Deficitul de diaminoxidază şi intoleranţa la histamină la pacienţii cu mastocitoză sistemică
Brînduşa Petruţescu1, Delia Soare1, Horia Bumbea1,2
1. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, România; 2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti, România
Autor corespondent: Brînduşa Petruţescu; e-mail: brindusa.petrutescu@gmail.com
Introducere. Intoleranţa la histamină reprezintă un răspuns toxic al organismului datorat excesului acumulat de histamină endogenă sau exogenă. Diaminoxidaza (DAO) este una dintre enzimele care metabolizează histamina la nivel intestinal, dar şi renal. Au fost descrise mai multe polimorfisme genetice ale acestei enzime, patru dintre ele fiind asociate cu o activitate enzimatică redusă de metabolizare a histaminei.
Materiale şi metodă. În perioada mai-octombrie 2022, am efectuat la Centrul de Excelenţă în Mastocitoză din Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti un studiu la 16 pacienţi cu mastocitoză sistemică indolentă. S-a dozat activitatea DAO şi s-a efectuat testare genetică pentru următoarele mutaţii: rs10156191, rs1049742, rs1049793 şi rs2052129, care produc activitate enzimatică redusă a acestei enzime. S-a detectat o prevalenţă crescută a acestor mutaţii ale DAO la pacienţii din lotul studiat comparativ cu populaţia generală.
Concluzii. În absenţa unor studii dublu-orb, placebo-controlate, cu alimente bogate în histamină la pacienţii cu mastocitoză sistemică, valoarea dietelor cu conţinut redus de histamină rămâne ipotetică. Chiar şi în prezenţa unei activităţi reduse a DAO, informaţiile colectate de la pacienţii cu mastocitoză sistemică arată că mulţi dintre ei consumă fără probleme alimente bogate în histamină sau care stimulează eliberarea acesteia din mastocite.
Cuvinte-cheie: diaminoxidază, mastocitoză, intoleranţă la histamină
Diaminoxidase deficiency and histamine intolerance in patients with systemic mastocytosis
Brînduşa Petruţescu1, Delia Soare1, Horia Bumbea1,2
1. University Emergency Hospital Bucharest, Romania; 2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Corresponding author: Brînduşa Petruţescu; e-mail: brindusa.petrutescu@gmail.com
Introduction. Histamine intolerance represents a toxic response of the body due to the accumulated excess of endogenous or exogenous histamine. Diaminoxidase (DAO) is one of the enzymes that metabolize histamine at intestinal and renal level. Several genetic polymorphisms of this enzyme have been described, four of which are associated with reduced enzymatic activity of histamine metabolism.
Materials and method. Between May and October 2022, we conducted a study at the Center of Excellence in Mastocytosis of the University Emergency Hospital Bucharest, on 16 patients with indolent systemic mastocytosis. DAO activity was dosed and genetic testing was performed for the following mutations: rs10156191, rs1049742, rs1049793 and rs2052129, that produce reduced enzymatic activity of this enzyme. An increased prevalence of these DAO mutations was detected in these patients compared to the general population.
Conclusions. In the absence of double-blind, placebo-controlled studies with histamine-rich foods in patients with systemic mastocytosis, the value of diets with low histamine content remains hypothetical. Even in the presence of reduced activity of DAO, information collected from patients with systemic mastocytosis shows that many of them consume without problems foods rich in histamine or which stimulate its release from mast cells.
Keywords: diaminoxidase, mastocytosis, histamine intolerance
Alergia severă la proteinele din laptele de vacă şi ou în populaţia pediatrică – profil clinic şi imunologic înainte şi după imunoterapia orală cu alimentul declanşator
Alice-Florentina Şerban1 , Maria-Lucia Apostol1, Ancuţa-Mădălina Nedelcu1, Denisa-Mihaela Nedelcu1, Cristian Budică1,
Elena-Camelia Berghea2,3
1. Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila“, Bucureşti, România; 2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti, România;
3. Sitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Maria Skłodowska‑Curie“, Bucureşti, România
Autor corespondent: Alice-Florentina Şerban; e‑mail: serban.alice42@gmail.com
Introducere. Alergia la proteinele din laptele de vacă (APLV) şi la proteinele din oul de găină (AOG) sunt printre cele mai frecvente alergii alimentare la copii. Probabilitatea de a depăşi alergia scade odată cu vârsta, iar posibilitatea de a suferi reacţii adverse severe ca urmare a expunerilor accidentale are ca rezultat scăderea calităţii vieţii pacienţilor. O opţiune de tratament în astfel de cazuri este imunoterapia orală (OIT) cu alergenul alimentar incriminat. Şi în cazul iniţierii OIT, problemele de siguranţă a pacientului persistă, în special cele legate de evenimentele adverse potenţial severe dependente de reactivitatea pacientului, secundare expunerii la dozele de aliment impuse de protocolul de desensibilizare, dar şi expunerii accidentale la doze necontrolate de aliment sau de intervenţia unor factori favorizanţi pentru anafilaxie şi necesită recunoaştere şi tratament de urgenţă.
Metodă. Prezentăm caracteristicile clinico-biologice înainte şi după iniţierea OIT pentru o serie de cazuri de copii (n = 21) cu APLV (17) şi AOG (4) persistente, cu vârsta cuprinsă între 3 şi 16 ani, aflaţi în evidenţa Compartimentului de alergologie al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Maria Skłodowska‑Curie”, Bucureşti, pentru care s-a iniţiat sau urmează să se iniţieze OIT cu aliment nativ (lapte fiert, respectiv albuş fiert).
Rezultate. Constatările noastre se concentrează în principal pe vizualizarea în dinamică a valorilor serice ale IgE specifice (ImmunoCapTM) şi IgG4 specifice pentru proteinele din laptele de vacă şi ou, înainte şi după OIT, dar şi asupra caracteristicilor pacienţilor, incluzând istoricul lor de atopie şi episoade anafilactice înainte de începerea OIT, în comparaţie cu modul în care OIT le-a afectat viaţa de zi cu zi. Am început OIT cu 14 pacienţi (n = 21); 12 dintre aceştia sunt în faza de escaladare a dozelor de alergen incriminat, un pacient este în faza de menţinere, iar un altul este sub tratament cu omalizumab, ca urmare a reactivităţii ridicate la doze mici de aliment în timpul fazei de iniţiere a OIT.
Concluzie. Cazurile persistente de APLV şi AOG pot fi eligibile pentru OIT. O mai bună înţelegere a epidemiologiei şi a caracteristicilor clinico-biologice ale pacienţilor alergici va ghida medicii şi eforturile de sănătate publică către prevenirea, diagnosticarea şi gestionarea reacţiilor de hipersensibilitate imediată, dar şi către tratamentul şi prevenirea restricţiei de creştere.
Cuvinte-cheie: imunoterapie orală, anafilaxie, alergie la proteinele din laptele de vacă, alergie la proteinele din oul de găină
Severe allergy to cow’s milk and egg proteins in the pediatric population – clinical and immunological profile before and after oral immunotherapy with the trigger food allergen
Alice-Florentina Şerban1 , Maria-Lucia Apostol1, Ancuţa-Mădălina Nedelcu1, Denisa-Mihaela Nedelcu1, Cristian Budică1,
Elena-Camelia Berghea2,3
1. „Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania; 2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania;
3. “Maria Skłodowska‑Curie” Emergency Clinical Hospital for Children, Bucharest, Romania
Corresponding author: Alice-Florentina Şerban; e‑mail: serban.alice42@gmail.com
Background. Cow’s milk allergy (CMA) and hen’s egg allergy (EA) are among the most common food allergies in children. The probability of overcoming the allergy decreases with age, and the possibility of suffering severe adverse reactions as a consequence of inadvertent exposures results in a worsened quality of life. One treatment option in such cases is oral immunotherapy (OIT) with specific food allergen. Even when initiating OIT, patient’s safety issues persist, especially those related to potentially severe adverse events dependent on the patient’s reactivity due to exposure to food doses imposed by the desensitization protocol, but also to accidental exposure to uncontrolled food doses or the presence of the anaphylaxis cofactors, requiring recognition and emergency treatment.
Method. We present a case series of children (n=21) with severe CMA (17) and EA (4), aged between 3 and 16 years old, in evidence of the allergology compartment of the “Maria Skłodowska‑Curie” Emergency Clinical Hospital for Children, Bucharest, undergoing or scheduled for OIT with native foods (boiled milk and boiled egg white), describing their clinical and paraclinical findings before and after starting OIT.
Results. Our findings have their main focus on the dynamics of serum levels of specific IgE (ImmunoCapTM) and specific IgG4 for cow’s milk and egg proteins, before and after OIT, but also on the characteristics of our pediatric patients, including their history of atopy and anaphylactic episodes before starting OIT, compared to how OIT impacted their day-to-day lives. We started the OIT with 14 patients (n=21); 12 of them are on the build-up phase with trigger food allergen, while one of them is on the maintenance phase, and the other currently undergoing treatment with omalizumab due to the high reactivity to low doses of trigger food allergen during the initiation phase of OIT.
