Aderenţa nutriţională după chirurgia bariatrică – implicaţii psihologice, comportamentale și clinice în menţinerea rezultatelor pe termen lung

Introducere

Obezitatea este o boală cronică, multifactorială și sistemică, fiind caracterizată prin acumularea excesivă de țesut adipos, care poate altera funcția organelor, a țesuturilor și a întregului organism⁽¹⁾. În formele sale avansate, obezitatea clinică este asociată cu complicații severe, care includ infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral sau insuficiența renală, diferite tipuri de neoplazii, ciroza hepatică dismetabolică, sindromul de apnee în somn și insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată⁽²⁾. În contextul creșterii alarmante a prevalenței obezității la nivel global⁽³⁾, chirurgia bariatrică a devenit una dintre cele mai eficiente opțiuni terapeutice pentru obținerea unei scăderi ponderale semnificative și a remisiunii unor comorbidități asociate, precum diabetul zaharat de tip 2 (DZ2) sau hipertensiunea arterială (HTA)^(4-9).

Eficacitatea pe termen lung a intervențiilor bariatrice, în special în ceea ce privește menținerea rezultatelor obținute, este strâns corelată cu aderența pacienților la recomandările nutriționale postoperatorii⁽¹⁰⁾. Consolidarea acestor rezultate necesită o schimbare reală și sustenabilă a comportamentului alimentar, pentru a putea preveni ulterior recâștigul ponderal și pentru maximizarea beneficiilor metabolice obținute^(11,12). Aderența postoperatorie este influențată de o serie de factori psihologici (precum tulburările afective sau imaginea corporală), comportamentali (obiceiuri alimentare preexistente, stil de viață, sedentarism), dar și clinici (tipul intervenției, prezența complicațiilor, statusul metabolic post­operatoriu)^(13-18).

Acest articol își propune să revizuiască în mod narativ literatura de specialitate privind complianța dietetică după chirurgia bariatrică, cu accent pe factorii psihologici, comportamentali și clinici implicați, cu scopul de a evidenția barierele frecvent întâlnite și de a orienta intervențiile multidisciplinare în practica medicală curentă.

Materiale și metodă

Acest articol este un review narativ al literaturii de specialitate, realizat printr-o selecție a articolelor publicate în ultimii zece ani. Sursele au fost identificate prin căutări sistematice în baze de date internaționale (PubMed, Scopus, Web of Science), folosind termeni de căutare precum: „bariatric surgery”, „dietary adherence”, „nutritional compliance”, „postoperative diet”, „long-term follow-up”, „sleeve gastrectomy”, „Roux-en-Y”, „behavioral factors” și „psychological predictors”.

Au fost incluse studii originale, metaanalize, revizuiri sistematice și ghiduri de practică relevante care au investigat aderența nutrițională după intervențiile bariatrice. Articolele au fost selectate în funcție de relevanță, calitatea metodologică și actualitate. Nu s-a realizat o metaanaliză statistică, întrucât scopul a fost integrarea narativă a datelor și identificarea tendințelor majore în literatura de profil.

Rezultate și discuție

Studiile actuale evidențiază o variabilitate semnificativă în ceea ce privește aderența dietetică postoperatorie, cu o tendință de scădere a complianței după primul an de la intervenție, în special în absența unui suport nutrițional și psihologic susținut^{(10,12,19-21)}. Recomandările actuale vizează consultații de monitorizare la una, trei, șase și 12 luni postoperatoriu, urmate de evaluări anuale^(22,23). Cu toate acestea, în practică, frecvența prezentării la consultații scade semnificativ după primul an, ceea ce poate contribui la diminuarea aderenței nutriționale, la creșterea riscului de recâștig ponderal și la întârzierea identificării unor complicații postoperatorii sau a deficitelor nutriționale. Absența monitorizării regulate limitează capacitatea echipei medicale de a interveni prompt și eficient în corectarea carențelor de micronutrienți (precum deficitul de fier, vitamina B12, vitamina D) sau în gestionarea disfuncțiilor gastrointestinale asociate chirurgiei bariatrice (de exemplu, sindromul dumping, refluxul gastroesofagian). Această tendință poate fi explicată prin reducerea interacțiunii cu echipa medicală, dar și prin influența altor factori – precum factori psihologici, comportamentali sau clinici^(12,14).

Factori psihologici

Factorii psihologici identificați ca predictori negativi ai complianței includ sindromul depresiv, anxietatea, tulburările de comportament alimentar, precum și o imagine corporală distorsionată^(24,25). Conceição et al.⁽²⁶⁾ au constatat că până la 65% dintre pacienții care au înregistrat creștere în greutate între 17 și 20 de luni postoperatoriu prezentau tulburări de comportament alimentar în perioada postoperatorie. Mai mult, alte cercetări au evidențiat rolul unor tulburări precum alimentația pe fond emoțional sau sindromul alimentației nocturne în influențarea rezultatelor postbariatrice și modul în care acestea contribuie la o scădere ponderală suboptimă⁽²⁷⁾. Evaluarea riguroasă și suportul psihologic pre- și postoperatoriu, precum și intervențiile cognitive comportamentale, s-au dovedit eficiente în creșterea complianței⁽¹⁵⁾.

Factori comportamentali

Comportamentele alimentare disfuncționale și obiceiurile nesănătoase joacă un rol important în scăderea aderenței dietetice după chirurgia bariatrică și pot contribui direct la recâștigul ponderal sau la apariția complicațiilor nutriționale. Implementarea unor strategii structurate de modificare a comportamentului alimentar, precum educația nutrițională continuă și interviul motivațional, aplicate atât în perioada preoperatorie, cât și postoperatoriu, poate reduce riscul de recădere și susține menținerea pe termen lung a rezultatelor obținute^(11,14,28).

