CHIRURGIE

Tratamentul chirurgical al şunturilor portosistemice: un caz clinic

 Surgical treatment of extrahepatic portosystemic shunts: a clinical case

Raluca Mădălina Munteanu, Conf. dr. Alexandru Diaconescu

First published: 18 decembrie 2018

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.33.4.2018.2106

Abstract

The surgical treatment of extrahepatic portosystemic shunts is performed to restore the portal blood flow into the liver and to attain normal liver function. Cello­phane banding is an effective method which slowly determines the occlusion of portosystemic shunts.

Keywords
surgical treatment, cellophane, portosystemic shunt

Rezumat

Tratamentul chirurgical al şunturilor portosistemice extra­he­pa­tice se efectuează pentru a restabili fluxul sangvin portal la nivelul ficatului şi pentru a obţine o funcţie hepatică normală. Utilizarea benzii de celofan este o metodă eficientă, care de­ter­mină în timp ocluzia şunturilor portosistemice.

Şunturile portosistemice sunt vase anormale ce permit sângelui portal să ajungă în circulaţia sistemică, fără a traversa ficatul în prealabil. Acestea pot fi de natură extrahepatică, când anomaliile vasculare se află în afara ficatului, sau intrahepatice, când se află în interiorul parenchimului hepatic. Când sângele portal nu traversează ficatul, multe substanţe care în mod normal ar fi metabolizate sau excretate de către ficat ajung în circulaţia sistemică. De asemenea, prin imposibilitatea ajungerii la nivelul ficatului a unor substanţe hepatotropice de la nivelul pancreasului şi intestinelor, rezultă o atrofie hepatică. Ca un rezultat al insuficienţei hepatice care se instalează din această cauză, funcţia sistemului nervos central este alterată, manifestându-se clinic printr-o encefalopatie hepatică.

O femelă Bichon, în vârstă de 5 luni, s-a prezentat cu semne clinice de vomă şi apatie. Câinele prezenta o talie mai mică în comparaţie cu cea corespunzătoare rasei şi o greutate sub limita optimă. În urma anamnezei, s-a evidenţiat faptul că semnele de apatie şi depresie erau mult mai accentuate postprandial. Un examen biochimic şi hematologic al sângelui a fost realizat, constatându-se o modificare a următorilor parametri: ureea=2 mmol/L (3,6-10,4), fosfataza alcalină=195 UI/L (0-140), ALT (alaninaminotransferaza)=382 UI/L (10-120), AST (aspartataminotransferaza)=142 UI/L (10-40).

S-a suspicionat posibilitatea existenţei unui şunt portosistemic, solicitându-se astfel examene suplimentare. A fost determinat amoniacul sangvin, al cărui rezultat de 334 µmol/L depăşea limita maximă (99 µmol/L). Pentru confirmarea  existenţei unei anomalii vasculare extrahepatice, s-au realizat o ecografie abdominală şi un examen CT (computer tomograf).
 

Figura 1. Şuntul portosistemic extrahepatic detectat prin examen ecografic
Figura 1. Şuntul portosistemic extrahepatic detectat prin examen ecografic

Atât la examenul ecografic (figura 1), cât şi la examenul CT (figura 2), s-a pus în evidenţă comunicarea vasculară anormală între vena portă şi vena cavă caudală.
 

Figura 2. Şuntul portosistemic extrahepatic detectat prin examenul CT (prin bunăvoinţa clinicii 4Vet)
Figura 2. Şuntul portosistemic extrahepatic detectat prin examenul CT (prin bunăvoinţa clinicii 4Vet)

După ce pacientului i s-a instituit un tratament de susţinere ce a inclus fluidoterapie, antibioterapie şi o dietă alimentară în care principala sursă de calorii o reprezentau carbohidraţii, acesta a fost programat pentru intervenţia chirurgicală de remediere a şuntului portosistemic.

S-a realizat anestezia pacientului şi, fiind aşezat în decubit dorsal, s-a efectuat o laparatomie retroxifoidiană ventromediană. Urmărind anatomia vaselor portă şi cavă caudală, s-a decelat locul unde exista legătura anormală a acestora. Pentru remedierea şuntului, s-a optat pentru varianta aplicării unei benzi de celofan la nivel vasului anormal, bandă care, prin hidratare progresivă, va determina în timp ocluzia vasului (figura 3).
 

Figura 3. Aplicarea benzii de celofan la nivelul şuntului portosistemic
Figura 3. Aplicarea benzii de celofan la nivelul şuntului portosistemic

Continuarea unei diete sărace în proteine a fost recomandată după intervenţia chirurgicală până la închiderea vasului şi regenerarea parenchimului hepatic. Pacientul a fost reevaluat la o săptămână după operaţie, acesta prezentând semne vizibile de îmbunătăţire a stării generale.  

 

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.

Bibliografie

  1. Kummeling A. Surgical attenuation of congenital portosystemic shunts in dogs. Techniques, complications and prognosis. Utrecht University, 2009.
  2. Tobias KM. Portosystemic shunts. Current veterinary therapy, 14th edition. 2009; St Louis (MO): Saunders Elsevier, 581-6.
  3. Vermote K et al. Surgical management of congenital extrahepatic portosystemic shunts in dogs and cats. Vlaams Diergeneeskundig Tijdschrift. 2007; 76(6): 401-409.