Nutriţia și fertilitatea – rolul nutriţionistului în susţinerea cuplurilor în tratamentele de reproducere umană asistată

Introducere

Infertilitatea este recunoscută ca o problemă de sănătate publică globală, cu implicații medicale, psihologice și sociale majore. Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 17,5% dintre adulți (adică unul din șase) se confruntă, la un moment dat în viață, cu dificultăți de concepere⁽¹⁾. În Europa, prevalența infertilității este în creștere, fiind influențată de amânarea vârstei la prima sarcină, stilul de viață nesănătos, expunerea la factori de mediu toxici și creșterea incidenței bolilor metabolice și autoimune⁽²⁾.

În România, utilizarea tehnologiilor de reproducere umană asistată (PMA) este în creștere, în special a fertilizării in vitro (FIV), însă rata de succes rămâne moderată, situându-se în medie între 30% și 35% per ciclu⁽³⁾. Această rată este influențată de vârsta maternă, rezerva ovariană, calitatea embrionilor, dar și de factori nutriționali și de stilul de viață general⁽⁴⁾.

Literatura științifică subliniază din ce în ce mai clar rolul esențial al intervenției dietetice în fertilitate. Nutriția influențează axa hipotalamo-hipofizo-gonadală, metabolismul estrogenic, calitatea ovocitelor și spermatogeneza, dar și implantarea embrionară și dezvoltarea placentei⁽⁵⁾. Studii recente au evidențiat faptul că dietele de tip mediteraneean sau DASH, bogate în antioxidanți, grăsimi nesaturate și fibre, sunt asociate cu o rată mai mare de sarcini în cursul tratamentelor FIV⁽⁶⁾. În cazul bărbaților, un aport adecvat de zinc, seleniu, vitamina E și acizi grași omega-3 este corelat cu îmbunătățirea motilității și morfologiei spermatozoizilor⁽⁷⁾.

La nivel european, tot mai multe centre de reproducere asistată integrează specialiști în nutriție ca parte a echipei multidisciplinare, însă această abordare rămâne limitată în România, în ciuda dovezilor științifice disponibile⁽⁸⁾. Intervenția nutrițională personalizată poate optimiza răspunsul la tratament, reduce stresul oxidativ și susține o sarcină sănătoasă.

În acest context, nutriționistul devine un membru esențial al echipei de PMA, contribuind activ la creșterea șanselor de succes al tratamentelor și la susținerea sănătății cuplurilor infertile pe termen lung.

Material și metodă

A fost realizată o cercetare narativă a literaturii folosind baze de date internaționale (PubMed, Web of Science, ScienceDirect, Google Scholar), cu termeni de căutare precum: „fertility”, „nutrition”, „infertility”, „IVF”, „micronutrients”, „dietary patterns”, „oxidative stress”, „dietitian”. Au fost selectate articole publicate în perioada 2005-2024, de tip studii clinice, metaanalize și review-uri sistematice, în limba engleză. Au fost excluse studiile pe animale, articolele neindexate sau cele care nu vizează direct fertilitatea umană.

Rezultate

Revizuirea literaturii a evidențiat o relație clară între statusul nutrițional și succesul tehnicilor de reproducere asistată. Excesul ponderal, carențele de micronutrienți și alimentația dezechilibrată afectează negativ fertilitatea, prin mecanisme hormonale, inflamatorii și oxidative.

Suplimentarea cu acid folic, vitamina B12, vitamina D, vitamina E, zinc, seleniu și CoQ10 este asociată cu îmbunătățirea calității gameților și a implantării embrionare. Dietele de tip mediteraneean s-au corelat pozitiv cu rata de sarcină în FIV.

Intervențiile nutriționale personalizate au avut un impact pozitiv asupra rezultatelor clinice, în special când au fost implementate într-o echipă multidisciplinară. Rolul nutriționistului specializat s-a evidențiat ca fiind un factor esențial în creșterea complianței pacientului, reducerea stresului psihologic și optimizarea prognosticului reproductiv.

