REZUMATE

Deficitul de diaminoxidază şi intoleranţa la histamină la pacienţii cu mastocitoză sistemică

BrînduÅŸa PetruÅ£escu¹, Delia Soare¹, Horia Bumbea^1,2

1. Spitalul Universitar de Urgenţă BucureÅŸti, România;   2. Universitatea de Medicină ÅŸi Farmacie  „Carol Davila”, BucureÅŸti, România

Autor corespondent: BrînduÅŸa PetruÅ£escu; e-mail: brindusa.petrutescu@gmail.com

Introducere. Intoleranţa la histamină reprezintă un răspuns toxic al organismului datorat excesului acumulat de histamină endogenă sau exogenă. Diaminoxidaza (DAO) este una dintre enzimele care metabolizează histamina la nivel intestinal, dar şi renal. Au fost descrise mai multe polimorfisme genetice ale acestei enzime, patru dintre ele fiind asociate cu o activitate enzimatică redusă de metabolizare a histaminei.

Materiale ÅŸi metodă. În perioada mai-octombrie 2022, am efectuat la Centrul de Excelenţă în Mastocitoză din Spitalul Universitar de Urgenţă BucureÅŸti un studiu la 16 pacienÅ£i cu mastocitoză sistemică indolentă. S-a dozat activitatea DAO ÅŸi s-a efectuat testare genetică pentru următoarele mutaÅ£ii: rs10156191, rs1049742, rs1049793 ÅŸi rs2052129, care produc activitate enzimatică redusă a acestei enzime. S-a detectat o prevalenţă crescută a acestor mutaÅ£ii ale DAO la pacienÅ£ii din lotul studiat comparativ cu populaÅ£ia generală.

Concluzii. În absenÅ£a unor studii dublu-orb, placebo-controlate, cu alimente bogate în histamină la pacienÅ£ii cu mastocitoză sistemică, valoarea dietelor cu conÅ£inut redus de histamină rămâne ipotetică. Chiar ÅŸi în prezenÅ£a unei activităţi reduse a DAO, informaÅ£iile colectate de la pacienÅ£ii cu mastocitoză sistemică arată că mulÅ£i dintre ei consumă fără probleme alimente bogate în histamină sau care stimulează eliberarea acesteia din mastocite.

Cuvinte-cheie: diaminoxidază, mastocitoză, intoleranţă la histamină

 

Diaminoxidase deficiency and histamine intolerance in patients with systemic mastocytosis

BrînduÅŸa PetruÅ£escu¹, Delia Soare¹, Horia Bumbea^1,2

1. University Emergency Hospital Bucharest, Romania;    2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Corresponding author: BrînduÅŸa PetruÅ£escu; e-mail: brindusa.petrutescu@gmail.com

Introduction. Histamine intolerance represents a toxic response of the body due to the accumulated excess of endogenous or exogenous histamine. Diaminoxidase (DAO) is one of the enzymes that metabolize histamine at intestinal and renal level. Several genetic polymorphisms of this enzyme have been described, four of which are associated with reduced enzymatic activity of histamine metabolism.

Materials and method. Between May and October 2022, we conducted a study at the Center of Excellence in Mastocytosis of the University Emergency Hospital Bucharest, on 16 patients with indolent systemic mastocytosis. DAO activity was dosed and genetic testing was performed for the following mutations: rs10156191, rs1049742, rs1049793 and rs2052129, that produce reduced enzymatic activity of this enzyme. An increased prevalence of these DAO mutations was detected in these patients compared to the general population.

Conclusions. In the absence of double-blind, placebo-controlled studies with histamine-rich foods in patients with systemic mastocytosis, the value of diets with low histamine content remains hypothetical. Even in the presence of reduced activity of DAO, information collected from patients with systemic mastocytosis shows that many of them consume without problems foods rich in histamine or which stimulate its release from mast cells.

Keywords: diaminoxidase, mastocytosis, histamine intolerance

 

Alergia severă la proteinele din laptele de vacă ÅŸi ou în populaÅ£ia pediatrică – profil clinic ÅŸi imunologic înainte ÅŸi după imunoterapia orală cu alimentul declanÅŸator

Alice-Florentina Åžerban¹ , Maria-Lucia Apostol¹, AncuÅ£a-Mădălina Nedelcu¹, Denisa-Mihaela Nedelcu¹, Cristian Budică¹,
Elena-Camelia Berghea^2,3

1. Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila“, BucureÅŸti, România;    2. Universitatea de Medicină ÅŸi Farmacie  „Carol Davila”, BucureÅŸti, România;   

3. Sitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Maria SkÅ‚odowska‑Curie“, BucureÅŸti, România

Autor corespondent: Alice-Florentina Şerban; e‑mail: serban.alice42@gmail.com

Introducere. Alergia la proteinele din laptele de vacă (APLV) ÅŸi la proteinele din oul de găină (AOG) sunt printre cele mai frecvente alergii alimentare la copii. Probabilitatea de a depăşi alergia scade odată cu vârsta, iar posibilitatea de a suferi reacÅ£ii adverse severe ca urmare a expunerilor accidentale are ca rezultat scăderea calităţii vieÅ£ii pacienÅ£ilor. O opÅ£iune de tratament în astfel de cazuri este imunoterapia orală (OIT) cu alergenul alimentar incriminat. Åži în cazul iniÅ£ierii OIT, problemele de siguranţă a pacientului persistă, în special cele legate de evenimentele adverse potenÅ£ial severe dependente de reactivitatea pacientului, secundare expunerii la dozele de aliment impuse de protocolul de desensibilizare, dar ÅŸi expunerii accidentale la doze necontrolate de aliment sau de intervenÅ£ia unor factori favorizanÅ£i pentru anafilaxie ÅŸi necesită recunoaÅŸtere ÅŸi tratament de urgenţă.

Metodă. Prezentăm caracteristicile clinico-biologice înainte ÅŸi după iniÅ£ierea OIT pentru o serie de cazuri de copii (n = 21) cu APLV (17) ÅŸi AOG (4) persistente, cu vârsta cuprinsă între 3 ÅŸi 16 ani, aflaÅ£i în evidenÅ£a Compartimentului de alergologie al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Maria SkÅ‚odowska‑Curie”, BucureÅŸti, pentru care s-a iniÅ£iat sau urmează să se iniÅ£ieze OIT cu aliment nativ (lapte fiert, respectiv albuÅŸ fiert).

Rezultate. Constatările noastre se concentrează în principal pe vizualizarea în dinamică a valorilor serice ale IgE specifice (ImmunoCap^TM) ÅŸi IgG4 specifice pentru proteinele din laptele de vacă ÅŸi ou, înainte ÅŸi după OIT, dar ÅŸi asupra caracteristicilor pacienÅ£ilor, incluzând istoricul lor de atopie ÅŸi episoade anafilactice înainte de începerea OIT, în comparaÅ£ie cu modul în care OIT le-a afectat viaÅ£a de zi cu zi. Am început OIT cu 14 pacienÅ£i (n = 21); 12 dintre aceÅŸtia sunt în faza de escaladare a dozelor de alergen incriminat, un pacient este în faza de menÅ£inere, iar un altul este sub tratament cu omalizumab, ca urmare a reactivităţii ridicate la doze mici de aliment în timpul fazei de iniÅ£iere a OIT.

Concluzie. Cazurile persistente de APLV ÅŸi AOG pot fi eligibile pentru OIT. O mai bună înÅ£elegere a epidemiologiei ÅŸi a caracteristicilor clinico-biologice ale pacienÅ£ilor alergici va ghida medicii ÅŸi eforturile de sănătate publică către prevenirea, diagnosticarea ÅŸi gestionarea reacÅ£iilor de hipersensibilitate imediată, dar ÅŸi către tratamentul ÅŸi prevenirea restricÅ£iei de creÅŸtere.

Cuvinte-cheie: imunoterapie orală, anafilaxie, alergie la proteinele din laptele de vacă, alergie la proteinele din oul de găină

Severe allergy to cow’s milk and egg proteins in the pediatric population – clinical and immunological profile before and after oral immunotherapy with the trigger food allergen

Alice-Florentina Åžerban¹ , Maria-Lucia Apostol¹, AncuÅ£a-Mădălina Nedelcu¹, Denisa-Mihaela Nedelcu¹, Cristian Budică¹,
Elena-Camelia Berghea^2,3

1. „Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania;    2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania;   

3. “Maria SkÅ‚odowska‑Curie” Emergency Clinical Hospital for Children, Bucharest, Romania

Corresponding author: Alice-Florentina Şerban; e‑mail: serban.alice42@gmail.com

Background. Cow’s milk allergy (CMA) and hen’s egg allergy (EA) are among the most common food allergies in children. The probability of overcoming the allergy decreases with age, and the possibility of suffering severe adverse reactions as a consequence of inadvertent exposures results in a worsened quality of life. One treatment option in such cases is oral immunotherapy (OIT) with specific food allergen. Even when initiating OIT, patient’s safety issues persist, especially those related to potentially severe adverse events dependent on the patient’s reactivity due to exposure to food doses imposed by the desensitization protocol, but also to accidental exposure to uncontrolled food doses or the presence of the anaphylaxis cofactors, requiring recognition and emergency treatment.

Method. We present a case series of children (n=21) with severe CMA (17) and EA (4), aged between 3 and 16 years old, in evidence of the allergology compartment of the “Maria SkÅ‚odowska‑Curie” Emergency Clinical Hospital for Children, Bucharest, undergoing or scheduled for OIT with native foods (boiled milk and boiled egg white), describing their clinical and paraclinical findings before and after starting OIT.

