PSIHOONCOLOGIE

Psihooncologia pentru pacienţii adulţi şi pediatrici. Abordări esenţiale

Psycho-oncology for adult and pediatric patients. Essential approaches

Data publicării: 24 Octombrie 2024
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
10.26416/Farm.219.4.2024.10196

Abstract

Psycho-oncology is an interdisciplinary branch of psychology and oncology that focuses on the interactions between the psychological, emotional and social aspects of cancer patients and their medical treatment. It plays an essential role in the care of both adults and children/adolescents diagnosed with cancer, aiming to improve the quality of life and adaptation to the disease. In adults, psycho-oncology addresses the challenges of diagnosis, treatment, and survivorship, including the management of anxiety, depression, and issues related to identity and social roles. It also involves support in the decision-making process regarding treatment and helps to resolve emotional and psychosocial conflicts that may arise during the illness.
In pediatrics, psycho-oncology focuses on supporting children/adolescents and their families during cancer treatment. Children/adolescents may have difficulty understanding the illness and treatment, and psychological adjustment may be more complex due to developmental stage. Psycho-oncological interventions for children include adapted communication techniques, therapeutic play etc. along with support for parents, which are essential to ensure a healthy psychosocial adjustment. Both fields emphasize the importance of a multidisciplinary approach, integrating the efforts of oncologists, psychologists, social workers and other specialists, to provide holistic care. Recent research indicates that psycho-oncology interventions can significantly improve treatment outcomes, quality of life, and even patients survival.
 

Keywords
psychological interventionspsychological assistancesocial supportoncology patient

Rezumat

Psihooncologia este o ramură interdisciplinară a psihologiei şi oncologiei, care se concentrează pe interacţiunile dintre aspectele psihologice, emoţionale şi sociale ale pacienţilor cu cancer şi tratamentul lor medical. Aceasta joacă un rol esenţial atât în îngrijirea adulţilor, cât şi a copiilor/adolescenţilor diagnosticaţi cu cancer, având ca scop îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a adaptării la boală. La adulţi, psihooncologia abordează provocările legate de diagnostic, tratament şi supravieţuire, incluzând gestionarea anxietăţii, depresiei şi a problemelor legate de identitatea şi rolurile sociale. De asemenea, implică sprijin în procesul de luare a deciziilor privind tratamentul şi ajută la rezolvarea conflictelor emoţionale şi psihosociale care pot apărea în timpul bolii. În pediatrie, psihooncologia se concentrează pe sprijinul oferit copiilor/adolescenţilor şi familiilor acestora în timpul tratamentului oncologic. Copiii/adolescenţii pot avea dificultăţi în a înţelege boala şi tratamentul, iar adaptarea psihologică poate fi mai complexă, dat fiind stadiul de dezvoltare. Intervenţiile psihooncologice pentru copii includ tehnici adaptate de comunicare, joc terapeutic etc. şi sprijin pentru părinţi, care sunt esenţiale pentru a asigura o adaptare psihosocială sănătoasă. Ambele domenii subliniază importanţa unei abordări multidisciplinare, integrând eforturile oncologilor, psihologilor, asistenţilor sociali şi ale altor specialişti, pentru a oferi o îngrijire holistică. Cercetările recente indică faptul că intervenţiile psihooncologice pot îmbunătăţi semnificativ rezultatele tratamentului, calitatea vieţii şi chiar supravieţuirea pacienţilor. 
 
Cuvinte Cheie
intervenţii psihologiceasistenţă psihologicăsprijin socialpacient oncologic

Introducere

Psihooncologia este o ramură a psihologiei care se ocupă cu aspectele psihologice, emoţionale şi sociale ale pacienţilor diagnosticaţi cu cancer, precum şi ale familiilor acestora. Această disciplină este esenţială pentru sprijinul pacienţilor pe parcursul tratamentului, pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi pentru abordarea problemelor psihologice care pot apărea în urma diagnosticării.

