În ţările Europei de Vest se promovează mai puţin naşterea prin cezariană şi mai mult alăptarea la sân, naşterile sunt asistate doar de o moaşă, iar medicul intervine doar în cazul unor complicaţii. Spitalele sunt bine dotate, atente cu nevoile mamei şi cu familia acesteia. În acelaşi timp, gravidele din ţările aflate în curs de dezvoltare au adoptat de 5-10 ani cezariana ca pe o practică modernă şi chiar de preferat, iar spitalele lasă, în multe cazuri, de dorit. Există şi urâtul revers al medaliei: ţări din Africa sau Asia în care tradiţiile şi legile transformă naşterea într-un proces jignitor pentru mamă, uneori chiar periculos.
Tradiţii şi legi la naştere în Nepal:
practici duse la extrem
În zonele rurale din Nepal, bărbaţii îşi cumpără viitoarele neveste şi, în funcţie de preţul oferit pe ele, acestea au mai multă sau mai puţină putere de decizie, chiar şi în privinţa vieţii lor sexuale. Aici decid soţul şi... mama soacră!
Majoritatea naşterilor, indiferent de zonă, au loc acasă, iar gravida este aşezată de mama soacră în poziţia „pe vine”, cu mâinile ridicate şi ţinute de sfori prinse în tavan. Uneori, este presată pe burtă sau i se cere să împingă înainte de termen. Din această cauză, apar complicaţii sau placenta nu iese, motiv pentru care se agaţă săbii de tavan, crezându-se că aşa se impune o mişcare în jos, pe verticală, placentei. De cele mai multe ori, acest obicei duce la hemoragii mortale pentru mamă.
După naştere, femeile sunt izolate pentru 11 zile într-o cameră complet întunecată, deoarece soarele reprezintă energie masculină, iar lăuzele nu au voie să interacţioneze cu bărbaţi. În aceste 11 zile, lăuza primeşte alimente energizante din unt, miere, condimente şi apă.
Tradiţii şi legi la naştere în Uganda:
este o luptă a femeii
În Uganda, modernele metode vestice pot fi o alegere, dar naşterea acasă este încă prima opţiune, aproape cu statut de lege. Aici, naşterea este numită Lutalo Lwabakyala (Lupta femeii) şi presupune o naştere normală, în care nu ai voie să iei medicamente sau să îţi alini cumva durerile, ci trebuie să lupţi. Conform ugandezilor, gravidia şi naşterea sunt pentru femei adevăratele teste ale capacităţii de a îndura, în care nu au voie să se plângă, să le fie rău, să doarmă mai mult. Femeile care nasc natural sunt lăudate într-o ceremonie specială, în timp ce naşterea prin cezariană este văzută ca un eşec, iar moartea mamei la naştere este considerată strict vina acesteia.
Tradiţii şi legi la naştere în Tibet:
nimic nu se schimbă
La fel ca în alte ţări şi culturi din Asia sau Africa, femeile tibetane nasc acasă, de cele mai multe ori singure sau ajutate de mama soacră şi soţ. Din păcate, bebeluşul nou-născut este luat imediat de lângă proaspăta mamă, considerată murdară. Tot din acest motiv, atunci când cordonul ombilical este tăiat, lucru pe care mama trebuie să îl facă singură, se foloseşte un cuţit murdar şi nedezinfectat, pentru a putea fi curăţat apoi de murdăria mamei. Imediat după naştere, bebeluşului îi este băgat pe gât un amestec de unt, miere, şofran, apă şi apă de mosc, despre care se crede că apără copilul de spiritele rele. Apoi, persoana cu cel mai înalt rang religios vine şi îi pune numele copilului.
70% dintre femeile din Tibet nasc nu într-o cameră sau într-un spaţiu special amenajat acasă pentru ele, ci în grajdul animalelor.
Tradiţii şi legi la naştere în Nigeria şi Ghana: lupta individuală
Femeile din Nigeria şi Ghana respectă aceleaşi tradiţii şi legi la naştere. În primul rând, ele nasc absolut singure, iar moaşa vine doar după ce naşterea s-a încheiat, pentru a tăia cordonul ombilical, a spăla copilul şi a îngropa placenta. În timpul travaliului, femeia trebuie să stea în genunchi, iar poziţia întins pe spate este interzisă, deoarece aduce ghinion.
După ce se încheie ritualul identic îngropării unei persoane, pentru că placenta este considerată geamănul mort al bebeluşului, moaşa se întoarce la proaspăta mamă, o spală cu o fiertură de frunze şi îi dă să mănânce un amestec de potasiu şi condimente care ar trebui să stimuleze lactaţia.
