Infecţiile acute ale aparatului respirator sunt de departe cele mai frecvente infecţii regăsite la fiinţa umană. Virusurile reprezintă etiologia cea mai frecventă a infecţiilor acute ale aparatului respirator (70-90%). Tehnicile de biologie moleculară au arătat că virusurile cu tropism respirator induc mult mai frecvent îmbolnăviri la copil comparativ cu adultul(1).

Infecţiile acute respiratorii reprezintă una din principalele cauze de morbiditate şi mortalitate în întreaga lume, atât la copii, cât şi la adulţi, fiind responsabile pentru costuri ridicate ale sistemelor de sănătate, ca urmare a vizitelor la medic/consultaţiilor medicale, a investigaţiilor paraclinice şi imagistice, a tratamentelor iniţiate, a spitalizărilor şi a absenteismului şcolar sau de la locul de muncă.

O analiză recentă dată publicităţii a arătat că principalele cauze de deces(2,3) la copiii cu vârsta mai mică de 5 ani sunt afecţiunile acute respiratorii, naşterile premature, asfixia şi trauma neonatală, alături de bolile acute digestive. Dintre bolile infecţioase, pneumonia acută reprezintă cauza principală a mortalităţii la copii(2). Virusul sinciţial respirator (VSR) determină aproximativ 28% din toate episoadele de infecţii acute de tract respirator inferior (IATRI) şi 13-22% din totalul deceselor la copiii mici(13).

În regiunile cu climă temperată, circulă mai multe categorii de virusuri(4), precum:

  • virusuri de iarnă (ex.: virusuri gripale, coronavirusuri, virusul sinciţial respirator)

  • virusuri de vară (ex.: enterovirusuri)

  • virusuri care circulă constant pe întreaga perioadă a unui an (adenovirusurile, bocavirusul uman [HBoV], virusurile paragripale [PIV], metapneumovirusurile [hMPV], rinovirusurile etc.).

Există trei categorii de factori care pot influenţa debutul şi evoluţia epidemiilor sezoniere de infecţii acute respiratorii(4). Printre aceştia, se numără factori sezonieri externi (temperatura ambientală, gradul de umiditate a aerului, expunerea la soare, statusul vitaminei D etc.), statusul imunologic al gazdei (apărarea imună antivirală a căilor respiratorii, gradul de replicare a virusurilor, eficienţa clearance-ului mucociliar nazal şi bronşic) şi comportamentul individual/social (comportamentul uman afectează ratele de contact dintre indivizii infectaţi şi cei susceptibili).

Fluctuaţiile sezoniere de temperatură şi umiditate ale aerului inhalat in­flu­en­ţea­ză mecanismele de apărare la persoanele sus­cep­ti­bile(4). Apărarea antiinfecţioasă la nivelul suprafeţei mucoasei respiratorii extratoracice este afectată direct de schimbările sezoniere ale temperaturii şi ale conţinutului de apă din aerul inhalat, atât la gazdele infectate, cât şi la cele susceptibile. Acest fenomen se va extinde deopotrivă în periferia plămânilor, dar şi în ţesutul pulmonar(5). Astfel, temperaturile ridicate vor favoriza perturbarea imu­nităţii adaptative specifice virusului, în timp ce temperaturile scăzute vor afec­ta răspunsurile imune antivitale. Umi­di­tatea redusă conduce la creşterea vâs­co­zităţii stratului mucos, afectează clea­rance-ul mucociliar, favorizează creş­te­rea secreţiei de mucină în căile res­pi­ra­torii şi, totodată, favorizează pierde­rea cililor epiteliali aflaţi la nivelul căilor res­pi­ratorii.

Infecţiile acute respiratorii care apar la sugari şi copii sunt în marea lor majoritate produse de virusuri (70-90%). Cele mai frecvente etiologii virale sunt reprezentate de: virusul sinciţial respirator, rinovirusuri, virusuri gripale/paragripale, metapneumovirusuri, coronavirusuri etc. În primii doi ani de viaţă, aproximativ 90-92% dintre copii sunt infectaţi cu VSR. 40% dintre aceştia dezvoltă semne şi simptome specifice pentru afecţiuni ale căilor respiratorii inferioare cu ocazia primoinfecţiei. În plus, infecţia cu VSR nu determină imunitate pe termen lung.

În zonele cu climă temperată, VSR produce anual în mod regulat epidemii, cu un vârf de incidenţă la jumătatea iernii(6,7), în timp ce în ţările cu umiditate mare se înregistrează vârfuri de incidenţă epidemică pe durata sezonului ploios(8). În zonele tropicale, perioa­dele epidemice sunt mai puţin evidente; cazuri de infecţie cu VSR sunt prezente pe tot parcursul anului, fără vârfuri de incidenţă(9).

În Europa, vârful incidenţei infecţiei cu VSR evolueză de la sud la nord şi de la vest la est. În general, perioada de evoluţie a infecţiei cu VSR este între lunile octombrie şi mai, cu un vârf al incidenţei în sezonul de iarnă(8).

