Erorile înnăscute ale imunității la pacientul cu urticarie cronică – repere pentru diagnostic
Inborn errors of immunity in patients with chronic urticaria – diagnostic pointers
Data primire articol: 04 August 2026
Data acceptare articol: 10 August 2026
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
10.26416/Aler.10.3.2026.11818
Descarcă pdf
Abstract
Chronic urticaria may represent an initial manifestation or a warning sign of an inborn error of immunity (IEI), particularly when associated with autoimmunity, recurrent infections, periodic fever, or other systemic features. This review summarizes the main IEIs that may present with urticaria, including primary humoral immunodeficiencies, interferonopathies, inflammasome defects, non-inflammasome autoinflammatory diseases and IEI phenocopies. Among these, selective IgA deficiency is frequently associated with chronic spontaneous urticaria and multiple autoimmune diseases, whereas a CVID phenotype should be suspected when urticaria coexists with hypogammaglobulinemia, recurrent infections and autoimmunity. In addition, certain monogenic autoinflammatory syndromes include urticaria as a major clinical feature. Recognition of red flags and appropriate immunologic and genetic evaluation are essential for accurate diagnosis and optimal management.
Keywords
chronic urticariainborn errors of immunityautoimmunityautoinflammationprimary immunodeficiencyRezumat
Urticaria cronică poate reprezenta o manifestare de debut sau un semnal de alarmă pentru o eroare înnăscută a imunității (IEI), în special în contextul asocierii cu autoimunitate, infecții recurente, febră periodică sau alte manifestări sistemice. Lucrarea de față sintetizează principalele IEI care se pot manifesta cu urticarie, respectiv deficite umorale primare, interferonopatii, defecte ale inflamazomului, boli autoinflamatorii nelegate de inflamazom și fenocopii ale IEI. Dintre acestea, deficitul selectiv de IgA se asociază frecvent cu urticaria cronică spontană și cu boli autoimune variate, iar fenotipul CVID trebuie suspectat când urticaria coexistă cu hipogamaglobulinemie, infecții recurente și autoimunitate. De asemenea, unele sindroame autoinflamatorii monogenice includ urticaria ca element clinic major. Recunoașterea semnalelor de alarmă și efectuarea unei evaluări imunologice și genetice adecvate sunt esențiale pentru un diagnostic corect și pentru inițierea tratamentului optim.
Cuvinte Cheie
urticarie cronicăerori înnăscute ale imunitățiiautoimunitateautoinflamațieimunodeficiență primarăIntroducere
Urticaria cronică poate fi un semnal de alarmă pentru boli autoinflamatorii monogenice, deficite umorale primare sau alte erori înnăscute ale imunității (IEI) ori poate reprezenta o boală asociată cu o IEI, fără legătură cauzală directă. Lucrarea de față trece în revistă erorile înnăscute ale imunității care se pot manifesta clinic prin urticarie(1).
Deficite umorale primare
Deficitul imun selectiv de IgA (sIgAD) și urticaria cronică spontană (UCS)
Prevalența UCS este semnificativ mai mare la pacienții cu sIgAD (4,9%) față de populația generală (0,5-1%)(2).
Endotipul autoimun (tip IIb) domină și se asociază frecvent cu alte boli autoimune. Aproximativ 25-30% dintre indivizii cu sIgAD asociază cel puțin o boală autoimună (tabelul 1)(3). Testul de activare cu ser autolog cu rezultate pozitive la acești pacienți se corelează fidel cu asocierea altor boli autoimune(2). Nivelurile scăzute de IgA se corelează mai frecvent cu angioedem recurent, autoimunitate concomitentă, prezența anticorpilor anti-TPO, niveluri scăzute de IgE și cu un risc de răspuns insuficient la terapiile anti-IgE(3). ANA/ENA sunt frecvent pozitivi fără ca pacientul să întrunească elementele diagnostice de colagenoză, aceștia fiind un martor al dereglării imune asociate(4).
Semnale de alarmă, implicații clinice și diagnostic:
- Pacienților cu UCS care asociază afecțiuni autoimune ar trebui să li se facă screening pentru sIgAD.
- sIgAD se asociază cu dermatită atopică (4,6% versus 1,9%) și acnee (19,9% versus 14,2%)(2).
- Aproximativ 10% dintre pacienții cu sIgAD evoluează către imunodeficiență comună variabilă (CVID), astfel încât se recomandă monitorizarea periodică imunologică a pacientului cu sIgAD(5).
- Screeningul pentru sIgAD este rezonabil în cazurile de UCS autoimună, mai cu seamă dacă sunt asociate și alte boli autoimune.
