Tendinţe de evoluţie a numărului de născuţi vii în România: alternative de proiecţie 2007-2025

Introducere

Schimbările demografice au implicaţii profunde economice şi sociale asupra viitoarei dezvoltări a unei populaţii. În timp ce creşterea speranţei de viaţă este considerată a fi o realizare majoră a comunităţii europene, scăderea natalităţii şi fertilităţii şi consecinţele acestei scăderi - îmbătrânirea populaţiei - reprezintă provocări cărora Uniunea Europeană trebuie să le facă faţă⁽¹⁾ (Comisia Europeană Afaceri Economice şi Financiare, 2009). În acest context, politicienii îşi declară, la nivel retoric, îngrijorarea pentru actuala evoluţie demografică şi interesul pentru identificarea unor soluţii practice de redresare a acesteia. Totuşi, soluţiile identificate au mai degrabă un caracter limitat⁽²⁾ (Walker A., Maltby T., 2012) şi este nevoie de realizarea şi implementarea unor politici publice şi sociale care să aibă în vedere atât o redresare demografică, cât şi o redresare a consecinţelor actualei evoluţii demografice. Chiar dacă există subiecte demografice comune pentru întreaga Europă - reducerea numărului căsătoriilor, creşterea vârstei medii de căsătorie, reducerea numărului de născuţi vii⁽³⁾(European Commission, 2010) şi se caută soluţii care să fie universal aplicabile, este nevoie în primul rând de înţelegerea condiţiilor naţionale şi ulterior de identificarea de soluţii posibil de aplicat şi în alte state, în care există contexte social-economice şi culturale diferite.

România, ca membră a Uniunii Europene, nu face excepţie în ceea ce priveşte evoluţia demografică: rata de natalitate înregistrează o tendinţă de scădere, ratele de fertilitate de asemenea. Evoluţia demografică este influenţată de o multitudine de factori, de aceea eventualele măsuri de tip politic trebuie să ia în considerare influenţarea acestora şi trebuie să se bazeze pe o bună cunoaştere a consecinţelor neintervenţiei. Ipotezele de lucru sunt următoarele:

• Scăderea numărului de născuţi vii va continua în perioada 2007-2025 în condiţiile păstrării modelului de fertilitate din anul 2007.

• Principalul agent al scăderii numărului de născuţi vii în perioada 2007-2025 este modificarea (scăderea numerică) a efectivului generaţiilor de vârstă fertilă.

Metode

Analiza a utilizat date pentru anul 2007 deoarece în acest an generaţia femeilor născute în anul 1967 (generaţia mare din anul imediat următor anului în care s-a adoptat Decretul 770/1966, decret prin care s-au interzis întreruperile de sarcină la cerere) au împlinit vârsta de 40 de ani, intrând în grupele de vârstă caracterizate uzual de ratele specifice de fertilitate cele mai scăzute. Pentru realizarea proiecţiei numărului de născuţi vii aşteptaţi în fiecare an din perioada 2007-2025 s-a folosit metoda componentelor (the cohort-component method)⁽⁴⁾ (Brian C. O’Neill, Deborah Balk, Melanie Brickman, Markos Ezra, A Guide to Global Population Projections, Max-Planck-Gesellschaft, 2001). Tehnica utilizată asigură orientarea asupra evoluţiei populaţiei în condiţiile în care se păstrează condiţiile utilizate pentru proiecţie. (The technique used in research can provide an indication of evolution of the future population, if the components of population change turn out to be as specified by the initial assumptions.) Tehnica a luat în calcul modelele de fertilitate şi de mortalitate specifică pe grupe de vârstă din anul 2007, dar nu a ţinut cont de fenomenul de migraţie.

