Dr. Andreea Moldovan, medic primar boli infecţioase, conduce echipa de specialişti epidemiologi care a reuşit să implementeze standardele OMS de igiena mâinilor în cadrul Spitalul Sf. Constantin din Braşov. La doi ani de la deschidere, în 2013, instituţia era distinsă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii cu Premiul European de Excelenţă în Igiena Intraspitalicească (European Hand Hygiene Excellence Award), devansând spitale din Luxemburg, Germania şi Irlanda.

În anii 2009-2011, în timpul specializării în Elveţia, la Spitalul Cantonal din Geneva, dr. Moldovan a realizat cât de importante sunt micile gesturi de igiena mâinilor, datele arătând că până la 70% din infecţiile nozocomiale sunt transmise prin mâini murdare.

„Banii investiţi în prevenţia infecţiilor, pe o lună întreagă pentru tot spitalul, reprezintă aproximativ o treime/un sfert din banii necesari tratării unui singur caz de infecţie nozocomială care apare şi se agravează”, explică dr. Andreea Moldovan. „Trebuie să conştientizăm fiecare gest, să îl aplicăm corect, să ştim că de ceea ce facem noi depind ceilalţi, colegi, pacienţi, familie, ca într-un domino.”

Aflăm în Interviul Săptămânii care sunt procedurile de igienă pe care cadrele medicale ar trebui să le respecte. Gesturi mici, simple, dar care pot salva vieţi şi preveni răspândirea infecţiilor intraspitaliceşti.
 

Ce înseamnă să fii cel mai curat spital din Europa? Ce a însemnat la nivel de eforturi, educare a personalului şi buget investit?

Ca în orice concurs, ca să ai o şansă să câştigi trebuie în primul rând să participi. La fel a fost şi cu noi: am primit acea grilă de autoevaluare, pusă la dispozitie de către OMS, de la o prietenă. Mai mult din curiozitate şi din dorinţa de a vedea unde suntem, am completat-o şi am trimis-o înapoi, pentru a primi o evaluare şi un feedback (pe care OMS îl furnizează tuturor celor care trimit grila). Aşa cum completasem şi alte grile, încercând mereu să văd ce putem face altfel, mai bine. A urmat evaluarea, semifinala şi finala, când am fost desemnaţi câştigători în urma unui audit internaţional.

Aşa am ajuns la titulatura oficială.

Însă până acolo, am avut în 2011 marea şansă să începem cu toţii de la zero, ca şi personal medical, proceduri şi activitate. Ceea ce înseamna că regulile de bună practică medicală, modul corect de lucru, conform reglementărilor moderne, procedurile (de screening, politică de utilizare a antibioticelor, de organizare corectă a activităţii, de prevenire a infecţiilor nozocomiale etc.) au fost setate toate de la început aşa cum era indicat. De asemenea, justificând medical şi economic de la început măsurile de igienă propuse - inclusiv igiena mâinilor -  deşi nu erau cunoscute prea bine, au putut fi aplicate conform reglementarilor internaţionale şi OMS aflate în vigoare. Justificarea a fost atât verticală, către sectorul administrativ al spitalului, cât şi orizontală, către colegi. 

Un alt punct forte l-a constituit tinereţea personalului, faptul că fiecare îşi dorea să înţeleagă de ce şi cum trebuie aplicate anumite măsuri, după ce toţi fusesem educaţi altfel.

Am început printr-un curs „colorat” şi „viu” de igiena mâinilor, acesta fiind piatra de temelie a activităţilor mele acolo. Cursuri care au continuat pe diferite teme (igiena spaţiilor, a personalului, deşeuri, politica de antibioterapie, din nou igiena mâinilor – iar şi iar, în moduri diferite, interactiv, având la dispoziţie filme, instrumente ajutătoare tip Black Box sau Hand in Scan Semmelweiss.

Şi, în prezent, organizăm cursuri atât pentru personalul nostru, cât şi pentru externi, cu parte teoretică şi practică, întotdeauna soldate cu un test grilă – pentru a responsabiliza cursanţii altfel decât doar prin simpla participare.

