tumorale rinosinuzale. Morbiditatea mult mai redusă, rezultatele funcţionale net superioare, precum şi cheltuielile mult diminuate cu spitalizarea şi îngrijirile pacientului au făcut din alternativa endoscopică prima alegere pentru chirurgii rinologi din întreaga lume. Lucrarea prezintă experienţa autorului în ceea ce priveşte indicaţiile şi limitele chirurgiei endoscopice rinosinuzale, aducând în discuţie ele­mente ce ţin de curba de învăţare a chirurgului, pregătirea pacientului pentru intervenţia chirurgicală, precum şi alte elemente ce contribuie la obţinerea succesului chirurgical.

Cuvinte-cheie: chirurgie endoscopică rinosinuzală, limite, indicaţii, curbă de învăţare

Rhinosinusal endoscopic surgery, originally emerging as an alternative to open surgery, has become lately, especially due to technical developments, the gold standard in the surgical treatment of both inflammatory and tumoral pathology. The lower morbidity, the higher functional results and the much diminished expenses with hospitalization and patient care have made the endoscopic alternative the first choice for rhinologist surgeons around the world. The paper presents the author’s experience regarding the indications and limits of rhinosinusal endoscopic surgery, discussing ele­ments related to the surgeon’s learning curve, the patient’s preparation for surgery, and other elements contributing to surgical success.

Keywords: endoscopic rhinosinusal surgery, limits, indications, learning curve


Îngrijirea postoperatorie în chirurgia endoscopică endonazală

Postoperative care following endoscopic sinus surgery

Silviu Albu

Spitalul Universitar CF Cluj-Napoca

Chirurgia endoscopică endonazală este o tehnică chirurgicală cu rată mare de succes. Totuşi, rezultatele funcţionale pot fi ameliorate prin utilizarea diverselor metode de îngrijire postoperatorie. Nu există un protocol unanim acceptat de îngrijire postoperatorie, atitudinea variind de la absenţa totală a urmăririi din perioada postoperatorie până la strategii complexe de tratament. În acest articol prezentăm rolul diverselor strategii terapeutice în tratamentul postope­rator al pacienţilor operaţi endoscopic endonazal. Tehnicile de irigaţie salină endonazală sunt pe larg discutate, corticoizii topici şi sistemici sunt detaliaţi, studiile cu stenturi impregnate cu corticoizi sunt discutate. După un studiu experimental pe iepuri, colectivul nostru a introdus crioterapia în tratamentul postoperator. Prezentăm rezultatele din două studii clinice despre crioterapia în chirurgia endoscopică endonazală.

Cuvinte-cheie: chirurgie endoscopică endonazală, tratament postoperator, crioterapie

Endoscopic sinus surgery (ESS) is a highly effective surgical technique. Nevertheless, functional outcomes could be improved by using various techniques of postoperative care. There is no standardized approach to postoperative care. Some authors claim that there is no role for the postoperative care, while others report complex treatment strategies in the postoperative period. This paper presents different therapeutic approaches for the postoperative care of ESS patients. Nasal saline irrigation techniques are outlined, the treatment with topical and systemic corticosteroids is discussed, and studies using drug eluting stents are presented. Following an experimental study on sinusitis in rabbits, we have introduced cryotherapy in the management of ESS patients. We present the results of two clinical studies on the effect of cryotherapy on patients submitted to ESS.

Keywords: endoscopic sinus surgery, postoperative care, cryotherapy


Chirurgia endoscopică rinosinuzală de revizie

Endoscopic rhinosinusal revision surgery

Claudiu Manea

UMF “Carol Davila” Bucureşti, Clinica ORL, Spitalul Clinic “Sfânta Maria” Bucureşti, Centrul de cercetare CESITO

Deşi în prezent chirurgia endoscopică rinosinuzală asigură un succes terapeutic apreciabil, o parte din pacienţi au nevoie de chirurgie de revizie (revision endoscopic sinus surgery – RESS). Provocările ce pot apărea în timpul chirurgiei de revizie sunt date în special de lipsa reperelor anatomice sau de prezenţa sinechiilor postoperatorii – aspecte ce pot conduce la confuzii şi pot deruta chirurgul, crescând şansa de apariţie a complicaţiilor intraoperatorii. Lucrarea este o trecere în revistă a principalelor măsuri pre- şi intraoperatorii care contribuie la maximizarea şanselor de reuşită a gestului chirurgical. Astfel, sunt discutate aspecte ce ţin de pregătirea radiologică minuţioasă a pacientului, de consimţământul informat particularizat pentru astfel de intervenţii chirurgicale şi de utilitatea folosirii navigaţiei ORL în astfel de cazuri particulare etc.

Cuvinte-cheie: revision endoscopic sinus surgery, RESS, navigaţie ORL

Although at the present time rhinosinusal endoscopic surgery provides an appreciable therapeutic success, some patients require revision endoscopic sinus surgery (RESS). The challenges that may arise during the revision surgery are due in particular to the lack of anatomical features or the presence of postoperative adhesions – aspects that may lead to confusion, increasing the chance of the occurrence of intraoperative complications. The paper makes a review of the main pre- and intraoperative measures that help maximize the chances of successful surgical gesture. Thus, aspects related to the patient’s fine radiological preparation, informed consent for revison surgery, the use of ENT navigation in such particular cases etc. are discussed.

