Pentru că ziua de 1 Decembrie se apropie cu paşi repezi, mă gândesc tot mai mult la semnificaţia Marii Uniri a naţiunii române şi la importanţa acestui strălucit eveniment istoric în devenirea şi evoluţia României Mari. Şi, aşa cum se obişnuieşte la orice aniversare, cu atât mai mult la una centenară, consemnarea unor momente semnificative sau rememorarea unor personalităţi care au avut contribuţii importante în istorie, ştiinţă şi cultură sunt gesturi fireşti de recunoaştere şi mândrie pe care le putem face pentru înaintaşii noştri.
Regret că spaţiul restrictiv al unui editorial nu permite prezentarea chiar şi succintă a personalităţilor marcante din domeniul farmeceutic, însă consider că iniţiativa inspirată a conducerii Facultăţii de Farmacie din Bucureşti de a realiza un film documentar cu ocazia aniversării a 95 de ani de la înfiinţarea acesteia şi prezentarea sa, inclusiv la Congresul Naţional de Farmacie recent încheiat, reprezintă un omagiu adus celor care au contribuit la crearea şi dezvoltarea învăţământului farmaceutic în ţara noastră, cu toate consecinţele care au urmat până în prezent.
Totuşi, o rememorare succintă a drumul sinuos al farmaciei şi practicii farmaceutice parcurs în această perioadă istorică cred că este potrivită, oferind un fel de oglindă a timpului, cu suişurile şi coborâşurile sale, de altfel inerente.
Referitor la farmacie ca instituţie sanitară în slujba sănătăţii, se ştie că, în funcţie de succesiunea regimurilor politice, aceasta a funcţionat la început ca farmacie privată aparţinând exclusiv farmacistului, apoi a fost supusă naţionalizării, pierzându-şi caracterul privat (schimbare dureroasă resimţită de farmacişti), revenind la statutul iniţial după Revoluţia din 1989, dar nemafiind exclusiv în proprietatea farmacistului.
S-au produs schimbări în timp şi în ceea ce priveşte rolul profesional al farmacistului. Dacă în urmă cu câteva decenii acesta consta în principal în prepararea la receptură a medicamentelor magistrale şi oficinale, în prezent legislaţia în vigoare oferă farmaciştilor noi atribuţii şi responsabilităţi în exercitarea profesiei, care trec dincolo de medicament şi se centrează pe grija pentru pacient şi pe conceptul de „îngrijire a sănătăţii”. În acelaşi timp, au apărut şi s-au implementat norme noi după care se desfăşoară activitatea în farmacie, şi anume Regulile de Bună Practică Farmaceutică.
Îmbunătăţiri notabile pentru domeniul farmaceutic au adus progresele din domeniul chimiei şi tehnologiei farmaceutice, precum şi dezvoltarea industriei farmaceutice. Sinteza de noi entităţi chimice şi conceperea şi dezvoltarea de noi forme farmaceutice au condus la obţinerea nu doar de forme farmaceutice convenţionale, ci şi a unor medicamente cu acţiune modificată şi/sau controlată, capabile să ofere pacienţilor beneficii privind eficacitatea, siguranţa clinică şi complianţa. Mai mult, medicamentele obţinute prin biotehnologii au devenit o realitate, iar nanofarmacia, nanotehnologiile şi terapia genică sunt pe cale să aducă noi soluţii de tratament pentru pacienţi. Prin urmare, în ultimele decenii, armamentariul farmacoterapeutic s-a îmbogăţit, iar farmacistul dispune de o gamă tot mai largă de medicamente pentru satisfacerea nevoilor de sănătate ale populaţiei.
Îmbunătăţiri şi actualizări au fost aduse curriculumului universitar şi pregătirii tot mai complexe a viitorilor farmacişti, fapt care a făcut posibile recunoaşterea diplomelor de licenţă ale absolvenţilor şi dreptul de liberă practică în afara graniţelor ţării.
Iar enumerarea poate continua...
Ca să concluzionez, însăşi viaţa noastră este marcată de istorie şi de evoluţiile pe care aceasta le determină. Ce va fi mâine? Dar la aniversarea naţională de peste 100 de ani? Putem doar să sperăm că vor continua să existe oameni care vor face istorie cu „I” mare şi că va fi mai bine pentru noi toţi.