Ca etape pentru realizarea proiecţiei demografice s-au realizat următoarele:

1. Construirea bazei de date, determinarea ratelor specifice de fertilitate şi mortalitate pe grupe de vârstă anuale.

2. Aplicarea modelului de mortalitate specifică pe grupe de vârstă.

3. Estimarea efectivului populaţiei feminine de vârstă fertilă.

4. Aplicarea modelului de fertilitate specifică pe grupe de vârstă.

5. Estimarea populaţiei de născuţi vii aşteptate.

Construirea bazei de date a pornit de la repartiţia anuală pe grupe de vârstă din anul 2007 a populaţiei feminine de vârstă fertilă, la care s-au adăugat datele observate despre numărul de decese şi numărul de născuţi vii din anul 2007⁽⁵⁾ (Baza de date Eurostat, 2012). Ratele specifice de fertilitate anuale la genul feminin au fost determinate aplicând numărul de născuţi vii observaţi pe grupe de vârstă anuale ale mamei la efectivul populaţiei feminine pe grupe de vârstă anuale din anul 2007. Ratele specifice de mortalitate anuale la genul feminin au fost determinate aplicând numărul de decese observate în 2007 la efectivul populaţiei feminine pe grupe de vârstă anuale din anul 2007.

S-a considerat că efectivele populaţionale feminine (cohorte anuale) vor trece în anul de vârstă următor fiind suspuse fenomenului de mortalitate conform modelului de mortalitate specifică pe grupe de vârstă la genul feminin. Acest lucru s-a putut aplica pentru estimarea efectivului contingentului feminin de vârstă fertilă până în anul 2023. Pentru determinarea efectivului feminin efectiv în vârstă de 15 ani din anii următori (2024 şi 2025) s-au luat în considerare fetiţele născute în anul 2008, respectiv 2009, care au fost supuse, la rândul lor, ratelor de mortalitate specifică pe grupe de vârstă pentru genul feminin din anul 2007.

La aceste efective populaţionale feminine de vârstă fertilă s-au aplicat ratele specifice de fertilitate pe grupe de vârstă anuale pentru a se estima numărul de născuţi vii aşteptaţi, în condiţiile păstrării modelului de fertilitate specifică pe grupe de vârstă anuale din 2007.

Pentru estimarea evoluţiei contingentului feminin de vârstă fertilă s-a calculat un ritm mediu anual de creştere/scădere, folosind metoda derivată din statistica economică de determinare a acestuia⁽⁶⁾ (Voineagu Virgil, Mitruţ Constantin, Maniu Alexandru Isaic: Statistica generală, capitolul III, pag. 82, Editura Universitară, ISBN: 973-8499-88-7, 2004)

Rezultate

Pentru a observa potenţiala evoluţie a numărului de născuţi vii pentru următorii 18 de ani faţă de anul 2007, am folosit ca punct de plecare date referitoare la efectivul populaţiei feminine, începând cu născuţii vii de gen feminin, până la femeile în vârstă de 49 de ani din anul 2007, folosind datele din baza de date Eurostat⁽⁵⁾ (Baza de date Eurostat, http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/setupDownloads.do accesată la 20 august 2012 ). Tot din baza de date Eurostat au fost preluate date referitoare la numărul de decese înregistrate în anul 2007 la fiecare grupă de vârstă anuală, începând cu numărul de decese înregistrate pentru fetiţele de 1 an până la decesele înregistrate la femeile de 49 de ani. Pe baza acestor date s-au determinat ratele de mortalitate specifică pe grupe de vârstă la genul feminin între 1 şi 49 de ani pentru anul 2007. S-a considerat ca efectivul populaţiei feminine pe grupe anuale de vârstă observate în anul 2012 va trece în anii următori, în grupele ulterioare de vârstă ţinând cont şi de fenomenul de mortalitate. Astfel, femeile cu vârsta de 15 ani în 2007 au fost supuse ratei specifice de mortalitate feminine din 2007, pentru a se determina numărul femeilor care au împlinit 16 ani în anul 2008. Fetiţele cu vârsta de 1 an din anul 2007 au fost supuse modelului de mortalitate specific din anul 2007 pentru a se determina numărul de fetiţe care au supravieţuit şi au împlinit 2 ani în 2008 (anul următor), 3 ani în 2009, 4 ani în 2010 etc.