Results. Our findings have their main focus on the dynamics of serum levels of specific IgE (ImmunoCap^TM) and specific IgG4 for cow’s milk and egg proteins, before and after OIT, but also on the characteristics of our pediatric patients, including their history of atopy and anaphylactic episodes before starting OIT, compared to how OIT impacted their day-to-day lives. We started the OIT with 14 patients (n=21); 12 of them are on the build-up phase with trigger food allergen, while one of them is on the maintenance phase, and the other currently undergoing treatment with omalizumab due to the high reactivity to low doses of trigger food allergen during the initiation phase of OIT.

Conclusions. Prolonged and severe cases with CMA and EA may be eligible for OIT. A better understanding of the epidemiology and clinical-biological characteristics of allergic patients will guide the clinicians and public health efforts towards prevention, diagnosis and management of immediate hypersensitivity reactions, but also towards treatment and prevention of growth restriction.

Keywords: oral immunotherapy, trigger allergen, anaphylaxis, cow’s milk allergy, hen’s egg allergy

 

Un caz de eritem fix medicamentos implicând medicamente neînrudite chimic

Ana-Maria-Andreea Ioan¹, Andra-Carmina Ciotoracu¹, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Departamentul de Alergologie ÅŸi Imunologie Clinică, Spitalul Clinic „Dr. Carol Davila”, BucureÅŸti, România

2. Universitatea de Medicină ÅŸi Farmacie  „Carol Davila”, BucureÅŸti, România

Autor corespondent: Roxana-Silvia Bumbăcea; e-mail: roxana.bumbacea@gmail.com

Introducere. Eritemul fix medicamentos (EFM) este o reacÅ£ie de hipersensibilitate întârziată indusă de medicamente. Diagnosticul este adesea clinic, leziunile cutanate având morfologie tipică. Principalul impact asupra pacientului rezultă din reacÅ£ia recurentă după reexpunere, precum ÅŸi din hiperpigmentarea reziduală odată ce leziunea dispare.

Prezentarea cazului. Raportăm cazul unei femei de 34 de ani, internată în Departamentul de alergologie, care relatează cinci episoade de erupÅ£ii cu macule violacee, bine definite, asociind senzaÅ£ie de arsură. Primele trei episoade au apărut după administrarea de bisacodil, al patrulea după administrarea de metronidazol ÅŸi probiotic, iar ultimul a fost asociat cu fluconazol. Noi leziuni au apărut cu fiecare episod, în timp ce anterioarele s-au reactivat, cu creÅŸtere în dimensiune. Testarea patch cu metronidazol, fluconazol ÅŸi bisacodil s-a efectuat pe regiunile afectate ÅŸi neafectate. Citirea tardivă a fost uÅŸor pozitivă numai pentru bisacodil. Stearatul de magneziu ÅŸi dioxidul de titan pot fi agenÅ£i cauzali, întrucât sunt excipienÅ£i în toate cele patru medicamente. Deoarece pacienta necesita tratament cu doxiciclină (excipienÅ£i identici), a fost efectuat ÅŸi tolerat un test de provocare orală. Suspiciunea de EFM generalizat a fost susÅ£inută de manifestările clinice tipice ÅŸi de rezultatul histopatologic al unei biopsii cutanate realizate prespitalizare.

Concluzii. Diagnosticul EFM este adesea întârziat, pacientul nereuÅŸind să identifice legătura dintre medicaÅ£ie ÅŸi reacÅ£ie, mai ales când sunt implicate medicamente neînrudite chimic. ExcipienÅ£ii comuni ar trebui, de asemenea, suspectaÅ£i ca factori declanÅŸatori. În cazul nostru, pacienta a tolerat administrarea ulterioară a excipienÅ£ilor, testul patch pozitiv la bisacodil sugerând o probabilitate mare ca acesta să fie medicamentul inductor.

Cuvinte-cheie: eritem fix medicamentos, hipersensibilitate întârziată, test patch, metronidazol, fluconazol, bisacodil, excipient, stearat de magneziu, dioxid de titan

A case of generalized fixed drug eruption involving chemically unrelated drugs

Ana-Maria-Andreea Ioan¹, Andra-Carmina Ciotoracu¹, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania

2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Corresponding author: Roxana-Silvia Bumbăcea; e-mail: roxana.bumbacea@gmail.com

Background. Fixed drug eruption (FDE) is a drug-induced delayed hypersensitivity reaction. The diagnosis is mainly clinical, based on the typical morphology of the skin lesions. The main burden for the patients is represented by the repeated reaction following re-exposure, as well as the residual hyperpigmentation once the lesion subsides.

Case presentation. We report the case of a 34-year-old woman admitted to our allergy department following five episodes of violaceous, well-defined macules accompanied by a burning sensation. The first three episodes appeared after bisacodyl administration, the fourth one, after taking metronidazole and probiotic, and the last one was associated with fluconazole intake. New lesions developed with each episode, while the previous ones reactivated and increased in size. Patch testing with metronidazole, fluconazole and bisacodyl was performed on affected and unaffected areas. Delayed reading was slightly positive only for bisacodyl. Magnesium stearate and titanium dioxide are excipients in all four drugs, and can also be causative agents. Since the patient needed doxycycline treatment containing identical excipients, an oral challenge test was performed and tolerated. The suspected diagnosis of generalized FDE was supported by typical clinical manifestations and by the histopathological result of a pre-hospitalization skin biopsy.

Conclusions. FDE diagnosis is often delayed as the patients fail to identify the link between medication and reaction, especially when chemically unrelated drugs are involved. Moreover, common excipients should also be suspected as triggers. In our case, the patient tolerated the subsequent administration of excipients, and the positive patch test to bisacodyl suggested a high likelihood of it being the elicitor.

Keywords: fixed drug eruption, delayed hypersensitivity reaction, patch test, metronidazole, fluconazole, bisacodyl, excipient, magnesium stearate, titanium dioxide

 

Astm eozinofilic sever – caz clinic

Ana-Virginia Gorbatovschi², Raluca ÅžipoÅŸ-Crăciun², Irina Ioanovici², Diana Hotico², Corina Ureche^1,2

1. Universitatea de Medicină, Farmacie, ÅžtiinÅ£e ÅŸi Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu-MureÅŸ, România

2. Clinica Medicină Internă I, Spitalul Clinic JudeÅ£ean de Urgenţă Târgu-MureÅŸ, România

Autor corespondent: Raluca Şipoş-Crăciun e-mail: craciun02raluca@yahoo.com

Mai mult de 3% dintre pacienţii cu astm bronşic au forma severă şi dificil de tratat. Acest endotip are un impact considerabil asupra statutului fizic, mental şi social.

Prezentăm cazul clinic al unei paciente cu astm bronÅŸic eozinofilic sever, cu boală respiratorie exacerbată de aspirină diagnosticată cu peste 25 de ani în urmă. În ciuda bunei complianÅ£e, a tehnicii corecte de inhalare ÅŸi a dozelor mari de ICS ÅŸi cu terapie suplimentară, pacienta prezintă un control slab al simptomelor ÅŸi exacerbări frecvente (mai mult de două pe an) care au necesitat cure scurte de corticoterapie orală pe parcursul ultimilor zece ani. Pacienta îndeplineÅŸte criteriile pentru tratamentele biologice de tip 2. Astfel timp de doi ani a fost pe tratament anti IL-5 – mepolizumab, într-un studiu clinic, având astmul bine controlat. În această perioadă, pacienta a fost diagnosticată cu tumoră traheală benignă cu evoluÅ£ie staÅ£ionară. Luând în considerare cursul bolii, am continuat cu un alt tratament din acelaÅŸi grupă: anti IL-5 – benralizumab. În această perioadă a existat un control bun al simptomelor, dar reacÅ£ia adversă a fost invalidantă (inflamaÅ£ie ÅŸi dureri persistente în gât) ÅŸi a determinat necesitatea suspendării benralizumabului. Acum este pe tratament cu un anti-IL-4 ÅŸi IL-13 – dupilumab, cu un bun control al simptomelor ÅŸi fără reacÅ£ii adverse.

Tratamentul biologic face diferenÅ£a în astmul sever ÅŸi dificil de tratat. TotuÅŸi, managementul trebuie ajustat în funcÅ£ie de tipul fenotipic de inflamaÅ£ie ÅŸi de comorbidităţi, având atenÅ£ie la reacÅ£iile adverse care pot interveni.

Cuvinte-cheie: astm eozinofilic, caz clinic, terapii biologice

Severe eosinophilic asthma – case report

Ana-Virginia Gorbatovschi², Raluca ÅžipoÅŸ-Crăciun², Irina Ioanovici², Diana Hotico², Corina Ureche^1,2

1. “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu-MureÅŸ, Romania

2. First Internal Medical Department, Emergency County Clinical Hospital Târgu-MureÅŸ, Romania

Corresponding author: Raluca Şipoş-Crăciun e-mail: craciun02raluca@yahoo.com

More than 3% of patients with asthma have a severe and difficult to treat type, with a considerable impact on their physical, mental and social status. This case report presents a female patient with severe eosinophilic type inflammation – aspirin exacerbated respiratory disease diagnosed for more than 25 years ago. Despite the good compliance, correct inhaler technique and high doses of ICS with add-on therapy, the patient had poor symptoms control and frequent exacerbations (more than two per year) that needed short courses of oral CS during the past 10 years. She fulfiled the criteria for biological type 2 treatments, so she was treated for two years with anti-IL-5 mepolizumab in a study trial with a successful outcome in asthma symptoms. Just about this time, the patient was diagnosed with a benign tracheal tumor with stationary outcome. Due to asthma course, we had to go on with another treatment, and we chose the same anti IL-5 group – benralizumab. During the treatment period, she obtained a good control of symptoms, but an adverse reaction was disabling (persistent ache and sore throat) which caused the benralizumab interruption. Now she is on treatment with an anti-IL-4 – anti-IL 13 drug, dupilumab, in good clinical state and without adverse effects. The biological treatment makes a difference in severe and difficult to treat asthma; however, the management must be adjusted to the phenotypic type of inflammation, comorbidities and we must pay attention to the adverse reaction that may occur.