Reducerea severă a cel puțin două izotipuri de imunoglobulină, cu număr normal/scăzut de limfocite B – fenotip CVID
Deficitul RAC2 cu transmitere autozomal recesivă
Defecte imunologice: IgA, IgM, IgG scăzute, cu număr absolut normal sau redus de limfocite B și răspuns anticorpic specific inadecvat la vaccinare.
*RP: rata prevalenței
Manifestări clinice: infecții sinopulmonare recurente, bronșectazii, retard staturo-ponderal, tiroidită autoimună, glomerulonefrită poststreptococică, urticarie, alergii alimentare(1).
Urticaria a fost descrisă în mod specific în variantele homozigote p.W56X, cu transmitere autozomal recesivă și pierdere de funcție, alături de imunodeficiență (limfopenie B, raport CD4:CD8 inversat, hipogamaglobulinemie progresivă) și fenomene de autoimunitate (tiroidită, glomerulonefrită). Mecanismul incriminat este cel mai probabil legat de dereglarea imună mediată de limfocitele B și T, care explică asocierea imunodeficienței cu autoimunitate și alergie(9-11).
Semnale de alarmă, implicații clinice și diagnostic: asocierea fenotipului CVID (hipogamaglobulinemie, infecții recurente, autoimunitate) cu urticarie ar trebui să îndrume către investigarea unui CVID clasic, precum și a unei forme monogenice de boală. Aproximativ 30% dintre cazurile de CVID au o cauză genetică identificabilă(12).
Interferonopatii de tip I
Interferonopatiile de tip I reprezintă un grup de tulburări autoinflamatorii monogenice caracterizate prin creșterea constitutivă a semnalizării interferonului de tip I (IFN-I), rezultată din mutații mendeliene care perturbă controlul homeostatic al căilor imunitare înnăscute antivirale(1).
Lupus eritematos sistemic pediatric monogenic prin deficit de DNASE1L3
Defect genetic: DNASE1L3.
Transmitere: autozomal recesivă.
Defect funcțional: DNASE1L3 este o endonuclează care degradează ADN-ul extracelular. Deficitul de DNASE1L3 scade clearance-ul celulelor apoptotice.
Trăsături asociate: LES cu debut foarte precoce, niveluri reduse ale complementului, autoanticorpi (ADNdc, ANCA), nefrită lupică, urticarie vasculitică hipocomplementemică(1).
Defecte ale inflamazomului
Sindromul Muckle-Wells
Defect genetic: NLRP3 (NLR family pyrin domain containing 3).
Transmitere: autozomal dominantă, mutație prin câștig de funcție.
Celule afectate: PMN, monocite.
Defect funcțional: activarea inflamazomului; criopirina induce producția de citokine IL-1/IL-18 și moarte celulară prin piroptoză.
Trăsături asociate: urticarie, hipoacuzie neurosenzorială, amiloidoză SAA (amiloidoză sistemică reactivă/secundară)(1).
Sindromul autoinflamator familial la rece de tip 1
Defect genetic: NLRP3.
Transmitere: autozomal dominantă, mutație prin câștig de funcție.
Celule afectate: PMN, monocite.
Defect funcțional: activarea inflamazomului; criopirina induce producția de citokine IL-1/IL-18 și moarte celulară prin piroptoză.
Trăsături asociate: urticarie nepruriginoasă, artrită, frison, febră și leucocitoză după expunerea la rece(1).
Boala inflamatorie multisistemică cu debut neonatal (NOMID)/sindromul cronic infantil neurologic, cutanat și articular
Defect genetic: NLRP3.
Transmitere: autozomal dominantă, mutație prin câștig de funcție.
Celule afectate: PMN, condrocite.
Defect funcțional: activarea inflamazomului; criopirina induce producția de citokine IL-1/IL-18 și moarte celulară prin piroptoză.
Trăsături asociate: rash cu debut neonatal, meningită cronică și artropatie, însoțite de febră și inflamație(1).
Sindromul autoinflamator familial la rece de tip 2
Defect genetic: NLRP12.
Transmitere: autozomal dominantă, mutație prin câștig de funcție.
Celule afectate: PMN, monocite.
Trăsături asociate: urticarie nepruriginoasă, artrită, frison, febră și leucocitoză după expunerea la rece(1).
APLAID (autoinflamație, deficit de anticorpi și dereglare imună) și PLAID (sindromul autoinflamator familial la rece de tip 3)
Defect genetic: variante missense PLCG2/deleții intragenice mici.
Transmitere: autozomal dominantă, mutație prin câștig de funcție/pierdere de funcție.
Celule afectate: limfocite B, celule NK, mastocite.
