În fiecare an realizează peste 1000 de intervenţii de chirurgie vasculară, hernii, proctologie sau chirurgie oncologică.
Medic primar chirurg cu specializare în chirurgia vasculară şi supraspecializare în flebologie, dr. Toni Feodor este primul chirurg care a utilizat, în România, tehnica VNUS Closure Fast, folosită în tratarea aşa-numitelor „varice”. Se întâmpla în 2008. Astăzi, în Interviul Săptămânii, ne povesteşte care sunt cele mai noi tehnici minim invazive pentru tratarea bolii venoase cronice.
MedicHub: Boala venoasă cronică, „varicele”, cum numesc des pacienţii această afecţiune, ascunde mult mai multe modificări decât simplul aspect diform al venelor. Ce este, de fapt, boala venoasă cronică şi care sunt cauzele ei?
Dr. Toni Feodor: Să începem cu definiţia bolii venoase cronice, care reprezintă modificări structurale sau funcţionale de lungă durată la nivelul venelor. Deci avem, pe de-o parte, aceste modificări anatomice şi de structură ale peretului venos, iar, pe de altă parte, avem modificări de funcţionare a circulaţiei sângelui. Bineînţeles, orice anomalie de lungă va determina simptome, semne, care necesită diagnostic şi tratament.
Boala începe în jurul vârstei de 10 ani, progresează şi, undeva spre 60 de ani, întâlnim finalul de evoluţie al bolii, şi anume ulcerul varicos. Destul de frecvent, acest ulcer varicos ajunge la o prevalenţă de 5-6% din populaţia vârstnică.
Legat de simptome, trebuie să menţionăm că este o boală care schimbă calitatea vieţii. Este o durere viscerală, surdă, care ne afectează performanţele, inclusiv performanţele intelectuale. S-a demonstrat că pacienţii care au această suferinţă sunt mai trişti.
„Pacientul nu înţelege cauza şi ia tot felul de produse – Anticârcel, potasiu, magneziu – dar fără să se gândească că, de fapt, ar trebui corectată presiunea venoasă.”
Cum debutează boala?
Un simptom caracteristic de debut al bolii varicoase cronice sunt crampele musculare nocturne, precedate uneori de senzaţia de durere, senzaţia de picior umflat sau de picior greu. Aceste crampe musculare nocturne nu sunt altceva decât disfuncţionalitatea dintre terminaţiile nervoase şi musculatură şi, atunci, apare contractura involuntară, dureroasă. Pacientul nu înţelege cauza şi ia tot felul de produse – Anticârcel, potasiu, magneziu – dar fără să se gândească că, de fapt, ar trebui corectată presiunea venoasă.
Un alt simptom caracteristic este pruritul (mâncărimea intensă a pielii), care anunţă modificări imunologice, şi în stadiile mai avansate apar, bineînţeles, leziunile de grataj, dacă pacientul se scarpină.
Una din tehnicile minim invazive, pe care le utilizaţi pentru tratarea bolii venoase cronice, este VNUS Closure Fast. Ce presupune această tehnică? Cât de rapidă este recuperarea?
Întâi de toate, medicul trebuie să indice necesitatea acestei tehnici. Pacientul vine cu nişte leziuni venoase, el încearcă să rezolve o problemă de simptomatologie, dar şi o problemă cosmetică, care vede că se agravează pe zi ce trece. Diagnosticul în boala venoasă cronică este unul clinic, iar elementul care ne determină să stabilim o indicaţie chirurgicală este ecografia Doppler, ce ne arată modificările de anatomie şi de hemodinamică, deci de circulaţia sângelui. Dacă ecografia ne indică un caz clasic de reflux în vena safenă, atunci putem recomanda tratamentul printr-o tehnică minim invazivă, poate să fie laser sau radiofrecvenţă.
Una din metodele de tratament minim invaziv este această ablaţie cu radiofrecvenţă, VNUS Closure Fast, care nu mai este nouă. Ea a apărut în anii 2000. Am fost primul chirurg vascular care a realizat această intervenţie în România, în anul 2008.
Tehnică VNUS Closure Fast presupune introducerea unui cateter în venă, poziţionarea lui la o anumită distanţă de vena profundă, apoi urmează partea de anestezie – vena se izolează cu ser rece şi o soluţie de anestezie, după care se eliberează energia. Energia este termică, cateterul ajunge la 120 de grade. Aceste vibraţii de înaltă frecvenţă denaturează proteină, pe care organismul o va percepa ca un non-self, ca şi cum nu ar face parte din organism, iar vena va fi resorbită.