Pentru determinarea efectivului feminin cu vârsta de 15 ani din anul 2024 s-a luat în consideraţie numărul real de fetiţe de 1 an din anul 2008, iar pentru efectivul feminin cu vârsta de 15 ani din anul 2025 s-a luat în considerare efectivul fetiţelor de 1 an din 2009, acestea fiind supuse modelului de mortalitate specifică pe grupe de vârstă din anul 2007.

Astfel, evoluţia contingentului feminin de vârstă fertilă se bazează pe datele reale observate în anul 2007 pentru care se estimează păstrarea modelului de mortalitate specifică pe grupe de vârstă anuale din 2007.

În aceste condiţii, scăderea efectivului contingentului feminin fertil este continuă, până în anul 2025. În anul 2007, contingentul fertil ar fi avut 5.520.491 femei de vârstă fertilă, în 2010 s-ar  diminuat la valoarea de  5.402.683 şi în 2011 la 5.336.993 persoane. Descreşterea este mai accentuată începând cu anul 2017. În 2015 s-ar înregistra un număr de 5.295.097 femei de vârstă fertilă, iar în 2020 numărul de femei de vârstă fertilă ar scădea la 5.158.826. Până în anul 2025 deficitul de femei creşte, astfel încât contingentul fertil va număra 4.775.162 femei de vârstă fertilă. Evoluţia prognozată a contingentului feminin de vârstă fertilă este prezentată în figura 1.
 

Pentru evidenţierea potenţialelor pierderi demografice în număr de femei de vârstă fertilă, am determinat diferenţa dintre totalul populaţiei feminine de vârstă fertilă care ar fi aşteptată în anii 2007-2025 faţă de efectivul real înregistrat în 2007.

Astfel, deficitul exprimat în număr de persoane ar fi de 117.808 femei de vârstă fertilă în anul 2010, acesta s-ar dubla în anul 2015, ajungând la 225.394 femei de vârstă fertilă în minus, în 2020 din nou deficitul s-ar dubla până la valori de - 361.665 femei de vârstă fertilă, iar în 2025 deficitul înregistrat ar fi de - 745.329 femei de vârstă fertilă. Aceste date sugerează o deteriorare rapidă a volumului contingentului fertil feminin pe parcursul următorilor ani, cu un ritm mediu de deteriorare de 46.583 femei/an. Ritmul mediu de descreştere a fost determinat împărţind diferenţa dintre femeile de vârstă fertilă aşteptate în 2025 şi cele observate în 2007 la 16, 16 reprezentând numărul de ani dintre 2007 şi 2025 minus 1.

În continuare, plecând de la evoluţia volumului contingentului feminin de vârstă fertilă din perioada 2007-2012 şi aplicând modelul de fertilitate specifică pe grupe de vârstă din anul 2007 obţinem o potenţială evoluţie a numărului de născuţi vii.

Aceasta sugerează o continuă deteriorare aproximativ constantă pe parcursul următorilor 18 ani. Dacă în anul 2007 numărul de născuţi vii este de 215.066, în 2010 numărul aşteptat de născuţi vii ar fi de 208.174, mai mic cu 6.891 de născuţi vii faţă de 2007, în 2015 deficitul s-ar accentua cu 24.950 născuţi vii faţă de 2007.

În anul 2020, numărul aşteptat de născuţi vii ar fi de 176.656, deficitul faţă de 2007 fiind de 38.409, iar în anul 2025 deficitul ar ajunge la 61.262 născuţi vii (153.703 născuţi vii aşteptaţi în 2025). Se poate aprecia că pe parcursul a 20 de ani numărul de născuţi vii va scădea cu peste 50.000 de născuţi vii, ceea ce ar însemnă un ritm al scăderii de aproape 4.000 (mai exact 3.835) de născuţi vii în fiecare an. Această evoluţie prognozată este reprezentată grafic în figura 2.
 

