Etichetarea nutriţională în România – beneficii pentru sănătatea publică, provocări legislative și tendinţe ale consumatorilor

Introducere

Etichetarea nutrițională, impusă de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, necesită ca alimentele preambalate să afișeze informații nutriționale detaliate. În România, consumatorii au arătat în ultimii ani un interes crescut pentru informațiile nutriționale, o proporție semnificativă căutând mai multe detalii despre nutrienți și beneficiile pentru sănătate. Acest interes se aliniază cu tendințele din UE, unde consumatorii se bazează din ce în ce mai mult pe etichete pentru a face alegeri mai sănătoase.

Cu toate acestea, implementarea și eficacitatea strategiilor de etichetare în România se confruntă cu provocări unice din cauza factorilor culturali, economici și legislativi.

Această recenzie sintetizează dovezi din studii medicale privind beneficiile pentru sănătate ale etichetelor nutriționale, explorează riscurile asociate cu o alfabetizare alimentară precară și analizează peisajul legislativ în evoluție al României alături de tendințele consumatorilor în comparație cu omologii din UE.

Materiale și metodă

A fost efectuată o analiză calitativă a cadrului de reglementare, a datelor publice și a literaturii academice relevante pentru etichetarea nutrițională în România. Cercetarea folosește o abordare analitico-descriptivă, cu elemente de analiză comparativă pentru obiectivarea alinierii legislației românești cu directivele Uniunii Europene.

Sursele au fost reprezentate de: legislația europeană (Regulamentul nr. 1169/2011 privind furnizarea de informații alimentare consumatorilor), legislația din România, documente oficiale și ghiduri emise de autoritățile naționale de reglementare (Ministerul Sănătății, Institutul Național de Sănătate Publică), studii științifice și articole legate de nutriție, sănătate publică și practici de etichetare a alimentelor, rapoarte de cercetare de piață și studii despre comportamentul consumatorilor, în special cele realizate în România sau în alte țări relevante din UE.

Căutările bibliografice au utilizat motoarele de căutare științifică PubMed, Google Scholar, ScienceDirect, Web of Science, dar și date statistice disponibile, utilizând cuvintele-cheie (în limba engleză și în limba română): „nutritional labeling”, „food labels”, „consumer behavior”, „public health nutrition”, „Nutri-Score”, „Romania food policy”, „etichetare nutrițională”, „tendințe alimentare”, „comportament consumator”. Perioada urmărită a vizat date din ultimii zece ani (2015-2025), în vederea obținerii unui număr relevant de studii privind etichetarea nutrițională în România, identificându-se un număr de opt publicații care au urmărit tendințele alimentare la nivel național.

Rezultate și discuție

1. Reducerea bolilor legate de dietă

Studiile medicale demonstrează că etichetarea nutrițională clară are un impact direct asupra ratelor bolilor cronice:

Prevenirea obezității și diabetului. O metaanaliză a 60 de studii de intervenție a constatat că etichetarea alimentelor a scăzut consumul de energie cu 6,6%, de grăsimi totale cu 10,6% și alte opțiuni alimentare nesănătoase cu 13,0%⁽¹⁾. În Mexic, etichetele de avertizare pe alimentele cu un număr ridicat de calorii au fost proiectate să prevină 599300 de cazuri de diabet de tip 2 și 354400 de cazuri de boli cardiovasculare până în 2037. În mod similar, studiile din SUA asociază etichetarea zahărului adăugat cu o reducere cu 31% a riscului de diabet⁽²⁾.

Îmbunătățirea alegerilor alimentare. Etichetele evaluative pe fața ambalajului (de exemplu, Nutri-Score) simplifică procesul decizional, încurajând consumatorii să selecteze produse cu conținut mai scăzut de zahăr, sodiu și grăsimi saturate. Aceeași metaanaliză a constatat că etichetarea a crescut consumul de legume cu 13,5%⁽¹⁾.

2. Îmbunătățirea alfabetizării nutriționale

Persoanele cu boli cronice (hipertensiune, diabet) sunt mai predispuse să citească etichetele, dar respectarea ghidurilor dietetice rămâne inconsecventă.

Un studiu privind gestionarea bolilor cronice a constatat că pacienții sfătuiți să-și schimbe obiceiurile alimentare erau cu 50% mai predispuși să citească etichetele alimentare decât cei fără intervenția medicului⁽³⁾. Acest lucru evidențiază potențialul intervențiilor de etichetare țintite de a reduce decalajul dintre conștientizare și acțiune, în special la populațiile cu o alfabetizare nutrițională scăzută.