Pacientul este pansat, este externat la două ore după această intervenţie, iar durerile post-operatorii sunt minime. Se face un control la 48 de ore după operaţie, să vedem dacă vena este închisă şi nu există complicaţii.
Este o procedură sigură şi eficientă, avem deja proba timpului şi a miilor de pacienţi pe care i-am operat, iar rata de recidivă este sub rata chirurgiei clasice.
„Dacă în ablaţia cu radiofrecvenţă, cum este VNUS Closure Fast, pacientul poate avea unele dureri, tehnica VenoSeal este practic fără nici o durere.”
Dar care este cea mai nouă metodă de tratare a bolii venoase cronice?
Cea mai nouă metodă de tratament este VenaSeal, „lipirea venei”, acest superglue care se introduce cu un dispozitiv special şi vena este lipită pe dinăuntru. Este o tehnică apărută în 2011, deci avem şi aici proba timpului. În 2017, am efectuat-o în România şi lucrurile evoluează favorabil, undeva comparativ cu tehnicile termice de ablaţie, este la fel de eficientă, numai că pentru VenaSeal nu mai avem nevoie denici un fel de anestezie tumescentă. Nu mai este nevoie de ciorap de compresie, pacientul este mobilizat imediat, deci satisfacţia lui este şi mai mare. Dacă în ablaţia cu radiofrecvenţă, cum este VNUS Closure Fast, pacientul poate avea unele dureri, tehnica VenoSeal este practic fără nici o durere.
Este mai scump tratamentul prin tehnica VenaSeal?
Este un pic mai scump. Dispozitivul este mai scump, dar scăzând costul anesteziei, ţinând cont că recuperarea este mult mai rapidă, iar pacientul nu mai trebuie să îşi cumpere şi să poartă ciorap de compresie, atunci costurile se echilibrează.
Pentru ce alte afecţiuni mai pot veni pacienţii la dvs.?
Cu toată patologia venoasă, patologie de perete abdominal, hernii, patologia limfatică, tot ce înseamnă limfedem primar, limfedem secundar, post chirurgie oncologică. Pacienţii aceştia sunt aşa, ai nimănui.
„Cred că generaţiile viitoare ne vor judeca, pentru că avem posibilitatea să investim în profilaxie şi nu o facem.”
De ce spuneţi că sunt pacienţii nimănui?
Deoarece patologia limfatică la noi, în România, încă nu este foarte bine cunoscută. Există foarte multe metode de tratament, cu rezultate foarte bune, dar fără tratament viaţa unui asemenea pacient este o un mare chin.
Dacă aţi fi Ministrul Sănătăţii, pe ce fel de programe v-aţi concentra efortul?
Pe profilaxie. Pentru că este cumva anormal ca noi să fim plătiţi pe cât tratăm, iar nimeni să nu fie plătit pentru cât previne. Cel mai important lucru este să prevenim. Este mult mai ieftin, mult mai benefic pentru toată lumea.
Dar nu este neapărat şi mai uşor. O astfel de educare în masă, pe termen lung, presupune multe eforturi şi menţinerea acestei viziuni peste ani, indiferent de cine se află la conducerea ministerului.
Ne trebuie educaţie, ne trebuie foarte multe cunoştinţe privind factorii de risc şi cauzele multiple ale diferitelor boli, în special boli degenerative şi bolile oncologice. Altfel, dacă cineva s-ar preocupa de această problemă, va fi mult mai bine.
Pe ce arii ale profilaxiei v-aţi axa?
Profilaxia începe chiar de la concepţie, de la viaţa noastră intrauterină. Aici, rolul foarte important este al medicului de familie, care a devenit un simplu prescriptor de trimiteri. Ceea ce nu este normal. Rolul medicinei de familie ar fi unul extraordinar, dacă s-ar pune accent pe numărul de pacienţi pe care i-a ajutat să prevină complicaţiile ale bolilor. Sau pe câţi pacienţi i-a ajutat să se lase de fumat sau să scadă în greutate.
Eu cred că generaţiile viitoare ne vor judeca pentru asta. Avem posibiliatatea, puteam, dar nu investim în profilaxie.
Interviu realizat de Ana Dumbără