Psihooncologia cuprinde două dimensiuni: răspunsurile emoţionale ale pacienţilor în toate etapele bolii, precum şi ale familiilor şi îngrijitorilor acestora (psihosociale), şi factorii psihologici, sociali şi comportamentali care pot influenţa morbiditatea şi mortalitatea prin cancer (psihobiologică). Obstacolele în calea dezvoltării psiho-oncologiei au fost numărul mic de clinicieni şi anchetatori din întreaga lume orientaţi spre acest domeniu, puţinele instrumente de evaluare valide şi metode de cercetare disponibile pentru comunitatea biomedicală. Aceste obstacole s-au confruntat din ce în ce mai mult cu cererea puternică a publicului pentru o creştere eficientă a calităţii vieţii în îngrijirea cancerului. Psihooncologia dobândeşte statutul de subspecialitate, prin aducerea în prezent a unui set de abilităţi clinice în consiliere, intervenţii comportamentale şi sociale în oncologie, prin furnizarea de programe de formare care predau cunoştinţe şi abilităţi de bază în domeniu, prin crearea unui corp de cercetare şi informaţii academice despre aspecte relevante din punct de vedere clinic în îngrijirea pacienţilor cu cancer(1).

Pacienţii oncologici ar trebui să fie supuşi în mod obişnuit unui screening psihooncologic pentru a evalua gradul lor de suferinţă în diferite stadii ale bolii.

Mulţi pacienţi raportează suferinţă existenţială sau spirituală. Există o atenţie din ce în ce mai mare asupra importanţei sensului în îmbunătăţirea bunăstării psihologice şi reducerea distresului psihologic în rândul pacienţilor cu cancer. Pacienţii care experimentează mai mult sens în viaţă au o bunăstare psihologică mai mare, o adaptare şi o calitate mai bună a vieţii şi mai puţină suferinţă psihologică după diagnosticul de cancer decât pacienţii care experimentează un sens redus al vieţii. Intervenţii psihoterapeutice specifice, orientate spre semnificaţie, care vizează diferite stadii ale bolii, au fost dezvoltate şi testate în ultimii 10 până la 15 ani, cu rezultate încurajatoare. Tehnicile bazate pe mindfulness, în principal Mindfulness-Based Stress Reduction (MBSR) şi Mindfulness-Based Cognitive Therapy (MBCT), au fost testate în medii oncologice şi par să îmbunătăţească aspectele psihosociale ale calităţii vieţii, simptomele de suferinţă, anxietatea, oboseala sau insomnia. Terapia de acceptare şi angajament (ACT) combină cele două aspecte ale conştientizării şi semnificaţiei şi s-a dovedit deja eficientă într-o serie de afecţiuni mintale şi fizice, inclusiv depresie, tulburări de anxietate şi durere cronică, iar în prezent este analizată tot mai mult şi în oncologie.

Frica de recidivă reprezintă o entitate distinctă în tratamentul cancerului. Este definită ca „teamă, îngrijorare cu privire la revenirea sau progresul cancerului” şi este una dintre preocupările cel mai frecvent citate ale pacienţilor cu cancer. Nu corespunde niciunei tulburări definite în cea de-a cincea ediţie a Manualului de diagnostic şi statistică a tulburărilor mintale (DSM-5) sau cu cea de-a zecea revizuire a Clasificării statistice internaţionale a bolilor şi a problemelor de sănătate conexe (ICD-10) şi, în primul rând, trebuie să fie înţeleasă ca o reacţie adaptativă mai degrabă decât ca o teamă nerealistă sau nevrotică. Cu toate acestea, un nivel ridicat de frică de recidivă poate conduce la o suferinţă emoţională semnificativă. Prevalenţa fricii de recurenţă pare să varieze şi poate fi de până la 70%, pacienţii raportând lipsa de sprijin în acest domeniu(2).

