Din aceeași categorie
„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”
Este chirurg plastician, dar nu cel din reclamele glamorous. Este omul care spune, cu un firesc dezarmant că operează și fără bani, pentru că misiunea sa este reconstrucția, nu numai esteticul de catalog. Dr. Andrei Pantazi a trecut prin două lumi medicale, în România și în Germania, și le-a văzut pe ambele în esența și extremele lor. A fost martorul și actorul unor miracole tăcute, al unor cazuri imposibile care au devenit realitate, dar și al unor tragedii care l-au urmărit până azi.
Într-un dialog deschis, dr. Andrei Pantazi povestește despre vocație, sistem, pacienți și despre limitele umane, cele care se pot depăși și cele pe care ești obligat să le respecți. Și, mai ales, despre de ce s-a întors în România, în chirurgia estetică. Un interviu ca o intervenție chirurgicală: precis, profund și fără cosmetizări.
Ce v-a determinat, cu adevărat, să alegeți chirurgia plastică și reconstructivă?
Dr. Andrei Pantazi: Motivația a venit într-o sală de operații, când am văzut cum o echipă întreagă de specialiști, somități ale chirurgiei, caută soluția perfectă pentru o afecțiune a unei mâini fragile, de copil, sindactilie, ceea ce înseamnă că două dintre degete erau lipite. Leaderul echipei de intervenție a făcut un „tur de masă” și a cerut cele mai bune metode de abordare chirurgicală. Iar una dintre cele mai bune soluții, agreate și finalmente folosite în intervenție, a venit chiar de la mine. Atunci mi-am zis: „Asta vreau să fac toată viața.”
Datorită unui marketing foarte bun, ajungem să confundăm, în agenda publică, chirurgia plastică cu chirugia frumuseții. Cum vi se pare ?
Dr. Andrei Pantazi: Aș zice că avem patru piloni în chirurgia plastică: reconstrucția arsurilor, chirurgia mâinii, chirurgia reconstructivă, cu cea mai mare complexitate, iar cea mai populară, dar care ocupă cel mai puțin din chirurgia plastică în ansamblu, chirurgia estetică. Multă lume confundă proporțiile, e adevărat.
Unde vă simțiți cel mai bine, cel mai familiar ?
Dr. Andrei Pantazi: Mă fascinează chirurgia mâinii. În Germania, unde putem prelua, cu ajutorul unei organizații caritabile, câteva cazuri complicate pro bono, am operat un copil care venea din Afganistan și se internase la noi. Băiețelul era victima unei mine de război, rătăcite. Rămăsese fără ambele mâini, secționate de explozie, chiar sub umăr. Practic, nu putea folosi brațele, nici măcar să apuce un pahar cu ele.
După mai multe intervenții, am reușit să protezăm mâinile, astfel încât să poată apuca ceva cu ele. Imaginați-vă ce a însemnat asta pentru un tânăr, deja, care trebuia să se descurce singur într-o țară care nu dă prea multe șanse cetățenilor săi. Așa încât, oricât ar părea de banală, mâna mi se pare unul dintre cele mai utile și fascinante organe.
O multitudine de cazuri ajung la noi pentru intervenție de reconstrucție, multe dintre ele din zona neputinței. Mi-a rămas în minte povestea unui pacient din Germania, un antreprenor care, după un faliment dur, a intrat în despresie și a început să consume droguri. A ajuns pe stradă, și-a pierdut prietenii și familia și a rămas fără nimic. Disperat, își injecta substanțele în zona inghinală. După o vreme însă, zona s-a infectat și a ajuns la noi într-o fază de degradare alarmantă. Ne-am mobilizat toți medicii din clinică și am acceptat să suportăm cheltuielile pe care spitalul refuza să le acopere în lipsa unei asigurări de sănătate. Am intervenit, ne-am zbătut mai multe luni la rând, dar, din păcate, după o jumătate de an, fiindcă ajunsese la noi prea târziu, nu l-am mai putut salva. Sunt cazuri care rămân cu tine. Te bântuie gândul că n-ai putut, cu tot ce ai făcut, să salvezi pacientul.
Pe de altă parte, știu că aș face orice pentru a salva un om. Din punctul meu de vedere, nimic nu stă în calea medicului atunci când vine vorba despre siguranța pacientului. Nici banii, nici asigurările, nimic nu poate opri medicul să-și facă misiunea dacă lui îi pasă să găsească o soluție pentru cazul respectiv.