Nutriția ca factor modulator în fertilitate

Starea nutrițională influențează fertilitatea atât la femei, cât și la bărbați. Un indice de masă corporală (IMC) sub 18,5 kg/m² sau peste 30 kg/m² este asociat cu scăderea ratei de concepție, disfuncții ovulatorii și cu un risc crescut de eșec al implantării embrionare⁽⁹⁾. Tulburările de greutate corporală influențează negativ axa hipotalamo-hipofizo-gonadală, determinând dezechilibre hormonale cu impact direct asupra ovogenezei și spermatogenezei.

Obezitatea, în special cea abdominală, este frecvent asociată cu sindrom metabolic, rezistență la insulină și hiperinsulinemie compensatorie – factori care afectează negativ foliculogeneza și cresc riscul de anovulație⁽¹⁰⁾. În cazul femeilor cu sindromul ovarelor polichistice (SOP), pierderea în greutate de doar 5-10% poate restabili ovulația spontană și îmbunătăți prognosticul reproductiv⁽¹¹⁾. Managementul nutrițional al obezității în contextul infertilității implică o intervenție multidimensională: reducerea aportului caloric, creșterea consumului de fibre, exercițiul fizic regulat și sprijinul comportamental. Dietele hipocalorice bine echilibrate, cu distribuție adecvată de macronutrienți, pot susține scăderea ponderală fără a compromite aportul de micronutrienți esențiali în perioada preconcepțională⁽¹²⁾.

La bărbați, alimentația dezechilibrată – caracterizată prin consum ridicat de grăsimi saturate, carne procesată și zaharuri rafinate – este corelată cu alterarea parametrilor spermatici, reducerea motilității și afectarea integrității ADN-ului spermatic⁽¹³⁾. Stresul oxidativ indus de dezechilibrele nutriționale joacă un rol central în deteriorarea calității spermei, iar intervențiile nutriționale antioxidante pot ameliora acest dezechilibru⁽¹⁴⁾.

Dieta mediteraneeană este recunoscută pentru efectele sale benefice asupra fertilității. Prin conținutul său ridicat de legume, fructe, cereale integrale, ulei de măsline extravirgin, pește gras și nuci, această dietă contribuie la reducerea inflamației sistemice, la îmbunătățirea sensibilității la insulină și la echilibrarea profilului hormonal⁽¹⁵⁾.

Perioada ciclului de fertilizare in vitro (FIV) este o fereastră metabolică extrem de sensibilă, în care statusul nutrițional poate influența calitatea ovocitelor, dezvoltarea embrionară timpurie și receptivitatea endometrială. În această etapă, intervenția nutrițională urmărește reducerea stresului oxidativ, reglarea răspunsului inflamator și susținerea unei funcții hormonale echilibrate⁽¹⁶⁾. Se recomandă o dietă bogată în antioxidanți (vitaminele C și E, beta-caroten, flavonoide), acizi grași omega-3 (somon, sardine, semințe de in), vitamina D, zinc, seleniu și coenzima Q10 – nutrienți esențiali pentru funcția mitocondrială, calitatea ovocitelor și succesul implantării⁽¹⁷⁾.

Un aport proteic optim, de aproximativ 1,2 g/kg/zi, susține sinteza hormonală, dezvoltarea foliculară și răspunsul la stimularea ovariană. Se recomandă proteine de calitate din surse precum ouă, pește, carne slabă, lactate integrale, leguminoase și nuci. În schimb, alimentele ultraprocesate, zaharurile rafinate, alcoolul și consumul excesiv de cofeină au fost asociate cu perturbări hormonale și inflamație cronică de grad redus, influențând negativ fertilitatea⁽¹⁸⁾.

Intervențiile nutriționale ar trebui să înceapă cu minimum 8-12 săptămâni înainte de inițierea tratamentului FIV și să fie continuate pe tot parcursul ciclului, în colaborare cu echipa medicală.