Asemănări

Importanţa asistenţei psihologice: atât în cazul copiilor, cât şi în cel al adulţilor, intervenţiile psihologice sunt esenţiale pentru gestionarea simptomelor de anxietate şi depresie legate de diagnostic şi tratament. Studiile arată că sprijinul emoţional poate îmbunătăţi rezultatele terapeutice(3).

Impactul diagnosticului de cancer: atât pacienţii pediatrici, cât şi cei adulţi experimentează temeri şi incertitudini legate de maladie, tratament şi prognostic. Aceştia pot beneficia de tehnici de coping şi consiliere psihologică(4).

Rolul familiei: familiile joacă un rol esenţial în ambele grupuri. Implicarea membrilor familiei în procesul de tratament şi în sprijinul psihologic poate reduce stresul şi poate îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor(5).

Deosebiri

Dezvoltarea psihologică: adolescenţii şi copiii se află în stadii diferite ale dezvoltării psihosociale comparativ cu adulţii. În psihooncologia pediatrică este esenţial să se ţină cont de nivelul de dezvoltare cognitivă şi emoţională al copilului. De exemplu, copiii pot avea dificultăţi în a înţelege conceptul de boală gravă, ceea ce necesită strategii diferite de comunicare(6).

Doliu: reacţiile la pierdere şi doliul pot diferi în funcţie de vârstă. Adulţii pot experimenta un sentiment profund de pierdere şi regret, în timp ce copiii pot manifesta un doliu fluctuant, adesea manifestat prin comportamente regresive sau prin întrebări repetate despre boală şi moarte(7).

Intervenţii specifice: intervenţiile psihologice utilizate în psihooncologia pediatrică pot include tehnici de joc terapeutic şi activităţi creative pentru a ajuta copiii să îşi exprime fricile. În contrast, intervenţiile pentru adulţi se pot concentra mai mult pe terapiile cognitiv-comportamentale şi pe managementul stresului(8,9).

Psihooncologia pediatrică şi cea pentru adulţi îşi au fiecare caracteristicile specifice şi provocările lor. Cu toate că există asemănări în abordarea problemelor psihologice legate de cancer, diferenţele de dezvoltare şi intervenţie subliniază importanţa adaptării strategiilor de tratament la nevoile fiecărui grup. O înţelegere profundă a acestor aspecte poate îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor şi poate contribui la succesul tratamentului.

În cazul pacienţilor pediatrici, psihooncologia necesită o abordare diferită, având în vedere vârsta pacienţilor, nivelul lor de înţelegere a bolii şi etapele dezvoltării lor emoţionale şi cognitive. Spre deosebire de adulţi, copiii nu au aceleaşi resurse psihologice pentru a face faţă stresului cauzat de diagnostic şi tratament. Copiii mici pot avea dificultăţi în a înţelege ce se întâmplă cu corpul lor şi de ce trebuie să suporte proceduri dureroase, ceea ce poate genera sentimente de frustrare, confuzie şi frică. Adolescenţii, pe de altă parte, pot dezvolta temeri legate de stigmatizare, pierderea independenţei şi perturbarea vieţii sociale, toate având un impact profund asupra dezvoltării lor emoţionale şi psihologice.

Abordarea psihooncologică pentru pacienţii pediatrici include tehnici de adaptare care variază în funcţie de vârstă, cum ar fi terapiile prin joc, care ajută copiii să îşi exprime emoţiile într-un mod sigur şi accesibil, precum şi utilizarea poveştilor sau a artei ca mijloace de exprimare. De asemenea, intervenţiile implică deseori părinţii şi membrii familiei, deoarece aceştia sunt parte integrantă a procesului de recuperare emoţională a copilului. O provocare specifică în cazul copiilor este aceea că nu doar pacienţii, ci şi părinţii lor pot experimenta niveluri ridicate de stres, anxietate şi depresie, ceea ce necesită consiliere familială intensivă.