Trebuie să existe și cazuri fără soluții, nu ?
Dr. Andrei Pantazi: Poți spune despre un caz că nu mai are soluții doar după ce le-ai încercat pe toate pe care le știai și le puteai aplica.
De ce ați plecat în Germania ?
Dr. Andrei Pantazi: După ce am terminat facultatea, am început rezidențiatul aici, în țară. Am încercat să lucrez în mai multe spitale, să-mi fac meseria. Doar că m-am izbit puternic de sistem. De pildă, după ce am făcut trei CT-uri într-o noapte, am fost mustrat, pentru că „nu am întrebat specialistul”, deși erau indicații 100%. Apoi, pacienta vârstnică pentru care stabilisem o anumită intervenție, pentru un colectist supra-infectat, trebuia mai întâi trecută pe o listă și abia apoi operată. Doar că mi-am dat seama că lista aceea avea legătură cu banii, cu șpăgile.
Așa era sistemul atunci, cel de care m-am ciocnit eu. Iar, când mi-am dat seama cum stau lucrurile, de fapt, l-am sunat pe tata și i-am spus că plec în Germania.
Iar în clinica din Germania, când am ajuns, totul era exact invers: în două săptămâni aveam acces deplin la tehnologie și la toate facilitățile de care pacientul avea nevoie, ieșeam la prânz cu colegii, fără apăsarea ierarhiei și eram integrat ca și când aparțineam acelui loc dintotdeauna.
Ce putea merge prost?
Dr. Andrei Pantazi: Sincer, nimic. De la medicina de război, de la care plecasem, din România, ajunsesem la medicina viitorului. Ce putea merge prost? În România acelui moment, medicina privată aproape că nu exista, maniera de a face lucrurile era deja stabilită și părea că nimic nu mai poate fi schimbat.
Acum, desigur, lucrurile nu mai stau deloc așa. Acum, văd că oamenilor le pasă.
Chirurgia plastică a ajuns să fie percepută ca o intervenție cosmetică, dar mai sofisticată. Cum rezolvați această problemă în cabinet ?
Dr. Andrei Pantazi: Un medic nu are voie să creeze complexe. Asta e o regulă de aur. Și-atunci, ascult pacienții și încerc să îmi dau seama dacă decizia lor pornește dintr-o nevoie sau dintr-un capriciu. Și vreau să-ți spun că am avut cazuri, nu puține, pe care le-am refuzat. Dar am avut și o pacientă care a revenit la mine de trei ori, cu aceeași solicitare, perseverentă după fieare refuz. A treia oară însă m-a convins.
Am acest privilegiu de a refuza pacienți. Fiindcă este foarte important pentru un chirurg să rămână om, înainte de a fi un „tehnician” abil, să nu se lase influențat de promisiuni financiare și să-și păstreze limitele neschimbate. Pacienții pot fi copleșiți de false standarde de frumusețe, distorsionate de social media. Ceea ce nu înseamnă că asta ar trebui să schimbe și chirurgia estetică.
Cum se vede viitorul chirurgiei plastice prin ochii dumneavoastră?
Dr. Andrei Pantazi: Ca un amestec între tehnologie, reconstrucție și morală. Esteticul vine după toate acestea, nu înainte.
Andrei Pantazichirurgie plasticachirurgie esteticachirurgie reconstructivainterviu
Prof. dr. Martha Hoffmann: „Tumorile neuroendocrine sunt diagnosticate în stadii tardive”
Prof. dr. Martha Hoffmann este medic specialist medicină nucleară. Am avut o discuţie cu ea în luna mai, când ne-am întâlnit la Wiener Privatklinik, în Viena. Tumorile neuroendocrine sunt formaţiuni rare, constând în celule care produc horm...
Spitalul „Grigore Alexandrescu”: Secţia Clinică de Chirurgie Plastică, Microchirurgie Reconstructivă şi Arsuri a primit aparatură modernă
Salvaţi Copiii România a dotat Secţia Clinică de Chirurgie Plastică, Microchirurgie Reconstructivă şi Arsuri din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” cu aparatură medicală de ultimă generaţie, în condiţiil...