Într-un studiu realizat la 399 de pacienți, principalele bariere identificate în respectarea recomandărilor privind stilul de viață au fost: nivelul scăzut de autodisciplină (48%), lipsa motivației (28%) și, în egală măsură (25%), accesul limitat la alimente sănătoase și constrângerile legate de timp, care împiedică pregătirea adecvată a meselor. În ceea ce privește activitatea fizică, cele mai frecvente motive pentru absența exercițiului fizic regulat au fost lipsa de timp (47%), autodisciplina deficitară (38%) și condițiile meteorologice nefavorabile (32%)⁽²⁹⁾.

Studiul realizat de Schiavo et al.⁽²¹⁾, care a evaluat aderența pacienților la regimul dietetic și la suplimentarea cu micronutrienți pe parcursul unui an după gastrectomia longitudinală laparoscopică, a identificat principalele bariere percepute de pacienți: autocontrolul alimentar deficitar (72%), sprijinul familial insuficient (11%), dificultatea de a înghiți comprimate sau capsule (61%) și costurile aferente suplimentelor (20%).

Un alt studiu, realizat la 529 de pacienți, a urmărit înțelegerea percepției pacienților privind factorii care determină aderența scăzută la recomandările nutriționale postoperatorii în chirurgia bariatrică. Principala cauză raportată pentru aderența redusă a fost dificultatea de a reține administrarea suplimentelor (45,6%), urmată de numărul crescut de comprimate (16,4%), apariția efectelor adverse (14,3%), costurile ridicate (11,5%), lipsa prescripției din partea medicului de familie (10,8%), gustul neplăcut al suplimentelor (10,1%) și percepția inutilității administrării acestora (9,4%). Pentru a îmbunătăți complianța, pacienții au propus reducerea numărului de comprimate (41,8%), intensificarea educației pacienților (25,7%) și a medicilor de familie (24%), diminuarea costurilor (18,5%), precum și furnizarea de informații suplimentare de către personalul medical (12,5%) sau farmaciști (5,2%)⁽³⁰⁾.

Alte studii au evidențiat impactul comportamentelor sedentare – precum perioadele prelungite de lectură, vizionare a programelor TV sau utilizare a computerului –, care au fost puternic asociate cu un risc crescut de recâștig ponderal^(31,32).

Factori clinici

Din punct de vedere clinic, o serie de factori pot influența negativ aderența pacientului la regimul alimentar postoperatoriu după chirurgia bariatrică. Tipul intervenției realizate (de exemplu, gastrectomie longitudinală versus bypass gastric) determină diferențe semnificative în ceea ce privește toleranța digestivă, absorbția nutrienților și riscul de complicații metabolice sau gastrointestinale. De exemplu, bypassul gastric este mai frecvent asociat cu sindromul dumping, malabsorbție și deficite nutriționale comparativ cu gastric sleeve, ceea ce poate influența aderența la o alimentație echilibrată⁽²²⁾. Complicațiile postoperatorii, precum refluxul gastroesofagian, sindromul dumping și modificările de tranzit intestinal, pot afecta și limita aportul alimentar. Sindromul dumping recurent poate genera anxietate în jurul meselor și comportamente de evitare alimentară, dar și scădere ponderală⁽³³⁾. Deficitele de micronutrienți, în special de fier, vitamina B12, vitamina D și calciu, sunt frecvent întâlnite după intervențiile bariatrice și pot conduce la complicații semnificative, precum anemie, fatigabilitate, tulburări musculoscheletale și manifestări neurologice. Un status nutrițional deficitar nu afectează doar starea generală de sănătate a pacientului, ci este adesea asociat cu o scădere a complianței față de tratamentul nutrițional prescris și față de recomandările medicale generale, influențând negativ rezultatele postoperatorii pe termen lung^(12,34).

Aderența nutrițională postoperatorie rămâne un element esențial în succesul pe termen lung al chirurgiei bariatrice. Pacienții care respectă cu rigurozitate programul de monitorizare postoperatorie prezintă, conform raportărilor, rezultate clinice superioare comparativ cu cei cu un nivel scăzut de aderență^(22,35).

Această corelație evidențiază rolul esențial al monitorizării continue și al integrării intervențiilor nutriționale personalizate în obținerea rezultatelor așteptate, în reducerea riscului de deficite nutriționale și în controlul greutății pe termen lung. Pentru ca aceste intervenții să fie eficiente și sustenabile, este necesară implementarea unui model de îngrijire multidisciplinar, care să includă medici, dieteticieni și psihologi. O astfel de abordare integrată permite nu doar ajustarea planului nutrițional în funcție de evoluția clinică, ci și identificarea și gestionarea factorilor psihologici și comportamentali care pot compromite aderența pe termen lung.

Concluzii

Complianța dietetică postchirurgie bariatrică este rezultatul unei interacțiuni complexe dintre factori psihologici, comportamentali și clinici. Succesul pe termen lung al intervenției depinde nu numai de tehnica chirurgicală, ci și de capacitatea pacientului de a adopta și menține un regim alimentar adecvat, sub ghidaj multidisciplinar. În acest context, susținerea psihologică, educația nutrițională continuă și monitorizarea clinică riguroasă trebuie să devină standarde de îngrijire postoperatorie. Identificarea pacienților cu risc crescut de nonaderență poate permite personalizarea intervențiilor și, implicit, creșterea eficacității terapeutice.  

Autor corespondent: Delia Reurean-Pintilei E-mail: drdeliapintilei@gmail.com

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.