Keywords: eosinophilic asthma, case report, biologics

 

Serie de cazuri de urticarie cronică spontană tratată cu omalizumab

Andrea Alexandru¹, Corina Ureche^1,2, Raluca ÅžipoÅŸ-Crăciun³

1. Târgu-MureÅŸ County Emergency Clinical Hospital;    2. Discipline of Allergology and Clinical Immunology, George Emil Palade University of Medicine, Pharmacy, Science and Technology of Târgu-MureÅŸ;

3. MureÅŸ County Clinical Hospital

Autor corespondent: Andrea Alexandru; e-mail: alexandruandrea@yahoo.com

Introducere. PrevalenÅ£a urticariei cronice spontane este de aproximativ 1% în rândul populaÅ£iei generale ÅŸi este definită ca un episod recurent de urticarie ÅŸi/sau angioedem fără o cauză identificabilă timp de ÅŸase săptămâni sau mai mult. Omalizumab este un anticorp monoclonal umanizat recombinant, care poate fi utilizat ca terapie alternativă pentru pacienÅ£ii cu urticarie cronică spontană la care tratamentul convenÅ£ional a eÅŸuat.

Scop. Obiectivul acestui studiu a fost examinarea aplicaÅ£iei practice a tratamentului cu omalizumab pentru remiterea bolii. Între 1 ianuarie 2022 ÅŸi 31 decembrie 2022, am evaluat cinci pacienÅ£i care au urmat un tratament cu omalizumab pentru urticarie cronică spontană. Scorul de activitate a urticariei ÅŸi testul de control al urticariei au fost utilizate pentru a evalua pacienÅ£ii înainte de începerea tratamentului. Un pacient a fost tratat mai puÅ£in de ÅŸase luni, în timp ce ceilalÅ£i patru au fost trataÅ£i timp de ÅŸase luni. PacienÅ£ii au fost injectaÅ£i cu 300 mg de omalizumab la fiecare patru săptămâni, în regim ambulatoriu.

Rezultate. Vârsta mediană a pacienÅ£ilor a fost de 62 de ani (interval 42-79 de ani) ÅŸi 80% au fost femei (n = 4). Simptomele au fost complet rezolvate la trei pacienÅ£i. Trei pacienÅ£i au devenit complet asimptomatici. După perioada completă de tratament conform protocolului (ÅŸase luni), au fost observate recidive la doi pacienÅ£i, cu un timp de remisiune de 17 săptămâni în fiecare caz. Nu am notat niciun efect secundar în timpul studiului.

Concluzii. Acest studiu concluzionează că omalizumab pare a fi un medicament sigur, care induce rapid şi eficient remisiunea la pacienţii care nu au răspuns la tratamentele anterioare.

Cuvinte-cheie: urticarie cronică spontană, omalizumab, anti-IgE

Case series of chronic spontaneous urticaria treated with omalizumab

Andrea Alexandru¹, Corina Ureche^1,2, Raluca Åžipos-Crăciun³

1. County Emergency Clinical Hospital Târgu-MureÅŸ, Romania

2. Discipline of Allergology and Clinical Immunology, “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu-MureÅŸ, Romania

3. MureÅŸ County Clinical Hospital, Romania

Corresponding author: Andrea Alexandru; e-mail: alexandruandrea@yahoo.com

Introduction. The prevalence of chronic spontaneous urticaria is approximately 1% among the general population and is defined as reoccurring episodes of urticaria and/or angioedema without an identifiable cause for six weeks or more. Omalizumab is a recombinant humanized monoclonal antibody that can be used as an alternative therapy for patients with chronic spontaneous urticaria who have failed the conventional treatment.

Aim. This study examined the omalizumab treatment’s practical application for illness remission. Between 1 January 2022 and 31 December 2022, we evaluated five patients who were taking omalizumab treatment for chronic spontaneous urticaria. The Urticaria Activity Score and the Urticaria Control Test were used to evaluate the patients before starting treatment. A patient was treated for less than six months, while the other four were treated for six months. The patients were initially injected with 300 mg of omalizumab every four weeks in ambulatory care.

Results. The median age of the patients was 62 years old (range: 42-79 years old) and 80% were women (n=4). The syndrome was completely resolved in three patients. After the complet period of treatment according to the protocol (six months), relapses were noted in two patients, with a remission time of 17 weeks in each case. We did not observe any side effects during the study.

Conclusions. This study concludes that omalizumab appears to be a safe drug that induces remission in patients who have not responded to previous treatments rapidly and effectively.

Keywords: chronic spontaneous urticaria, omalizumab, anti-IgE

 

ImunodeficienÅ£a primară dezvăluită de GLILD – un diagnostic provocator

Cezara Moţei, Florin Bastorin, Augustin Şerban, Anca Manolache, Ciprian Jurcuţ

Clinica Medicină Internă II, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”, BucureÅŸti, România

Autor corespondent: Cezara Moţei; e‑mail: cezara.motei@gmail.com

Introducere. GLILD (boala pulmonară granulomatoasă ÅŸi interstiÅ£ială limfocitară) este o formă rară de afectare pulmonară, întâlnită la pacienÅ£ii cu imunodeficienţă comună variabilă (CVID). Este caracterizată de prezenÅ£a leziunilor granulomatoase ÅŸi a infiltratelor limfocitare în Å£esutul pulmonar, care pot provoca simptome respiratorii, leziuni pulmonare progresive ÅŸi o calitate redusă a vieÅ£ii. Având în vedere impactului clinic, managementul GLILD în practică este o provocare pentru clinicieni.

Scopul lucrării este prezentarea parcursului diagnostic ÅŸi terapeutic într-un caz de CVID, diagnosticată după identificarea leziunilor pulmonare de tip granulomatos.

Materiale ÅŸi metodă. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 55 ani, diagnosticată cu sarcoidoză în urmă cu trei ani, prin îndeplinirea criteriilor imagistice ÅŸi histopatologice, pentru care s-a iniÅ£iat corticoterapie în doze variabile, fără un răspuns imagistic satisfăcător. Ulterior, pacienta a fost îndrumată către serviciul nostru pentru evaluare în context de infecÅ£ii recurente ÅŸi persistenÅ£a leziunilor pulmonare.

Rezultate. Completarea investigaţiilor paraclinice cu imunogramă, imunofenotipare limfocitară, evaluarea răspunsului vaccinal şi testare genetică a permis diagnosticarea unei imunodeficienţe primare de tip CVID, cu hipogamaglobulinemie importantă, complicată cu manifestări pulmonare granulomatoase şi interstiţiale. A fost iniţiat tratamentul de substituţie cu imunoglobuline subcutanate cu administrare facilitată, bine tolerat, cu evoluţia favorabilă a valorilor imunoglobulinelor serice şi scăderea frecvenţei infecţiilor.

DiscuÅ£ie. Subliniem importanÅ£a screeningul activ pentru imunodeficienÅ£ele primare la pacienÅ£ii cu leziuni pulmonare granulomatoase. Diagnosticul precoce ÅŸi iniÅ£ierea promptă a unui tratament adecvat, cum ar fi terapia de substituÅ£ie cu imunoglobuline, pot îmbunătăţi evoluÅ£ia acestora. Clinicienii trebuie să fie conÅŸtienÅ£i de complexitatea gestionării acestor afecÅ£iuni ÅŸi de importanÅ£a unei abordări multidisciplinare pentru a optimiza îngrijirea pacientului.

Cuvinte-cheie: boala pulmonară interstiţială limfocitară şi granulomatoasă, imunodeficienţă comună variabilă, granuloame pulmonare

Primary immunodeficiency revealed by GLILD: a diagnostic challenge

Cezara Moţei, Florin Bastorin, Augustin Şerban, Anca Manolache, Ciprian Jurcuţ

Internal Medicine Clinic II, “Dr. Carol Davila” University Central Military Emergency Hospital, Bucharest, Romania

Corresponding author: Cezara Moţei; e‑mail: cezara.motei@gmail.com

Introduction. GLILD (granulomatous and lymphocytic interstitial lung disease) is a rare lung disease associated with common variable immunodeficiency (CVID), characterized by the presence of pulmonary lymphocytic infiltrates and granulomas that lead to respiratory symptoms, progressive lung damage, and reduced life quality. Given the clinical impact, the management of GLILD can be a challenge. We aim to present the diagnostic and therapeutic course of a CVID patient, diagnosed after the identification of granulomatous lung lesions.

Methodology. We present the case of a 55-year-old female patient diagnosed with sarcoidosis three years ago after fulfilling the imaging and histopathological criteria, for whom corticosteroid therapy was initiated in variable doses, without a satisfactory imaging response. She was subsequently referred to our service for evaluation in the context of recurrent infections and the persistence of lung lesions.

Results. Completing the paraclinical investigations with lymphocyte immunophenotyping, immunogram, vaccine response evaluation and genetic testing allowed the diagnosis of a CVID-type primary immunodeficiency with significant hypogammaglobulinemia, complicated by granulomatous and interstitial pulmonary manifestations (GLILD). The substitution treatment with subcutaneous immunoglobulins with facilitated administration was initiated and tolerated by the patient, with a favorable evolution of the serum immunoglobulin values and a decrease in the frequency of infections.

Discussion. We emphasize the importance of active screening for primary immunodeficiencies in patients with granulomatous lung lesions. Early diagnosis and prompt initiation of appropriate treatment, such as immunoglobulin replacement therapy, can improve their course. Clinicians should be aware of the complexity of managing these conditions and about the importance of a multidisciplinary approach to optimize patient care.