Tradiţii şi legi la naştere în Bangladesh:
se implică toată familia
Pentru femeile din Bangladesh este tradiţie ca ele să nască acasă şi să fie asistate, fizic şi emoţional, de toate rudele de sex feminin, care apasă cu degetele mari anumite zone ale corpului gravidei pentru a diminua durerile. Naşterea trebuie să aibă loc doar în grupul mare de femei, iar acestea trebuie să povestească despre naşterea copiilor lor în timpul travaliului gravidei. Exprimarea durerii este de evitat şi se pune accentul pe moner shahosh (putere mentală) şi shoriler shakti (putere fizică).
Naşterile acasă sunt preferate în defavoarea celor din spital, deoarece acestea din urmă sunt restrictive şi degradante: gravida nu are voie să se mişte sau să spună rugăciuni, durerile îi sunt ignorate şi există tendinţa de a se pune un stigmat social femeilor care sunt atinse sau tăiate de un doctor în timpul naşterii.
Tradiţii şi legi la naştere în Coreea:
superstiţii şi stoicism
Coreenii consideră că tot ceea ce gravidele fac şi gândesc afectează direct bebeluşii, aşadar au grijă îndeaproape ca acestea să „absoarbă” cât se poate de multă frumuseţe şi optimism în timpul celor 9 luni de sarcină, dar şi al naşterii. Cu cât sunt mai frumos aranjate, cu atât mai frumos cred ei că va fi bebeluşul. Se merge atât de departe, încât gravida nu are voie să mănânce alimente care se rup sau se îndoaie, nici carne de pasăre/animal care înoată, pentru ca bebeluşul să nu se nască cu tălpile deformate.
Deşi au adoptat metodele de naştere moderne, coreenii pun mare preţ pe îndurarea cu stoicism a durerilor naşterii. Medicamentele împotriva durerii sunt înlocuite cu aromaterapie, acupunctură şi terapie prin muzică. După naştere, gravida urmează tradiţia San-ho-jori, o perioadă de 21 de zile în care trebuie să mănânce şi să doarmă bine, să îşi alăpteze copilul, să nu ţină geamurile camerei deschise, nici să fie îndreptat spre ea vreun ventilator sau un aparat de aer condiţionat care să înlăture spiritele bune.
Tradiţii şi legi la naştere în China:
obiceiuri şi modernism
America şi-a exportat cu succes în China metoda rapidă şi modernă a naşterii prin cezariană. Doar 20% dintre femei mai nasc acasă, iar dintre cele care nasc la spital, peste 80% aleg cezariana. Totuşi, indiferent de statut şi metoda de naştere aleasă, tradiţiile se respectă. Obiceiul de după naştere, Zuoyuezi, obligă mama să stea o lună întinsă în pat, timp în care nu are voie să îşi spele părul sau să mănânce alimente crude, doar să se odihnească şi să alăpteze, rudele ocupându-se de casă. O parte dintre proaspetele mame chinezoaice aleg să urmeze această tradiţie în casa părinţilor lor, indiferent cât de departe ar locui aceştia.
Tradiţii şi legi la naştere în Vietnam:
mama soacră se implică
Vietnamezele urmează, în mare parte, tradiţiile vecinelor chinezoaice. Bonus: mama soacră se mută în locuinţa gravidei timp de o lună, perioadă în care dictează tot ce se întâmplă în casă şi ajută proaspăta mamă. Tot mama soacră pregăteşte specialul meniu vietnamez de după naştere, constând în amestecuri de legume/verdeţuri şi supe cu ghimbir şi ulei de susan.
În minoritatea etnică Hmong, regăsită printre vietnamezi şi cambodgieni, femeile îşi pierd prenumele odată cu căsătoria. Apoi, la naşterea primului copil, care trebuie să decurgă în deplină linişte şi fără exprimarea durerii, dacă acesta primeşte, de exemplu, numele Tou, mama va primi numele Tou Nam, însemnând mama lui Tou. Practic, aceste femei sunt obligate să îşi piardă identitatea.
Tradiţii şi legi la naştere în Olanda:
cele mai grijulii moaşe
Majoritatea mamelor din Olanda nu aleg un medic ginecolog pentru naştere, ci sunt trimise de medicul de familie la o moaşă. Doctorii intervin doar în cazul unor complicaţii. Olandezele pot alege dacă nasc la spital sau acasă, în cazul din urmă acestea trebuind să aibă kraampakket, adică setul care conţine absolut tot ce trebuie pentru naşterea acasă, bineînţeles asistată de moaşă. Dacă se alege naşterea la spital, moaşa va suna permanent pentru a verifica în ce stadiu se află travaliul, pentru a veni cu ambulanţa şi a duce gravida la spital. Medicamentele antidurere se oferă doar în cazul unor dureri care pot genera complicaţii, iar cezariana este o metodă de naştere nu tocmai iubită la nivel naţional.