Conclusions. Prolonged and severe cases with CMA and EA may be eligible for OIT. A better understanding of the epidemiology and clinical-biological characteristics of allergic patients will guide the clinicians and public health efforts towards prevention, diagnosis and management of immediate hypersensitivity reactions, but also towards treatment and prevention of growth restriction.
Keywords: oral immunotherapy, trigger allergen, anaphylaxis, cow’s milk allergy, hen’s egg allergy
Un caz de eritem fix medicamentos implicând medicamente neînrudite chimic
Ana-Maria-Andreea Ioan1, Andra-Carmina Ciotoracu1, Selda Ali1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea1,2
1. Departamentul de Alergologie şi Imunologie Clinică, Spitalul Clinic „Dr. Carol Davila”, Bucureşti, România
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti, România
Autor corespondent: Roxana-Silvia Bumbăcea; e-mail: roxana.bumbacea@gmail.com
Introducere. Eritemul fix medicamentos (EFM) este o reacţie de hipersensibilitate întârziată indusă de medicamente. Diagnosticul este adesea clinic, leziunile cutanate având morfologie tipică. Principalul impact asupra pacientului rezultă din reacţia recurentă după reexpunere, precum şi din hiperpigmentarea reziduală odată ce leziunea dispare.
Prezentarea cazului. Raportăm cazul unei femei de 34 de ani, internată în Departamentul de alergologie, care relatează cinci episoade de erupţii cu macule violacee, bine definite, asociind senzaţie de arsură. Primele trei episoade au apărut după administrarea de bisacodil, al patrulea după administrarea de metronidazol şi probiotic, iar ultimul a fost asociat cu fluconazol. Noi leziuni au apărut cu fiecare episod, în timp ce anterioarele s-au reactivat, cu creştere în dimensiune. Testarea patch cu metronidazol, fluconazol şi bisacodil s-a efectuat pe regiunile afectate şi neafectate. Citirea tardivă a fost uşor pozitivă numai pentru bisacodil. Stearatul de magneziu şi dioxidul de titan pot fi agenţi cauzali, întrucât sunt excipienţi în toate cele patru medicamente. Deoarece pacienta necesita tratament cu doxiciclină (excipienţi identici), a fost efectuat şi tolerat un test de provocare orală. Suspiciunea de EFM generalizat a fost susţinută de manifestările clinice tipice şi de rezultatul histopatologic al unei biopsii cutanate realizate prespitalizare.
Concluzii. Diagnosticul EFM este adesea întârziat, pacientul nereuşind să identifice legătura dintre medicaţie şi reacţie, mai ales când sunt implicate medicamente neînrudite chimic. Excipienţii comuni ar trebui, de asemenea, suspectaţi ca factori declanşatori. În cazul nostru, pacienta a tolerat administrarea ulterioară a excipienţilor, testul patch pozitiv la bisacodil sugerând o probabilitate mare ca acesta să fie medicamentul inductor.
Cuvinte-cheie: eritem fix medicamentos, hipersensibilitate întârziată, test patch, metronidazol, fluconazol, bisacodil, excipient, stearat de magneziu, dioxid de titan
A case of generalized fixed drug eruption involving chemically unrelated drugs
Ana-Maria-Andreea Ioan1, Andra-Carmina Ciotoracu1, Selda Ali1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea1,2
1. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Corresponding author: Roxana-Silvia Bumbăcea; e-mail: roxana.bumbacea@gmail.com
Background. Fixed drug eruption (FDE) is a drug-induced delayed hypersensitivity reaction. The diagnosis is mainly clinical, based on the typical morphology of the skin lesions. The main burden for the patients is represented by the repeated reaction following re-exposure, as well as the residual hyperpigmentation once the lesion subsides.
Case presentation. We report the case of a 34-year-old woman admitted to our allergy department following five episodes of violaceous, well-defined macules accompanied by a burning sensation. The first three episodes appeared after bisacodyl administration, the fourth one, after taking metronidazole and probiotic, and the last one was associated with fluconazole intake. New lesions developed with each episode, while the previous ones reactivated and increased in size. Patch testing with metronidazole, fluconazole and bisacodyl was performed on affected and unaffected areas. Delayed reading was slightly positive only for bisacodyl. Magnesium stearate and titanium dioxide are excipients in all four drugs, and can also be causative agents. Since the patient needed doxycycline treatment containing identical excipients, an oral challenge test was performed and tolerated. The suspected diagnosis of generalized FDE was supported by typical clinical manifestations and by the histopathological result of a pre-hospitalization skin biopsy.
Conclusions. FDE diagnosis is often delayed as the patients fail to identify the link between medication and reaction, especially when chemically unrelated drugs are involved. Moreover, common excipients should also be suspected as triggers. In our case, the patient tolerated the subsequent administration of excipients, and the positive patch test to bisacodyl suggested a high likelihood of it being the elicitor.
Keywords: fixed drug eruption, delayed hypersensitivity reaction, patch test, metronidazole, fluconazole, bisacodyl, excipient, magnesium stearate, titanium dioxide
Astm eozinofilic sever – caz clinic
Ana-Virginia Gorbatovschi2, Raluca Şipoş-Crăciun2, Irina Ioanovici2, Diana Hotico2, Corina Ureche1,2
1. Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu-Mureş, România
2. Clinica Medicină Internă I, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, România
Autor corespondent: Raluca Şipoş-Crăciun e-mail: craciun02raluca@yahoo.com
Mai mult de 3% dintre pacienţii cu astm bronşic au forma severă şi dificil de tratat. Acest endotip are un impact considerabil asupra statutului fizic, mental şi social.
Prezentăm cazul clinic al unei paciente cu astm bronşic eozinofilic sever, cu boală respiratorie exacerbată de aspirină diagnosticată cu peste 25 de ani în urmă. În ciuda bunei complianţe, a tehnicii corecte de inhalare şi a dozelor mari de ICS şi cu terapie suplimentară, pacienta prezintă un control slab al simptomelor şi exacerbări frecvente (mai mult de două pe an) care au necesitat cure scurte de corticoterapie orală pe parcursul ultimilor zece ani. Pacienta îndeplineşte criteriile pentru tratamentele biologice de tip 2. Astfel timp de doi ani a fost pe tratament anti IL-5 – mepolizumab, într-un studiu clinic, având astmul bine controlat. În această perioadă, pacienta a fost diagnosticată cu tumoră traheală benignă cu evoluţie staţionară. Luând în considerare cursul bolii, am continuat cu un alt tratament din acelaşi grupă: anti IL-5 – benralizumab. În această perioadă a existat un control bun al simptomelor, dar reacţia adversă a fost invalidantă (inflamaţie şi dureri persistente în gât) şi a determinat necesitatea suspendării benralizumabului. Acum este pe tratament cu un anti-IL-4 şi IL-13 – dupilumab, cu un bun control al simptomelor şi fără reacţii adverse.
Tratamentul biologic face diferenţa în astmul sever şi dificil de tratat. Totuşi, managementul trebuie ajustat în funcţie de tipul fenotipic de inflamaţie şi de comorbidităţi, având atenţie la reacţiile adverse care pot interveni.
Cuvinte-cheie: astm eozinofilic, caz clinic, terapii biologice
Severe eosinophilic asthma – case report
Ana-Virginia Gorbatovschi2, Raluca Şipoş-Crăciun2, Irina Ioanovici2, Diana Hotico2, Corina Ureche1,2
1. “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu-Mureş, Romania
2. First Internal Medical Department, Emergency County Clinical Hospital Târgu-Mureş, Romania
Corresponding author: Raluca Şipoş-Crăciun e-mail: craciun02raluca@yahoo.com
More than 3% of patients with asthma have a severe and difficult to treat type, with a considerable impact on their physical, mental and social status. This case report presents a female patient with severe eosinophilic type inflammation – aspirin exacerbated respiratory disease diagnosed for more than 25 years ago. Despite the good compliance, correct inhaler technique and high doses of ICS with add-on therapy, the patient had poor symptoms control and frequent exacerbations (more than two per year) that needed short courses of oral CS during the past 10 years. She fulfiled the criteria for biological type 2 treatments, so she was treated for two years with anti-IL-5 mepolizumab in a study trial with a successful outcome in asthma symptoms. Just about this time, the patient was diagnosed with a benign tracheal tumor with stationary outcome. Due to asthma course, we had to go on with another treatment, and we chose the same anti IL-5 group – benralizumab. During the treatment period, she obtained a good control of symptoms, but an adverse reaction was disabling (persistent ache and sore throat) which caused the benralizumab interruption. Now she is on treatment with an anti-IL-4 – anti-IL 13 drug, dupilumab, in good clinical state and without adverse effects. The biological treatment makes a difference in severe and difficult to treat asthma; however, the management must be adjusted to the phenotypic type of inflammation, comorbidities and we must pay attention to the adverse reaction that may occur.