Keywords: GLILD (granulomatous and lymphocytic interstitial lung disease), common variable immunodeficiency, pulmonary granulomas

 

Testul de inhibiÅ£ie IgE – o metodă utilă de identificare a alergenului sensibilizant în reacÅ£iile încruciÅŸate la profiline

Lauriana-Eunice Zbîrcea^1,2, Maria-Roxana Buzan^1,2, Manuela Grijincu^1,2, Monica-Daniela Cotarcă^1,2, Tudor-Paul TămaÅŸ^1,2, Virgil Păunescu^1,2, Rudolf Valenta³, Chen Kuan-Wei², Carmen Panaitescu^1,2

1. Departamentul III ÅžtiinÅ£e FuncÅ£ionale, Disciplina de Fiziologie, Centrul de Imunofiziologie ÅŸi Biotehnologii, Universitatea de Medicină ÅŸi Farmacie „Victor BabeÅŸ”, TimiÅŸoara, România

2. Centrul OncoGen, Spitalul Clinic JudeÅ£ean de Urgenţă „Pius Brânzeu”, TimiÅŸoara, România

3. Centrul de Fiziopatologie, InfecÅ£iologie ÅŸi Imunologie, Departamentul de Fiziopatologie ÅŸi Cercetare în Alergie, Divizia de Imunopatologie, Universitatea de Medicină din Viena, Austria

Autor corespondent: Carmen Panaitescu; e‑mail: cbunu@umft.ro

Introducere. Un diagnostic precis al alergiei este în primul rând bazat pe reactivitatea la alergenele majore, specifice speciei, ÅŸi completat de alergenele minore identificate corect. Scopul acestui studiu a fost identificarea alergenului primar sensibilizant cu ajutorul testului de inhibiÅ£ie IgE în cazul indivizilor pozitivi la profilinele din ambrozia (Amb a 8) ÅŸi pelinariţă (Art v 4).

Materiale ÅŸi metodă. Au fost selectaÅ£i 29 de pacienÅ£i alergici la ambrozia cu răspuns pozitiv în ImmunoCAP
(> 0,35 kUA/L) la rAmb a 8 ÅŸi rArt v 4 pentru testul de inhibiÅ£ie IgE. S-au incubat 50 µL de ser cu 50 µL din alergenul inhibitor rAmb a 8 sau rAmb a 4 în PBS (concentraÅ£ie finală de 100 µg/ml) la 4 grade Celsius peste noapte. Testarea s-a făcut pe platforma Phadia ImmunoCAP 250, conform specificaÅ£iilor producătorului, după cuplarea în prealabil a alergenelor pe ImmunoCAP-uri cu Streptavidină.

Rezultate. Procentajul de IgE inhibat s-a calculat după formula: 1-sIgE după inhibiÅ£ie/sIgE. Rezultatele testului de inhibiÅ£ie au arătat că rAmb a 8 a reuÅŸit să inhibe legarea IgE de rArt v 4 în proporÅ£ie de 87-100% (mediană 100%), în comparaÅ£ie cu rArt v 4, care a inhibat legarea IgE de rAmb a 8 în proporÅ£ie mai redusă, 59-97% (mediană 80%).

Concluzii. Amb a 8 este sensibilizatorul primar pentru majoritatea pacienÅ£ilor alergici la ambrozia testaÅ£i la aceste profiline. Amb a 8 a fost capabil să recunoască ÅŸi să lege în întregime anticorpii IgE chiar ÅŸi la pacienÅ£ii cu niveluri mai ridicate de IgE specific Art v 4.

Testul de inhibiÅ£ie s-a dovedit util în identificarea sensibilizatorului primar între profilinele cross-reactive.

Cuvinte-cheie: IgE specific, profiline, test de inhibiţie

 

IgE inhibition assay – a useful tool to identify the culprit allergen in profilin cross-reactivity

Lauriana-Eunice Zbîrcea^1,2, Maria-Roxana Buzan^1,2, Manuela Grijincu^1,2, Monica-Daniela Cotarcă^1,2, Tudor-Paul TămaÅŸ^1,2, Virgil Păunescu^1,2, Rudolf Valenta³, Kuan-Wei Chen², Carmen Panaitescu^1,2

1. Center of Immuno-Physiology and Biotechnologies, Department of Functional Sciences, “Victor BabeÅŸ” University of Medicine and Pharmacy, TimiÅŸoara, Romania

2. OncoGen Center, “Pius Brânzeu” County Emergency Clinical Hospital, TimiÅŸoara, Romania

3. Center of Pathophysiology, Infectiology and Immunology, Department of Pathophysiology and Allergy Research, Division of Immunopathology, Medical University of Vienna, Austria

Corresponding author: Carmen Panaitescu; e_mail: cbunu@umft.ro

Background. An accurate diagnosis of allergy is primarily based on reactivity to species-specific major allergens and additionally by minor allergens. This study aimed to identify the primary sensitizing profilin using the IgE inhibition assay in individuals reactive to weed profilins from ragweed (Amb a 8) and mugwort (Art v 4).

Methodology. Twenty-nine ragweed-allergic patients positive in ImmunoCAP (>0.35 kUA/L) to rAmb a 8 and rArt v 4 were selected for the IgE inhibition assay. 50 µL serum was preincubated with 50 µL of the inhibitor allergen rAmb a 8 or rArt v 4 in PBS buffer (final concentration of 100 µg/mL) overnight at 4°C. The ImmunoCAP testing was then performed using Phadia ImmunoCAP 250 platform according to the manufacturer’s specifications after prior coupling of the allergens on the Streptavidin ImmunoCAPs.

Results. The percentage of inhibited IgE was calculated according to the formula: 1-sIgE after inhibition/sIgE. The inhibition experiments showed that rAmb a 8 was able to inhibit IgE binding to rArt v 4 by 87-100% (median 100%) compared to Art v 4 which inhibited IgE binding to Amb a 8 to a lesser extent, 59-97% (median 80%).

Conclusions. Amb a 8 is the primary sensitizer for the majority of the ragweed-allergic patients tested to these profilins. Amb a 8 was able to fully recognize and bind IgE antibodies even in patients with higher rArt v 4 sIgE levels. The inhibition assay proved to be useful in identifying the primary sensitizer among cross-reactive profilings.

Keywords: specific IgE, profilin, inhibition assay

 

Cartarea epitopilor IgE ai proteinei de transfer lipidic nespecific Amb a 6 din polenul de ambrozia (Ambrosia artemisiifolia)

Manuela Grijincu^1,2, Michael-Bogdan Mărgineanu^1,2, Ioan HuÅ£u³, Maria-Roxana Buzan^1,2, Lauriana-Eunice Zbîrcea^1,2,
Gabriela Tănasie^1,2, Monica Daniela Cotarcă¹, Virgil Păunescu^1,2, Carmen Panaitescu¹, Kuan-Wei Chen²

1. Centrul de Imunofiziologie ÅŸi Biotehnologii, Departamentul de ÅžtiinÅ£e FuncÅ£ionale, Universitatea de Medicină ÅŸi Farmacie „Victor BabeÅŸ”, TimiÅŸoara, România

2. Centrul OncoGen, Spitalul Clinic JudeÅ£ean de Urgenţă „Pius Brânzeu”, TimiÅŸoara, România

3. Universitatea de ÅžtiinÅ£ele VieÅ£ii „Regele Mihai I”, TimiÅŸoara, România

Autor corespondent: Carmen Panaitescu; e‑mail: cbunu@umft.ro

Introducere. Proteinele de transfer lipidic nespecific (nsLTP) se găsesc în majoritatea Å£esuturile vegetale, fiind importante în răspunsul fiziologic la stres. Aceste proteine acÅ£ionează ca alergeni respiratori ÅŸi alimentari. nsLTP-urile pot declanÅŸa sindromul polen-alimente datorită omologiei structurale, iar în zonele cu încărcătură polinică mare nsLTP-urile din polen devin sensibilizatori primari. Identificarea situsurilor de legare a IgE de nsLTP ar fi un pas important în dezvoltarea imunoterapiilor alergen-specifice.

Scopul acestui studiu a fost cartarea epitopilor IgE ai proteinei Amb a 6, nsLTP din polenul de ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), un alergen important în România.

Materiale ÅŸi metodă. Proteina a fost împărÅ£ită în peptide pe baza hidrofobicităţii aminoacizilor. Au fost imunizaÅ£i iepuri cu peptidele conjugate cu hemocianină din keyhole limpet (KLH). Reactivitatea serului acestora faţă de Amb a 6 ÅŸi capacitatea serului de blocare a legării IgE au fost testate în ELISA.

Rezultate. Peptidele Amb a 6 au fost comparate cu epitopii IgE ai proteinei Pru p 3, similaritate crescută având peptida 4. Un titru crescut de anticorpi IgG de iepure a fost obÅ£inut pentru peptida 4, iar cel mai scăzut, pentru peptida 1. PacienÅ£ii au prezentat diferite modele de inhibiÅ£ie, cea mai mare inhibiÅ£ie fiind obÅ£inută cu IgG anti-peptida 4 (38%) ÅŸi cea mai scăzută, cu IgG anti-peptida 1 (5%).

Concluzii. În general, inhibiÅ£ia obÅ£inută cu ser împotriva peptidelor nu a depăşit 40% la pacienÅ£ii sensibilizaÅ£i. Rezultatele sugerează că Amb a 6 conÅ£ine epitopi IgE conformaÅ£ionali ÅŸi un posibil epitop liniar. Aceste date sunt importante pentru dezvoltarea de imunoterapii specifice pentru polenul de ambrozia.