Ca şi buget investit, nu aş vrea să vă dau cifre, deoarece ele se referă la spitalul nostru, cu un număr de pacienţi, personal, proceduri. Aş pune altfel problema: banii investiţi în prevenţia infecţiilor, pe o lună întreagă pentru tot spitalul, reprezintă aproximativ o treime/un sfert din banii necesari tratării unui singur caz de infecţie nozocomială care apare şi se agravează (însemnând spitalizare, medicaţie de rezervă, analize, investigaţii suplimentare, poate intervenţii chirurgicale, personal, absenteism de la locul de muncă etc.) Aşa cum spunea prof. Didier Pittet, prevenţia infecţiilor asociate asistenţei medicale reprezintă una din cele mai profitabile afaceri, o sumă relativ mică investită permiţând economisirea unei sume infinit mai mari şi imprevizibile. Cred că aşa trebuie pusă problema. E mult mai simplu, mai ieftin, mai economic şi de bun simţ să previi decât să tratezi.
 

De ce igiena mâinilor? Care a fost motivul pentru care aţi decis să investiţi timp şi efort în această direcţie?

Am avut şansa să învăţ la Geneva importanţa acestui gest simplu. Când am început să lucrez acolo, similar tuturor colegilor care treceau pragul spitalului, am fost instruită printr-un curs numit Vigigerme, axat tocmai pe motivaţia, gesturile, momentele igienei mâinilor. Lucrând preponderent în domeniul pacienţilor imunocompromişi pre şi post transplant, precum şi cu pacienţi hematologici, am fost şi mai conştientă de faptul că trebuia, prin toate mijloacele, să lucrez corect pentru a-i proteja. Aşa, gestul simplu mi-a ajuns reflex, trecând printr-un proces de conştientizare extrem de ferm.

Înţelegând rolul igienei mâinilor în transmiterea infecţiilor nozocomiale (sunt date care susţin că 70% din acestea sunt transmise prin mâini murdare), mi-am dorit de la început ca şi în spitalul în care ajunsesem să lucrez să implementăm aceleaşi principii. Având în permanenţă ajutorul şi sprijinul colegilor de la Geneva, care mi-au permis să translatez principiile lor aici.

Spuneaţi că educarea personalului medical, întru bune practici de igiena mâinilor, este un proces de durată. Din ce aţi observat dumneavoastră, cât durează să schimbăm obiceiuri şi mentalităţi? Cum putem realiza în mod eficient deprinderea acestor obiceiuri de igienă?

Depinde cum o faci. Se poate lent şi trenant, însă mai eficient ar fi să fie stabilite nişte reguli general valabile, egale şi obligatorii pentru toată lumea, urmate de instruiri la toate nivelurile: medici, asistente medicale, infirmiere şi brancardieri. Instruirile se desfăşoară în paralel cu dotarea secţiei/spitalului cu materialele necesare: dozatoare cu soluţie hidroalcoolică plasate la îndemână, în punctele-cheie (definite atât de clar de OMS), afişe cu tehnica dezinfectării mâinilor, momentele importante, de asemenea remindere pentru personal care să atragă atenţia în permanenţă. Şi schimbate periodic, deoarece ochiul se obişnuieşte repede cu o imagine şi nu o mai sesizează. Însă, cel mai important este ca personalul responsabil (medic epidemiolog – dedicat în exclusivitate activităţii din spital şi nu cu rol flotant, investit cu prerogative legale disponibile – medicul şef de secţie şi asistentele şefe) să fie prezent în permanenţă pentru a verifica şi implementa la faţa locului regulile învăţate. E un proces continuu, fără pauză, care necesită o întreţinere permanentă. Chiar şi în cele mai experimentate spitale există fenomenul de „campaign fatigue”, care necesită o boostare periodică.

Revin şi asupra importanţei (consfinţită prin legislaţia disponibilă) de a avea o manichiură corectă, cu unghii tăiate scurt, fără lac de unghii sau diferite aplicaţii (lacul de unghii indiferent de tipul acestuia reprezintă o „cursă” ideală pentru microbi, fiind dovedit prin studii clinice ca un factor de risc redutabil pentru infecţii nozocomiale), la fel şi interzicerea inelelor, brăţărilor, ceasurilor, care sunt depozite şi vectori pentru microbi. Insist întotdeauna mult pe ceea ce ducem acasă, către familia noastră, cu unghiile neîngrijite sau bijuterii.

De asemenea, e important să se efectueze schimburi de experienţă cu alte spitale, să se asigure participarea personalului la cursuri, să se efectueze cursuri interne periodice cu participare obligatorie, deoarece fiecare nou curs vine cu un volum suplimentar şi nou de informaţii, care sensibilizează suplimentar personalul.