Keywords: eosinophilic asthma, case report, biologics
Serie de cazuri de urticarie cronică spontană tratată cu omalizumab
Andrea Alexandru1, Corina Ureche1,2, Raluca Şipoş-Crăciun3
1. Târgu-Mureş County Emergency Clinical Hospital; 2. Discipline of Allergology and Clinical Immunology, George Emil Palade University of Medicine, Pharmacy, Science and Technology of Târgu-Mureş;
3. Mureş County Clinical Hospital
Autor corespondent: Andrea Alexandru; e-mail: alexandruandrea@yahoo.com
Introducere. Prevalenţa urticariei cronice spontane este de aproximativ 1% în rândul populaţiei generale şi este definită ca un episod recurent de urticarie şi/sau angioedem fără o cauză identificabilă timp de şase săptămâni sau mai mult. Omalizumab este un anticorp monoclonal umanizat recombinant, care poate fi utilizat ca terapie alternativă pentru pacienţii cu urticarie cronică spontană la care tratamentul convenţional a eşuat.
Scop. Obiectivul acestui studiu a fost examinarea aplicaţiei practice a tratamentului cu omalizumab pentru remiterea bolii. Între 1 ianuarie 2022 şi 31 decembrie 2022, am evaluat cinci pacienţi care au urmat un tratament cu omalizumab pentru urticarie cronică spontană. Scorul de activitate a urticariei şi testul de control al urticariei au fost utilizate pentru a evalua pacienţii înainte de începerea tratamentului. Un pacient a fost tratat mai puţin de şase luni, în timp ce ceilalţi patru au fost trataţi timp de şase luni. Pacienţii au fost injectaţi cu 300 mg de omalizumab la fiecare patru săptămâni, în regim ambulatoriu.
Rezultate. Vârsta mediană a pacienţilor a fost de 62 de ani (interval 42-79 de ani) şi 80% au fost femei (n = 4). Simptomele au fost complet rezolvate la trei pacienţi. Trei pacienţi au devenit complet asimptomatici. După perioada completă de tratament conform protocolului (şase luni), au fost observate recidive la doi pacienţi, cu un timp de remisiune de 17 săptămâni în fiecare caz. Nu am notat niciun efect secundar în timpul studiului.
Concluzii. Acest studiu concluzionează că omalizumab pare a fi un medicament sigur, care induce rapid şi eficient remisiunea la pacienţii care nu au răspuns la tratamentele anterioare.
Cuvinte-cheie: urticarie cronică spontană, omalizumab, anti-IgE
Case series of chronic spontaneous urticaria treated with omalizumab
Andrea Alexandru1, Corina Ureche1,2, Raluca Şipos-Crăciun3
1. County Emergency Clinical Hospital Târgu-Mureş, Romania
2. Discipline of Allergology and Clinical Immunology, “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu-Mureş, Romania
3. Mureş County Clinical Hospital, Romania
Corresponding author: Andrea Alexandru; e-mail: alexandruandrea@yahoo.com
Introduction. The prevalence of chronic spontaneous urticaria is approximately 1% among the general population and is defined as reoccurring episodes of urticaria and/or angioedema without an identifiable cause for six weeks or more. Omalizumab is a recombinant humanized monoclonal antibody that can be used as an alternative therapy for patients with chronic spontaneous urticaria who have failed the conventional treatment.
Aim. This study examined the omalizumab treatment’s practical application for illness remission. Between 1 January 2022 and 31 December 2022, we evaluated five patients who were taking omalizumab treatment for chronic spontaneous urticaria. The Urticaria Activity Score and the Urticaria Control Test were used to evaluate the patients before starting treatment. A patient was treated for less than six months, while the other four were treated for six months. The patients were initially injected with 300 mg of omalizumab every four weeks in ambulatory care.
Results. The median age of the patients was 62 years old (range: 42-79 years old) and 80% were women (n=4). The syndrome was completely resolved in three patients. After the complet period of treatment according to the protocol (six months), relapses were noted in two patients, with a remission time of 17 weeks in each case. We did not observe any side effects during the study.
Conclusions. This study concludes that omalizumab appears to be a safe drug that induces remission in patients who have not responded to previous treatments rapidly and effectively.
Keywords: chronic spontaneous urticaria, omalizumab, anti-IgE
Imunodeficienţa primară dezvăluită de GLILD – un diagnostic provocator
Cezara Moţei, Florin Bastorin, Augustin Şerban, Anca Manolache, Ciprian Jurcuţ
Clinica Medicină Internă II, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”, Bucureşti, România
Autor corespondent: Cezara Moţei; e‑mail: cezara.motei@gmail.com
Introducere. GLILD (boala pulmonară granulomatoasă şi interstiţială limfocitară) este o formă rară de afectare pulmonară, întâlnită la pacienţii cu imunodeficienţă comună variabilă (CVID). Este caracterizată de prezenţa leziunilor granulomatoase şi a infiltratelor limfocitare în ţesutul pulmonar, care pot provoca simptome respiratorii, leziuni pulmonare progresive şi o calitate redusă a vieţii. Având în vedere impactului clinic, managementul GLILD în practică este o provocare pentru clinicieni.
Scopul lucrării este prezentarea parcursului diagnostic şi terapeutic într-un caz de CVID, diagnosticată după identificarea leziunilor pulmonare de tip granulomatos.
Materiale şi metodă. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 55 ani, diagnosticată cu sarcoidoză în urmă cu trei ani, prin îndeplinirea criteriilor imagistice şi histopatologice, pentru care s-a iniţiat corticoterapie în doze variabile, fără un răspuns imagistic satisfăcător. Ulterior, pacienta a fost îndrumată către serviciul nostru pentru evaluare în context de infecţii recurente şi persistenţa leziunilor pulmonare.
Rezultate. Completarea investigaţiilor paraclinice cu imunogramă, imunofenotipare limfocitară, evaluarea răspunsului vaccinal şi testare genetică a permis diagnosticarea unei imunodeficienţe primare de tip CVID, cu hipogamaglobulinemie importantă, complicată cu manifestări pulmonare granulomatoase şi interstiţiale. A fost iniţiat tratamentul de substituţie cu imunoglobuline subcutanate cu administrare facilitată, bine tolerat, cu evoluţia favorabilă a valorilor imunoglobulinelor serice şi scăderea frecvenţei infecţiilor.
Discuţie. Subliniem importanţa screeningul activ pentru imunodeficienţele primare la pacienţii cu leziuni pulmonare granulomatoase. Diagnosticul precoce şi iniţierea promptă a unui tratament adecvat, cum ar fi terapia de substituţie cu imunoglobuline, pot îmbunătăţi evoluţia acestora. Clinicienii trebuie să fie conştienţi de complexitatea gestionării acestor afecţiuni şi de importanţa unei abordări multidisciplinare pentru a optimiza îngrijirea pacientului.
Cuvinte-cheie: boala pulmonară interstiţială limfocitară şi granulomatoasă, imunodeficienţă comună variabilă, granuloame pulmonare
Primary immunodeficiency revealed by GLILD: a diagnostic challenge
Cezara Moţei, Florin Bastorin, Augustin Şerban, Anca Manolache, Ciprian Jurcuţ
Internal Medicine Clinic II, “Dr. Carol Davila” University Central Military Emergency Hospital, Bucharest, Romania
Corresponding author: Cezara Moţei; e‑mail: cezara.motei@gmail.com
Introduction. GLILD (granulomatous and lymphocytic interstitial lung disease) is a rare lung disease associated with common variable immunodeficiency (CVID), characterized by the presence of pulmonary lymphocytic infiltrates and granulomas that lead to respiratory symptoms, progressive lung damage, and reduced life quality. Given the clinical impact, the management of GLILD can be a challenge. We aim to present the diagnostic and therapeutic course of a CVID patient, diagnosed after the identification of granulomatous lung lesions.
Methodology. We present the case of a 55-year-old female patient diagnosed with sarcoidosis three years ago after fulfilling the imaging and histopathological criteria, for whom corticosteroid therapy was initiated in variable doses, without a satisfactory imaging response. She was subsequently referred to our service for evaluation in the context of recurrent infections and the persistence of lung lesions.
Results. Completing the paraclinical investigations with lymphocyte immunophenotyping, immunogram, vaccine response evaluation and genetic testing allowed the diagnosis of a CVID-type primary immunodeficiency with significant hypogammaglobulinemia, complicated by granulomatous and interstitial pulmonary manifestations (GLILD). The substitution treatment with subcutaneous immunoglobulins with facilitated administration was initiated and tolerated by the patient, with a favorable evolution of the serum immunoglobulin values and a decrease in the frequency of infections.
Discussion. We emphasize the importance of active screening for primary immunodeficiencies in patients with granulomatous lung lesions. Early diagnosis and prompt initiation of appropriate treatment, such as immunoglobulin replacement therapy, can improve their course. Clinicians should be aware of the complexity of managing these conditions and about the importance of a multidisciplinary approach to optimize patient care.