Defecte funcționale: mutațiile afectează domeniile autoinhibitorii și activează căile de semnalizare NF-kB și MAPK.
Trăsături asociate: urticarie la rece, hipogamaglobulinemie, răspuns imun umoral alterat, autoanticorpi, autoinflamație, granuloame(1).
Diagnostic diferențial: spre deosebire de urticaria la rece dobândită, testul cu cubul de gheață este adesea negativ, dar testul de răcire prin evaporare este pozitiv, respectiv pacienții prezintă urticarie la răcirea prin evaporare (vânt rece, aer condiționat pe pielea umedă, ieșirea din piscină).
Vârsta de debut: simptomele apar de obicei în perioada infantilă(1).
Boli autoinflamatorii nelegate de inflamazom
Autoinflamație cu afectarea dezvoltării neurologice
Defect genetic: PSMD12.
Transmitere: autozomal recesivă.
Celule afectate: sistemul nervos central, limfocite.
Defecte funcționale: semnătură inflamatorie IFN-I în sângele periferic (la unii pacienți).
Trăsături asociate: retard intelectual, falimentul creșterii, urticarie, semnătură IFN-I crescută(1).
Fenocopii ale IEI
O fenocopie a unei IEI reprezintă o afecțiune imunologică dobândită, ale cărei manifestări clinice și biologice imită perfect o imunodeficiență primară genetică, deși pacientul nu a moștenit defectul genetic clasic în linia germinală.
Criopirinopatii (Muckle-Wells/CINCA/ NOMID-like)
Defect genetic: mutații somatice ale NLRP3.
Trăsături asociate: leziuni de tip urticarian, afectare neurologică și articulară, limfocite T și B și niveluri serice ale imunoglobulinelor în limite normale(1).
Sindrom hipereozinofilic prin mutații somatice ale STAT5B
Defect genetic: mutații somatice prin câștig de funcție ale STAT5B.
Trăsături asociate: eozinofilie, dermatită atopică, urticarie, sindrom diareic(1).
Semnale de alarmă („red flags”) pentru IEI la pacienții cu urticarie
Debut: debutul poate fi precoce, neonatal sau infantil. Debutul la vârsta de adult nu exclude diagnosticul.
Manifestări sistemice asociate congruente cu o IEI (de exemplu, febră recurentă, artralgii/artropatii, fenomene de autoimunitate, afectare neurologică, afectare digestivă, pierderea auzului neurosenzorial sau conjunctivită asociată cu exantemul etc.). Tabelul 2 rezumă semnele de alarmă ale IEI la adult și copil(13,14).
Istoric de infecții recurente (tabelul 2).
Semne fizice: limfadenopatie persistentă, splenomegalie, subpondere/cașexie(12).
Notă terapeutică: eșecul tratamentului convențional.
Abordarea diagnostică recomandată
Evaluare imunologică: dozarea cantitativă a imunoglobulinelor (IgG, IgA, IgM), titruri de răspuns la vaccinuri (pneumococ, tetanos) și citometrie în flux pentru subseturi de limfocite (în special celule B de memorie de clasă comutată).
Teste de provocare: testul cu cubul de gheață și testul de răcire prin evaporare pentru a diferenția urticaria a frigore dobândită de PLAID.
Biopsie: în suspiciunea de vasculită sau dermatoză neutrofilică.
Genetică: teste genetice țintite sau paneluri de gene asociate cu IEI, în funcție de fenotipul clinic(12).
Concluzii
Urticaria cronică poate reprezenta exprimarea clinică a unei IEI subiacente, mai cu seamă când se asociază cu debut precoce, febră recurentă, autoimunitate, infecții recurente, citopenii, organomegalie sau lipsa răspunsului la tratamentul standard. Screeningul pentru deficitul selectiv de IgA, evaluarea fenotipului CVID și orientarea către investigații genetice sunt justificate în cazurile selecționate. Identificarea precoce a acestor pacienți are valoare diagnostică și terapeutică majoră, contribuind la prevenirea complicațiilor și la alegerea unei conduite de tratament personalizate.
Autor corespondent: Irena Nedelea, e-mail: irennedelea@gmail.com
Conflict de interese: niciunul declarat.
Suport financiar: niciunul declarat.
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licența CC-BY.
Bibliografie
- Poli MC, Aksentijevich I, Bousfiha AA, et al. Human inborn errors of immunity: 2024 update on the classification from the International Union of Immunological Societies Expert Committee. J Hum Immun. 2025;1(1):e20250003.