Indiferent de vârsta pacientului, există principii comune în psihooncologie care pot fi aplicate atât în cazul adulţilor, cât şi în cel al copiilor. Unul dintre cele mai importante este comunicarea deschisă şi sinceră despre boală, tratament şi efectele secundare. Informarea adecvată, adaptată nivelului de înţelegere al pacientului, reduce anxietatea legată de necunoscut şi le oferă pacienţilor un sentiment de control asupra situaţiei lor. În plus, atât pacienţii adulţi, cât şi cei pediatrici pot beneficia de tehnici de relaxare, inclusiv exerciţii de respiraţie, vizualizare ghidată şi terapii somatice, menite să reducă tensiunea fizică şi emoţională.

Pentru pacienţii adulţi, cancerul reprezintă nu doar o provocare fizică majoră, ci şi o sursă semnificativă de suferinţă psihologică. Diagnosticul de cancer poate declanşa o gamă largă de reacţii emoţionale, de la frică şi anxietate până la depresie severă. În mod frecvent, adulţii îşi concentrează grijile pe incertitudinile legate de prognostic, impactul tratamentului asupra stilului lor de viaţă, pierderea autonomiei şi modificările imaginii corporale, mai ales în cazurile de tratamente invazive, cum ar fi mastectomia sau chimio-/radioterapia.

Pentru a răspunde acestor nevoi emoţionale şi psihice, intervenţiile psihoterapeutice personalizate sunt esenţiale. Acestea includ tehnici de gestionare a stresului, consilierea individuală sau de grup, terapii cognitiv-comportamentale, precum şi meditaţia mindfulness, care a demonstrat o eficienţă sporită în reducerea anxietăţii şi depresiei în rândul pacienţilor oncologici adulţi. Mai mult, implicarea familiei în procesul terapeutic este crucială, deoarece sprijinul oferit de către cei dragi joacă un rol major în modul în care pacienţii fac faţă tratamentului şi îşi menţin moralul ridicat pe parcursul terapiei.

Un alt aspect important este sprijinul social, care joacă un rol vital în menţinerea sănătăţii psihologice a pacienţilor. Grupurile de sprijin pentru pacienţi şi familii oferă ocazia de a împărtăşi experienţe, a discuta temeri şi a învăţa cum să facă faţă stresului şi anxietăţii. Aceste grupuri ajută la reducerea sentimentelor de izolare şi la crearea unui sentiment de comunitate şi solidaritate între cei afectaţi de cancer.

Sprijinul social este recunoscut drept un factor esenţial în menţinerea echilibrului emoţional şi psihologic al pacienţilor oncologici. Rolul său devine cu atât mai critic în contextul cancerului, o boală care afectează nu doar corpul, ci şi mintea, prin impactul profund asupra stării de spirit, identităţii şi relaţiilor sociale. Izolarea şi singurătatea sunt sentimente frecvente în rândul pacienţilor diagnosticaţi cu cancer, din cauza naturii bolii şi a tratamentului, care poate necesita spitalizare prelungită, reducerea interacţiunilor sociale şi modificări semnificative ale stilului de viaţă. În aceste condiţii, reţelele de sprijin social – fie ele oficiale, cum ar fi grupurile de sprijin organizate, fie neoficiale, cum sunt prietenii şi familia – devin fundamentale pentru capacitatea pacienţilor de a face faţă provocărilor emoţionale şi psihologice ale bolii.

Grupurile de sprijin – o comunitate de solidaritate

Grupurile de sprijin pentru pacienţi şi familiile acestora oferă un spaţiu sigur unde indivizii pot împărtăşi deschis gândurile, emoţiile şi temerile lor legate de diagnostic şi tratament. Aceasta nu este doar o formă de terapie prin exprimare, ci şi un mod eficient de a normaliza experienţele prin relaţionarea cu alţi oameni care trec prin situaţii similare. Sentimentul de a nu fi singur în faţa unei boli atât de intimidante precum cancerul reduce anxietatea şi favorizează un climat psihologic mai sănătos.