Cuvinte-cheie: ambrozia, Ambrosia artemisiifolia, proteină de transfer lipidic nespecific, Amb a 6, cartarea epitopilor IgE

 

Mapping of the IgE epitopes of the nonspecific lipid transfer protein Amb a 6 from common ragweed pollen (Ambrosia artemisiifolia)

Manuela Grijincu^1,2, Michael-Bogdan Mărgineanu^1,2, Ioan HuÅ£u³, Maria-Roxana Buzan^1,2, Lauriana-Eunice Zbîrcea^1,2, Gabriela Tănasie^1,2, Monica-Daniela Cotarcă¹, Virgil Păunescu^1,2, Carmen Panaitescu¹, Kuan-Wei Chen²

1. Center of Immuno-Physiology and Biotechnologies, Department of Functional Sciences, “Victor BabeÅŸ” University of Medicine and Pharmacy, TimiÅŸoara, Romania

2. OncoGen Center, “Pius Brânzeu” County Emergency Clinical Hospital, TimiÅŸoara, Romania

3. “King Mihai I of Romania” University of Life Sciences, TimiÅŸoara, Romania

Corresponding author: Carmen Panaitescu; e‑mail: cbunu@umft.ro

Background. Nonspecific lipid transfer proteins (nsLTPs) are found in most plant tissues, playing a role in the physiological stress response. These proteins act as both respiratory and food allergens. nsLTPs can trigger pollen-food syndrome due to conserved protein structure, with pollen nsLTPs acting as primary sensitizers in areas with high pollen loads. The identification of nsLTP IgE binding sites would be an important tool in the design of allergen specific immunotherapies.

The objective of this study was to map the IgE epitopes of Amb a 6, the nsLTP of common ragweed pollen (Ambrosia artemisiifolia), an important allergen source in Romania.

Materials and method. The protein was divided into peptides, based on amino acid hydrophobicity/hydrophilicity. Keyhole limpet hemocyanin (KLH) conjugated peptides were used for rabbit immunization. The reactivity of rabbit serum towards Amb a 6 and its ability to block IgE binding were tested in ELISA.

Results. Amb a 6 peptides were compared to Pru p 3 IgE epitopes, peptide 4 showing the highest overlap. The highest titer of rabbit IgG antibodies was obtained with peptide 4, and the lowest, with peptide 1. The patients showed different patterns of IgE inhibition, while the highest inhibition was achieved with IgG anti-peptide 4 (38%) and the lowest, with IgG anti-peptide 1 (5%).

Conclusions. Overall, the inhibition obtained with peptide specific serum did not exceed 40% in sensitized patients. The results suggest that Amb a 6 contains mainly conformational IgE epitopes alongside possibly one sequential epitope. These data are important for further investigations regarding the design of ragweed-specific immunotherapies.

Keywords: ragweed, Ambrosia artemisiifolia, nonspecific lipid transfer protein, Amb a 6, IgE epitope mapping

 

Explorarea provocărilor de diagnostic ÅŸi tratament în esofagita
eozinofilică – prezentare de caz

Maria‑Cătălina Cernat¹, Maria Moroianu-Brînzei¹, Ruxandra‑Mihaela Udrea^1,2, Otilia Manolache¹, Rama Boustani¹,
Iulia Ţincu^2,3, Elena‑Camelia Berghea^2,4

1. Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, BucureÅŸti, România    2 Universitatea de Medicina ÅŸi Farmacie „Carol Davila”, BucureÅŸti, România

3. Spitalul Clinic de Copii „Doctor Victor Gomoiu”, BucureÅŸti, România    4. Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Maria SkÅ‚odowska‑Curie”, BucureÅŸti, România

Autor corespondent: Maria‑Cătălina Cernat; e-mail: cernat.mariacatalina@gmail.com

Introducere. Esofagita eozinofilică este o afecÅ£iune inflamatorie esofagiană cronică, mediată imunologic, cu o prevalenţă globală în creÅŸtere. Diagnosticul ÅŸi tratamentul acestor pacienÅ£i prezintă câteva dificultăţi.

Prezentare de caz. Un pacient în vârstă de 11 ani, cu istoric de rinită alergică ÅŸi astm, a fost evaluat pentru simptomatologie nespecifică, precum dureri abdominale, greaţă ÅŸi vărsături, apărută în special în timpul ÅŸcolii. Esofagita eozinofilică a fost confirmată printr-o endoscopie digestivă superioară (EDS), după excluderea altor boli inflamatorii gastrointestinale, a infecÅ£iei cu Helicobacter pylori ÅŸi a altor parazitoze. Pacientul a primit tratament cu esomeprazol ÅŸi ÅŸedinÅ£e de psihoterapie, prezentând o ameliorare parÅ£ială. După evaluarea alergologică, s-a iniÅ£iat o dietă de eliminare a ÅŸase alimente, rezultând o ameliorare semnificativă a simptomelor. EDS de control după ÅŸase săptămâni a arătat caracteristici endoscopice normale, cu cinci eozinofile/HPF. Cu toate acestea, simptomele au reapărut după reintroducerea grâului. La a treia EDS, pacientul a prezentat edem, uÅŸoară trahealizare a esofagului ÅŸi 90-200 eozinofile/HPF. Budesonida orală vâscoasă (1 mg de două ori pe zi) a fost adăugată la tratament, iar pacientul a revenit la dieta de evicÅ£ie a ÅŸase alimente. Acesta va fi monitorizat pentru ameliorare clinico-histologică, cu scopul de a reintroduce treptat în dietă alimentele restricÅ£ionate.

Concluzii. Tratamentul esofagitei eozinofilice este complex ÅŸi individualizat, cu diferite opÅ£iuni, incluzând dietă, medicaÅ£ie ÅŸi tratament biologic. Acest caz demonstrează potenÅ£ialele beneficii ale terapiei combinate în ameliorarea simptomelor ÅŸi a infiltratului eozinofilic. Reintroducerea alimentelor în dietă trebuie efectuată cu precauÅ£ie. De asemenea, utilizarea îndelungată a corticoizilor trebuie monitorizată pentru efectele secundare. Este important să se ia în considerare această patologie în cazul pacienÅ£ilor cu acuze gastrointestinale nespecifice ÅŸi comorbidităţi atopice.

Cuvinte-cheie: esofagită eozinofilică, endoscopie, eozinofile, atopie

 

Exploring the challenges of diagnosing and treating eosinophilic esophagitis – a case report

Maria-Cătălina Cernat¹, Maria Moroianu-Brînzei¹, Ruxandra-Mihaela Udrea^1,2, Otilia Manolache¹, Rama Boustani¹,
Iulia Ţincu^2,3, Elena-Camelia Berghea^2,4

1. “Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania;    2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

3. “Dr. Victor Gomoiu” Clinical Hospital for Children, Bucharest, Romania;    4. “Maria SkÅ‚odowska‑Curie” Emergency Clinical Hospital for Children, Bucharest, Romania

Corresponding author: Maria‑Cătălina Cernat; e-mail: cernat.mariacatalina@gmail.com

Background. Eosinophilic esophagitis (EoE) is an immune-mediated chronic inflammatory disorder of the esophagus that is increasingly prevalent worldwide. The diagnosis and treatment of EoE patients pose several challenges.

Case report. We present the case of an 11-year-old boy with a history of allergic rhinitis and asthma who presented with nonspecific symptoms such as abdominal pain, nausea and vomiting, mainly during school attendance. After other inflammatory gastrointestinal diseases, Helicobacter pylori infection and other parasitic infections were ruled out, EoE was confirmed after an upper gastrointestinal endoscopy. The patient started a treatment with esomeprazole and psychotherapy, resulting in mild improvement. After an allergy work-up, a six-food elimination diet (SFED) was initiated, resulting in significant symptoms’ improvement. A follow-up endoscopy revealed normal endoscopic features, with 5 eosinophils/HPF after six weeks. However, symptom recurrence occurred after wheat reintroduction, with endoscopy showing edema, slight trachealization of the esophagus and 90-200 eosinophils/HPF on esophageal biopsies. The treatment with oral viscous budesonide, 1 mg twice daily, was added, and the patient returned to SFED. The clinical and histological improvement will be monitored, aiming to gradually reintroduce the restricted foods into his diet.

Conclusions. The treatment of EoE is complex and individualized, with various treatment options available, including dietary restrictions, medication and biological treatment. This case report demonstrates the potential benefits of a combined therapy in improving symptoms and reducing eosinophilic inflammation. The reintroduction of foods should be done with caution. Furthermore, long-term steroid use should be monitored for potential side effects. It is important for healthcare providers to consider EoE as a potential diagnosis in patients with nonspecific gastrointestinal complaints and atopic comorbidities.

Keywords: eosinophilic esophagitis, endoscopy, eosinophils, atopy

 

Algoritm de diagnostic pentru eozinofilie severă asociată cu alergii
alimentare multiple – caz clinic

AncuÅ£a-Mădălina Nedelcu¹, Maria-Lucia Apostol¹, Alice-Florentina Åžerban¹, Cristian Budică¹, Denisa-Mihaela Nedelcu¹,
Elena‑Camelia Berghea^2,3

1. Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, BucureÅŸti, România    2. Universitatea de Medicină ÅŸi Farmacie, BucureÅŸti, România

3. Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Maria SkÅ‚odowska‑Curie”, BucureÅŸti, România

Autor corespondent: Elena‑Camelia Berghea; e‑mail: camelia.berghea@umfcd.ro

Introducere. Eozinofilia este adesea asociată cu bolile alergice ÅŸi este unul dintre motivele principale de prezentare într-un departament de specialitate. Cu toate că eozinofilia uÅŸoară (valoare absolută a eozinofilelor de 500-1500 celule/µL) este raportată relativ frecvent în patologia alergică pediatrică, eozinofilia severă (>5000 celule/µL) este neobiÅŸnuită ÅŸi pune probleme de diagnostic diferenÅ£ial.

