Povara infecţiei cu virusul sinciţial respirator (VSR) la populaţia pediatrică

Povara infecţiei cu virusul sinciţial respirator (VSR) la populaţia pediatrică

Infecțiile acute respiratorii sunt, de departe, cele mai dese infecții regăsite la oameni. Virusurile reprezintă cauza cea mai frecventă a infecțiilor acute ale apa­ra­tului respirator (70-90%). Tehnicile de bio­logie moleculară au arătat că virusurile cu tropism respirator produc mult mai frec­vent îmbolnăviri la copil comparativ cu adultul⁽¹⁾.

Infecțiile acute respiratorii reprezintă o cauză importantă de morbiditate şi mor­ta­litate în întreaga lume, atât la copii, cât și la adulți. Aceste infecții sunt res­ponsabile pentru costuri ridicate înregistrate în sistemele de sănătate, dar şi în societate, ca urmare a numeroaselor vi­zi­te la medic, a consultațiilor medicale, a investigațiilor paraclinice și imagistice (uneori excesive și inutile), a tratamentelor inițiate, a spitalizărilor frecvente, dar şi a absenteismului școlar sau de la locul de muncă, în cazul părinților.

O analiză epidemiologică recentă a arătat că principalele cauze de deces la copiii mai mici de 5 ani sunt afecțiunile acute respiratorii, nașterile premature, asfixia și trauma neonatală, dar şi bolile acute digestive^(2,3).

Dintre bolile infecțioase, pneumonia acută reprezintă cauza principală a mortalității la copii⁽²⁾.

Etiologia infecțiilor acute respiratorii în patologia pediatrică este dominată de virusuri (30-70%), urmate de bacterii atipice (7-17%) şi bacterii tipice (2-8%)⁽⁴⁾.

Virusul sincițial respirator (VSR) este o etiologie frecvent regăsită în infecțiile acute respiratorii care apar în patologia copilului. Această infecție reprezintă aproape două treimi din etiologia in­fec­ții­lor respiratorii acute la sugarii și copiii mici din întreaga lume⁽⁵⁾. De altfel, VSR determină infecții acute pe toată durata vieții, dar riscul de infecții severe este maxim în primii doi ani de viață și la vârstnici.

În primele 24 de luni, copilul, după ce a fost infectat, poate să prezinte forme ușoare de boală (tablou clinic caracteristic infecțiilor acute ale căilor respiratorii su­pe­rioare) sau forme moderat-severe (bron­șiolită acută, pneumonie acută intersițială etc.). Pe termen mediu sau lung, după o infecție produsă de VSR, co­pi­lul poate să dezvolte unele sechele pul­mo­nare exprimate clinic prin wheezing, tuse cronică, reducerea funcției pulmonare sau astm bronșic⁽⁶⁾.

Infecția cu VSR la sugar și copilul mic reprezintă o povară importantă la nivel global. Astfel, datele epidemiologice publicate recent menționează aproximativ 12,9 milioane de episoade de infecții acute respiratorii inferioare asociate infecției produse de VSR, 2,2 milioane de spitalizări şi 66300 de decese⁽⁷⁾. Aproape 70% dintre sugari sunt infectați cu VSR în primul lor an de viață și, dintre aceștia, aproximativ 50-80% vor prezenta un tablou clinic de bronșiolită acută, iar 31% vor prezenta manifestări clinice specifice pneumoniei acute interstițiale.

În perioada care a urmat pandemiei de COVID-19, a crescut numărul de cazuri de infecții acute respiratorii, în special în rândul copiilor, cu o prevalență semnificativă și în sezonul cald, de­mon­strând o modificare importantă a cir­cu­la­ției virusurilor. În plus, s-a observat o scă­dere a răspunsurilor imune la agresiu­nile infecțioase, exprimată prin tablouri clinice severe, ceea ce a adus în discuție mai multe ipoteze, precum:

o populație de copii mici neimunizați;

o populaţie de copii mari și adulţi cu imunitate redusă împotriva patogenilor obișnuiţi⁽⁸⁾.

De remarcat că, în ultima perioadă, cele mai multe internări provocate de infecția cu VSR au fost înregistrate la sugari născuți la termen și copii mici sănătoși, în contextul în care majoritatea sugarilor sunt expuși la infecția cu VSR în comunitate (54,8%), dar și prin contact cu alți copii⁽⁹⁾.

Un studiu retrospectiv de cohortă realizat în SUA (N=924.061) a demonstrat că a existat o deplasare a poverii bolii produse de VSR către copiii mai mari, după pandemia de COVID-19⁽¹⁰⁾.

În contextul în care aproape toți copiii vor fi infectați cu VSR în primii doi ani de viață, neputând anticipa care dintre aceștia vor dezvolta forme severe de boală, amenințătoare de viață, se impune inițierea unor măsuri de prevenție, în prezent neexistând un tratament etiologic eficient. Soluțiile actuale pentru prevenirea bolilor acute ale tractului respirator inferior asociate infecției cu VSR la nou-născuți și sugari constau fie în vaccinarea gravidei şi imunizarea pasivă a nou-născuților şi sugarilor în primele luni de viață, fie imunizarea pasivă utilizând anticorpi monoclonali tradiționali (palivizumab), indicați sugarilor cu risc înalt de infecție severă respiratorie, sau anticorpi monoclonali cu acțiune în­de­lungată (nirsevimab), indicați pentru administrare la o populație universală de nou-născuți și sugari⁽¹²⁾.

Soluțiile mai noi, precum anticorpii monoclonali cu acțiune prelungită și vaccinarea maternă, oferă metode de prevenire a infecțiilor respiratorii inferioare cauzate de VSR pentru o populație mai largă de nou-născuți și sugari, comparativ cu anticorpul monoclonal tradițional palivizumab.

În concluzie:

Virusul sincițial respirator este foarte contagios și, practic, până la vârsta de 24 de luni, toți copiii vor fi infectați cu acest virus.

Majoritatea sugarilor spitalizați, internați în ATI sau decedați ca urmare a infecției cu VSR, au fost sugari anterior sănătoși, născuți la termen⁽¹¹⁾.

Infecția cu virusul sincițial respirator este asociată cu complicații pe termen scurt, mediu și lung.

Prevenția prin utilizarea de anticorpi monoclonali cu acțiune prelungită și vaccinarea maternă reprezintă o perspectivă încurajatoare pentru reducerea morbidității și mortalității în rândul sugarilor și copiilor mici.