Riscurile unei alfabetizări nutriționale precare în România

1. Povara bolilor legate de dietă

România se confruntă cu rate ridicate de boli cardiovasculare (BCV) și afecțiuni legate de obezitate din cauza:

Consumului excesiv de grăsimi saturate și sodiu. Dietele tradiționale românești bogate în grăsimi animale contribuie la 29,23% din aportul caloric de grăsimi, grăsimile saturate având o legătură directă cu mortalitatea prin boli cardiovasculare⁽⁴⁾. Consumul mediu de sare în România, conform unui studiu publicat în 2019, este de 10,2 grame pe zi pentru femei și 12,5 grame pe zi pentru bărbați, ceea ce depășește indicațiile de 5 grame de sodiu/zi, crescând astfel riscul cardiovascular⁽⁵⁾.

Consumului excesiv de zahăr. Conform Institutului Național de Statistică (INS) pentru 2022, consumul mediu anual de zahăr și produse din zahăr este de 29,8 kilograme pe cap de locuitor, ceea ce reprezintă de două ori media consumului la nivel european, date care sunt în concordanță cu ratele continue de creștere ale supraponderalității și obezității în România⁽⁶⁾.

Consumului scăzut de alimente cu rol de protecție. Doar 13% dintre români acordă prioritate alimentației sănătoase, consumul total de fructe, legume și pește fiind sub mediile UE⁽⁷⁾.

2. Consecințele ignorării etichetelor

Nefolosirea informațiilor nutriționale exacerbează riscurile pentru sănătate:

Obezitate. Studiile din 2022 au arătat că România prezenta aproximativ 22% dintre adulți cu diagnostic de obezitate, iar aproximativ 62% se încadrau ca supraponderali sau cu obezitate, IMC-ul fiind corelat pozitiv cu vârsta și comportamentul sedentar^(8,9).

Diabet. Atât dezvoltarea, cât și gestionarea hiperglicemiei sunt direct influențate de alegerile alimentare ale pacienților. Aderența dietetică precară în populațiile diabetice este legată de valori ale IMC mai ridicate, subliniind necesitatea educației bazate pe etichete și a strategiilor de intervenție⁽¹⁰⁾.

Cancer. Un studiu privind riscul de cancer a fost realizat pe un eșantion de 471495 de adulți din zece țări europene (Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Spania, Suedia și Regatul Unit), în cohorta European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition (EPIC, 1992-2014), cu o perioadă mediană de urmărire de 15,3 ani. Rezultatele au arătat că un indice alimentar mai scăzut – reflectând un consum mai mare de alimente și băuturi evaluate nefavorabil de Nutri-Score – este asociat cu un risc crescut de cancer. Această asociere a fost deosebit de pronunțată în cazul cancerului colorectal, al tractului digestiv superior, al plămânilor (în rândul bărbaților), al ficatului și al cancerului de sân postmenopauză (în rândul femeilor). În mod similar, riscul de cancer și de alte probleme de sănătate a fost analizat în cohorta franceză SU.VI.MAX (N=6.850) pe o perioadă de urmărire de 13 ani. Rezultatele au confirmat în mod constant că un indice alimentar mai scăzut a fost semnificativ corelat cu un risc mai mare de cancer în general^(11,12).

Tendințe în conștientizarea nutrițională
și utilizarea etichetelor în România

1. Interes crescut pentru alimentația sănătoasă

Consum etic. Un studiu recent a constatat că 61% dintre consumatorii români acordă prioritate acum alimentelor sustenabile sau sănătoase, o creștere de 22% din 2023. Cu toate acestea, doar 13% mențin în mod constant diete sănătoase, din cauza barierelor legate de cost și a dezinformării⁽⁷⁾.

Modele de utilizare a etichetelor. În timp ce 81,1% dintre români verifică etichetele pentru prospețime și ingrediente, doar 34,4% înțeleg declarațiile nutriționale. Prețul (38%) și gustul (31%) încă domină deciziile de cumpărare, în detrimentul profilurilor de sănătate⁽¹³⁾.