Dacă mama naşte rapid şi fără complicaţii, poate pleca acasă în două ore, apoi sistemul olandez unic în lume, numit kraamhulp, se pune în mişcare: timp de 7 zile, o asistentă maternală vine acasă la proaspăta mamă, oferă îngrijiri medicale pentru ea şi bebeluş, ba chiar face curat, pregăteşte mâncare şi instruieşte ambii părinţi în îngrijirea bebeluşului. Tot asistenta pregăteşte gustări tradiţionale pentru musafiri. Totul este acoperit de asigurarea de sănătate plătită la stat.
Tradiţii şi legi la naşterea indienilor Navajo: momente speciale
Indiencele Navajo, din sud-vestul Statelor Unite ale Americii, se bucură de cel mai frumos ritual de naştere acasă... un ritual liniştit, privat, plin de dragoste şi bucurie. Când gravida intră în travaliu, soţul ei leagă de un stâlp din casă funii albe, roşii şi verzi decorate cu simboluri ale zeităţilor Navajo. Apoi, acesta pune nisip fin pe podeaua unde are loc naşterea, îl acoperă cu cârpe curate şi piei de oaie şi se aşază pe ele împreună cu soţia lui, înconjurând-o de la spate cu mâinile pe sâni şi abdomen.
Pe măsură ce travaliul avansează, soţul întreţine focul şi fierbe ienupăr pentru a linişti gravida prin aromaterapie. Aceasta îşi desface părul şi îşi dă jos bijuteriile, iar vraciul face o veche ceremonie de mulţumire, care cuprinde incantaţii şi cântece pentru ca bebeluşul să înceapă în siguranţă noua lui viaţă. Vraciul foloseşte pene de vultur şi polen şi nu are voie să atingă cuplul îmbrăţişat.
Suedia se bucură de cea mai mare rată a alăptării naturale din întreaga lume şi cea mai mică rată a mortalităţii infantile. Aşadar, sigur, totul merge incredibil de bine acolo. Mai mult, Organizaţia „Salvaţi copiii” a poziţionat Suedia pe locul 3 în topul celor mai bune ţări din lume în care să fii mamă, după Islanda şi Norvegia. Aici, mamele au acces gratuit la îngrijire şi cursuri pre- şi postnatale, naşterile prin cezariană sunt destul de rare, iar neonatologii şi asistentele maternale se ocupă de tot ce înseamnă naşterea, medicii intervenind doar în cazuri speciale. Naşterea este văzută de suedezi ca un proces intens, de recunoştinţă şi împlinire personală şi, deşi aproape toate naşterile în Suedia au loc în spitale, acestea sunt pregătite şi dotate exact ca nişte locuinţe personale, frumos colorate şi foarte confortabile. Există camere de travaliu unde mamele pot ronţăi câte ceva în timp ce stau de vorbă şi se uită la TV, iar dilataţia creşte. Spre deosebire de gravidele din Germania, Olanda, Coreea sau Japonia, suedezele sunt învăţate încă din perioada prenatală despre medicamentele antidurere.
Femeile care aleg din motive medicale sau din proprie iniţiativă cezariana se pot contrazice cu cele care aleg să nască natural, pe motivul că, indiferent prin ce metodă se naşte bebeluşul, important este să se nască sănătos. La fel, femeile care aleg să nască acasă se pot contrazice în păreri cu cele care aleg să nască la spital, pe motivul că acasă naşterea poate fi un moment cu adevărat spiritual, intim, de bucurie şi mulţumire. Nu în ultimul rând, adevăratul război al naşterilor se duce între ţările şi specialiştii vestici şi ţările slab dezvoltate, unde tradiţiile şi legile transformă naşterea într-un proces degradant pentru mamă şi periculos atât pentru ea, cât şi pentru bebeluş.
Concluzii
Aşadar, în întreaga lume, cele 9 luni de sarcină, naşterea şi perioada post-partum sunt o luptă pentru femei, iar ele trebuie să se „lupte” cu toată lumea... de la rude care oferă sfaturi mai mult sau mai puţin potrivite la mame soacre dominatoare, tradiţii absurde… Din aceste motive şi nu numai, naşterea unui copil a devenit mai mult o experienţă pur medicală şi mai puţin una emoţională. Bucuria dispare şi este înlocuită cu tehnologia sau, după caz, cu respectarea unor tradiţii şi legi de neclintit.