Anemia în insuficienţa renală cronică la câine

Introducere

Anemia asociată cu o boală cronică de lungă durată este, de obicei, clasificată drept uÅŸoară până la moderată ÅŸi neregenerativă, fiind cel mai frecvent întâlnită formă de anemie la animale. Aceasta poate apărea ca urmare a inflamaÅ£iilor sau infecÅ£iilor persistente, tumorilor, bolilor hepatice sau tulburărilor hormonale, precum hiper- sau hipocorticismul (disfuncÅ£ii ale glandei suprarenale), sau hipotiroidismul (activitate redusă a glandei tiroide). Citokinele, proteine produse de celulele inflamatorii, contribuie la reducerea disponibilităţii fierului, scurtarea duratei de viaţă a eritrocitelor ÅŸi la inhibarea regenerării măduvei osoase, ceea ce duce la anemie. Tratamentele pentru boala de bază corectează de obicei anemia, însă există ÅŸi medicamente care stimulează producÅ£ia de eritrocite, deÅŸi acestea pot avea efecte secundare.

Boala renală cronică este o cauză comună a anemiei neregenerative la animale. Animalele afectate produc o cantitate redusă de eritropoietină, un hormon renal esenÅ£ial pentru stimularea formării globulelor roÅŸii în măduva osoasă, ceea ce duce la apariÅ£ia anemiei. Tratamentul implică administrarea unei forme sintetice de eritropoietină, iar suplimentarea cu fier este necesară pentru susÅ£inerea producÅ£iei de globule roÅŸii.

Algoritmul de diagnostic pentru anemia cronică, valabil pentru ambele sexe, urmăreÅŸte un plan logic de investigare, constând într-o serie de paÅŸi secvenÅ£iali ce facilitează identificarea diagnosticului final ÅŸi minimizează riscul de erori umane prin evitarea omisiunii unei etape esenÅ£iale. Evaluările clinice ÅŸi paraclinice periodice au rolul de a detecta afecÅ£iuni izolate sau asimptomatice, care nu prezintă semne clinice evidente sau ale căror modificări morfologice ÅŸi funcÅ£ionale sunt subtile sau inexistente.

Într-un grup de 41 de câini (tabelul 1), diagnosticaÅ£i cu insuficienţă renală cronică, au fost determinate mai multe coordonate în ceea ce priveÅŸte prevalenÅ£a de sex, specie, vârstă ÅŸi, nu în ultimul rând, a semnelor clinice apărute.
 

Câinii incluÅŸi în studiu au fost reprezentaÅ£i de opt MetiÅŸi, un Cavalier King Charles Spaniel, patru Golden Retrieveri, patru Bichoni (Havanez ÅŸi Maltez), doi Labradori Retrieveri, trei Shih-Tzu, doi Malinois, patru Pekingese, trei Beagle, un Lup cehoslovac, doi West Highland White Terrieri, un Presa Canario ÅŸi patru CiobăneÅŸti Germani.
 

În ceea ce priveÅŸte predispoziÅ£ia în funcÅ£ie de vârstă, aÅŸa cum era de aÅŸteptat, cel mai mare procentaj este reprezentat de categoria geriatrică (16-20 de ani) - 44%, din cauza asocierii cu îmbătrânirea globală a sistemelor de organe din corp (graficul 2).
 

În ceea ce priveÅŸte sexul, cea mai afectată categorie din studiul nostru a fost cea a masculilor, care au reprezentat 60,97%, în timp ce femelele au constituit doar 34,14%, evidenÅ£iind astfel o predispoziÅ£ie a acestei patologii în rândul masculilor (graficul 3).
 

Modificările clinice raportate de proprietari ÅŸi menÅ£ionate în anamneză au fost consemnate ÅŸi sistematizate, evidenÅ£iindu-se faptul că în cazurile de insuficienţă renală cronică au fost identificate următoarele manifestări:

• sindrom digestiv la un procentaj de 78,04 (n=32);
• mucoase anemice în procentaj de 70,73 (n=29);
• halenă – 87,8% (n=36);
• oboseală la efort minim – 97,56% (n=40);
• lipsa apetitului – 60,97% (n=25).

În cadrul examenului clinic, temperatura corporală a fost măsurată prin termometrie rectală, rezultând valori variate. Totodată, a fost evaluată starea generală a pacienÅ£ilor din studiu, care a fost clasificată astfel:

• cu modificări ale stării generale – 85,36% (n=35);
• fără modificări ale stării generale – 14,36% (n=6);
• hipertermie – 2,4% (n=1);
• normotermie – 43,9% (n=18);
• hipotermie – 53,65% (n=22).

Aceste date subliniază prevalenţa ridicată a simptomelor gastrointestinale, anemiei şi alterării stării generale la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, evidenţiind importanţa monitorizării atente şi a tratamentului adecvat (graficul 4).
 

Concluzii

Studiul a inclus o diversitate de rase canine, constând în opt exemplare de Metis, un Cavalier King Charles Spaniel, patru Golden Retriever, patru Bichoni (Havanezi ÅŸi Maltezi), doi Labradori Retriever, trei Shih-Tzu, doi Malinois, patru Pekinezi, trei Beagle, un Lup cehoslovac, doi West Highland White Terrier, un Presa Canario ÅŸi patru CiobăneÅŸti Germani. Acestea au fost repartizate pe categorii de vârstă, astfel: doi câini între 16 ÅŸi 20 de ani, patru câini între 11 ÅŸi 15 ani, opt câini între 6 ÅŸi 10 ani ÅŸi opt câini între 1 ÅŸi 5 ani.

Analiza modificărilor clinice semnalate de proprietari ÅŸi menÅ£ionate în anamneză a relevat faptul că insuficienÅ£a renală cronică s-a manifestat printr-o frecvenţă semnificativă a sindromului digestiv, prezent la 78,04% dintre pacienÅ£i, ÅŸi a mucoaselor anemice, întâlnite în 70,73% dintre cazuri. Halenă a fost observată la 87,8% dintre pacienÅ£i, oboseala după efort minim a afectat 97,56% dintre aceÅŸtia, iar lipsa apetitului alimentar a fost raportată la 60,97% dintre pacienÅ£i.

În concluzie, rezultatele studiului indică o predispoziÅ£ie clară a masculilor pentru dezvoltarea acestei patologii, aceÅŸtia reprezentând 60,97% din cazuri, comparativ cu femelele, care au însumat doar 34,14%. Această diferenţă semnificativă sugerează o influenţă a sexului asupra incidenÅ£ei bolii ÅŸi subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a înÅ£elege mai bine factorii ce contribuie la această predispoziÅ£ie în rândul masculilor.   

Autori pentru corespondenţă: Maria Roşca E-mail: mariaroscavet@gmail.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.