Cel mai recent raport al The Economist Intelligence Unit (EIU), organizaţie membră a grupului The Economist, a analizat situaţia cancerului pulmonar în 11 ţări europene, România fiind singura din cele 11  fără un Plan Naţional funcţional pentru cancerul pulmonar.

Studiul „BREATHING IN A NEW ERA: o analiză comparativă a politicilor în domeniul cancerului pulmonar în Europa” a analizat politicile şi programele din 11 ţări europene (Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Olanda, Norvegia, Polonia, Spania, Suedia, Marea Britanie şi România) şi a fost prezentat vineri, 18 octombrie, la Bucureşti. Rezultatele preliminare ale studiului au fost prezentate, pentru prima dată, la Forumul European pentru Cancer din Bruxelles, din 2018. Un număr de încă 16 ţări sunt analizate în prezent, iar raportul final pentru faza a doua este aşteptat în februarie 2020.

Dintre ţările analizate, România este singura care nu are un plan naţional funcţional de cancer. De asemenea, „România are nevoie să includă în ghidurile clinice pentru cancerul pulmonar proceduri de prioritizare a pacienţilor suspecţi de cancer pulmonar, de trimitere în regim de urgenţă către un consult de specialitate şi de decontarea testelor genetice în vederea obţinerii unui diagnostic precis. Este nevoie, de asemenea, de un sistem de îndrumare către îngrijire secundară, terţiară şi/sau paliativă, odată ce diagnosticul a fost obţinut”, sea arată în comunicatul trimis presei.

Cancerul pulmonar, responsabil pentru cel mai mare număr de decese prin cancer

Studiul EIU este un nou instrument de politici publice, pe care îl putem folosi drept ghid pentru viitoarele politici de sănătate din România, a declarat dr. Marius Geantă, directorul Centrului pentru Inovaţie în Medicină, InoMed.

Specialiştii, prezenţi în cadrul mesei rotunde, au subliniat că incidenţa ridicată a cancerului pulmonar şi diagnosticul târziu sunt probleme cu care se confruntă toate ţările, nu doar România. Însă, mortalitatea prin cancer pulmonar este mai mare în România, tocmai din cauza lipsei unui Plan Naţional dedicat.

„Cel puţin pentru România cifrele sunt foarte îngrijorătoare. Cancerul înseamnă 90.000 de cazuri noi în fiecare an şi peste 50.000 de decese în fiecare an, deci responsabil pentru un sfert din decesele la nivel naţional, în România. Iar pe locul întâi de departe, atât ca incidenţă, şi mai ales ca mortalitate, se găseşte cancerul bronhopulmonar. Ca mortalitate, rămâne principalul ucigaş prin cancer. Se întâmplă peste tot în lume, nu doar în România”, a explicat conf. dr. Şerban Negru, vicepreşedinte al Societăţii Naţionale de Oncologie Medicală din România (SNOMR).

Conf. dr. Şerban Negru, vicepreşedinte SNOMR, şi Cezar Irimia, preşedinte FABC
Conf. dr. Şerban Negru, vicepreşedinte SNOMR, şi Cezar Irimia, preşedinte FABC

Plan Naţional lansat în 2016, nefuncţional

„Am avut un Plan Naţional de cancer, acum trei ani de zile. A fost lansat de Ministerul Sănătăţii, prin ministrul de atunci. Din păcate nu a fost implementat de următorii miniştri şi acest plan a rămas doar un deziderat. Dar este trebuie să fie susţinut financiar şi implementat, aşa cum scrie şi în raportul The Economist Intelligence Unit”, a declarat conf.dr Şerban Neagu, menţionând că schimbarea politică nu permite un implementarea unui plan multianual strategic pentru controlul cancerului, pe „20-30 de ani”.

„În ceea ce priveşte Planul Naţional de Cancer, avem documente care demonstrează că îl cerem din 2001 şi el nici în ziua de azi nu este implementat, după 18 ani. (...) Ni se promite că va fi implementat, dar nu mai credem, pentru că nici cele opt spital regionale nu au fost construite”, a declarat Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC).

Ce putem face?

În cadrul studiului au fost identificate cinci arii critice care contribuie la creşterea supravieţuirii şi îmbunătăţesc calitatea vieţii pacienţilor cu cancer pulmonar, printre care se numără:

  • Planificarea strategică şi definirea surselor de finanţare. „O astfel de omisiune reprezintă un risc pentru implementarea acestor planuri, în special în perioadele de austeritate”, menţionează realizatorii studiului EIU în comunicatul de presă.
  • Depistarea timpurie: Ghidurile clinice pentru cancer pulmonar la nivel naţional ar trebui să includă un sistem clar de îndrumare către un consult de specialitate, intervale de timp şi indicatori de calitate.
  • Acces la inovaţie: Prin intrarea în practica clinică a terapiilor ţintite şi a imunoterapiei, testarea biomarkerilor a devenit tot mai importantă. Testele histologice şi terapiile inovatoare ar trebui să fie accesibile tuturor pacienţilor cu cancer. În timp ce testarea biomarkerilor a fost inclusă în ghidurile clinice în toate ţările analizate, doar şase dintre acestea asigură compensarea pentru cei mai comuni biomarkeri pentru cancerul pulmonar: kinaza limfomului anaplastic (ALK), receptorul factorului de creştere epidermal (EGFR), ROS protooncogen 1, receptor tirozin kinază (ROS1) şi ligandul PD-L1.
  • Reducerea stigmei: Doar şase din ţările analizate au inclus servicii de sprijin psihologic în ghidurile clinice pentru cancer pulmonar. În plus făţă de eforturile antifumat, ar trebui implementate programe de conştientizare şi de reducere a stigmei asociate cancerului pulmonar.
  • Implicarea organizaţiilor de pacienţi în procesul de decizie. În timp ce fiecare dintre ţările analizate discută posibilităţile de diagnostic şi tratament în cadrul ghidurilor clinice, doar şapte au avut un proces de decizie în care organizaţia de pacienţi este parte inclusă.