Keywords: GLILD (granulomatous and lymphocytic interstitial lung disease), common variable immunodeficiency, pulmonary granulomas
Testul de inhibiţie IgE – o metodă utilă de identificare a alergenului sensibilizant în reacţiile încrucişate la profiline
Lauriana-Eunice Zbîrcea1,2, Maria-Roxana Buzan1,2, Manuela Grijincu1,2, Monica-Daniela Cotarcă1,2, Tudor-Paul Tămaş1,2, Virgil Păunescu1,2, Rudolf Valenta3, Chen Kuan-Wei2, Carmen Panaitescu1,2
1. Departamentul III Ştiinţe Funcţionale, Disciplina de Fiziologie, Centrul de Imunofiziologie şi Biotehnologii, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara, România
2. Centrul OncoGen, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brânzeu”, Timişoara, România
3. Centrul de Fiziopatologie, Infecţiologie şi Imunologie, Departamentul de Fiziopatologie şi Cercetare în Alergie, Divizia de Imunopatologie, Universitatea de Medicină din Viena, Austria
Autor corespondent: Carmen Panaitescu; e‑mail: cbunu@umft.ro
Introducere. Un diagnostic precis al alergiei este în primul rând bazat pe reactivitatea la alergenele majore, specifice speciei, şi completat de alergenele minore identificate corect. Scopul acestui studiu a fost identificarea alergenului primar sensibilizant cu ajutorul testului de inhibiţie IgE în cazul indivizilor pozitivi la profilinele din ambrozia (Amb a 8) şi pelinariţă (Art v 4).
Materiale şi metodă. Au fost selectaţi 29 de pacienţi alergici la ambrozia cu răspuns pozitiv în ImmunoCAP
(> 0,35 kUA/L) la rAmb a 8 şi rArt v 4 pentru testul de inhibiţie IgE. S-au incubat 50 µL de ser cu 50 µL din alergenul inhibitor rAmb a 8 sau rAmb a 4 în PBS (concentraţie finală de 100 µg/ml) la 4 grade Celsius peste noapte. Testarea s-a făcut pe platforma Phadia ImmunoCAP 250, conform specificaţiilor producătorului, după cuplarea în prealabil a alergenelor pe ImmunoCAP-uri cu Streptavidină.
Rezultate. Procentajul de IgE inhibat s-a calculat după formula: 1-sIgE după inhibiţie/sIgE. Rezultatele testului de inhibiţie au arătat că rAmb a 8 a reuşit să inhibe legarea IgE de rArt v 4 în proporţie de 87-100% (mediană 100%), în comparaţie cu rArt v 4, care a inhibat legarea IgE de rAmb a 8 în proporţie mai redusă, 59-97% (mediană 80%).
Concluzii. Amb a 8 este sensibilizatorul primar pentru majoritatea pacienţilor alergici la ambrozia testaţi la aceste profiline. Amb a 8 a fost capabil să recunoască şi să lege în întregime anticorpii IgE chiar şi la pacienţii cu niveluri mai ridicate de IgE specific Art v 4.
Testul de inhibiţie s-a dovedit util în identificarea sensibilizatorului primar între profilinele cross-reactive.
Cuvinte-cheie: IgE specific, profiline, test de inhibiţie
IgE inhibition assay – a useful tool to identify the culprit allergen in profilin cross-reactivity
Lauriana-Eunice Zbîrcea1,2, Maria-Roxana Buzan1,2, Manuela Grijincu1,2, Monica-Daniela Cotarcă1,2, Tudor-Paul Tămaş1,2, Virgil Păunescu1,2, Rudolf Valenta3, Kuan-Wei Chen2, Carmen Panaitescu1,2
1. Center of Immuno-Physiology and Biotechnologies, Department of Functional Sciences, “Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timişoara, Romania
2. OncoGen Center, “Pius Brânzeu” County Emergency Clinical Hospital, Timişoara, Romania
3. Center of Pathophysiology, Infectiology and Immunology, Department of Pathophysiology and Allergy Research, Division of Immunopathology, Medical University of Vienna, Austria
Corresponding author: Carmen Panaitescu; e_mail: cbunu@umft.ro
Background. An accurate diagnosis of allergy is primarily based on reactivity to species-specific major allergens and additionally by minor allergens. This study aimed to identify the primary sensitizing profilin using the IgE inhibition assay in individuals reactive to weed profilins from ragweed (Amb a 8) and mugwort (Art v 4).
Methodology. Twenty-nine ragweed-allergic patients positive in ImmunoCAP (>0.35 kUA/L) to rAmb a 8 and rArt v 4 were selected for the IgE inhibition assay. 50 µL serum was preincubated with 50 µL of the inhibitor allergen rAmb a 8 or rArt v 4 in PBS buffer (final concentration of 100 µg/mL) overnight at 4°C. The ImmunoCAP testing was then performed using Phadia ImmunoCAP 250 platform according to the manufacturer’s specifications after prior coupling of the allergens on the Streptavidin ImmunoCAPs.
Results. The percentage of inhibited IgE was calculated according to the formula: 1-sIgE after inhibition/sIgE. The inhibition experiments showed that rAmb a 8 was able to inhibit IgE binding to rArt v 4 by 87-100% (median 100%) compared to Art v 4 which inhibited IgE binding to Amb a 8 to a lesser extent, 59-97% (median 80%).
Conclusions. Amb a 8 is the primary sensitizer for the majority of the ragweed-allergic patients tested to these profilins. Amb a 8 was able to fully recognize and bind IgE antibodies even in patients with higher rArt v 4 sIgE levels. The inhibition assay proved to be useful in identifying the primary sensitizer among cross-reactive profilings.
Keywords: specific IgE, profilin, inhibition assay
Cartarea epitopilor IgE ai proteinei de transfer lipidic nespecific Amb a 6 din polenul de ambrozia (Ambrosia artemisiifolia)
Manuela Grijincu1,2, Michael-Bogdan Mărgineanu1,2, Ioan Huţu3, Maria-Roxana Buzan1,2, Lauriana-Eunice Zbîrcea1,2,
Gabriela Tănasie1,2, Monica Daniela Cotarcă1, Virgil Păunescu1,2, Carmen Panaitescu1, Kuan-Wei Chen2
1. Centrul de Imunofiziologie şi Biotehnologii, Departamentul de Ştiinţe Funcţionale, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara, România
2. Centrul OncoGen, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brânzeu”, Timişoara, România
3. Universitatea de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I”, Timişoara, România
Autor corespondent: Carmen Panaitescu; e‑mail: cbunu@umft.ro
Introducere. Proteinele de transfer lipidic nespecific (nsLTP) se găsesc în majoritatea ţesuturile vegetale, fiind importante în răspunsul fiziologic la stres. Aceste proteine acţionează ca alergeni respiratori şi alimentari. nsLTP-urile pot declanşa sindromul polen-alimente datorită omologiei structurale, iar în zonele cu încărcătură polinică mare nsLTP-urile din polen devin sensibilizatori primari. Identificarea situsurilor de legare a IgE de nsLTP ar fi un pas important în dezvoltarea imunoterapiilor alergen-specifice.
Scopul acestui studiu a fost cartarea epitopilor IgE ai proteinei Amb a 6, nsLTP din polenul de ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), un alergen important în România.
Materiale şi metodă. Proteina a fost împărţită în peptide pe baza hidrofobicităţii aminoacizilor. Au fost imunizaţi iepuri cu peptidele conjugate cu hemocianină din keyhole limpet (KLH). Reactivitatea serului acestora faţă de Amb a 6 şi capacitatea serului de blocare a legării IgE au fost testate în ELISA.
Rezultate. Peptidele Amb a 6 au fost comparate cu epitopii IgE ai proteinei Pru p 3, similaritate crescută având peptida 4. Un titru crescut de anticorpi IgG de iepure a fost obţinut pentru peptida 4, iar cel mai scăzut, pentru peptida 1. Pacienţii au prezentat diferite modele de inhibiţie, cea mai mare inhibiţie fiind obţinută cu IgG anti-peptida 4 (38%) şi cea mai scăzută, cu IgG anti-peptida 1 (5%).
Concluzii. În general, inhibiţia obţinută cu ser împotriva peptidelor nu a depăşit 40% la pacienţii sensibilizaţi. Rezultatele sugerează că Amb a 6 conţine epitopi IgE conformaţionali şi un posibil epitop liniar. Aceste date sunt importante pentru dezvoltarea de imunoterapii specifice pentru polenul de ambrozia.
Cuvinte-cheie: ambrozia, Ambrosia artemisiifolia, proteină de transfer lipidic nespecific, Amb a 6, cartarea epitopilor IgE
Mapping of the IgE epitopes of the nonspecific lipid transfer protein Amb a 6 from common ragweed pollen (Ambrosia artemisiifolia)
Manuela Grijincu1,2, Michael-Bogdan Mărgineanu1,2, Ioan Huţu3, Maria-Roxana Buzan1,2, Lauriana-Eunice Zbîrcea1,2, Gabriela Tănasie1,2, Monica-Daniela Cotarcă1, Virgil Păunescu1,2, Carmen Panaitescu1, Kuan-Wei Chen2
1. Center of Immuno-Physiology and Biotechnologies, Department of Functional Sciences, “Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timişoara, Romania
2. OncoGen Center, “Pius Brânzeu” County Emergency Clinical Hospital, Timişoara, Romania
3. “King Mihai I of Romania” University of Life Sciences, Timişoara, Romania
Corresponding author: Carmen Panaitescu; e‑mail: cbunu@umft.ro
Background. Nonspecific lipid transfer proteins (nsLTPs) are found in most plant tissues, playing a role in the physiological stress response. These proteins act as both respiratory and food allergens. nsLTPs can trigger pollen-food syndrome due to conserved protein structure, with pollen nsLTPs acting as primary sensitizers in areas with high pollen loads. The identification of nsLTP IgE binding sites would be an important tool in the design of allergen specific immunotherapies.