2. Adoptarea și controversa Nutri-Score

Nutri-Score este o etichetă nutrițională plasată pe partea frontală a ambalajelor alimentare, care utilizează un sistem de clasificare codificat prin culori pentru a rezuma calitatea nutrițională a produselor. Aceasta include o scară de cinci culori, de la verde-închis la portocaliu-închis, și este însoțită de litere de la A la E pentru a facilita accesibilitatea și înțelegerea de către consumatori. Nutri-Score oferă consumatorilor o indicație clară și ușor de înțeles asupra valorii nutriționale generale a unui produs, ajutându-i să ia decizii mai informate și mai sănătoase la momentul achiziției. În plus, această etichetă își propune să încurajeze producătorii de alimente să îmbunătățească profilul nutrițional al produselor lor prin reformulare sau inovație, asigurând astfel o poziționare mai favorabilă pe scala Nutri-Score și reducând, în cele din urmă, riscurile pentru sănătatea consumatorilor⁽¹⁴⁾.

Sistemul Nutri-Score a fost dezvoltat de cercetători academici fără conflicte de interese și reprezintă singura etichetă nutrițională din Europa care a fost supusă unui număr mare de studii științifice publicate în reviste internaționale de specialitate. Aceste studii au demonstrat în mod consecvent eficacitatea, relevanța și utilitatea sa atât pentru consumatori, cât și pentru sănătatea publică, dar și superioritatea sa față de alte etichete, inclusiv cele susținute de grupuri de lobby din industrie⁽¹⁵⁾.

Parcursul de reglementare al României reflectă dezbaterile mai ample din UE:

Interzicerea inițială (2023). Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a interzis Nutri-Score, citând riscurile de simplificare excesivă.

Schimbarea legislativă din 2024. O decizie guvernamentală în proiect permite acum utilizarea voluntară a Nutri-Score, aliniindu-se cu țări precum Franța, Belgia, Germania, Elveția și Spania. Produsele trebuie să afișeze atât scala de la A la E, specifică acestei metode, dar și un cod QR pentru afișarea tuturor detaliilor nutriționale. Cu toate acestea, anumite categorii de produse sunt exceptate de la aplicarea acestui standard de etichetare. Printre acestea se numără produsele tradiționale românești, produsele locale, precum și cele care beneficiază de indicații geografice protejate sau denumiri de origine⁽¹⁶⁾.

Intervenții și direcții viitoare

1. Programe educaționale țintite

Un studiu-pilot din România își propune să dezvolte o intervenție de alfabetizare nutrițională pentru adolescenți, abordând nevoia critică de educație timpurie privind obiceiurile alimentare sănătoase⁽⁷⁾. Această inițiativă ar putea servi ca model pentru campanii educaționale mai ample care vizează diferite grupe de vârstă și demografice.

2. Recomandări de politici

Consolidarea educației nutriționale. Parteneriate cu ONG-uri și instituții de învățământ pentru lansarea unor campanii cuprinzătoare care explică etichete precum Nutri-Score, vizând populațiile rurale și cu venituri mici.

Aplicarea standardelor de etichetare. Impunerea unor declarații de sănătate transparente și restricționarea marketingului înșelător în cazul produselor tradiționale, aliniindu-se cu cele mai bune practici din UE.

Subvenționarea alimentelor sănătoase. Abordarea barierelor de cost pentru a îmbunătăți accesul la opțiuni cu conținut scăzut de zahăr și sodiu, în special în regiunile dezavantajate economic.

3. Priorități de cercetare

Efectuarea de studii longitudinale privind impactul Nutri-Score și al altor sisteme de etichetare asupra comportamentului consumatorilor români și a rezultatelor de sănătate.

Investigarea eficacității instrumentelor digitale (de exemplu, coduri QR) în îmbunătățirea alfabetizării nutriționale în rândul diferitelor grupuri demografice.

Evaluarea impactului economic al îmbunătățirii etichetării nutriționale asupra costurilor de sănătate legate de bolile asociate dietei în România.

Concluzii

Etichetarea nutrițională are un potențial semnificativ de a reduce povara bolilor legate de dietă în România, dar politicile inconsecvente și alfabetizarea scăzută împiedică progresul. Alinierea la standardele UE, abordând în același timp obiceiurile alimentare locale, ar putea economisi costuri de sănătate și vor putea îmbunătăți rezultatele de sănătate pe termen lung.

Succesul inițiativelor de etichetare nutrițională în România va depinde de o abordare multifactorială care combină acțiunea legislativă, programele educaționale și cooperarea industriei alimentare. 

Autor corespondent: Florin‑Gabriel Pănculescu E-mail: gabriel.panculescu@yahoo.ro

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.