Micronutrienți esențiali în susținerea fertilității

Micronutrienții, prin participarea lor la procese fundamentale precum sinteza ADN-ului, metilare, reglare hormonală, protecție antioxidantă și funcționarea mitocondrială, pot influența în mod direct funcția reproductivă la ambele sexe. Evaluarea și corectarea deficiențelor nutriționale reprezintă o componentă critică în optimizarea fertilității, mai ales în contextul tehnicilor de reproducere umană asistată.

Enumerăm în continuare principalii micronutrienți cu efect protector demonstrat asupra fertilității:

Acidul folic (vitamina B9)

Este un cofactor esențial în sinteza acizilor nucleici și în metilarea ADN-ului – procese indispensabile pentru diviziunea celulară și dezvoltarea embrionară. Acidul folic contribuie la maturarea ovocitelor și reglarea expresiei genelor implicate în implantare. Deficiențele sunt asociate cu un risc crescut de anovulație, calitate embrionară scăzută și defecte de tub neural. Suplimentarea preconcepțională cu 400-800 µg/zi este recomandată în toate ghidurile internaționale. Sursele dietetice includ legume cu frunze verzi, leguminoase, citrice și cereale fortificate⁽¹⁹⁾.

Vitamina B12

Funcționează sinergic cu acidul folic în ciclul metioninei, contribuind la reducerea nivelului de homocisteină – un marker asociat cu scăderea fertilității. Suplimentarea combinată de 5‑metiltetrahidrofolat și vitamina B12 la femeile care urmează tratamente RUA a fost asociată cu o rată semnificativ mai mare de sarcină clinică și de naștere la termen, comparativ cu suplimentarea doar cu folat. Insuficiența de B12, frecvent întâlnită în dietele vegetariene și în disfuncții de absorbție, rămâne asociată cu disfuncții ovulatorii și potențiale defecte de implantare. Se regăsește în ficat, carne, ouă, lactate și pește⁽²⁰⁾.

Vitamina D

Receptorii pentru vitamina D (VDR) sunt exprimați în ovare, endometru, placentă și testicule, ceea ce sugerează implicarea sa în reglarea axei sexuale și sprijinirea implantării. Nivelurile scăzute de 25(OH)D (și asociate cu rate mai mici de succes în FIV. Sursele includ pește gras (somon, sardine), gălbenuș, lactate integrale și expunerea controlată la soare⁽²¹⁾.

Vitamina E

Antioxidant liposolubil, vitamina E protejează lipidele de membrană împotriva peroxidării și susține integritatea celulară, inclusiv la nivelul gameților. Un studiu clinic randomizat publicat recent a arătat că suplimentarea cu vitamina E determină îmbunătățirea semnificativă a motilității spermatozoizilor la bărbații supuși evaluării pentru infertilitate, comparativ cu placebo⁽²²⁾. Surse alimentare bogate includ uleiul de floarea-soarelui, nucile, alunele, avocado și semințele.

Vitamina C

Antioxidant hidrosolubil, vitamina C neutralizează radicalii liberi, regenerează vitamina E și protejează ADN-ul spermatic. De asemenea, susține vascularizația și sănătatea endometrului. Se regăsește în citrice, ardei gras, căpșuni, kiwi și broccoli⁽²³⁾.

Zincul

Implicat în peste 300 de reacții enzimatice, zincul are un rol major în sinteza testosteronului, maturarea ovocitelor, diviziunea celulară și funcția imună. Deficitul este corelat cu scăderea calității spermei și cu disfuncții ovulatorii. Sursele alimentare includ carnea de vită, fructele de mare, ficatul, ouăle, semințele de dovleac, lintea și nucile⁽²⁴⁾.

