Majoritatea medicilor rezidenţi români sunt nemulţumiţi atât de calitatea cursurilor teoretice, cât şi de calitatea stagiilor practice şi de relaţia pe care o au cu medicii coordonatori din timpul programului de rezidenţiat. În plus, 58% din medicii rezidenţi se tem că nu vor fi medici buni, odată ce vor începe să profeseze ca medici specialişti.

Studiul, desfăşurat de MEDIJobs în octombrie 2017, a chestionat peste 400 de medici rezidenţi din toată ţara, aflaţi în primul an (33%), anul 2 (26%), anul 3 (20%), anul 4 (14%), anul 5 (5%) şi anul 6 (2%) şi care se pregătesc pentru 48 de specialităţi din medicina umană şi dentară.

Rugaţi să aprecieze calitatea cursurilor teoretice, 85% din medicii rezidenţi au declarat că nu sunt mulţumiţi de cunoştinţele teoretice dobândite în timpul programului de rezidenţiat, în vreme ce doar 9% s-au declarat mulţumiţi şi 6% dintre respondenţi s-au declarat foarte mulţumiţi în legătură cu acest aspect.  

MEDIjobs studiu 2

În ceea ce priveşte practica pe care o efectuează în fiecare stagiu, 68% din medicii rezidenţi s-au declarat nemulţumiţi de calitatea pregătirii din timpul programului de rezidenţiat, în vreme ce 20% dintre aceştia au mărturisit că sunt mulţumiţi şi doar 12% dintre respondenţi au declarat că sunt foarte mulţumiţi de practica efectuată în clinică sau spital.

Totodată, medicii rezidenţi au fost rugaţi să aprecieze calitatea relaţiei cu medicul coordonator de rezidenţiat. La această întrebare, 51% din respondenţi au declarat că nu sunt mulţumiţi, în vreme ce 21% s-au declarat mulţumiţi şi 28% s-au declarat foarte mulţumiţi de relaţia cu medicul sau medicii îndrumători.

Frica de eşec sau frica de a comite erori medicale

Drept consecinţă a nemulţumirii lor faţă de calitatea programului de rezidenţiat, cea mai importantă provocare citată de 58% dintre respondenţii la studiu o reprezintă frica de eşec şi frica de a comite erori medicale. A doua cea mai importantă provocare, menţionată de 53% din medicii rezidenţi, o reprezintă dezvoltarea abilităţilor clinice necesare specializării, în vreme ce menţinerea echilibrului între viaţa personală şi cea profesională reprezintă a treia cea mai importantă provocare, conform unui procent de 49% dintre respondenţi.

Alte provocări citate sunt: presiunea situaţiilor contra-cronometru (37%), relaţia cu ceilalţi colegi medici (25%), relaţia cu asistenţii medicali (22%), gestionarea unui deces sau a pacienţilor cu boli în stadiu terminal (18%), birocraţia excesivă (întocmirea hârtiilor care, în mod normal, ar fi în responsabilitatea registratorului medical) şi lipsurile din spitale (precum medicamente, aparatură sau materiale necesare în actul medical).

MEDIjobs studiu 3

Mai multe cursuri, mai multă practică, mai multă implicare din partea medicului coordonator

În cadrul aceluiaşi studiu, medicii rezidenţi au fost rugaţi să ofere câte trei sugestii care, în opinia lor, ar contribui la îmbunătăţirea programului de rezidenţiat. În top 10 cele mai menţionate sugestii se numără următoarele:

  • Îmbunătăţirea pregătirii teoretice şi predarea mai multor cursuri
  • Mai mult timp petrecut cu pacienţii şi mai multă practică în spital, sub supravegherea medicilor coordonatori, inclusiv efectuarea mai multor proceduri specifice specialităţii.
  • Îmbunătăţirea relaţiei cu medicul coordonator şi implicarea mai mare a acestuia în pregătirea medicului rezident.
  • Reducerea birocraţiei şi a numărului de documente pe care rezidenţii le completează, care consumă din timpul dedicat, în mod normal, studiului şi practicii medicale.
  • Respectarea programei de rezidenţiat.
  • Plătirea gărzilor, valabilă pentru toţi anii de rezidenţiat, inclusiv anul 1.
  • Actualizarea bibliografiei de studiu pentru cursuri şi examene, precum şi publicarea tuturor tratatelor şi cursurilor necesare rezidenţilor în limba română.
  • Creşterea salariilor tuturor rezidenţilor.
  • Facilitarea accesului rezidenţilor la cât mai multe congrese şi workshopuri, gratuitatea sau scăderea taxei de participare a rezidenţilor la aceste evenimente.
  • Respectarea programului de lucru al rezidenţilor şi acordarea posibilităţii de a se odihni după gardă.