Un aspect important al acestor grupuri este schimbul de informaţii şi strategii de adaptare. Membrii grupurilor discută despre diferite aspecte ale bolii, de la efectele secundare ale tratamentelor la moduri de gestionare a oboselii, durerii şi stresului. Aceasta îmbunătăţeşte calitatea vieţii prin creşterea sentimentului de control al pacienţilor asupra propriei vieţi şi le permite să îşi gestioneze mai eficient simptomele. În plus, cei care participă la aceste grupuri au ocazia de a primi sprijin emoţional în momentele de vulnerabilitate, când sentimentele de teamă şi nesiguranţă devin copleşitoare. Ceea ce face aceste grupuri deosebit de eficiente este faptul că sunt adesea moderate de specialişti în psihooncologie, care oferă îndrumări profesionale şi contribuie la facilitarea dialogului deschis şi constructiv între membri.

Familia şi reţeaua socială apropiată

Dincolo de grupurile de sprijin oficiale, familia şi prietenii joacă un rol vital în procesul de recuperare emoţională şi psihologică al pacienţilor oncologici. Un sprijin emoţional puternic din partea familiei poate face diferenţa între o adaptare reuşită la boală şi o criză emoţională prelungită. Studiile arată că pacienţii care beneficiază de un sprijin familial activ au o capacitate mai mare de a face faţă stresului, o aderenţă mai bună la tratament şi, în multe cazuri, o mai bună evoluţie clinică.

Relaţia dintre pacienţi şi cei dragi poate deveni o sursă puternică de confort, dar şi un spaţiu pentru exprimarea vulnerabilităţilor. În faţa suferinţei, susţinerea emoţională şi ajutorul practic oferite de membrii familiei contribuie la reducerea presiunii şi la îmbunătăţirea stării de bine a pacientului. Totodată, implicarea familiei în deciziile medicale şi în îngrijirea cotidiană a pacientului creează un sentiment de solidaritate şi coeziune, ceea ce este esenţial pentru menţinerea unui echilibru emoţional pe parcursul tratamentului.

În plus, relaţiile apropiate oferă pacienţilor un context în care aceştia pot exprima fricile şi neliniştile lor fără teamă de judecată. Această libertate de a vorbi deschis despre suferinţa lor fizică şi psihică creează un climat de înţelegere şi acceptare, care este crucial pentru gestionarea stresului şi a anxietăţii. De asemenea, prietenii şi familia sunt cei care oferă sprijin practic, cum ar fi ajutorul cu activităţile zilnice sau însoţirea la consultaţii şi tratamente, ceea ce reduce semnificativ povara pe care o resimt pacienţii.

Reţelele de sprijin online şi accesul la resurse digitale

În era digitală, pacienţii oncologici au acces la o multitudine de resurse şi grupuri de sprijin online, care s-au dovedit extrem de valoroase, mai ales pentru cei care nu au acces la sprijinul fizic din partea unei reţele de apropiaţi. Platformele digitale oferă pacienţilor posibilitatea de a intra în contact cu alţi pacienţi, de a împărtăşi experienţe, sfaturi şi informaţii actualizate despre tratamentele oncologice. Aceste grupuri virtuale extind sentimentul de comunitate dincolo de limitele geografice şi oferă un sprijin continuu, chiar şi în afara programelor de întâlnire ale grupurilor fizice.

Mai mult, accesul la informaţii medicale validate şi consiliere psihologică online reprezintă un alt avantaj semnificativ. Platformele online şi aplicaţiile dedicate pacienţilor oncologici pun la dispoziţie resurse care includ tehnici de gestionare a stresului, meditaţii ghidate şi programe de terapie cognitiv-comportamentală care pot fi accesate din confortul propriei locuinţe. Astfel, sprijinul online completează intervenţiile tradiţionale şi oferă pacienţilor un instrument suplimentar în gestionarea bolii.

