Iluziile perceptive – un posibil candidat în diagnosticul schizofreniei? (partea I)

O serie de studii recente indică afectări ale percepţiei binoculare de adâncime, aşa-numitul the stereopsis effect, în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu tulburări de tip schizofrenic. Se adaugă la acestea incapacitatea de percepere a iluziilor optice de tip mască incompletă, iluzii de tip Chubb – care implică eroare în perceperea contrastului – şi iluziile de tip Müller-Lyer şi Ponzo. Noile studii susţin ideea că incapacitatea de observare a iluziilor perceptive este un efect al procesării de tip bottom-up, specifică activării neurologice atipice din tulburarea schizofrenică, şi că aceasta poate fi folosită ca un element util în stabilirea unui diagnostic de acest tip.

Este bine cunoscut faptul că simptomele specifice tulburării schizofrenice includ iluzii şi halucinaţii. În acest context, este interesant aspectul particular al perceperii iluziilor în schizofrenie. Conform unor cercetări recente, persoanele diagnosticate cu această tulburare ar avea o conştiinţă mai acurată a realităţii, comparativ cu persoanele fără acest diagnostic. Paradoxal este faptul că această percepere acurată a realităţii apare exact în momentul în care în mod normal ar trebui să se manifeste iluzia perceptivă. Persoanele diagnosticate cu schizofrenie nu par a fi susceptibile iluziilor optice sau unei game specifice a acestora. Acest lucru confirmă o evidenţă raportată de cercetări anterioare care indicau probleme de percepţie la pacienţii cu schizofrenie.

Într-un studiu recent⁽¹⁾, autorii au apelat la imagini grafice computerizate 3D, ca instrument de evaluare şi diagnostic al severităţii simptomelor pacienţilor cu schizofrenie. Autorii au pornit de la paradigma disfuncţionalităţii proceselor cognitive de tip „top-down” teoretizate în studii anterioare⁽²⁾ şi au comparat interpretarea pe care pacienţii cu schizofrenie o au asupra iluziilor de tip hollow-mask⁽³⁾, comparativ cu un lot de control. Această iluzie perceptivă este determinată de perceperea părţii concave a imaginii ca fiind convexă, din cauza familiarităţii semnalelor senzoriale obişnuite cu feţele convexe. Plecându-se de la ipoteza că pacienţii cu schizofrenie rezistă acestei iluzii, iar rezistenţa perceptivă în faţa acesteia creşte odată cu agravarea simptomatologiei, autorii studiului au introdus măşti virtuale cu texturi concurente – accentuarea versus diminuarea iluziei. În felul acesta au reuşit să dezvolte un instrument cu caracteristici psihometrice capabil să stabilească severitatea bolii. Acest efect a fost observat şi susţinut şi de studii anterioare realizate de D. Dima şi colaboratorii săi⁽⁴⁾.

Gagné şi colegii săi⁽⁵⁾, prin intermediul unei analize de tip review, au subliniat anomaliile morfologice şi funcţionale, de-a lungul întregului parcurs vizual, de la retină până la cortex, observate în tulburările schizofrenice. Pe baza observaţiilor, autorii indică faptul că există anormalităţi neurodevelopmentale ale percepţiei vizuale la schizofrenici. González-Hernández şi colaboratorii săi⁽⁶⁾ propun o diferenţiere a simptomelor pozitive şi negative din schizofrenie pe baza elementelor perceptive. Simptomele pozitive au fost mai strâns legate de deficitele de procesare senzorială, iar simptomele negative au fost mai puternic legate de disfuncţia perceptivă. Această cercetare indică disfuncţii vizuale de bază la toţi pacienţii cu schizofrenie, autorii sugerând chiar că aceste disfuncţii vizuale reprezintă un candidat promiţător ca biomarker pentru schizofrenie.

Perceperea adâncimii apare, de asemenea, distorsionată în cazul pacienţilor schizofrenici. De altfel, această disfuncţie este un efect al lezării regiunilor temporale şi parietale ale creierului. Examinarea de tipul efectelor de stereograme poate fi utilă în stabilirea diagnosticului de schizofrenie, susţin unele studii^(7,8). Isaac Schechter împreună cu colaboratorii săi, apelând la Testul Graded Circles Stereo, un instrument clinic standardizat, au constatat deficite clare în percepţia de adâncime la pacienţii schizofrenici. Autorul subliniază relaţia dintre acest deficit şi integrarea improprie a informaţiilor senzoriale, respectiv slaba capacitate de construire a percepţiilor unitare din informaţiile vizuale complexe. Astfel, lipsa vederii stereoscopice la pacienţii schizofrenici poate contribui semnificativ la manifestarea altor deficite specifice, precum dispraxia⁽⁸⁾. Cel mai nou studiu din domeniu⁽⁷⁾ face o corelare a integrităţii efectului de percepere a adâncimii cu simptomele clinice la pacienţii cu schizofrenie. Cu ajutorul Testului Titmus Stereopsis, autorii au evidenţiat un deficit pronunţat al perceperii adâncimii la aceşti pacienţi.

Exerciţiu

Vă invit să priviţi cu atenţie figura următoare. În cadrul ei este dispusă o imagine foarte cunoscută, specifică domeniului, sub forma unei stereograme – autostereograme, generată prin intermediul unei platforme online⁽⁹⁾. În numărul viitor vor fi prezentate alte imagini de tip stereograme.

Pentru a putea percepe mai uşor imaginile, există direcţii specificate în cadrul unor resurse web⁽¹⁰⁾.

Care este imaginea 3D care se ascunde în spatele acestui pattern?