Seleniul

Cofactor al glutation-peroxidazelor, seleniul contribuie la reducerea stresului oxidativ și la susținerea spermatogenezei și a dezvoltării foliculilor ovarieni. Sursele includ nucile braziliene, peștele, ouăle și cerealele integrale. Recent, un studiu din 2023, metaanaliză a trialurilor clinice randomizate la pacienți cu sindromul ovarelor polichistice (PCOS), a demonstrat că suplimentarea cu seleniu crește capacitatea antioxidantă totală (TAC), un marker de protecție împotriva stresului oxidativ asociat infertilității. Rezultatele susțin rolul seleniului în protecția ovocitelor și calitatea foliculilor, benefic în special în contextul tratamentelor FIV⁽²⁵⁾.

Fierul

Fierul este esențial pentru transportul oxigenului, dar și pentru ovulație și susținerea dezvoltării embrionare timpurii. Deficiența este asociată cu anovulația și subfertilitatea. Fierul hemic (mai biodisponibil) se găsește în carne roșie, ficat, pește și ouă. Veganii prezintă risc crescut pentru deficit, iar fierul nonhemic din vegetale (spanac, melasă, prune, leguminoase) are absorbție scăzută în absența vitaminei C⁽²⁶⁾.

Iodul

Iodul este esențial în sinteza hormonilor tiroidieni, iar funcția tiroidiană normală este esențială pentru ovulație, implantare și dezvoltarea fetală precoce. Sursele alimentare includ sarea iodată, algele, peștele marin, ouăle și produsele lactate⁽²⁷⁾.

Coenzima Q10

Implicată în producerea de energie mitocondrială (ATP), CoQ10 este esențială pentru ovocitele femeilor de peste 35 de ani, la care se înregistrează un declin al calității mitocondriale. Suplimentarea cu 100-200 mg/zi este recomandată la femeile cu răspuns ovarian scăzut, în special înainte de FIV⁽²⁸⁾.

Rolul nutriționistului în echipa multidisciplinară

Integrarea nutriționistului într-o echipă specializată în fertilitate aduce beneficii multiple, atât în plan metabolic, cât și psihoemoțional. Acesta contribuie la o evaluare completă a stării nutriționale a pacientului, incluzând analiza indicelui de masă corporală (IMC), a compoziției corporale, a aportului alimentar și identificarea eventualelor deficiențe de micronutrienți. Pe baza acestor date, nutriționistul elaborează un plan alimentar personalizat, corelat cu fazele tratamentului de reproducere asistată (de exemplu, stimulare, transfer embrionar, posttransfer), și oferă consiliere nutrițională nu doar individuală, ci și de cuplu. De asemenea, prin suportul emoțional și motivațional oferit în perioadele de stres legate de tratament, nutriționistul contribuie la creșterea complianței și calității vieții. Colaborarea activă cu medicul ginecolog, endocrinologul, embriologul și psihologul permite o abordare holistică, centrată pe pacient, care poate crește semnificativ șansele de succes ale tratamentului FIV.

 Concluzii

Nutriția reprezintă o componentă esențială, dar adesea neglijată, în tratamentele de reproducere asistată. Intervenția nutriționistului specializat în infertilitate poate îmbunătăți statistica fertilității și rata de succes a FIV. Este necesară dezvoltarea de protocoale standardizate de evaluare nutrițională și colaborare interdisciplinară în clinicile de fertilitate. În plus, educația nutrițională și personalizarea planurilor alimentare a cuplurilor aflate în tratament RUA trebuie să devină o prioritate în practica nutrițională actuală. Într-o realitate în care sursele de informare nevalidate științific (precum motoarele de căutare sau influenceri fără competențe) devin frecvent prima opțiune pentru cei care caută soluții în nutriție și stil de viață, datoria specialiștilor în nutriție este aceea de a oferi informații corecte, validate și adaptate contextului clinic. Cu atât mai mult în domeniul reproducerii asistate, unde parcursul este adesea dificil și încărcat emoțional, susținerea cuplurilor cu protocoale nutriționale de precizie devine o necesitate profesională și etică. Este esențial ca intervenția nutrițională să fie ghidată de știință, nu de tendințe, și integrată într-o abordare personalizată și responsabilă a fertilității.    

Autor corespondent: Emma Di Bello E-mail: nutritionist.emmadibello@gmail.com

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.