Un studiu din 2024 subliniază faptul că problemele legate de certificarea profesiei de psihooncolog necesită clarificare pentru a oferi îngrijiri psihosociale cuprinzătoare de înaltă calitate în oncologie. Federaţia Societăţii Internaţionale de Psihooncologie a realizat un sondaj de identificare a pregătirii existente, a cerinţelor de înregistrare profesională şi a programelor de acreditare, la nivel naţional, pentru specialitatea psihooncologie, alături de prezenţa obligatorie a acestui specialist în echipele de îngrijire a cancerului. Răspunsurile celor 39 de ţări au indicat diferenţe, de la lipsa unui program naţional la cerinţe destul de detaliate şi acreditate legal. Majoritatea ţărilor nu aveau o profesie oficial recunoscută de „psihooncolog”, în timp ce unele ţări au raportat că este obligatoriu (sau recomandat să existe) un specialist în psihooncologie în centrele de îngrijire a cancerului.

Studiul subliniază necesitatea creării unui curri­culum pentru profesia de psihooncolog. Având în vedere lipsa standardelor de bază recunoscute la nivel internaţional, ideile şi propunerile pentru standarde minime de îngrijire şi pregătirea necesară pentru a oferi acest lucru sunt explorate pentru a se clarifica în viitor cine poate să devină psihooncolog(10).

Analizele bibliometrice indică o creştere a cercetării psihooncologice cu care finanţarea nu ţine pasul. Există o nevoie din ce în ce mai mare de a acorda prioritate bunăstării mintale a pacienţilor cu cancer, deoarece supravieţuirea creşte, necesitând o bază de dovezi care să ghideze practica clinică. Trebuie să existe o trecere de la ştiinţa preclinică la cercetarea care aduce beneficii pacienţilor cu cancer pe termen mai scurt. Pe măsură ce tendinţele globale ale cancerului se îndreaptă către o povară mai mare în ţările cu venituri mici şi medii, finanţatorii trebuie să se concentreze pe identificarea nevoilor psihologice unice în aceste domenii. Sprijinul psihologic, în special, trebuie să reflecte mediile etnice şi culturale diverse ale pacienţilor care îl solicită. Există inechităţi clare în portofoliul global de cercetare în oncologie, atât pacienţii din ţările cu venituri mai mici, cât şi persoanele vulnerabile din medii cu venituri mai mari fiind relativ neglijate în mediul de cercetare(11).

Cunoştinţele moderne despre dimensiunile psihosociale şi psihobiologice ale bolilor oncologice, rezultate în urma experienţelor clinice şi a numeroaselor tipuri de cercetări, au condus la dezvoltarea intensivă a psihooncologiei, care se caracterizează printr-o puternică integrare între mai multe discipline profesionale (oncologie, psihiatrie, psihologie şi ştiinţe sociale, neuroştiinţe, medicină de familie, medicină paliativă etc.). Aspectele psihosociale ale bolilor oncologice au atras multă atenţie în ultimele decenii din cauza prevalenţei şi mortalităţii mari ale bolilor oncologice şi a unor noi perspective despre interconexiunea dintre suflet şi corp în întreaga medicină. Un accent deosebit va fi pus pe prezentările clinice ale celor mai frecvente tulburări psihice în oncologie şi discuţia asupra intervenţiilor terapeutice individuale (psihoterapie, psihofarmacoterapie, socioterapie, rolul artei în terapie etc.), dar şi pe importanţa promovării diverselor activităţi de prevenţie. Sprijinul psihiatric/psihologic ajută la cooperarea pacientului în toate fazele tratamentului, cu scopul ca „pacientul oncologic” să-şi păstreze personalitatea, cu provocările, responsabilităţile şi plăcerile obişnuite ale vieţii. Abilităţile de comunicare în oncologie sunt extrem de importante, cele mai frecvente „provocări” fiind comunicarea veştilor proaste, comunicarea prognosticului şi a riscurilor anumitor forme de tratament, conversaţii legate de sfârşitul vieţii, întâlniri de familie etc.(12)

În cele din urmă, cancerul afectează nu numai pacienţii, ci şi rudele acestora într-o măsură semnificativă. Prevalenţa importantă a problemelor psihologice şi a tulburărilor psihopatologice care au fost raportate în oncologie subliniază necesitatea intervenţiilor psihologice şi psihofarmacologice concepute special pentru pacienţii cu cancer şi persoanele semnificative ale acestora(13).