- Magen E, Masalha A, Waitman DA, Kahan N, Viner I, Klassov L, Vardy D. Prevalence of dermatologic diseases among patients with selective immunoglobulin A deficiency. Allergy Asthma Proc. 2017;38(1):70–77.
- Gleeson PJ, Camara NOS, Launay P, Lehuen A, Monteiro RC. Immunoglobulin A Antibodies: From Protection to Harmful Roles. Immunol Rev. 2024;328(1):171–191.
- Lemarquis AL, Sigurgrimsdottir H, Theodors FP, Karnsund I, Einarsdottir HK, Jorgensen G, Ekwall O, Jonsdottir I, Ludviksson BR. Serologic IL-18 increase with B-cell IL-18R loss characterizes selective IgA deficiency. Front Immunol. 2026;16:1687720.
- Morawska I, Kurkowska S, Bębnowska D, et al. The Epidemiology and Clinical Presentations of Atopic Diseases in Selective IgA Deficiency. J Clin Med. 2021;10(17):3809.
- Ludvigsson JF, Neovius M, Hammarström L. Association between IgA deficiency & other autoimmune conditions: a population-based matched cohort study. J Clin Immunol. 2014;34(4):444–51.
- Zingone F, Bai JC, Cellier C, Ludvigsson JF. Celiac Disease-Related Conditions: Who to Test? Gastroenterology. 2024;167(1):64–78.
- Odineal DD, Gershwin ME. The Epidemiology and Clinical Manifestations of Autoimmunity in Selective IgA Deficiency. Clin Rev Allergy Immunol. 2020;58(1):107–133.
- Janssen E, Geha RS. Primary immunodeficiencies caused by mutations in actin regulatory proteins. Immunol Rev. 2019;287(1):121–134.
- Lougaris V, Baronio M, Gazzurelli L, Benvenuto A, Plebani A. RAC2 and primary human immune deficiencies. J Leukoc Biol. 2020;108(2):687–69..
- Giardino G, Cicalese MP, Delmonte O, Migliavacca M, Palterer B, Loffredo L, Cirillo E, Gallo V, Violi F, Pignata C. NADPH Oxidase Deficiency: A Multisystem Approach. Oxid Med Cell Longev. 2017;2017:4590127.
- Orange JS, Chinen J, Horner CC, et al. 2025 Inborn errors of immunity practice parameter: Guidance from the Joint Task Force on Practice Parameters, the American Academy of Allergy, Asthma & Immunology (AAAAI), the American College of Allergy, Asthma and Immunology (ACAAI) and the Clinical Immunology Society (CIS). Ann Allergy Asthma Immunol. 2026;136(4):426–493.e1.
- Rivière JG, Pasquet M, Gambineri E. Building alliances for early detection of immunodeficiencies: from primary care to hematology. Front Immunol. 2026;16:1701384.
- Rivière JG, Carot-Sans G, Piera-Jiménez J, et al. Development of an expert-based scoring system for early identification of patients with inborn errors of immunity in primary care settings – the PIDCAP project. J Clin Immunol. 2024;45:26.
Calendarul evenimentelor SRAIC 2027
Calendarul evenimentelor SRAIC 2027...
Consecințele clinice ale deficienței de IgE – cunoștințe actuale și direcții viitoare
Denisa Ferăstrăoaru
Deficiența de imunoglobulină E (DIE) este definită prin niveluri nedetectabile sau extrem de scăzute ale IgE totale serice, de obicei <2 kU/L (sau <2,5 kU/L). Cel mai adesea, pacienții cu DIE prezintă valori normale ale ...
Când apa lasă urme – un caz de urticarie aquagenică
Ștefania Țacu, Larisa‑Maria Tinca, Maria‑Veronica Petruț, Ioana‑Adriana Muntean, Irena Nedelea
Urticaria aquagenică este o formă rară de urticarie inductibilă, caracterizată prin apariția leziunilor urticariene sau a angioedemului la contactul cu apa. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 20 de ani care s-a a...
Tratamentul urticariei cronice spontane refractare – prezent și perspective
Carmen‑Teodora Dobrican‑Băruța, Irena Nedelea, Radu‑Gheorghe Bălan, Ioana‑Adriana Muntean
Urticaria cronică spontană (UCS) continuă să reprezinte o provocare terapeutică la pacienții care nu obțin controlul bolii în ciuda tratamentului cu antihistaminice H1 de generația a doua și, în unele...
Manifestările urticariene în bolile reumatice sistemice – între asociere și expresie a bolii
Liliana Duca
Manifestările urticariene și urticariforme din bolile reumatice sistemice pot reprezenta fie o asociere independentă, fie expresia cutanată a inflamației sistemice. Diferențierea urticariei cronice spontane de vasculita ...