După mulţi ani de practică, toboşarilor pare că li se modifică modul în care cele două părţi ale creierului lor comunică. Potrivit unui studiu recent, citat de Medical News, „cablarea” care se desfăşoară între cele două emisfere ale creierului unui baterist este semnificativ diferită de cea a non-muzicienilor, spun cercetătorii. Toboşarii pot finaliza simultan diferite sarcini ritmice cu toate cele patru membre, ceea ce este imposibil pentru non-toboşari.

Pentru acest studiu, oamenii de ştiinţă de la Clinica Universităţii Bergmannsheil şi de la Departamentul de Cercetare în Biopsihologie de la Universitatea Ruhr, ambele situate în Bochum, s-au concentrat pe observarea  materiei albe, adică autostrada informaţională a creierului. Materia albă conţine tracturi de fibre care leagă regiuni îndepărtate ale creierului.

În trecut, oamenii de ştiinţă au considerat că materia albă este puţin mai mult decât o cablare utilă. Însă, astăzi, ei consideră că aceasta are un rol critic pentru funcţionarea cotidiană a creierului. Autorii studiului actual s-au concentrat asupra corpului calos, pentru că ei consideră că „abilitatea remarcabilă a unui baterist de a decupla traiectoriile motorii ale celor două mâini este probabil legată de funcţiile inhibitoare ale corpului calos. Ei au găsit diferenţe între structura corpului calos la baterişti şi cea a non-bateriştilor. Astfel, oamenii de ştiinţă au descoperit că la baterist corpul calos are rate de difuzie mai mari decât comenzile, în special secţiunea anterioară, ceea ce indică „modificări microstructurale”. Cercetătorii cred că, la baterişti, corpul calos anterior conţine mai puţine fibre, dar că aceste fibre sunt mai groase decât la non-baterişti. Ei spun că acest lucru este important deoarece fibrele mai groase transferă impulsurile mai rapid.

Ca parte a studiului, oamenii de ştiinţă au testat abilităţile pe care participanţii le aveau pentru tobă, folosind un software special. Bazat pe tehnologia consolei de jocuri, testul a inclus o varietate de ritmuri de tambur şi diferite niveluri de complexitate. Acest software a măsurat cât de exact a urmat fiecare baterist un model de tambur şi a generat un scor. Folosind aceste scoruri, cercetătorii au putut demonstra că cei care s-au comportat cel mai bine la testul de tobă au avut cele mai mari rate de difuzie în corpul calos. Ei consideră că un corp calos anterior mai eficient duce la o performanţă mai bună în privinţa tobelor.

Cercetătorii spun că rezultatele studiului lor indică faptul că performanţa  bateriştilor prezintă, de fapt, un design neuronal mai eficient al zonelor motorii corticale.