Prezentare de caz. Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 1 an ÅŸi 4 luni care a intrat în atenÅ£ia medicului pediatru pentru stagnare ponderală ÅŸi a evoluat către reacÅ£ii alergice complexe imediate ÅŸi tardive, în paralel cu eozinofilie care a progresat de la o formă uÅŸoară (920 celule/µl) către eozinofilie severă (12500 celule/µl), de la 1 lună la vârsta de 10 luni. InvestigaÅ£iile de specialitate au exclus infecÅ£iile parazitare, afecÅ£iunile hematologice ÅŸi imunodeficienÅ£ele primare ca posibile cauze ale eozinofiliei. Testele in vitro au evidenÅ£iat sensibilizarea la multipli alergeni alimentari. După excluderea din dietă a tuturor alimentelor potenÅ£ial relevante pentru reactivitate clinică imediată ÅŸi/sau tardivă ÅŸi după introducerea în dietă a unei formule de lapte total hidrolizate (aminoacizi), parametrii clinici au înregistrat o ameliorare evidentă, iar numărul de eozinofile a scăzut semnificativ (2000 celule/µl). Pacientul rămâne sub monitorizare interdisciplinară, cu recomandare de menÅ£inere a dietei de excludere până când toleranÅ£a la fiecare alergen va fi evaluată prin teste de provocare orală.

Concluzii. Etiologia eozinofiliei persistente în populaÅ£ia pediatrică este variată, de la parazitoze ÅŸi boli alergice la imunodeficienÅ£e, anomalii genetice sau boli inflamatorii cronice. Particularitatea cazului este reprezentată de numărul neobiÅŸnuit de mare de eozinofile asociat alergiilor alimentare, care a necesitat evaluare interdisciplinară extinsă ÅŸi monitorizarea pe termen lung a parametrilor clinici ÅŸi biologici.

Cuvinte-cheie: eozinofilie, alergie alimentară, algoritm de diagnostic

 

Diagnostic algorithm for severe eosinophilia associated with multiple
food allergies – case report

AncuÅ£a-Mădălina Nedelcu¹, Maria-Lucia Apostol¹, Alice-Florentina Åžerban¹, Cristian Budică¹, Denisa-Mihaela Nedelcu¹,
Elena-Camelia Berghea^2,3

1. “Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania;    2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

3. “Marie Sklodowska Curie” Emergency Clinical Hospital for Children, Bucharest, Romania

Corresponding author: Elena‑Camelia Berghea; e‑mail: camelia.berghea@umfcd.ro

Background. Eosinophilia is often associated with allergic diseases and is one of the main reasons for presentation in a specialized department. Although mild blood eosinophilia (500-1500 cells/µL) is observed relatively frequent in pediatric allergic pathology, severe eosinophilia (>5000 cells/ µL) is unusual and raises problems of differential diagnosis.

Case presentation. We present the case of a 1-year-and-4-month-old patient who came to the pediatrician’s office for weight stagnation and who evolved into complex allergic reactions (immediate and late), in parallel with progressively increasing eosinophilia from a mild form (920 cells/µl) to severe eosinophilia (12,500 cells/µl), developed from 1 month to 10 months of age. Specific investigations excluded parasitic infections, hematological disorders and primary immunodeficiencies as possible causes of eosinophilia. In vitro tests demonstrated sensitization to several food allergens. After the elimination from the diet of all foods potentially relevant for immediate and/or late clinical reactivity and after the introduction into the diet of an amino acid-based milk formula, the clinical parameters registered an obvious improvement and the number of eosinophils decreased significantly (2000 cells/µl). The patient remains under interdisciplinary surveillance, with a recommendation to maintain the elimination diet until the tolerance to each allergen will be evaluated through oral food challenges.

Conclusions. The etiology of persistent eosinophilia in the pediatric population is diverse – from parasitic infections and allergic diseases to immunodeficiencies, genetic abnormalities or chronic inflammatory diseases. The particularity of this case is represented by the unusual high number of eosinophils associated with food allergies, which required extensive interdisciplinary evaluation, with a long-term follow-up of clinical and biological outcomes.

Keywords: eosinophilia, food allergy, diagnostic algorithm

 

Anafilaxia perioperatorie – un fel de ruletă rusească. Prezentare de caz

Raluca ÅžipoÅŸ-Crăciun¹, Ana-Virginia Gorbatovschi¹, Irina Ioanovici¹, Diana Hotico¹, Andrea Alexandru¹, Corina Ureche^1,2

1. Spitalul Clinic JudeÅ£ean de Urgenţă Târgu-MureÅŸ, România

2. Universitatea de Medicină, Farmacie, ÅžtiinÅ£e ÅŸi Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu-MureÅŸ, Romania

Autor corespondent: Raluca ÅžipoÅŸ-Crăciun; e‑mail:  craciun02raluca@yahoo.com

Introducere. Anafilaxia perioperatorie este o afecţiune gravă, ameninţătoare de viaţă, cauzată de o reacţie de hipersensibilitate imediată cel mai adesea IgE-mediată.

Cei mai frecvenţi triggeri sunt blocanţii neuromusculari, antibioticele, anestezicele, antiinflamatoarele nesteroidiene şi opioidele.

Prezentare de caz . Prezentăm cazul unei paciente de 70 de ani, cu istoric personal de reacÅ£ii adverse la anestezice locale de uz stomatologic ÅŸi cu o posibilă anafilaxie perioperatorie cu 40 de ani anterior prezentării, afirmativ manifestată cu angioedem hemicorporeal, hipotensiune arterială, pierderea stării de conÅŸtienţă, însă fără consemnări medicale legate de episod.

S-a efectuat anterior testare cutanată la articaină + adrenalină, cu rezultat pozitiv. Actualmente, pacienta este îndrumată către Departamentul de alergologie, în vederea testării cutanate la medicaÅ£ia perioperatorie necesară pentru o intervenÅ£ie oro-maxilo-facială (la solicitarea medicului anestezist).

Iniţial am efectuat testare cutanată la lidocaină, cu rezultat pozitiv.

Ulterior am efectuat testare cutanată prick, urmată de IDR pentru rocuroniu, fentanil, propofol şi diazepam, cu rezultate negative la 15 minute. Pentru atropină şi ketamină, testele cutanate prick au fost negative, iar IDR au fost pozitive.

Concluzii. În cazul unei suspiciuni, testele cutanate prick ÅŸi testele intradermice sunt cele mai accesibile instrumente pentru evaluarea hipersensibilităţii la medicaÅ£ia perioperatorie, alături de testul de provocare.

Referitor la cazul prezentat, pacienta nu numai că a avut două teste cutanate pozitive pentru anestezice locale, dar a avut şi rezultate pozitive pentru alţi doi agenţi perioperatori, ceea ce este, de asemenea, o situaţie rară şi potenţial periculoasă.

Cuvinte-cheie: anafilaxie perioperatorie, reacţie de hipersensibilitate imediată

 

Perioperative anaphylaxis – kind of a Russian roulette. Case report

Raluca ÅžipoÅŸ-Crăciun¹, Ana-Virginia Gorbatovschi¹, Irina Ioanovici¹, Diana Hotico¹, Andrea Alexandru¹, Corina Ureche^1,2

1. County Emergency Clinical Hospital Târgu-MureÅŸ, Romania

2. Discipline of Allergology and Clinical Immunology, “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu-MureÅŸ, Romania

Corresponding author: Raluca ÅžipoÅŸ-Crăciun; e‑mail:  craciun02raluca@yahoo.com

Introduction. Perioperative anaphylaxis is a severe, potentially life-threatening condition, due to an immediate hypersensitivity adverse reaction mostly IgE mediated. The most frequently involved triggers are neuromuscular blockers, antibiotics, anesthetics, NSAIDs and opioids.

Case report. This report concerns the case of a 70-year-old female patient with a personal history of adverse reactions due to local anesthetics used for dental purpose and one possible perioperative anaphylaxis about 40 years ago, reportedly manifested with hemicorporal angioedema, hypotension and loss of consciousness, however, without medical records regarding the episode. They previously underwent skin testing for articaine plus epinephrine as one combined product, with the results being positive. On this occurrence, the patient was referred to the allergology department for perioperative drug testing, necessary for oral surgery (at the anesthesiologist’s request). We initially performed skin prick testing and IDT for lidocaine, obtaining positive results. Subsequently, we performed skin prick testing followed by IDT for rocuronium, fentanyl, propofol and diazepam, with negative results being encountered after 15 minutes. For atropine and ketamine, SPT were negative, while IDT were positive. 

Conclusions. For any suspected cases, skin prick-test and IDT are the most suitable tools for the evaluation of perioperative agent hypersensitivity reaction, along with the drug provocation test, if appropriate. Referring to the presented case, the patient not only had two positive skin tests to local anesthetics, but also had positive skin testing for two other perioperative agents which is also a rare and potentially dangerous situation.

Keywords: perioperative anaphylaxis, immediate hypersensitivity reaction

 

Gestionarea cu succes a reacÅ£iei de hipersensibilitate întârziată la insulina detemir prin substituÅ£ia cu insulina glargin

Roxana-Marcela Criseru¹, Alexandra TiÅ£a¹, Diyana Ognyanova‑Ogneva¹, Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul de Alergologie ÅŸi Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, BucureÅŸti, România

2. Universitatea de Medicină ÅŸi Farmacie „Carol Davila”, BucureÅŸti, România

Autor corespondent: Roxana-Silvia Bumbăcea; e‑mail:  roxana.bumbacea@gmail.com

Introducere. ReacÅ£iile de hipersensibilitate (RH) la insulina umană sau analogii acesteia sunt rare, cu o prevalenţă aproximativă de 2%. Insulina detemir, un analog al insulinei umane cu acÅ£iune prelungită, este asociată în principal cu RH de tip IV, în timp ce RH IgE-mediate ÅŸi de tip III sunt observate mai rar.

