Completare abstracte: Forum Ginecologia.ro şi Forum Perinatologia

Diagnosticul prenatal în patologia dilatativă a tractului urinar fetal

 Costin Berceanu¹, Claudia Mehedinţu², Simona Vlădăreanu², Loredana Voicu¹, Sabina Berceanu¹, Anca-Maria Ofiţeru^1,3,Monica M. Cîrstoiu², Dan Năvolan⁴, Răzvan Ciortea⁵, Elvira Brătilă²

1. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, 2. Departamentul Obstetrică-Ginecologie şi Neonatologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti; 3. Departamentul Histologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova; 4. Departamentul Obstetrică-Ginecologie şi Neonatologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara; 5. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca

 Sindromul de dilatare a tractului urinar fetal (SDTU) este o constatare ultrasonografică (US) relativ frecventă, cu o incidenţă de 1-5%, fiind mai frecvent la sexul masculin (2:1). SDTU se încadrează în grupul de anomalii ale sistemului colector renal, incluzând dilatarea pelvisului renal, a calicelor şi ureterelor. Diagnosticul US – distensia pelvisului renal, cu sau fără dilatarea calicelor. Pelvisul renal este măsurat anterio-posterior în planul transversal. Criterii de diagnostic al SDTU în al doilea trimestru: uşor (4-7 mm), moderat (7-10 mm), sever (>10 mm); iar în al treilea trimestru: uşor (7-9 mm), moderat (9-15 mm), sever (>15 mm). În majoritatea cazurilor, SDTU este o constatare izolată, deşi există o corelaţie puternică între gradul de dilatare a plevisului renal şi probabilitatea de apariţie a patologiei urinare postnatale, în special obstrucţia joncţiunii ureteropelvice sau refluxul vezico-ureteral. Termenul de hidronefroză este de asemenea utilizat. Cele mai frecvente etiologii sunt hidronefroza, obstrucţia joncţiunii ureteropelvice şi refluxul vezico-ureteral. Toate acestea sunt de obicei tranzitorii. Ultrasonografia renală postnatală este recomandată. Poate fi necesară profilaxia infecţiei urinare neonatale, iar 25% dintre cazuri necesită intervenţie chirurgicală. Această lucrare prezintă o serie de cazuri de SDTU şi managementul acestora prenatal şi postnatal.

Cuvinte-cheie: hidronefroză fetală, diagnostic, ultrasonografie, management

Diagnostic challenges in cervical pathology 

Cristina Vasiliu¹, Mara Cârşote², Gabriela Păşescu¹, Mădălina Bănete¹, Georgeta Badea¹, Simona Elena Albu¹

1. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest, Emergency University Hospital, Bucharest, Romania; 2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest, “I. Parhon” National Institute of Endocrinology, Bucharest, Romania

 Introduction. The uterine cervix is accesible for investigations and, following the established algoritms, cervical lesions are easy to diagnose, but there are cases when the diagnosis can be a long and difficult procedure. There are high-grade lesions or even ocult cancers that are not diagnosed by cytology, are missed by an inadequate colposcopy, and are finally found on an excisional biopsy. The collecting of samples ca be difficult, the interpretation of cytologic smears is subject to considerable inter-observer variability, colposcopy can be sometimes confusing, and even biopsy is not allways concludent. The endocervical lesions are sometimes underdiagnosed because of their location. Aim. The aim of this paper is to bring to your attention some case reports where the final diagnosis was not revealed from the begining and was not at all an easy procedure. Materials and method. Case reports. Conclusion. Despite well established screening and diagnostic algorithms in cervical pathology, the diagnosis can be a serious challenge for the clinician.