Plecând de la particularităţile profesiei noastre, m-am întrebat, de multe ori, ce am putea face pentru a fi mai bine atât pentru noi, cât şi pentru cei cu care interacţionăm, pentru a fi mai vizibil progresul individual şi profesional?
Am găsit în materialele pe care FIP (International Pharmaceutical Federation) le pregăteşte şi le pune la dispoziţia noastră câteva idei care par a fi răspunsul la aceste întrebări.
La modul general, suntem cu toţii de acord că o profesie se distinge „prin dorinţa celor care o practică de a respecta standardele etice şi profesionale”.
Calităţile pe care, acum mai mult de 100 de ani, Cehov, cu experienţa lui de medic, dramaturg şi prozator, le-a gândit pentru a completa imaginea oamenilor educaţi de a fi „indulgenţi, blânzi, amabili, îngăduitori” le vedem şi astăzi ca fiind valabile. Iar pentru a creşte mai sus de nivelul mediu, „este nevoie de muncă neîntreruptă, zi şi noapte, să citeşti necontenit, să studiezi, alături de voinţă. Trebuie preţuită orice oră.”
Farmacistul este recunoscut ca expert al medicamentului, ca un profesionist al domeniului sănătăţii, cu responsabilitatea crucială de a-i ajuta pe oameni să rămână sănătoşi, să evite boala, inclusiv prin faptul că are exact acele cunoştinţe ca să îi ghideze să folosească medicamentele cele mai potrivite situaţiei lor.
Avem o profesie care ne permite să ne dezvoltăm continuu şi să avem cu noi tot ceea ce este necesar pentru a face bine semenilor noştri. Ce împletire minunată!