The objective of this study was to map the IgE epitopes of Amb a 6, the nsLTP of common ragweed pollen (Ambrosia artemisiifolia), an important allergen source in Romania.
Materials and method. The protein was divided into peptides, based on amino acid hydrophobicity/hydrophilicity. Keyhole limpet hemocyanin (KLH) conjugated peptides were used for rabbit immunization. The reactivity of rabbit serum towards Amb a 6 and its ability to block IgE binding were tested in ELISA.
Results. Amb a 6 peptides were compared to Pru p 3 IgE epitopes, peptide 4 showing the highest overlap. The highest titer of rabbit IgG antibodies was obtained with peptide 4, and the lowest, with peptide 1. The patients showed different patterns of IgE inhibition, while the highest inhibition was achieved with IgG anti-peptide 4 (38%) and the lowest, with IgG anti-peptide 1 (5%).
Conclusions. Overall, the inhibition obtained with peptide specific serum did not exceed 40% in sensitized patients. The results suggest that Amb a 6 contains mainly conformational IgE epitopes alongside possibly one sequential epitope. These data are important for further investigations regarding the design of ragweed-specific immunotherapies.
Keywords: ragweed, Ambrosia artemisiifolia, nonspecific lipid transfer protein, Amb a 6, IgE epitope mapping
Explorarea provocărilor de diagnostic şi tratament în esofagita
eozinofilică – prezentare de caz
Maria‑Cătălina Cernat1, Maria Moroianu-Brînzei1, Ruxandra‑Mihaela Udrea1,2, Otilia Manolache1, Rama Boustani1,
Iulia Ţincu2,3, Elena‑Camelia Berghea2,4
1. Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, Bucureşti, România 2 Universitatea de Medicina şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti, România
3. Spitalul Clinic de Copii „Doctor Victor Gomoiu”, Bucureşti, România 4. Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Maria Skłodowska‑Curie”, Bucureşti, România
Autor corespondent: Maria‑Cătălina Cernat; e-mail: cernat.mariacatalina@gmail.com
Introducere. Esofagita eozinofilică este o afecţiune inflamatorie esofagiană cronică, mediată imunologic, cu o prevalenţă globală în creştere. Diagnosticul şi tratamentul acestor pacienţi prezintă câteva dificultăţi.
Prezentare de caz. Un pacient în vârstă de 11 ani, cu istoric de rinită alergică şi astm, a fost evaluat pentru simptomatologie nespecifică, precum dureri abdominale, greaţă şi vărsături, apărută în special în timpul şcolii. Esofagita eozinofilică a fost confirmată printr-o endoscopie digestivă superioară (EDS), după excluderea altor boli inflamatorii gastrointestinale, a infecţiei cu Helicobacter pylori şi a altor parazitoze. Pacientul a primit tratament cu esomeprazol şi şedinţe de psihoterapie, prezentând o ameliorare parţială. După evaluarea alergologică, s-a iniţiat o dietă de eliminare a şase alimente, rezultând o ameliorare semnificativă a simptomelor. EDS de control după şase săptămâni a arătat caracteristici endoscopice normale, cu cinci eozinofile/HPF. Cu toate acestea, simptomele au reapărut după reintroducerea grâului. La a treia EDS, pacientul a prezentat edem, uşoară trahealizare a esofagului şi 90-200 eozinofile/HPF. Budesonida orală vâscoasă (1 mg de două ori pe zi) a fost adăugată la tratament, iar pacientul a revenit la dieta de evicţie a şase alimente. Acesta va fi monitorizat pentru ameliorare clinico-histologică, cu scopul de a reintroduce treptat în dietă alimentele restricţionate.
Concluzii. Tratamentul esofagitei eozinofilice este complex şi individualizat, cu diferite opţiuni, incluzând dietă, medicaţie şi tratament biologic. Acest caz demonstrează potenţialele beneficii ale terapiei combinate în ameliorarea simptomelor şi a infiltratului eozinofilic. Reintroducerea alimentelor în dietă trebuie efectuată cu precauţie. De asemenea, utilizarea îndelungată a corticoizilor trebuie monitorizată pentru efectele secundare. Este important să se ia în considerare această patologie în cazul pacienţilor cu acuze gastrointestinale nespecifice şi comorbidităţi atopice.
Cuvinte-cheie: esofagită eozinofilică, endoscopie, eozinofile, atopie
Exploring the challenges of diagnosing and treating eosinophilic esophagitis – a case report
Maria-Cătălina Cernat1, Maria Moroianu-Brînzei1, Ruxandra-Mihaela Udrea1,2, Otilia Manolache1, Rama Boustani1,
Iulia Ţincu2,3, Elena-Camelia Berghea2,4
1. “Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania; 2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
3. “Dr. Victor Gomoiu” Clinical Hospital for Children, Bucharest, Romania; 4. “Maria Skłodowska‑Curie” Emergency Clinical Hospital for Children, Bucharest, Romania
Corresponding author: Maria‑Cătălina Cernat; e-mail: cernat.mariacatalina@gmail.com
Background. Eosinophilic esophagitis (EoE) is an immune-mediated chronic inflammatory disorder of the esophagus that is increasingly prevalent worldwide. The diagnosis and treatment of EoE patients pose several challenges.
Case report. We present the case of an 11-year-old boy with a history of allergic rhinitis and asthma who presented with nonspecific symptoms such as abdominal pain, nausea and vomiting, mainly during school attendance. After other inflammatory gastrointestinal diseases, Helicobacter pylori infection and other parasitic infections were ruled out, EoE was confirmed after an upper gastrointestinal endoscopy. The patient started a treatment with esomeprazole and psychotherapy, resulting in mild improvement. After an allergy work-up, a six-food elimination diet (SFED) was initiated, resulting in significant symptoms’ improvement. A follow-up endoscopy revealed normal endoscopic features, with 5 eosinophils/HPF after six weeks. However, symptom recurrence occurred after wheat reintroduction, with endoscopy showing edema, slight trachealization of the esophagus and 90-200 eosinophils/HPF on esophageal biopsies. The treatment with oral viscous budesonide, 1 mg twice daily, was added, and the patient returned to SFED. The clinical and histological improvement will be monitored, aiming to gradually reintroduce the restricted foods into his diet.
Conclusions. The treatment of EoE is complex and individualized, with various treatment options available, including dietary restrictions, medication and biological treatment. This case report demonstrates the potential benefits of a combined therapy in improving symptoms and reducing eosinophilic inflammation. The reintroduction of foods should be done with caution. Furthermore, long-term steroid use should be monitored for potential side effects. It is important for healthcare providers to consider EoE as a potential diagnosis in patients with nonspecific gastrointestinal complaints and atopic comorbidities.
Keywords: eosinophilic esophagitis, endoscopy, eosinophils, atopy
Algoritm de diagnostic pentru eozinofilie severă asociată cu alergii
alimentare multiple – caz clinic
Ancuţa-Mădălina Nedelcu1, Maria-Lucia Apostol1, Alice-Florentina Şerban1, Cristian Budică1, Denisa-Mihaela Nedelcu1,
Elena‑Camelia Berghea2,3
1. Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, Bucureşti, România 2. Universitatea de Medicină şi Farmacie, Bucureşti, România
3. Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Maria Skłodowska‑Curie”, Bucureşti, România
Autor corespondent: Elena‑Camelia Berghea; e‑mail: camelia.berghea@umfcd.ro
Introducere. Eozinofilia este adesea asociată cu bolile alergice şi este unul dintre motivele principale de prezentare într-un departament de specialitate. Cu toate că eozinofilia uşoară (valoare absolută a eozinofilelor de 500-1500 celule/µL) este raportată relativ frecvent în patologia alergică pediatrică, eozinofilia severă (>5000 celule/µL) este neobişnuită şi pune probleme de diagnostic diferenţial.
Prezentare de caz. Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 1 an şi 4 luni care a intrat în atenţia medicului pediatru pentru stagnare ponderală şi a evoluat către reacţii alergice complexe imediate şi tardive, în paralel cu eozinofilie care a progresat de la o formă uşoară (920 celule/µl) către eozinofilie severă (12500 celule/µl), de la 1 lună la vârsta de 10 luni. Investigaţiile de specialitate au exclus infecţiile parazitare, afecţiunile hematologice şi imunodeficienţele primare ca posibile cauze ale eozinofiliei. Testele in vitro au evidenţiat sensibilizarea la multipli alergeni alimentari. După excluderea din dietă a tuturor alimentelor potenţial relevante pentru reactivitate clinică imediată şi/sau tardivă şi după introducerea în dietă a unei formule de lapte total hidrolizate (aminoacizi), parametrii clinici au înregistrat o ameliorare evidentă, iar numărul de eozinofile a scăzut semnificativ (2000 celule/µl). Pacientul rămâne sub monitorizare interdisciplinară, cu recomandare de menţinere a dietei de excludere până când toleranţa la fiecare alergen va fi evaluată prin teste de provocare orală.
