Sănătatea mintală a fiecărei persoane depinde de găsirea unui echilibru între ingerinţele cotidiene şi capacităţile, resursele şi abilităţile de gestionare a lor, specifice fiecărei persoane în parte.
Pentru o reliefare imagistică a consumului de resurse, ne putem imagina existenţa unui creion. Un creion pe care îl deţinem şi pe care ne decidem să îl folosim. Dar, în loc să îl ascuţim la un capăt şi să îl folosim în mod optim, alegem, din proprie iniţiativă sau din cauza unei presiuni exterioare, să îl folosim şi să îl ascuţim la ambele capete de fiecare dată. Ce vom constata? Că la început creionul pare a ne fi suficient, dar, pe măsură ce îl reascuţim, devine tot mai greu de utilizat şi poate este chiar total nefuncţional la un moment dat. Percepţia inutilităţii nu este prezentă încă de la început, dar, pe măsură ce utilizarea creionului avansează, aceasta devine evidentă.
Apare firesc întrebarea:
Dacă ar putea fi intuit consumul rapid al creionului prin ascuţirea lui la ambele capete, s-ar putea schimba ceva?
În mod asemănător consumului creionului, prin ascuţirea sa din ambele capete, putem să facem o paralelă metaforică şi să ne imaginăm cum mina creionului este resursa noastră psihică şi cum dispariţia sa este cu atât mai accentuată cu cât utilizarea sa, pe planuri multiple, devine epuizantă la un moment dat.
Starea de activare psihică, benefică sau potenţial vătămătoare, rezultată din interacţiunea omului cu mediul său, este cunoscută sub denumirea de stres. Concept cu valenţe antitetice şi duale, stresul este văzut ca un activator sau ca un inhibitor al vieţii noastre psihice şi fizice. Încă de la teoretizarea sindromului general de adaptare, propus de Hans Selye(1) în prima jumătate a secolului trecut, şi până în prezent, cercetările asupra stresului au devenit tot mai ample, în încercarea de a explica legătura dintre procesele psihice şi cele fizice.
Din punct de vedere medical, stresul poate fi exprimat prin componenta sa fizică, chimică şi biologică, fiecare cu impact direct asupra stării de sănătate. Dar valenţa cea mai interesantă a stresului, din perspectiva specialiştilor în sănătate mintală, este stresul psihologic. Utilizat ca un mediator universal al multor dezechilibre, stresul trebuie privit şi din perspectiva unui potenţial activator psihic şi psihologic. Dar, deşi capabil să stimuleze energia şi atenţia, stresul este o forţă negativă în viaţa unei persoane şi poate declanşa o serie de efecte nedorite. Nu întâmplător, Selye(2), care diferenţia între cele două componente majore ale stresului, eustresul şi distresul, insista asupra efectului negativ al celui din urmă.
Stresul este o problemă de sănătate mintală globală, atât prin valorile statistice pe care le înregistrează, cât şi prin efectele sale asupra sănătăţii psihice. La nivel global, peste 90% din oameni au perceput un nivel ridicat de stres la un moment dat al vieţii lor(3). Prin simptomatologia sa, stresul interferează frecvent cu alte diagnostice psihiatrice. Pe scurt, merită a fi amintite stările de furie, iritabilitatea, impulsivitatea, oboseala, lipsa de energie şi de motivaţie, anhedonia, nervozitatea crescută, tristeţea, apatia, tensiunea musculară, abulia sau hiperbulia, hipoprosexia şi mâncatul excesiv sau apetitul scăzut.
La polul opus se găsesc strategiile şi modalităţile de intervenţie, considerate optime în reducerea nivelului de stres. Pot să fie amintite:
-
identificarea stresorilor
-
identificarea simptomelor de stres
-
activitatea fizică
-
igiena fizică şi psihică
-
exerciţiile de relaxare musculară şi meditaţie
-
stabilirea obiectivelor şi prioritizarea lor
-
desfăşurarea de activităţi relaxante
-
beneficierea de suportul/compania familiei sau a prietenilor.
În continuare disputat şi discutat, conceptul de stres rămâne o problemă de sănătate globală şi impune intervenţia specialiştilor în sănătate mintală, pe termen scurt, mediu şi lung.
În continuare, vă invităm să faceţi câteva exerciţii.
Soluţii:
1. Hans Selye, Richard Lazarus, Susan Folkman, Joseph McGrath, Petru Derevenco
2.Distres, Eustres
3. BURN-OUT