Aşa cum am subliniat anterior, regulile sunt general valabile pentru toată lumea. Nu trebuie să existe excepţii.

Ca să sumarizez răspunsul, mentalitatea se poate schimba cu viteze diferite, e important însă să se pregătească adecvat teoretic şi practic acest pas şi mai ales să se întreţină această schimbare prin observaţie, instruire, insistenţă. Prin picătura chinezească.

Oferiţi consultanţă pentru alte spitale din România care vor să implementeze un program de igiena mâinilor? Aţi avut astfel de solicitări până acum?

Da, am oferit şi oferim, întotdeauna pro bono şi fără interesare materială. Au fost şi spitale private, şi publice. Problema iniţială o constat când încep să fac prezentările şi mi se evocă lipsurile din spital. Insist atunci întotdeauna ca la curs să participe şi persoane cu funcţie de decizie pentru a le putea demonstra simplu, economic, că e mai simplu şi mai puţin costisitor să previi decât să tratezi. Trendul cursurilor solicitate este unul crescător, lent, ceea ce înseamnă că şi interesul spitalelor care doresc să facă mai mult este în creştere. De asemenea, alături de o echipă de colegi, epidemiologi de spital, am început să conlucrăm şi încercăm să acoperim o arie mai mare a spitalelor.

Declaraţi recent că unul din aspectele care ar trebui schimbate, dacă vrem să avem un sistem de sănătate mai eficient, este chiar subfinaţarea sistemului. Consideraţi că, de asemenea, contribuţiile cetăţenilor pentru Sănătate ar trebui sa fie mai mari?

Da, cred că şi mai mari, şi mai bine gestionate. Dar nu neapărat contribuţiile cetăţenilor, ci banii alocaţi către sănătate. Cheltuielile să se facă corect şi oamenii să fie conştienţi de resursele investite, pentru a respecta regulile şi a evita risipirea resurselor investite. Să ne gândim ca şi când am fi acasă, gospodăreşte. Cred că trebuie conştiinţa lucrului bine făcut. Spun adesea că e important să ne tratăm pacienţii ca şi când ar fi unul dintre ai noştri. Trebuie să conştientizăm fiecare gest, să îl aplicăm corect, să ştim că de ceea ce facem noi depind ceilalţi, colegi, pacienţi, familie, ca într-un domino. Cred că doar aşa vom reuşi să avem o atitudine unitară corectă.

Aveţi un mesaj pe care doriţi să îl trasmiteţi cititorilor noştri, medici?

Da, să dorim să facem mai mult, mai bine. Să ne ajutăm între noi, să colaborăm pentru că fiecare în parte vine cu un segment de cunoştinte. Să lăsăm orgoliile la o parte şi să cerem ajutorul şi sprijinul. Sinceritate mai multă.

Cred că din punct de vedere al igienei în sistemul sanitar suntem intr-un impas major şi doar colaborând putem să reuşim ceva. Să luăm de la alţii ceea ce s-a dovedit eficace, conform principiului roţii care nu mai trebuie inventată, să adaptăm condiţiilor locale şi să le facem să funcţioneze.

Să implementăm principii moderne, adaptate cerinţelor de acum şi nu celor valabile acum 20-30 de ani. Medicina se schimbă rapid, agenţii infecţioşi evoluează, din păcate. Trebuie să ne adaptăm din mers.

De asemenea, un aspect pe care l-am constatat recent: curricula de pregătire a medicilor epidemiologi este extrem de veche, neadaptată la cerinţele şi legislaţia actuală. Se notează o bibliografie perimată, care nu mai este aplicabilă. Titlurile bibliografice, cu excepţia a două, sunt din anii 95-99, cu metode abandonate de dezinfecţie şi sterilizare, există citate ordine abrogate şi înlocuite din 2016. Nici o referire modernă la Clostridium difficile, o infecţie problematică în zilele noastre. Deci, discrepanţă majoră între tematica propusă pentru examen şi situaţia reală, practică din spitale.

De asemenea, se insistă mult pe o pregătire teoretică şi foarte puţin pe cea practică. Cred că şi acesta este un aspect care trebuie rapid schimbat şi adaptat. Principii moderne, practice, actualizate.

Legislaţia apărută în 2016, ordinul 1101, conferă un statut adecvat medicilor SPIAAM, care îi sprijină în activitatea curentă. Să le punem cap la cap.