Discuţii

Pentru discutarea posibilei evoluţii demografice trebuie să se ţină seama de faptul că şi populaţia de vârstă fertilă din România este în declin; rezultatele obţinute evidenţiază evoluţia constant descrescătoare atât a populaţiei feminine de vârstă fertilă, cât şi a numărului de născuţi vii. Există trei fenomene care au influenţă negativă asupra evoluţiei demografice pe plan naţional, şi anume:

a. Creşterea dominaţiei generaţiilor puţin numeroase născute după anul 1989, generaţii care participă deja la fenomenul de fertilitate (generaţia 1990 a avut 20 ani în anul 2010) şi care vor domina populaţia de vârstă fertilă in viitor;

b. Ieşirea generaţiilor mari, născute după anul 1966 din structura populaţiei fertile (generaţia 1967 a avut 40 de ani în anul 2007);

c. Scăderea fără precedent a fenomenului natalităţii: nivelul natalităţii a înregistrat o scădere marcată sub nivelul ratei de natalitate înregistrate în anul 1965, când statul a apelat la măsuri extreme pentru controlul fenomenului.

Concluzii

În condiţiile păstrării datelor de fertilitate şi mortalitate specifică pe grupe de vârstă din anul 2007 volumul contingentului feminin de vârstă fertilă se va deteriora rapid pe parcursul următorilor ani, având un ritm mediu de scădere de aproximativ 45.000 femei în fiecare an. Folosind o comparaţie, în fiecare an, populaţia feminină din România pierde un număr de femei aproximativ egal cu populaţia unui oraş mare de la noi din ţară – ca şi exemplu, oraşele: Mangalia, Miercurea Ciuc, Paşcani, Sighetu Marmaţiei sau Lugoj au un număr de locuitori între 40.000 - 45.000 persoane⁽⁶⁾(Institutul Naţional de Statistică - Anuar statistic 2010).

Se poate aprecia că pe parcursul a 20 de ani numărul de născuţi vii va scădea cu peste 50.000 de născuţi vii, ceea ce ar însemnă un ritm al scăderii de aproximativ 4.000 (mai exact 3.835) de născuţi vii în fiecare an. Folosind o comparaţie a numărului de persoane, putem spune că în fiecare an se pierde un număr de născuţi vii echivalent cu populaţia unui oraş mai mic din România, de exemplu Aninoasa, Baia de Arieş sau Sulina⁽⁶⁾ (Institutul Naţional de Statistică - Anuar statistic 2010).

În aceste condiţii considerăm că schimbările demografice din ultima perioadă de timp vor constitui o problemă politică de maximă importanţă pentru următoarele decenii.

Ţinând cont de contextul european, este necesar ca în România să se acorde o atenţie sporită evidenţierii schimbărilor demografice, înţelegerii surselor acestor evoluţii şi posibilelor repercusiuni asupra întregii naţiuni. Înţelegerea acestora reprezintă un prim pas în identificarea celor mai potrivite şi eficiente posibilităţi de intervenţie la nivelul politicilor publice.

Din aceste considerente este necesară identificarea celor mai eficiente măsuri de intervenţie, astfel încât consecinţele negative ale evoluţiei prognozate să poată fi prevenite. Printre consecinţele nedorite ale evoluţiei prognozate se numără scăderea proporţiei persoanelor care lucrează şi susţin sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi sistemul public de pensii, cu nesiguranţa în ceea ce priveşte sustenabilitatea financiară a acestor sisteme şi incertitudinea în ceea ce priveşte asigurarea principiilor esenţiale de funcţionare a acestor sisteme (contributivitatea, echitatea şi solidaritatea socială - contribuie toţi cei care au venituri, în funcţie de posibilităţi, consumă cei care au nevoie în funcţie de necesităţi). De asemenea, planificarea serviciilor de planificare familială şi obstetrică trebuie să ţină cont de astfel de prognoze, pentru a putea adecva volumul şi calitatea acestor servicii la caracteristicile populaţiei deservite.