Concluzii

Psihooncologia joacă un rol esenţial în tratamentul holistic al cancerului, oferind pacienţilor şi familiilor lor sprijinul necesar pentru a gestiona aspectele psihologice şi emoţionale ale bolii. Abordările diferite, dar complementare, pentru pacienţii adulţi şi pediatrici demonstrează importanţa unei intervenţii adaptate nevoilor individuale ale fiecărui pacient. Integrarea terapiei psihooncologice în planurile de tratament oncologic contribuie semnificativ la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi la crearea unor strategii de adaptare eficiente în faţa provocărilor generate de cancer.

Sprijinul social, fie el oferit prin grupuri oficiale de sprijin, familie sau reţele online, este o componentă fundamentală în menţinerea sănătăţii psihologice a pacienţilor oncologici. Prin participarea la astfel de reţele de sprijin, pacienţii au acces nu doar la sprijin emoţional, ci şi la un sentiment profund de apartenenţă şi înţelegere, esenţial în lupta împotriva cancerului. O abordare integrativă, care să îmbine sprijinul social cu intervenţiile medicale, contribuie la o mai bună calitate a vieţii şi la rezultate clinice mai favorabile pentru pacienţi. 

 

 

Autori pentru corespondenţă: Elisabeta Niţă E-mail: beti_iris@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.

A grey and black sign with a person in a circle

Description automatically generated

Bibliografie


  1. Holland JC. Psycho-oncology: Overview, obstacles and opportunities. Psychooncology. 2018 May;27(5):1364-1376. doi: 10.1002/pon.4692.

  2. Lang-Rollin I, Berberich G. Psycho-oncology. Dialogues Clin Neurosci. 2018 Mar;20(1):13-22. doi: 10.31887/DCNS.2018.20.1/ilangrollin.

  3. Folkman S, Moskowitz JT. Coping: pitfalls and promise. Annu Rev Psychol. 2004;55:745-74. doi: 10.1146/annurev.psych.55.090902.141456. 

  4. Antoni MH, Moreno PI, Penedo FJ. Stress Management Interventions to Facilitate Psychological and Physiological Adaptation and Optimal Health Outcomes in Cancer Patients and Survivors. Annu Rev Psychol. 2023 Jan 18;74:423-455. doi: 10.1146/annurev-psych-030122-124119. 

  5. Gabriel I, Creedy D, Coyne E. A systematic review of psychosocial interventions to improve quality of life of people with cancer and their family caregivers. Nurs Open. 2020 Jun 28;7(5):1299-1312. doi: 10.1002/nop2.543

  6. Abela KM, Wardell D, Rozmus C, LoBiondo-Wood G. Impact of Pediatric Critical Illness and Injury on Families: An Updated Systematic Review. J Pediatr Nurs. 2020 Mar-Apr;51:21-31. doi: 10.1016/j.pedn.2019.10.013.

  7. Grootenhuis MA, Last BF. Adjustment and coping by parents of children with cancer: a review of the literature. Support Care Cancer. 1997 Nov;5(6):466-84. doi: 10.1007/s005200050116.

  8. Krichbaum J. The Effectiveness of Psychosocial Interventions on Pediatric Oncology Patient Outcomes. Malone University. 2021.

  9. Nakao M, Shirotsuki K, Sugaya N. Cognitive-behavioral therapy for management of mental health and stress-related disorders: Recent advances in techniques and technologies. Biopsychosoc Med. 2021 Oct 3;15(1):16. doi: 10.1186/s13030-021-00219-w.