Keywords: endoscopic sinus surgery revision, RESS, ENT navigation


Abordul endoscopic al sinusului frontal

Endoscopic approach of the frontal sinus

Vlad Budu

IFACF ORL “Prof. Dr. Dorin Hociotă” Bucureşti

Cu toate că etmoidul reprezintă cheia de boltă a întregii patologii rinosinuzale, abordul endoscopic al sinusului forntal este provocarea absolută a chirurgului rinolog. În abordul endoscopic al sinusului frontal investigaţia computer tomografică este obligatorie, fiind cea care stabileşte indicaţia abordului chirurgical endoscopic sau clasic. Chirurgia endoscopică s-a dovedit a fi de elecţie în patologia inflamatorie a sinusului frontal. În ceea ce priveşte patologia tumorală a sinusului frontal, sunt prezentate indicaţiile şi limitele chirurgiei endoscopice în abordul acestei patologii. În cazul patologiei tumorale a sinusului frontal extinse la nivelul endocraniului, rolul endoscopiei este doar de adjuvant al tehnicilor neurochirurgicale deschise.

Cuvinte-cheie: chirurgie endoscopică rinosinuzală, sinus frontal

Although the ethmoid is the keystone of the whole rhinosinusal pathology, the endoscopic approach of the frontal sinus is the absolute challenge for the rhinology surgeon. In the endoscopic approach of the frontal sinus, CT scan is mandatory and determines the possibility of endoscopic or classical surgical approach. Endoscopic sinus surgery is the election surgical method in the inflammatory pathology of the frontal sinus. For tumors of the frontal sinus, the indications and limits of endoscopic surgery are presented (in the case of nasopharyngeal fibroma). In case of an endocranial invasive tumor of the frontal sinus, the role of the endoscopy is only adjuvant for the neurosurgical open techniques.

Keywords: endoscopic sinus surgery, frontal sinus


Abordul extern al sinusului frontal – alternativă uneori necesară la abordul endoscopic

The external approach of the frontal sinus – sometimes necessary versus endoscopic approach

 Daniela Vrînceanu, Ioana Eftime, Bogdan Bănică, Mădălina Ilie, Adrian Ştefan, Mihai Dumitru

Compartimentul ORL, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti

 Abordul chirurgical al sinusului frontal ridică probleme deosebite, din cauza raporturilor de vecinătate cu fosa cerebrală anterioară, cu orbita şi cu elementele rinobazei. Vom prezenta o serie de cazuri clinice la care am utilizat abordul pe cale externă a sinusului frontal şi ne vom referi la supuraţii cu complicaţii majore, la mucocele de sinus frontal cu invazie orbitară, precum şi la patologia tumorală de sinus frontal, benignă şi malignă. Abordul extern utilizat în aceste cazuri permite rezolvarea completă a leziunilor şi, într-un mod paradoxal, prezintă mai puţine riscuri pentru pacient decât abordul endoscopic.

Cuvinte-cheie: abord extern, sinus frontal, complicaţii

 The surgical approach of the frontal sinus raises special problems due to the proximity relationship with the anterior cerebral fossa, the orbit and rhino basis elements. We will present a series of clinical cases in which we used the frontal sinus external approach and we will refer to suppurative frontal sinusitis with major complications, frontal sinus mucocele with orbital invasion, and benign and malignant tumors of frontal sinus. The external approach used in these cases allows complete resolution of the lesions and, in a paradoxical way, presents lower risks to the patient than the endoscopic approach.

Keywords: external approach, frontal sinus, complications


 Chirurgia endoscopică transnazală a tumorilor voluminoase rinosinuzale

Transnasal endoscopic approach of the rhinosinusal voluminous tumours

Bogdan Mocanu1, Silviu Oprescu1, Anca Vişan1, Alina Ciocâlteu2

1. Brain Institute, Spitalul Monza, Bucureşti

2. Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice, Bucureşti

Autorii prezintă experienţa lor în ablaţia endoscopică a tumorilor voluminoase benigne sau maligne rinosinuzale, exemplificată prin alegerea câtorva cazuri: tumoră fibroasă solitară, fibromatoză juvenilă, displazie fibroasă etmoido-orbitară, carcinom slab diferenţiat invaziv rino-etmoidal drept, carcinom adenoid chistic rino-maxilo-etmoidal drept, condrosarcom etc. Lucrarea pune accent pe momentele-cheie ale intervenţiilor (ablaţie macroscopică completă, hemostază eficientă intraoperator, managementul complicaţiilor, îngrijiri postoperatorii) şi încearcă să stabilească avantajele şi dezavantajele chirurgiei endoscopice versus avantajele chirurgiei clasice. Autorii recunosc limitele acestui tip de abord minim invaziv în unele cazuri (invazia peretelui anterior al sinusului maxilar, invazia sinusului frontal), dar subliniază rafinamentul metodei în interacţiunea cu elemente-cheie anatomice (periostul orbitar, baza de craniu), respectând în acelaşi timp regulile esenţiale de prezervare a calităţii vieţii bolnavului.

Cuvinte-cheie: tumori rinosinuzale, endoscopie, limite abord, calitatea vieţii

The authors present their experience in endoscopic ablation of benign and malignant voluminous rhinosinusal tumors exemplified by some cases: solitary fibrous tumor, juvenile fibromatosis, etmoid-orbital fibrosis dysplasia, poorly differentiated invasive carcinoma in the right naso-ethmoidal region, cystic adenoid carcinoma in the right rhino-maxillo-ethmoidal region. This paper focuses on the key moments of the surgical intervention (macroscopic complete ablation, efficient intraoperatory hemostasis, management of complication, postoperatory treatment) and tries to establish the advantages and disadvantages of endoscopic vs. classic surgery. The authors recognize the limits of this type of minimally invasive approach in some cases (invasion of anterior wall of maxillary sinus, invasion of frontal sinus), but emphasize the subtlety of this method in interaction with the key anatomic elements (orbital periosteum, skull base), respecting at the same time the essential rules of preserving the patient’s quality of life.

Keywords: rhinosinusal tumors, endoscopy, approach limits, quality of life