Trăim într-o perioadă a paradoxurilor.
Acum, a fi împreună cu prietenii ori a merge să îţi vizitezi părinţii sau bunicii devin o problemă de sănătate publică. Este dificil de acceptat că cel mai sigur mod de a-i proteja pe cei pe care îi iubim este să nu ne întâlnim cu ei.
Ce putem face? Suntem prezenţi la realizarea sarcinilor de zi cu zi, care pentru o mare parte dintre noi sunt mult diferite faţă de cele de acum un an, în aceeaşi perioadă a anului. Dar cu siguranţă petrecem mult mai mult timp cu noi înşine.
Printre dorinţele pe care ni le punem la început de an, se strecoară şi gânduri ca: „Să vorbesc mai des cu mama”, „Să mă joc mai mult cu copiii”, „Să citesc o carte în linişte”… Iată că dorinţele se împlinesc pentru cei mai mulţi dintre noi, într-o perioadă în care pe toată planeta se caută soluţii pentru situaţii foarte grave, fără precedent.
Şi atunci, putem să ne gândim la acele lucruri pe care ne-ar fi plăcut să le facem dacă am fi avut timp să stăm mai mult acasă. Lucruri care ţin de propria persoană, prin care să facem paşi mici, să putem progresa. Aceasta poate fi o cale prin care o perioadă neagră să aducă şi puţină lumină.