Unde ne sunt adolescenţii de altădată? Sau despre sănătatea mintală a adolescenţilor

Oare nu e momentul să ne preocupăm serios de sănătatea mintală a adolescenților?

În calitate de părinți, este firesc să ne focalizăm atenția pe bunăstarea psihologică a copiilor noștri. Dar în calitate de psihiatri de adulți?

În ultimii cinci ani au apărut în peisajul sufletesc ce ne înconjoară cel puțin două lebede negre. Prima care ne-a șocat prin apariția ei a fost realitatea dură a distanțării sociale impuse de pandemia de COVID-19. De fapt, ar fi trebuit să fie doar o măsură de prevenție a diseminării SARS-CoV-2 prin nedepășirea distanței personale de 1,5-2 metri, dar indicațiile venite „de sus” (OMS) au impus o izolare forțată, extrem de dură pentru psihicul uman. Învățământul universitar și preuniversitar a acționat prompt, impunând această barieră de apropiere fizică interumană pe durata mai multor ani.

Ca profesioniști de sănătate mintală, orientându-ne atenția pe adolescenți, am putut observa o modificare comportamentală la majoritatea lor, cu o propensiune spre activitățile online, inclusiv social media. Departe de a-l ajuta în eforturile de progres personal, adolescentul, aflat în perioada celor mai profunde schimbări – de fapt, în perioada de descoperire a propriei identități – a traversat acest deșert al izolării emoționale cu anxietate, nesiguranță, iritare şi furie.  

Și iată că acum se ivește dintre sălciile evoluțiilor prezentului o altă lebădă neagră, sub forma unui serial care ne arată fără ascunzișuri cum arată adolescentul de astăzi: impenetrabil, sobru, rece emoțional, misterios, cu crize inexplicabile de furie, nemilos cu adulții (uneori și cu cei de vârsta lui), înstrăinat față de familie, cu tendințe extremiste care îl împing spre delincvență, dar pe de altă parte atât de vulnerabil, descurajat, anxios, dezorientat şi confuz în privința rolurilor de gen. În situația unei absențe emoționale parentale prelungite, acest adolescent cu conflicte intrapsihice nerezolvate devine o victimă a bullyingului și/sau a influencerilor. A trebuit să vizionăm acest serial ca să percepem și să conștientizăm bogăția de semne patologice derivate din influența negativă a internetului asupra tinerilor. Glosarul nostru de termeni s-a îmbogățit brusc cu cuvinte/concepte precum: incel, manosferă, misandry/misogyny, red pill/blue pill etc., concepte care induc în mintea adolescenților (în special băieți) idealuri de masculinitate toxică. Să ne mai mirăm când ne aflăm în fața unui copil bun și liniștit până mai ieri, care azi e expertizat pentru o faptă terifiantă, de neînțeles? Comportamentele generate de această radicalizare online au devenit din ce în ce mai periculoase, mergând de la farse online, furturi, bătăi sau tâlhărie până la crime.

Ca psihiatri, consultăm zilnic pacienți cu depresie, anxietate, adicții, obsesii, fobii, psihoze etc., dar care totodată sunt și mame sau tați. Cum își sfătuiește fiul adolescent o mamă depresivă, copleșită de apatie, inactivitate sau anestezie psihică dureroasă? Cum își ține în frâu un tată obsesional fiica năbădăioasă de 15 ani? Ce model vede un băiețel puber în comportamentul agresiv, terorizant, îndreptat împotriva mamei și surorilor lui, la tatăl său alcoolic? De ce o mamă anxioasă și hiperprotectoare își lipsește de autonomie fiica excepțional de inteligentă, sporindu-i nesiguranța în societate? Meditațiile conținute în aceste întrebări, care nu sunt deloc retorice, ar putea continua, ca observații marginale la un management complex al tulburării psihice de care suferă pacientul adult din fața noastră. Ce ar mai trebui să facem în sensul împlinirii noastre ca terapeuți, pentru realizarea unei prevenții universale reale a bolilor psihice?

Că protejarea sănătății mintale a copiilor pacienților noștri poate și trebuie să pornească din cabinetul nostru este o idee de care suntem pe deplin conștienți. Ceea ce poate fi adăugat în acest sens este implicarea noastră, a profesioniștilor de sănătate mintală, în campanii de conștientizare a atitudinilor greșite, diseminate de diferitele teorii ale „parentingului modern”, care prin sloganuri despre independența și libertatea copilului au generat o breșă emoțională între generații.