Psihiatrii „penali“

Pe 31 mai, ora 10.40, patru ofițeri de poliţie descind în cabinetul meu din Spitalul „Obregia“. Examinam, împreună cu alte două colege, un pacient dificil, caz medico-legal, urgent. Politicoși, legitimându-se, domnii ofițeri ne-au impus totuși să ne întrerupem orice activitate deoarece au ordin de percheziție în cabinetul meu, iar acest lucru nu suferă amânare! Totul a decurs civilizat, s-au verificat toate documentele, atenția anchetatorilor fiind îndreptată, specific, spre 6 studii clinice. În final, concluzia a fost că echipa noastră nu a fost implicată în nici unul dintre aceste studii. Până la ora prânzului am aflat că intervenţii similare s-au desfășurat concomitent la majoritatea investigatorilor principali în studii clinice în psihiatrie, atât în Spitalul „Obregia“, cât şi în alte spitale din Bucureşti şi din ţară.
Ţin să menţionez că, indiferent de disconfortul personal resimţit pe moment, sprijin orice demers întreprins de Parchet sau alte mecanisme de audit și consider lăudabile aceste inițative pentru lămurirea situaţiei şi restabilirea încrederii în procesul de avansare ştiinţifică şi de îmbunătăţire a tratamentului în psihiatrie.
Absurdul apare însă înspre după-amiază, când am început să primesc apeluri de încurajare şi să mi se semnaleze să deschid televizorul. „50 de psihiatri vinovaţi de efectuarea de studii clinice ilegale, cu semnarea de consimțăminte în locul pacienților, falsificarea de rezultate și documente medicale…“; „Pacienții psihici – cobaii psihiatrilor“ apare permanent scris pe burtiera emisiunilor de știri. Stupefiant! Despre ce studii clinice ilegale vorbește presa? Sunt aceste afirmații false şi interpretări calomnioase doar o cursă a jurnalistului către audienţă şi senzaţional? Pentru introducerea unui nou medicament pe piaţă este nevoie de cel puţin 10 ani de studii, sute de milioane de euro, mii de aprobări, sute de profesionişti. Pentru formarea acestor profesionişti în medicină şi cercetare este nevoie de cel puţin 16 ani individuali de studiu. De ce să-i fie atunci atât de simplu unui jurnalist să distrugă în câteva minute, prin generalizare şi dezinformare, un întreg sistem de sănătate, cercetare şi şansa unei societăţi la îngrijiri medicale adecvate, mai ales într-un domeniu atât de stigmatizat ca sănătatea mintală? De ce studiile clinice reprezintă o șansă pentru un pacient din țările dezvoltate ale lumii, iar în România sunt un pericol?
Pe de altă parte, există oare şi alte interese decât cele ale presei pentru o asemenea denigrare a sistemului medical? De ce tac Ministerul Sănătății, ANMMD, Colegiul Medicilor, conducerea spitalelor? De ce nu reacționează comisia de etică față de întreruperea brutală a studiilor în desfășurare, fără să se țină cont de consecințele prezente şi viitoare asupra sănătății oamenilor? Este cumva sistemul sanitar românesc, cu pierderile lui financiare uriaşe, în cursul unui proces către privatizare printr-o preluare ostilă?
Până când nu vom primi răspunsurile mult aşteptate ale autorităţilor şi o redare profesionistă din partea mass‑media, nu putem face decât supoziţii.
P.S. Dintre psihiatrii „penali“ ai Spitalului „Obregia“ am fost chiar nominal menţionată; interesant este și cum am fost prezentată de acești așa-ziși jurnaliști - „fosta soție a cunoscutului medic psihiatru Florin Tudose“… cu tot respectul pentru soțul meu, trec peste faptul că domnii jurnaliști nu aveau nici măcar vagi informații despre mine, dar mă întreb - o fi existând şi vreo soție actuală?

Prof. dr. Cătălina Tudose
Redactor-șef