Prezentarea cazului. Un pacient de sex masculin, de 71 de ani, cu diabet zaharat de tip 2 insulinonecesitant ÅŸi multiple comorbidităţi, se prezintă la două săptămâni după iniÅ£ierea tratamentului cu insulină detemir, acuzând senzaÅ£ie de prurit la locul injectării ÅŸi tendinţă de generalizare. A primit tratament simptomatic cu antihistaminic H1, împiedicând astfel evaluarea alergologică. Având în vedere necesitatea gestionării diabetului, insulina detemir a fost înlocuită arbitrar cu insulina glargin, cu rezoluÅ£ia ulterioară a pruritului. Testarea cutanată (TC) prick ÅŸi intradermică, efectuată două săptămâni mai târziu, a relevat o reacÅ£ie pozitivă tardivă (24 ÅŸi 48 de ore), confirmând o RH de tip IV la insulina detemir. Ulterior, TC patch, efectuată cu un derivat al unui excipient al insulinei detemir (Bisfenol A 1%), a fost negativă la 48 ÅŸi la 72 de ore. Insulina detemir a fost identificată ca agent cauzal, fapt demonstrat de rezultatul pozitiv tardiv la TC ÅŸi de rezoluÅ£ia pruritului după înlocuirea medicaÅ£iei. Cu toate acestea, alergenitatea excipienÅ£ilor insulinei detemir este un posibil factor pe care nu îl putem exclude.

Concluzii. Cazul nostru a ilustrat substituţia empirică cu succes de la insulina detemir la insulina glargin, iar testarea cutanată cu citire tardivă a dovedit cauzalitatea primului analog.

Cuvinte-cheie: analog de insulină, prurit generalizat, reacţie de hipersensibilitate tardivă

Successful management of delayed hypersensitivity reaction to insulin detemir by switching to insulin glargine

Roxana-Marcela Criseru¹, Alexandra TiÅ£a¹, Diyana Ognyanova‑Ogneva¹, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania

2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Corresponding author: Roxana-Silvia Bumbăcea; e‑mail:  roxana.bumbacea@gmail.com

Background. Hypersensitivity reactions (HRs) to human insulin or its analogues are rare, with an approximate prevalence of 2%. Insulin detemir, a long-acting human insulin analogue, is primarily associated with type IV HRs, whereas IgE-mediated and type III HRs are less frequently observed.

Case presentation. We present the case of a 71-year-old male with insulin-requiring type 2 diabetes mellitus and multiple comorbidities, who developed pruritus at the injection site, with a tendency for generalization as the primary systemic symptom, two weeks after the initiation of treatment with insulin detemir. Therefore, he received treatment with H1 antihistamine, which limited the allergy work-up. Considering the patient’s requirement for diabetes management, detemir was substituted arbitrarily with insulin glargine, with the subsequent resolution of pruritus. Prick and intradermal skin testing (ST) carried out two weeks later showed a positive reaction at delayed reading (24 hours and 48 hours), confirming a type IV HR to detemir. Furthermore, patch testing was performed with a derivative of an excipient added to detemir (bisphenol A 1%) which was negative at 48 hours and 72 hours readings. The assessment revealed detemir as the causative agent, substantiated by the delayed positive outcome of the intradermal ST and the resolution of pruritus upon substituting the insulin analogue. However, the allergenicity of the excipients added to insulin detemir is a possible factor we cannot exclude.

Conclusions. Our case report showed a successful empirical switch from insulin detemir to insulin glargine. Skin testing with delayed reading proved the first one’s causation.

Keywords: insulin analogue, generalized pruritus, delayed hypersensitivity reaction

 

Identificarea epitopilor IgE ai profilinei Amb a 8 din polenul de ambrozia

Maria-Roxana Buzan^1,2, Manuela Grijincu^1,2, Lauriana-Eunice Zbîrcea^1,2, Michael-Bogdan Mărgineanu¹, Ioan HuÅ£u³,
Virgil Păunescu^1,2, Carmen Panaitescu^1,2, Kuan-Wei Chen ²

1. Centrul de Imuno-Fiziologie ÅŸi Biotehnologii, Departamentul ÅžtiinÅ£e FuncÅ£ionale, Universitatea de Medicină ÅŸi Farmacie „Victor BabeÅŸ”, TimiÅŸoara, România

2. Centrul OncoGen, Spitalul Clinic JudeÅ£ean de Urgenţă „Pius Brânzeu”, TimiÅŸoara, România   

3. Universitatea de ÅžtiinÅ£ele VieÅ£ii „Regele Mihai I”, TimiÅŸoara, România

Autor corespondent: Carmen Panaitescu; e‑mail: cbunu@umft.ro

Introducere. Polenul de Ambrosia artemisiifolia a devenit o problemă importantă de sănătate la nivel mondial. Alături de alergenele majore Amb a 1 şi Amb a 11, profilina Amb a 8 poate induce simptome alergice la 20-35% dintre pacienţii sensibilizaţi la ambrozia.

Scopul acestui studiu este identificarea epitopilor IgE ai profilinei din polenul de ambrozia în vederea dezvoltării unei imunoterapii alergen-specifice care să conÅ£ină ÅŸi acest alergen.

Metodologie. Pentru localizarea epitopilor IgE, secvenÅ£a Amb a 8 a fost împărÅ£ită în cinci peptide (P1-P5), care au fost sintetizate chimic, conjugate cu un carrier ÅŸi injectate la iepuri pentru obÅ£inerea de IgG specifice peptidelor. AceÅŸti anticorpi au fost utilizaÅ£i pentru inhibiÅ£ia legării IgE din serul pacienÅ£ilor alergici la Amb a 8. Reactivitatea IgE a peptidelor a fost, de asemenea, testată.

Rezultate. Toate peptidele au indus producerea de IgG specifice. Serurile de iepure specifice pentru P3, P4 ÅŸi P2 au arătat o reactivitate mai puternică faţă de Amb a 8 decât P1 ÅŸi P5. În ceea ce priveÅŸte inhibiÅ£ia legării de Amb a 8 a IgE din serul pacienÅ£ilor, cel mai mare procentaj de inhibiÅ£ie a fost obÅ£inut cu serul de iepure specific pentru P2 (79%), urmat de P3 (75%), P4 (71%), P5 (67%) ÅŸi P1 (63%). Niciuna dintre peptide nu a legat de IgE din serul pacienÅ£ilor.

Concluzii. Identificarea situsurilor de legare IgE care pot fi blocate de IgG specifice peptidelor nonalergenice de Amb a 8 deschide calea către dezvoltarea unei imunoterapii pentru alergia la ambrozia care să includă şi acest alergen.

Cuvinte-cheie: alergie, polen de ambrozia, Amb a 8, profilină, epitopi IgE

 

Identification of IgE epitopes from ragweed pollen profilin Amb a 8 

Maria-Roxana Buzan^1,2, Manuela Grijincu^1,2, Lauriana-Eunice Zbîrcea^1,2, Michael-Bogdan Mărgineanu¹, Ioan HuÅ£u³,
Virgil Păunescu^1,2, Carmen Panaitescu^1,2, Kuan-Wei Chen²

1. Center of Immuno-Physiology and Biotechnologies, Department of Functional Sciences, “Victor BabeÅŸ” University of Medicine and Pharmacy, TimiÅŸoara, Romania

2. OncoGen Center, “Pius Brânzeu” County Emergency Clinical Hospital, TimiÅŸoara, Romania

3. “King Mihai I of Romania” University of Life Sciences, TimiÅŸoara, Romania

Corresponding author: Carmen Panaitescu; e‑mail: cbunu@umft.ro

Introduction. Ambrosia artemisiifolia pollen has become a major health problem worldwide. Along with the major allergens Amb a 1 and Amb a 11, profilin Amb a 8 can induce allergic symptoms in 20-35% of ragweed-sensitized patients.

The aim of this study is to identify the IgE epitopes of the ragweed pollen profilin in order to develop an allergen-specific immunotherapy that also includes this allergen.

Methodology. For the IgE epitopes mapping, the Amb a 8 sequence was divided into five peptides (P1-P5), which were chemically synthesized, conjugated with a carrier and injected into rabbits to obtain peptide-specific IgG. These antibodies were used to inhibit the binding of the IgE from the serum of Amb a 8 sensitized patients. The IgE reactivity of the peptides was also tested.

Results. All peptides induced the production of specific IgG in rabbits. Rabbit immune sera specific for P3, P4 and P2 showed stronger reactivity to Amb a 8 than those specific for P1 and P5. Regarding the inhibition of Amb 8 binding to the IgE from the patients’ serum, the highest percentage of inhibition was obtained with rabbit serum specific for P2 (79%), followed by P3 (75%), P4 (71%), P5 (67%) and P1 (63%). None of the peptides bound to IgE from the patient’s serum.

Conclusions. The identification of IgE epitopes that can be blocked by the IgG specific for the nonallergenic peptides of Amb a 8 paves the way for the development of a ragweed immunotherapy that also comprises this allergen.

Keywords: allergy, ragweed pollen, Amb a 8, profilin, IgE epitopes

 

Cross-reactivitatea tropomiozinei ÅŸi a arginin-kinazei
la o pacientă alergică la acarieni

Mihaela‑Ruxandra Udrea^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul de Alergologie ÅŸi Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, BucureÅŸti, România

2. Universitatea de Medicină ÅŸi Farmacie „Carol Davila”, BucureÅŸti, România

Autor corespondent: Roxana-Silvia Bumbăcea; e‑mail:  roxana.bumbacea@gmail.com

Introducere. Tropomiozina nu este doar un alergen major implicat în alergia la crustacee, dar este ÅŸi responsabilă de reactivitatea încruciÅŸată dintre crustacee, precum ÅŸi dintre crustacee, moluÅŸte, acarieni, gândaci ÅŸi paraziÅ£i. Arginin-kinaza este un alt panalergen abundent în musculatura nevertebratelor, responsabil de reactivitate încruciÅŸată din punct de vedere clinic. Ambele alergene complică diagnosticul ÅŸi managementul alergiei la crustacee, mai ales în cazul pacienÅ£ilor cu comorbidităţi precum urticarie cronică, rinită ÅŸi astm induse de acarieni.