În perioada pandemiei de COVID-19, s-a constatat o perturbare importantă în transmiterea infecţiilor virale respiratorii. Astfel, se discută tot mai mult despre modificările posibile ale transmisiei sezoniere a VSR ca o consecinţă a infecţiei produse de SARS-CoV-2. Datele analizate pe parcursul pande­mi­ei au arătat că nivelurile de umiditate şi pre­ci­pitaţiile au putut afecta sezonalitatea şi vârful de transmitere ale infecţiei cu VSR(10). Creşterea nivelului de umiditate at­mosferică s-a demonstrat că reduce transmiterea sezonieră a infecţiei, în timp ce scăderea nivelului de umiditate atmosferică favorizează creşterea transmiterii sezoniere, rezultând cicluri de transmitere extinse pe tot anul, fără vârfuri clare de transmitere a infecţiei(10).

Evoluţia infecţiei cu SARS-CoV-2 se pare că a influenţat semnificativ sezonalitatea infecţiilor produse de VSR. Scăderea interacţiunii umane directe, utilizarea tot mai frecventă a telemedicinei în anumite ţări, alături de închiderea şcolilor şi grădiniţelor au reprezentat elemente importante care au fost incriminate  în modificările sezonalităţii infecţiilor virale, implicit a infecţiilor produse de VSR(11). În plus, măsurile de distanţare socială au scăzut semnificativ transmite­rea infecţiilor produse de VSR(11).

Un studiu multicentric de supraveghere (din SUA), întreprins la un lot de 45759 de copii, în perioada martie-aprilie 2020, a arătat că, dintre copiii care s-au prezentat la camerele de gardă/UPU/CUPU, au fost infectaţi cu VSR numai 25%, în timp ce doar 14% dintre aceştia au fost infectaţi cu virusuri gripale. Comparativ cu perioada cuprinsă între anii 2016 şi 2019, în perioa­da pandemiei de COVID-19 s-a înregistrat o reducere semnificativă a infecţiilor acute respiratorii inferioare (respectiv, o scădere de la 63,9% la 45%) cauzate de VSR şi de virusurile gripale. Măsurile de preve­ni­re a transmiterii SARS-CoV-2 impuse de autorităţi au determinat o scădere a nu­mă­ru­lui de cazuri de infecţie cu VSR con­fir­ma­tă(13,14). În comparaţie cu perioadele corespunzătoare din anii 2016-2019, au fost cu aproximativ 11 cazuri/centru/săptămână mai puţine infecţii de tract respirator confirmate (VSR sau influenza).

În sezoanele 2020-2021, respectiv 2021-2022, rata de infecţie cu SARS-CoV-2 a fost foarte crescută. În acelaşi timp, ratele de infecţie cu virusuri gri­pa­le, VSR, rinovirus etc. au fost extrem de re­du­se. Surprinzător a fost şi faptul că, în lunile de vară din anul 2022, au fost în­re­gis­tra­te valori crescute ale infecţiilor res­pi­ra­to­rii produse de VSR, virusuri gripa­le şi paragripale.

Se apreciază că perioadele îndelungate fără alte infecţii acute virale – aşa cum a fost cea a pandemiei de COVID-19 – au afec­tat substanţial memoria imunologică individuală, determinând o modalitate de răspuns diferită a organismului la noile infecţii virale.

În prezent, în mai multe ţări europe­ne, dar şi în SUA, se constată o creştere alar­man­tă nesezonieră a infecţiilor acu­te respiratorii produse de virusuri în rân­dul sugarilor şi al preşcolarilor. În pre­zent, medicii pediatri şi spitalele de pe­dia­trie au fost pregătite pentru noul se­zon gri­pal, dar nu erau pregătite ca o mul­ti­­tu­­di­ne de tipuri de virusuri (precum virusurile gripale, VSR, virusurile pa­ra­gri­­pale, ade­novirusurile, rinovirusu­rile şi enterovirusurile) să determine îm­bol­nă­viri concomitente în special la copiii cu vârste mai mici de 3 ani.

În contextual epidemiologic actual, în vederea încetinirii răspândirii virusurilor contagioase care produc infecţii acute respiratorii, CDC şi EMA recomandă mai multe măsuri de prevenţie. Dintre măsurile recomandate, menţionez:

  • Spălarea cât mai des a mâinilor cu apă şi săpun, timp de cel puţin 20 de secunde. Dacă acestea nu sunt disponibile, se vor utiliza soluţiile dezinfectante pentru mâini pe bază de alcool.

  • Evitarea atingerii ochilor, nasului şi gurii cu mâinile nespălate.

  • Evitarea contactului apropiat şi a utilizării de pahare sau tacâmuri cu persoane care au simptome asemănătoare răcelii.

  • Se recomandă acoperirea nasului şi a gurii cu un şerveţel sau cu mâneca de sus a cămăşii când tuşiţi sau strănutaţi. Aruncaţi apoi şerveţelele la gunoi.

  • Evitaţi aglomeraţiile şi contactul cu alţi copii de vârstă mică, mai ales cei care sunt răciţi sau au febră.

  • Menţineţi curăţenia jucăriilor, a hainelor, păturilor şi a lenjeriilor de pat.

  • Nu lăsaţi pe nimeni să fumeze în casa dumneavoastră sau în apropierea copilului.

  • Curăţaţi şi dezinfectaţi suprafeţele şi obiectele pe care alte persoane le ating frecvent (cum ar fi jucării, clanţe şi dispozitive mobile etc.).

  • Staţi acasă când sunteţi bolnav.

  • Vaccinarea împotriva COVID-19, a gripei, antipneumococică, împotriva H. influenzae etc.