Concluzii. Etiologia eozinofiliei persistente în populaţia pediatrică este variată, de la parazitoze şi boli alergice la imunodeficienţe, anomalii genetice sau boli inflamatorii cronice. Particularitatea cazului este reprezentată de numărul neobişnuit de mare de eozinofile asociat alergiilor alimentare, care a necesitat evaluare interdisciplinară extinsă şi monitorizarea pe termen lung a parametrilor clinici şi biologici.
Cuvinte-cheie: eozinofilie, alergie alimentară, algoritm de diagnostic
Diagnostic algorithm for severe eosinophilia associated with multiple
food allergies – case report
Ancuţa-Mădălina Nedelcu1, Maria-Lucia Apostol1, Alice-Florentina Şerban1, Cristian Budică1, Denisa-Mihaela Nedelcu1,
Elena-Camelia Berghea2,3
1. “Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania; 2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
3. “Marie Sklodowska Curie” Emergency Clinical Hospital for Children, Bucharest, Romania
Corresponding author: Elena‑Camelia Berghea; e‑mail: camelia.berghea@umfcd.ro
Background. Eosinophilia is often associated with allergic diseases and is one of the main reasons for presentation in a specialized department. Although mild blood eosinophilia (500-1500 cells/µL) is observed relatively frequent in pediatric allergic pathology, severe eosinophilia (>5000 cells/ µL) is unusual and raises problems of differential diagnosis.
Case presentation. We present the case of a 1-year-and-4-month-old patient who came to the pediatrician’s office for weight stagnation and who evolved into complex allergic reactions (immediate and late), in parallel with progressively increasing eosinophilia from a mild form (920 cells/µl) to severe eosinophilia (12,500 cells/µl), developed from 1 month to 10 months of age. Specific investigations excluded parasitic infections, hematological disorders and primary immunodeficiencies as possible causes of eosinophilia. In vitro tests demonstrated sensitization to several food allergens. After the elimination from the diet of all foods potentially relevant for immediate and/or late clinical reactivity and after the introduction into the diet of an amino acid-based milk formula, the clinical parameters registered an obvious improvement and the number of eosinophils decreased significantly (2000 cells/µl). The patient remains under interdisciplinary surveillance, with a recommendation to maintain the elimination diet until the tolerance to each allergen will be evaluated through oral food challenges.
Conclusions. The etiology of persistent eosinophilia in the pediatric population is diverse – from parasitic infections and allergic diseases to immunodeficiencies, genetic abnormalities or chronic inflammatory diseases. The particularity of this case is represented by the unusual high number of eosinophils associated with food allergies, which required extensive interdisciplinary evaluation, with a long-term follow-up of clinical and biological outcomes.
Keywords: eosinophilia, food allergy, diagnostic algorithm
Anafilaxia perioperatorie – un fel de ruletă rusească. Prezentare de caz
Raluca Şipoş-Crăciun1, Ana-Virginia Gorbatovschi1, Irina Ioanovici1, Diana Hotico1, Andrea Alexandru1, Corina Ureche1,2
1. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, România
2. Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu-Mureş, Romania
Autor corespondent: Raluca Şipoş-Crăciun; e‑mail: craciun02raluca@yahoo.com
Introducere. Anafilaxia perioperatorie este o afecţiune gravă, ameninţătoare de viaţă, cauzată de o reacţie de hipersensibilitate imediată cel mai adesea IgE-mediată.
Cei mai frecvenţi triggeri sunt blocanţii neuromusculari, antibioticele, anestezicele, antiinflamatoarele nesteroidiene şi opioidele.
Prezentare de caz . Prezentăm cazul unei paciente de 70 de ani, cu istoric personal de reacţii adverse la anestezice locale de uz stomatologic şi cu o posibilă anafilaxie perioperatorie cu 40 de ani anterior prezentării, afirmativ manifestată cu angioedem hemicorporeal, hipotensiune arterială, pierderea stării de conştienţă, însă fără consemnări medicale legate de episod.
S-a efectuat anterior testare cutanată la articaină + adrenalină, cu rezultat pozitiv. Actualmente, pacienta este îndrumată către Departamentul de alergologie, în vederea testării cutanate la medicaţia perioperatorie necesară pentru o intervenţie oro-maxilo-facială (la solicitarea medicului anestezist).
Iniţial am efectuat testare cutanată la lidocaină, cu rezultat pozitiv.
Ulterior am efectuat testare cutanată prick, urmată de IDR pentru rocuroniu, fentanil, propofol şi diazepam, cu rezultate negative la 15 minute. Pentru atropină şi ketamină, testele cutanate prick au fost negative, iar IDR au fost pozitive.
Concluzii. În cazul unei suspiciuni, testele cutanate prick şi testele intradermice sunt cele mai accesibile instrumente pentru evaluarea hipersensibilităţii la medicaţia perioperatorie, alături de testul de provocare.
Referitor la cazul prezentat, pacienta nu numai că a avut două teste cutanate pozitive pentru anestezice locale, dar a avut şi rezultate pozitive pentru alţi doi agenţi perioperatori, ceea ce este, de asemenea, o situaţie rară şi potenţial periculoasă.
Cuvinte-cheie: anafilaxie perioperatorie, reacţie de hipersensibilitate imediată
Perioperative anaphylaxis – kind of a Russian roulette. Case report
Raluca Şipoş-Crăciun1, Ana-Virginia Gorbatovschi1, Irina Ioanovici1, Diana Hotico1, Andrea Alexandru1, Corina Ureche1,2
1. County Emergency Clinical Hospital Târgu-Mureş, Romania
2. Discipline of Allergology and Clinical Immunology, “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu-Mureş, Romania
Corresponding author: Raluca Şipoş-Crăciun; e‑mail: craciun02raluca@yahoo.com
Introduction. Perioperative anaphylaxis is a severe, potentially life-threatening condition, due to an immediate hypersensitivity adverse reaction mostly IgE mediated. The most frequently involved triggers are neuromuscular blockers, antibiotics, anesthetics, NSAIDs and opioids.
Case report. This report concerns the case of a 70-year-old female patient with a personal history of adverse reactions due to local anesthetics used for dental purpose and one possible perioperative anaphylaxis about 40 years ago, reportedly manifested with hemicorporal angioedema, hypotension and loss of consciousness, however, without medical records regarding the episode. They previously underwent skin testing for articaine plus epinephrine as one combined product, with the results being positive. On this occurrence, the patient was referred to the allergology department for perioperative drug testing, necessary for oral surgery (at the anesthesiologist’s request). We initially performed skin prick testing and IDT for lidocaine, obtaining positive results. Subsequently, we performed skin prick testing followed by IDT for rocuronium, fentanyl, propofol and diazepam, with negative results being encountered after 15 minutes. For atropine and ketamine, SPT were negative, while IDT were positive.
Conclusions. For any suspected cases, skin prick-test and IDT are the most suitable tools for the evaluation of perioperative agent hypersensitivity reaction, along with the drug provocation test, if appropriate. Referring to the presented case, the patient not only had two positive skin tests to local anesthetics, but also had positive skin testing for two other perioperative agents which is also a rare and potentially dangerous situation.
Keywords: perioperative anaphylaxis, immediate hypersensitivity reaction
Gestionarea cu succes a reacţiei de hipersensibilitate întârziată la insulina detemir prin substituţia cu insulina glargin
Roxana-Marcela Criseru1, Alexandra Tiţa1, Diyana Ognyanova‑Ogneva1, Selda Ali1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea1,2
1. Compartimentul de Alergologie şi Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, Bucureşti, România
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti, România
Autor corespondent: Roxana-Silvia Bumbăcea; e‑mail: roxana.bumbacea@gmail.com
Introducere. Reacţiile de hipersensibilitate (RH) la insulina umană sau analogii acesteia sunt rare, cu o prevalenţă aproximativă de 2%. Insulina detemir, un analog al insulinei umane cu acţiune prelungită, este asociată în principal cu RH de tip IV, în timp ce RH IgE-mediate şi de tip III sunt observate mai rar.
Prezentarea cazului. Un pacient de sex masculin, de 71 de ani, cu diabet zaharat de tip 2 insulinonecesitant şi multiple comorbidităţi, se prezintă la două săptămâni după iniţierea tratamentului cu insulină detemir, acuzând senzaţie de prurit la locul injectării şi tendinţă de generalizare. A primit tratament simptomatic cu antihistaminic H1, împiedicând astfel evaluarea alergologică. Având în vedere necesitatea gestionării diabetului, insulina detemir a fost înlocuită arbitrar cu insulina glargin, cu rezoluţia ulterioară a pruritului. Testarea cutanată (TC) prick şi intradermică, efectuată două săptămâni mai târziu, a relevat o reacţie pozitivă tardivă (24 şi 48 de ore), confirmând o RH de tip IV la insulina detemir. Ulterior, TC patch, efectuată cu un derivat al unui excipient al insulinei detemir (Bisfenol A 1%), a fost negativă la 48 şi la 72 de ore. Insulina detemir a fost identificată ca agent cauzal, fapt demonstrat de rezultatul pozitiv tardiv la TC şi de rezoluţia pruritului după înlocuirea medicaţiei. Cu toate acestea, alergenitatea excipienţilor insulinei detemir este un posibil factor pe care nu îl putem exclude.