Caz clinic. Am investigat o femeie în vârstă de 27 de ani, diagnosticată în 2013 cu astm ÅŸi rinoconjunctivită perenă persistentă. Actualmente, simptomatologia respiratorie este parÅ£ial controlată sub terapie combinată, cu exacerbări după contactul cu pisici, precum ÅŸi după expunerea la acarienii din praful de casă, dar ÅŸi în perioadele de polenizare. În ultimii doi ani a prezentat multiple episoade de erupÅ£ie urticariană generalizată ÅŸi angioedem labial fără trigger identificat, actualmente menÅ£ionând un prurit generalizat persistent. Pacienta a relatat două episoade de reacÅ£ie de hipersensibilitate (anafilaxie de grad 3 conform clasificării WAO, probabil exacerbări ale comorbidităţilor) la 15-20 de minute de la ingestia unui mix de fructe de mare. Evaluarea alergologică a inclus spirometrie (disfuncÅ£ie ventilatorie obstructivă uÅŸoară), teste cutanate prick (intens pozitive imediat pentru Dermatophagoides pteronyssinus ÅŸi Farinae, Felis domesticus), cu apariÅ£ia de simptomatologie sistemică ce a impus amânarea celorlalte teste cutanate (crustacee, polenuri de ierburi ÅŸi buruieni). Un test ALEX MADx a identificat valori crescute pentru acarieni (rDer p 1, rDer p 5, rDer p 10, rDer p 20, rDer p 23), tropomiozină (rDer p 10, rBlo t 10, nPen m 1, rAni s 3, rPer a 7), arginin-kinază (rDer p 20, rPen m 2, rBla g 9), polenuri (rPhl p 1, nLol p 1, Amb a 1) ÅŸi pisică (rFel d 1, nFel d 2, rFel d 4). Pacienta a refuzat efectuarea testelor de provocare.

Concluzii. Am evaluat o pacientă cu urticarie cronică spontană, cu astm treapta III GINA parÅ£ial controlat, rinoconjunctivită cu sensibilizare la acarienii din praful de casă, pisică, polen de graminee ÅŸi buruieni, cu câteva reacÅ£ii de hipersensibilitate după ingestia de mix de fructe de mare, din cauza sensibilizării la tropomiozină ÅŸi arginin-kinază. DeÅŸi recomandări în ceea ce priveÅŸte precauÅ£iile alimentare sunt dificil de făcut fără efectuarea de teste de provocare, am considerat necesară contraindicarea consumului de crustacee, moluÅŸte, insecte comestibile ÅŸi am informat pacienta cu privire la posibilii aditivi alimentari care conÅ£in proteine derivate din crustacee, luând în considerare reactivitatea încruciÅŸată indusă de cele două panalergene.

Keywords: cross-reactivitate, tropomiozină, arginin-kinază, acarieni

 

Cross-reactivity of tropomyosin and arginine kinase in an HDM-allergic patient

Mihaela-Ruxandra Udrea^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Allergy and Clinical Immunology Department, “Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania

2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Corresponding author: Roxana-Silvia Bumbăcea; e‑mail:  roxana.bumbacea@gmail.com

Background. Tropomyosin is not only the major allergen in shellfish allergy, but also responsible for cross-reactivity among and between crustaceans and molluscs, mites, cockroaches and parasites. Arginine kinase is another pan-allergen highly abundant in invertebrate muscle, culpable of clinical cross-reactivity. Both complicate the diagnosis and management of shellfish allergy, especially when talking about patients with comorbidities such as chronic urticaria, house dust mite induced asthma and rhinitis.

Case report. We investigated a 27-year-old woman diagnosed with asthma and persistent perennial rhinoconjunctivitis in 2013. Currently, her respiratory symptoms are partially controlled on combined asthma therapy, with clear aggravation after exposure to cats, house dust and during the pollination seasons. For the past two years, she has experienced multiple episodes of generalized urticaria and labial angioedema without a known trigger, presently having a persistent generalized pruritus. She also related two hypersensitivity reactions (grade 3 anaphylaxis according to the WAO classification, probably exacerbations of her comorbidities) 15-20 minutes after the ingestion of a sea food mix. The allergy workup included spirometry (mild obstructive ventilatory dysfunction) and skin prick testing (immediately intensely positive for Dermatophagoides pteronyssinus and farinae, along with Felis domesticus), the patient developing systemic symptoms and forcing us to postpone all other skin tests (shellfish, grass and weed pollens). An ALEX MADx identified high values for mites (rDer p 1, rDer p 5, rDer p 10, rDer p 20, rDer p 23), tropomyosin (rDer p 10, rBlo t 10, nPen m 1, rAni s 3, rPer a 7), arginine kinase (rDer p 20, rPen m 2, rBla g 9), pollen (rPhl p 1, nLol p 1, Amb a 1) and cat (rFel d 1, nFel d 2, rFel d 4). The patient declined undergoing any oral provocation test.

Conclusions. We evaluated a patient with chronic spontaneous urticaria, partially controlled asthma III GINA, rhinoconjunctivitis, sensitized to house dust mites, cats, grass pollen and ambrosia, with several hypersensitivity reactions after the ingestion of sea food mix, due to sensitization to tropomyosin and arginine kinase. Although advice on future dietary precautions is difficult without oral food challenges, we have considered a necessity to contraindicate the consumption of crustaceans, molluscs and edible insects, and we raised awareness to food-additives containing shellfish-derived proteins, considering the clinical cross-reactivity induced by both pan-allergens.

Keywords: cross-reactivity, tropomyosin, arginin-kinase,
house dust mites

 

Potenţiali markeri de răspuns/nonrăspuns la tratamentul cu omalizumab
în urticaria cronică spontană

Sabina-Loredana Corcea^1,2, Oana-Andreia Coman¹, Selda Ali^1,3, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,3

1. Universitatea de Medicină ÅŸi Farmacie „Carol Davila“, BucureÅŸti, România

2. Clinica NovoMedica, BucureÅŸti, România

3. Departamentul Alergologie ÅŸi Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „ Dr. Carol Davila”, BucureÅŸti, România

Autor corespondent: Roxana-Silvia Bumbăcea; e‑mail:  roxana.bumbacea@gmail.com

Urticaria cronică spontană (UCS) este o afecÅ£iune cutanată definită de apariÅ£ia papulelor urticariene, a angioedemului sau a ambelor pentru mai mult de ÅŸase săptămâni. Este una dintre afecÅ£iunile cutanate frecvent evaluate în serviciile de alergologie, cu o incidenţă în creÅŸtere, evoluÅ£ie de obicei de câÅ£iva ani, care are un impact puternic asupra calităţii vieÅ£ii pacientului. 

În prezent, algoritmul de tratament pentru UCS, conform ghidului internaÅ£ional, presupune escaladarea tratamentului cu antihistaminice de generaÅ£ia a doua până la de patru ori doza standard, iar în cazul lipsei de control asupra afecÅ£iunii, următoarea treaptă de tratament este reprezentată de administrarea de omalizumab ÅŸi, ulterior, în caz de eÅŸec, de ciclosporină. Omalizumab este cea mai cunoscută terapie anti-IgE, aprobată pentru UCS din 2014, dar este un tratament scump, la care totuÅŸi nu toÅ£i pacienÅ£ii cu UCS rezistentă la tratament antihistaminic răspund, iar existenÅ£a unor predictori de răspuns la tratament ar fi utilă.

Biomarkerii de răspuns la tratament, uÅŸor disponibili în practica clinică de rutină, sunt în continuu studiu. În cursul acestei prezentări, vor fi discutaÅ£i cei mai promiţători predictori de răspuns ÅŸi nonrăspuns la tratamentul cu omalizumab în UCS. Cel mai investigat este nivelul seric al IgE totale.

Se pare că un nivel seric scăzut al IgE totale este considerat un predictor puternic pentru răspunsul slab sau inexistent la omalizumab. De asemenea, vor fi expuse date şi despre valoarea D-dimerilor, a proteinei C reactive, a anticorpilor antinucleari, ASST (testul cutanat la ser autolog), a numărului de bazofile, alături de BAT (testul de activare a bazofilului).

Cuvinte-cheie: urticarie cronică spontană, markeri, IgE totală, omalizumab

Potential markers of response/nonresponse to omalizumab treatment in chronic spontaneous urticaria

Sabina-Loredana Corcea^1,2, Oana-Andreia Coman¹, Selda Ali^1,3, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,3

1. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

2. NovoMedica Clinic, Bucharest, Romania

3. Allergy and Clinical Immunology Department, “Dr. Carol Davila” Nephrology Clinical Hospital, Bucharest, Romania

Corresponding author: Roxana-Silvia Bumbăcea; e‑mail:  roxana.bumbacea@gmail.com

Chronic spontaneous urticaria (CSU) is a skin disease defined by the appearance of hives, angioedema, or both, for more than six weeks. It is one of the skin conditions frequently evaluated in allergology, with an increasing incidence and an evolution usually over several years, which strongly impacts the patient’s quality of life. Currently, the treatment algorithm for CSU, according to the international guidelines, involves the escalation of treatment with second-generation antihistamines up to four times the standard dose, and in case of lack of control of the condition, the next step of treatment is represented by the administration of omalizumab and, subsequently, ciclosporin in case of failure. Omalizumab is the best-known anti-IgE therapy, approved for UCS since 2014, but it is an expensive treatment to which not all patients with UCS resistant to antihistamine treatment respond, and the existence of predictors of treatment response would be useful. Biomarkers of treatment response, readily available in routine clinical practice, are under continuous study. This presentation will discuss the most promising predictors of response and nonresponse to omalizumab treatment in UCS. The most investigated is the serum level of total IgE. A low level of serum total IgE appears to be a strong predictor of poor response or nonresponse to omalizumab. There will also be presented data on the value of D-dimers, C-reactive protein, anti-nuclear antibodies, ASST (autologous serum skin test), basophil count, and BAT (basophil activation test).

Keywords: chronic spontaneous urticaria, markers, total IgE, omalizumab