Rolul psihologului în oncologie, sau mai bine spus al intervenţiei psihologice, este de a ajuta toate persoanele implicate - adică pacientul, familia sau aparţinătorii şi profesioniştii – în a se adapta în faţa bolii canceroase cu toate implicaţiile ei, emoţionale şi fizice, inclusiv confruntarea cu moartea. Problematica psiho-oncologiei cuprinde trei aspecte: formarea profesioniştilor, organizarea îngrijirilor în oncologie şi cuantificarea nevoilor.
Parteneriatul European între ţările membre ale Uniunii Europene - European Partnership for Action Against Cancer (EPAAC) - a fost lansat în 2009 de către Comisia Europeană şi are ca scop îmbunătăţirea stării pacienţilor diagnosticaţi cu cancer, mai ales prin împărtăşirea bunelor practici (good practicies) şi promovarea celor mai eficiente strategii de control al cancerului în Europa.
Obiectivul major al pachetului de lucru 7 al EPAAC privind asistenţa în sănătate vizează implementarea unor strategii de training prin care se pot îmbunătăţi abilităţile de comunicare între profesioniştii din domeniu şi pacient, precum şi asistenţa psihosocială în ţările europene nedeservite, oferind finanţare pentru realizarea acestor obiective. Un exemplu este workshop-ul pilot Eficientizare a Abilităţilor de Comunicare, care a avut loc la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca în 2013 şi la care au participat cadre medicale, psihologi şi asistenţi sociali. Formatorul primei părţi a acestui training a fost prof. dr. Darius Razavi, coordonatorul Clinicii de Psiho-oncologie din cadrul Institutului Jules Bordet, centru de excelenţă în tratarea cancerului din Belgia. Echipa de psiho-oncologie este interdisciplinară şi cuprinde psihiatri specializaţi în tratarea psihopatologiilor asociate bolii oncologice, psihologi, psihoterapeuţi, neuropsihologi şi tabacologi pentru realizarea şi menţinerea abstinenţei la nicotină.
Cercetările arată că abilităţile de comunicare eficiente joacă un rol semnificativ în evoluţia stării pacientului şi a personalului. Noile standarde ale Societăţii Internaţionale de Psiho-Oncologie (IPOS) privind calitatea asistenţei în oncologie confirmă nevoia şi obligativitatea asistenţei psihosociale în acest domeniu. În acelaşi timp, aceste standarde subliniază nevoia evaluării repetate a distresului în rândul profesioniştilor, acesta fiind cel de-al şaselea semn vital în mediile în care se tratează bolile canceroase.
În acest sens, Universitatea Liberă din Bruxelles, în parteneriat cu Universitatea din Mons şi cea din Liège, a creat un master interuniversitar de psiho-oncologie destinat psihologilor şi psihiatrilor. Această formare îi are ca îndrumători ştiinţifici pe prof. Isabelle Merckaert şi prof. Darius Razavi şi cuprinde, pe lângă partea teoretică, două stagii clinice în secţii de oncologie, cu supervizări individuale şi de grup.
Un studiu realizat în Belgia arată că majoritatea pacienţilor cer sprijin psihologic din partea medicului specialist, somatician şi apoi a medicului de familie pentru a-i ajuta în problemele de comunicare cu echipa din spital (ex.: să obţină informaţii medicale). În mod paradoxal, doar 19% dintre pacienţii chestionaţi au dorit ajutor psihologic, ceea ce contrastează puternic cu frecvenţa crescută a tulburărilor psihologice la aceşti pacienţi. Efectiv chiar mai puţin au primit ajutor psihologic, fie pentru că cererea nu a fost explicită, fie că un psiho-oncolog nu era disponibil. În plus, acest studiu, ca şi multe altele, arată că medicii au dificultăţi în a recunoaşte detresa pacienţilor oncologici (doar aproximativ 30% dintre cei care aveau probleme psihologice au fost îndrumaţi spre ajutor de specialitate) şi a răspunde adecvat solicitărilor de ordin psihosocial exprimate de pacienţi. Explicaţia ar fi că nu există o formare în comunicare în curricullumul medical. În cadrul relaţiei medic-pacient în oncologie, medicul trebuie să gestioneze, în acelaşi timp, anxietatea pacientului şi/ sau a familiei şi propriul disconfort psihologic în faţa acestei boli complexe care este cancerul. Fondul belgian pentru cercetare finanţează în prezent un program de optimizare a competenţelor comunicaţionale ale medicilor în contexte de înaltă incertitudine.
În cadrul Clinicii de Psiho-oncologie de la Institutul „Jules Bordet“, Bruxelles, se realizează evaluări psihologice şi psihiatrice la cerere, dar şi o depistare sistematică a dificultăţilor şi nevoilor pacienţilor – screening – cu vârsta peste 70 de ani, cu cancer gineco-mamar, cancer ORL, digestiv, pulmonar şi hematologic. De asemenea, există intervenţii centrate pe copiii pacienţilor oncologici. La Institutul „Bordet“ există o încăpere unde, o dată pe săptămână, timp de patru ore, psihologii întâmpină copiii între 3 şi 12 ani şi îi stimulează să se exprime, favorizează interacţiuni cu alţi copii care trăiesc aceeaşi experienţă.
O abordare interdisciplinară într-o echipă de profesionişti care cunosc tehnici psihoterapeutice aplicabile în oncologie şi adaptate diferitelor etape - etapa de anunţ al diagnosticului, începerea tratamentului, efectele negative ale tratamentelor contra cancerului, decesul, perioada de doliu - poate ajuta enorm pacienţii şi familiile acestora pentru a depăşi «experienţa cancerului».