Concluzii. Cazul nostru a ilustrat substituţia empirică cu succes de la insulina detemir la insulina glargin, iar testarea cutanată cu citire tardivă a dovedit cauzalitatea primului analog.
Cuvinte-cheie: analog de insulină, prurit generalizat, reacţie de hipersensibilitate tardivă
Successful management of delayed hypersensitivity reaction to insulin detemir by switching to insulin glargine
Roxana-Marcela Criseru1, Alexandra Tiţa1, Diyana Ognyanova‑Ogneva1, Selda Ali1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea1,2
1. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Corresponding author: Roxana-Silvia Bumbăcea; e‑mail: roxana.bumbacea@gmail.com
Background. Hypersensitivity reactions (HRs) to human insulin or its analogues are rare, with an approximate prevalence of 2%. Insulin detemir, a long-acting human insulin analogue, is primarily associated with type IV HRs, whereas IgE-mediated and type III HRs are less frequently observed.
Case presentation. We present the case of a 71-year-old male with insulin-requiring type 2 diabetes mellitus and multiple comorbidities, who developed pruritus at the injection site, with a tendency for generalization as the primary systemic symptom, two weeks after the initiation of treatment with insulin detemir. Therefore, he received treatment with H1 antihistamine, which limited the allergy work-up. Considering the patient’s requirement for diabetes management, detemir was substituted arbitrarily with insulin glargine, with the subsequent resolution of pruritus. Prick and intradermal skin testing (ST) carried out two weeks later showed a positive reaction at delayed reading (24 hours and 48 hours), confirming a type IV HR to detemir. Furthermore, patch testing was performed with a derivative of an excipient added to detemir (bisphenol A 1%) which was negative at 48 hours and 72 hours readings. The assessment revealed detemir as the causative agent, substantiated by the delayed positive outcome of the intradermal ST and the resolution of pruritus upon substituting the insulin analogue. However, the allergenicity of the excipients added to insulin detemir is a possible factor we cannot exclude.
Conclusions. Our case report showed a successful empirical switch from insulin detemir to insulin glargine. Skin testing with delayed reading proved the first one’s causation.
Keywords: insulin analogue, generalized pruritus, delayed hypersensitivity reaction
Identificarea epitopilor IgE ai profilinei Amb a 8 din polenul de ambrozia
Maria-Roxana Buzan1,2, Manuela Grijincu1,2, Lauriana-Eunice Zbîrcea1,2, Michael-Bogdan Mărgineanu1, Ioan Huţu3,
Virgil Păunescu1,2, Carmen Panaitescu1,2, Kuan-Wei Chen 2
1. Centrul de Imuno-Fiziologie şi Biotehnologii, Departamentul Ştiinţe Funcţionale, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara, România
2. Centrul OncoGen, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brânzeu”, Timişoara, România
3. Universitatea de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I”, Timişoara, România
Autor corespondent: Carmen Panaitescu; e‑mail: cbunu@umft.ro
Introducere. Polenul de Ambrosia artemisiifolia a devenit o problemă importantă de sănătate la nivel mondial. Alături de alergenele majore Amb a 1 şi Amb a 11, profilina Amb a 8 poate induce simptome alergice la 20-35% dintre pacienţii sensibilizaţi la ambrozia.
Scopul acestui studiu este identificarea epitopilor IgE ai profilinei din polenul de ambrozia în vederea dezvoltării unei imunoterapii alergen-specifice care să conţină şi acest alergen.
Metodologie. Pentru localizarea epitopilor IgE, secvenţa Amb a 8 a fost împărţită în cinci peptide (P1-P5), care au fost sintetizate chimic, conjugate cu un carrier şi injectate la iepuri pentru obţinerea de IgG specifice peptidelor. Aceşti anticorpi au fost utilizaţi pentru inhibiţia legării IgE din serul pacienţilor alergici la Amb a 8. Reactivitatea IgE a peptidelor a fost, de asemenea, testată.
Rezultate. Toate peptidele au indus producerea de IgG specifice. Serurile de iepure specifice pentru P3, P4 şi P2 au arătat o reactivitate mai puternică faţă de Amb a 8 decât P1 şi P5. În ceea ce priveşte inhibiţia legării de Amb a 8 a IgE din serul pacienţilor, cel mai mare procentaj de inhibiţie a fost obţinut cu serul de iepure specific pentru P2 (79%), urmat de P3 (75%), P4 (71%), P5 (67%) şi P1 (63%). Niciuna dintre peptide nu a legat de IgE din serul pacienţilor.
Concluzii. Identificarea situsurilor de legare IgE care pot fi blocate de IgG specifice peptidelor nonalergenice de Amb a 8 deschide calea către dezvoltarea unei imunoterapii pentru alergia la ambrozia care să includă şi acest alergen.
Cuvinte-cheie: alergie, polen de ambrozia, Amb a 8, profilină, epitopi IgE
Identification of IgE epitopes from ragweed pollen profilin Amb a 8
Maria-Roxana Buzan1,2, Manuela Grijincu1,2, Lauriana-Eunice Zbîrcea1,2, Michael-Bogdan Mărgineanu1, Ioan Huţu3,
Virgil Păunescu1,2, Carmen Panaitescu1,2, Kuan-Wei Chen2
1. Center of Immuno-Physiology and Biotechnologies, Department of Functional Sciences, “Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timişoara, Romania
2. OncoGen Center, “Pius Brânzeu” County Emergency Clinical Hospital, Timişoara, Romania
3. “King Mihai I of Romania” University of Life Sciences, Timişoara, Romania
Corresponding author: Carmen Panaitescu; e‑mail: cbunu@umft.ro
Introduction. Ambrosia artemisiifolia pollen has become a major health problem worldwide. Along with the major allergens Amb a 1 and Amb a 11, profilin Amb a 8 can induce allergic symptoms in 20-35% of ragweed-sensitized patients.
The aim of this study is to identify the IgE epitopes of the ragweed pollen profilin in order to develop an allergen-specific immunotherapy that also includes this allergen.
Methodology. For the IgE epitopes mapping, the Amb a 8 sequence was divided into five peptides (P1-P5), which were chemically synthesized, conjugated with a carrier and injected into rabbits to obtain peptide-specific IgG. These antibodies were used to inhibit the binding of the IgE from the serum of Amb a 8 sensitized patients. The IgE reactivity of the peptides was also tested.
Results. All peptides induced the production of specific IgG in rabbits. Rabbit immune sera specific for P3, P4 and P2 showed stronger reactivity to Amb a 8 than those specific for P1 and P5. Regarding the inhibition of Amb 8 binding to the IgE from the patients’ serum, the highest percentage of inhibition was obtained with rabbit serum specific for P2 (79%), followed by P3 (75%), P4 (71%), P5 (67%) and P1 (63%). None of the peptides bound to IgE from the patient’s serum.
Conclusions. The identification of IgE epitopes that can be blocked by the IgG specific for the nonallergenic peptides of Amb a 8 paves the way for the development of a ragweed immunotherapy that also comprises this allergen.
Keywords: allergy, ragweed pollen, Amb a 8, profilin, IgE epitopes
Cross-reactivitatea tropomiozinei şi a arginin-kinazei
la o pacientă alergică la acarieni
Mihaela‑Ruxandra Udrea1,2, Selda Ali1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea1,2
1. Compartimentul de Alergologie şi Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, Bucureşti, România
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti, România
Autor corespondent: Roxana-Silvia Bumbăcea; e‑mail: roxana.bumbacea@gmail.com
Introducere. Tropomiozina nu este doar un alergen major implicat în alergia la crustacee, dar este şi responsabilă de reactivitatea încrucişată dintre crustacee, precum şi dintre crustacee, moluşte, acarieni, gândaci şi paraziţi. Arginin-kinaza este un alt panalergen abundent în musculatura nevertebratelor, responsabil de reactivitate încrucişată din punct de vedere clinic. Ambele alergene complică diagnosticul şi managementul alergiei la crustacee, mai ales în cazul pacienţilor cu comorbidităţi precum urticarie cronică, rinită şi astm induse de acarieni.