  10. Grassi L, Watson M; IPOS Federation of Psycho-Oncology Societies’. Core-curriculum in psycho-oncology: Towards the certification of the psycho-oncologist profession. Psychooncology. 2024 Jan;33(1):e6285. doi: 10.1002/pon.6285.

  11. Conti I, Davidson M, Cutress RI, McIntosh SA, Head MG. Global trends in psycho-oncology research investments 2016-2020: A content analysis. Psychooncology. 2024 Jan;33(1):e6273. doi: 10.1002/pon.6273.

  12. Rankin NM, Jacobsen PB. Implementation science and psycho-oncology: Advancing the translation of evidence into practice. Psychooncology. 2024 Jun;33(6):e6363. doi: 10.1002/pon.6363.

  13. Razavi D, Ronson A. Psycho-oncology and Communication. In Textbook of Medical Oncology (pp. 383-390). CRC Press. 2009.

Articole din ediția curentă

GEMOTERAPIE

Gemoderivatul toamnei, Corylus avellana D1 – Extractul din muguri de alun

Sorina Soescu
În fiecare toamnă admir alunii din curte, plini de roade şi oferind cu dărnicie tuturor vieţuitoarelor din ele. Am citit în fitoterapia tradiţională despre posibilitatea folosirii uleiului din alun pentru afecţiuni respiratorii bronşitice sau pentru uz extern, contra durerilor articulare şi calviţiei. ...
ISTORIA FARMACIEI

Personalităţi brăilene din domeniul medico-farmaceutic Partea I – Familia Hepites

Gabriela Vlăsceanu
Brăila, un oraş cu o istorie bogată şi o cultură diversificată, a fost de-a lungul timpului un important centru de dezvoltare nu doar economică şi socială, ci şi intelectuală. ...
ISTORIA FARMACIEI

Farmacişti şi chimişti francezi în perioada napoleoniană (II)

Mihai Burlibaşa, Loredana Sabina Cornelia Manolescu, Andrei Burlibaşa, Maria Antonia Şteţiu, Florentina Căminişteanu, Mircea Popescu, Aura Preda, Oana Elena Amza
Napoleon Bonaparte a fost împăratul Franţei, consolidând şi iniţiind multe reforme ale Revoluţiei Franceze. ...
Articole din edițiile anterioare

CARDIOONCOLOGIE

Provocările şi perspectivele cardiooncologiei

Gabriel Olteanu, Ştefan‑Sebastian Busnatu, Alexandru Scafa-Udriste, Monica Licu, Marius Sorinel Neacşu, Magdalena Mititelu
Cardiooncologia este un domeniu medical interdisciplinar emergent care se concentrează pe monitorizarea şi gestionarea efectelor adverse cardiovasculare ale tratamentelor oncologice....
NUTRIŢIE

Importanţa cunoaşterii interacţiunilor medicament-aliment în contextul elaborării planurilor nutriţionale

Gabriel Olteanu, Corina-Bianca Ioniţă-Mîndrican, Ştefan‑Sebastian Busnatu, Maria-Alexandra Ciucă-Pană, Marius Sorinel Neacşu, Adina Trandafir, Magdalena Mititelu
Interacţiunea medicament-aliment sau medicament-nutrient se referă la reacţiile fizice, chimice, biochimice, fiziologice şi/sau fi...
NUTRIŢIE

Patologia cardiovasculară şi factorii de risc comportamentali

Gabriel Olteanu, Andreea-Viviana Mârza, Corina-Bianca Ioniţă-Mîndrican, Ştefan‑Sebastian Busnatu, Narcisa Drăghici, Marius Sorinel Neacşu, Magdalena Mititelu
Bolile cardiovasculare (BCV) sunt o cauză majoră de deces la nivel mondial, reprezentând jumătate din cele 36 de milioane (18,6 mi...