Caz clinic. Am investigat o femeie în vârstă de 27 de ani, diagnosticată în 2013 cu astm şi rinoconjunctivită perenă persistentă. Actualmente, simptomatologia respiratorie este parţial controlată sub terapie combinată, cu exacerbări după contactul cu pisici, precum şi după expunerea la acarienii din praful de casă, dar şi în perioadele de polenizare. În ultimii doi ani a prezentat multiple episoade de erupţie urticariană generalizată şi angioedem labial fără trigger identificat, actualmente menţionând un prurit generalizat persistent. Pacienta a relatat două episoade de reacţie de hipersensibilitate (anafilaxie de grad 3 conform clasificării WAO, probabil exacerbări ale comorbidităţilor) la 15-20 de minute de la ingestia unui mix de fructe de mare. Evaluarea alergologică a inclus spirometrie (disfuncţie ventilatorie obstructivă uşoară), teste cutanate prick (intens pozitive imediat pentru Dermatophagoides pteronyssinus şi Farinae, Felis domesticus), cu apariţia de simptomatologie sistemică ce a impus amânarea celorlalte teste cutanate (crustacee, polenuri de ierburi şi buruieni). Un test ALEX MADx a identificat valori crescute pentru acarieni (rDer p 1, rDer p 5, rDer p 10, rDer p 20, rDer p 23), tropomiozină (rDer p 10, rBlo t 10, nPen m 1, rAni s 3, rPer a 7), arginin-kinază (rDer p 20, rPen m 2, rBla g 9), polenuri (rPhl p 1, nLol p 1, Amb a 1) şi pisică (rFel d 1, nFel d 2, rFel d 4). Pacienta a refuzat efectuarea testelor de provocare.
Concluzii. Am evaluat o pacientă cu urticarie cronică spontană, cu astm treapta III GINA parţial controlat, rinoconjunctivită cu sensibilizare la acarienii din praful de casă, pisică, polen de graminee şi buruieni, cu câteva reacţii de hipersensibilitate după ingestia de mix de fructe de mare, din cauza sensibilizării la tropomiozină şi arginin-kinază. Deşi recomandări în ceea ce priveşte precauţiile alimentare sunt dificil de făcut fără efectuarea de teste de provocare, am considerat necesară contraindicarea consumului de crustacee, moluşte, insecte comestibile şi am informat pacienta cu privire la posibilii aditivi alimentari care conţin proteine derivate din crustacee, luând în considerare reactivitatea încrucişată indusă de cele două panalergene.
Keywords: cross-reactivitate, tropomiozină, arginin-kinază, acarieni
Cross-reactivity of tropomyosin and arginine kinase in an HDM-allergic patient
Mihaela-Ruxandra Udrea1,2, Selda Ali1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea1,2
1. Allergy and Clinical Immunology Department, “Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Corresponding author: Roxana-Silvia Bumbăcea; e‑mail: roxana.bumbacea@gmail.com
Background. Tropomyosin is not only the major allergen in shellfish allergy, but also responsible for cross-reactivity among and between crustaceans and molluscs, mites, cockroaches and parasites. Arginine kinase is another pan-allergen highly abundant in invertebrate muscle, culpable of clinical cross-reactivity. Both complicate the diagnosis and management of shellfish allergy, especially when talking about patients with comorbidities such as chronic urticaria, house dust mite induced asthma and rhinitis.
Case report. We investigated a 27-year-old woman diagnosed with asthma and persistent perennial rhinoconjunctivitis in 2013. Currently, her respiratory symptoms are partially controlled on combined asthma therapy, with clear aggravation after exposure to cats, house dust and during the pollination seasons. For the past two years, she has experienced multiple episodes of generalized urticaria and labial angioedema without a known trigger, presently having a persistent generalized pruritus. She also related two hypersensitivity reactions (grade 3 anaphylaxis according to the WAO classification, probably exacerbations of her comorbidities) 15-20 minutes after the ingestion of a sea food mix. The allergy workup included spirometry (mild obstructive ventilatory dysfunction) and skin prick testing (immediately intensely positive for Dermatophagoides pteronyssinus and farinae, along with Felis domesticus), the patient developing systemic symptoms and forcing us to postpone all other skin tests (shellfish, grass and weed pollens). An ALEX MADx identified high values for mites (rDer p 1, rDer p 5, rDer p 10, rDer p 20, rDer p 23), tropomyosin (rDer p 10, rBlo t 10, nPen m 1, rAni s 3, rPer a 7), arginine kinase (rDer p 20, rPen m 2, rBla g 9), pollen (rPhl p 1, nLol p 1, Amb a 1) and cat (rFel d 1, nFel d 2, rFel d 4). The patient declined undergoing any oral provocation test.
Conclusions. We evaluated a patient with chronic spontaneous urticaria, partially controlled asthma III GINA, rhinoconjunctivitis, sensitized to house dust mites, cats, grass pollen and ambrosia, with several hypersensitivity reactions after the ingestion of sea food mix, due to sensitization to tropomyosin and arginine kinase. Although advice on future dietary precautions is difficult without oral food challenges, we have considered a necessity to contraindicate the consumption of crustaceans, molluscs and edible insects, and we raised awareness to food-additives containing shellfish-derived proteins, considering the clinical cross-reactivity induced by both pan-allergens.
Keywords: cross-reactivity, tropomyosin, arginin-kinase,
house dust mites
Potenţiali markeri de răspuns/nonrăspuns la tratamentul cu omalizumab
în urticaria cronică spontană
Sabina-Loredana Corcea1,2, Oana-Andreia Coman1, Selda Ali1,3, Roxana-Silvia Bumbăcea1,3
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Bucureşti, România
2. Clinica NovoMedica, Bucureşti, România
3. Departamentul Alergologie şi Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „ Dr. Carol Davila”, Bucureşti, România
Autor corespondent: Roxana-Silvia Bumbăcea; e‑mail: roxana.bumbacea@gmail.com
Urticaria cronică spontană (UCS) este o afecţiune cutanată definită de apariţia papulelor urticariene, a angioedemului sau a ambelor pentru mai mult de şase săptămâni. Este una dintre afecţiunile cutanate frecvent evaluate în serviciile de alergologie, cu o incidenţă în creştere, evoluţie de obicei de câţiva ani, care are un impact puternic asupra calităţii vieţii pacientului.
În prezent, algoritmul de tratament pentru UCS, conform ghidului internaţional, presupune escaladarea tratamentului cu antihistaminice de generaţia a doua până la de patru ori doza standard, iar în cazul lipsei de control asupra afecţiunii, următoarea treaptă de tratament este reprezentată de administrarea de omalizumab şi, ulterior, în caz de eşec, de ciclosporină. Omalizumab este cea mai cunoscută terapie anti-IgE, aprobată pentru UCS din 2014, dar este un tratament scump, la care totuşi nu toţi pacienţii cu UCS rezistentă la tratament antihistaminic răspund, iar existenţa unor predictori de răspuns la tratament ar fi utilă.
Biomarkerii de răspuns la tratament, uşor disponibili în practica clinică de rutină, sunt în continuu studiu. În cursul acestei prezentări, vor fi discutaţi cei mai promiţători predictori de răspuns şi nonrăspuns la tratamentul cu omalizumab în UCS. Cel mai investigat este nivelul seric al IgE totale.
Se pare că un nivel seric scăzut al IgE totale este considerat un predictor puternic pentru răspunsul slab sau inexistent la omalizumab. De asemenea, vor fi expuse date şi despre valoarea D-dimerilor, a proteinei C reactive, a anticorpilor antinucleari, ASST (testul cutanat la ser autolog), a numărului de bazofile, alături de BAT (testul de activare a bazofilului).
Cuvinte-cheie: urticarie cronică spontană, markeri, IgE totală, omalizumab
Potential markers of response/nonresponse to omalizumab treatment in chronic spontaneous urticaria
Sabina-Loredana Corcea1,2, Oana-Andreia Coman1, Selda Ali1,3, Roxana-Silvia Bumbăcea1,3
1. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
2. NovoMedica Clinic, Bucharest, Romania
3. Allergy and Clinical Immunology Department, “Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania
Corresponding author: Roxana-Silvia Bumbăcea; e‑mail: roxana.bumbacea@gmail.com
Chronic spontaneous urticaria (CSU) is a skin disease defined by the appearance of hives, angioedema, or both, for more than six weeks. It is one of the skin conditions frequently evaluated in allergology, with an increasing incidence and an evolution usually over several years, which strongly impacts the patient’s quality of life. Currently, the treatment algorithm for CSU, according to the international guidelines, involves the escalation of treatment with second-generation antihistamines up to four times the standard dose, and in case of lack of control of the condition, the next step of treatment is represented by the administration of omalizumab and, subsequently, ciclosporin in case of failure. Omalizumab is the best-known anti-IgE therapy, approved for UCS since 2014, but it is an expensive treatment to which not all patients with UCS resistant to antihistamine treatment respond, and the existence of predictors of treatment response would be useful. Biomarkers of treatment response, readily available in routine clinical practice, are under continuous study. This presentation will discuss the most promising predictors of response and nonresponse to omalizumab treatment in UCS. The most investigated is the serum level of total IgE. A low level of serum total IgE appears to be a strong predictor of poor response or nonresponse to omalizumab. There will also be presented data on the value of D-dimers, C-reactive protein, anti-nuclear antibodies, ASST (autologous serum skin test), basophil count, and BAT (basophil activation test).
Keywords: chronic spontaneous urticaria, markers, total IgE, omalizumab