Definiţie şi factorii de risc
Diabetul zaharat gestaţional (DZG) este definit de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca „intoleranţa la carbohidraţi rezultând hiperglicemie de severitate variabilă, cu debut sau prima recunoaştere în timpul sarcinii”(1). Deci nu este exclusă posibilitatea ca tulburarea toleranţei la glucoză să fi preexistat sarcinii(2).
DZG apare de obicei la femeile cu risc crescut pentru diabetul zaharat tip 2 (DZT2), iar semnificaţia sa este de creştere a riscului de complicaţii perinatale materno-fetale(3).
Factorii de risc şi predictorii pentru DZG sunt: istoricul de DZG, vârsta înaintată a mamei, IMC-ul crescut şi etnia(4).
Copiii născuţi din mame cu DZG au un risc mai mare de a avea complicaţii neonatale, cum ar fi: naşterea prematură, distocia umărului sau leziuni la naştere, hiperbilirubinemie, greutate mare la naştere şi pot necesita o îngrijire neonatală intensivă. Femeile cu DZG pot prezenta preeclampsie şi rate mai mari de operaţie cezariană(5,6).
Screening
Încă nu s-a ajuns la un consens global cu privire la care femei ar trebui să se realizeze screening-ul pentru DZG, existând controverse cu privire la realizarea screening-ului universal sau să se facă testarea doar a acelora care prezintă factori de risc.
În Statele Unite, cel mai frecvent utilizată este testarea femeilor cu factori de risc pentru DZG folosind o abordare de 1 sau 2 paşi (o soluţie de glucoză orală de 50 g indiferent de ultima masă obţine glucoză plasmatică la 1 oră mai târziu). Însă cele mai multe ţări folosesc o abordare de 1 pas utilizând un test oral de toleranţă la glucoză cu 75 g glucoză (TTGO). Decizia de a utiliza abordarea pasului 1 sau 2 este în funcţie de nivelul de risc, disponibilitatea de testare şi factorii economici(7).
Impactul screening-ului este bazat pe Asociaţia Internaţională pentru Diabet din Grupul de Studiu al Sarcinii (IADPSG) versus Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), acestea având criterii puţin mai mari. Costurile şi resursele trebuie luate în considerare atunci când se abordează un anumit tip de screening(8).
Ghidurile selective de screening s-au dovedit a fi extrem de sensibile, dar scăzute în specificitate, oferind puţin mai mult faţă de screening-ul universal(4).
Screening-ul selectiv limitează rezultatele fals-pozitive, iar screening-ul universal a dus la mai multe intervenţii terapeutice din cauza sensibilităţii sale mai mari. Cu toate acestea, s-au găsit acele metode de screening pentru a fi utile femeilor cu factori de risc semnificativi de DZG(9).
Diagnostic
Ghidurile clinice sugerează automonitorizarea timpurie a glicemiei sau un test oral de toleranţă la glucoză la 2 ore, cu 75 g glucoză, la 16-18 săptămâni, pentru a testa dacă femeia a avut diabet gestaţional anterior, urmat de un test oral de toleranţă la glucoză, la 28 săptămâni, în cazul în care primul test este normal(10).
Există două criterii bazate pe un TTGO la 2 h cu 75 g glucoză care sunt utilizate pentru diagnosticul de diabet gestaţional: cele recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), precum şi cele recent recomandate de Asociaţia Internaţională pentru Diabet din Grupul de Studiu al Sarcinii (IADPSG). S-a constatat că criteriile IADPSG şi OMS pentru GDM au identificat şi femeile cu un risc uşor crescut pentru rezultate nefavorabile sarcinii. Asociaţiile de specialitate dau amploare similară ambelor criterii(8).
În România se utilizează în scop de diagnostic pentru femeile gravide în săptămâna 24-28 a sarcinii screening-ul recomandat de ADA (Asociaţia de Diabet Americană), iar criteriile pentru diagnosticul de diabet zaharat gestaţional sunt cele stabilite de către IADPSG (International Association for Diabetes in PregnancyStudy Group(3).
La femeile însărcinate cu risc de DZG este necesar să se facă un depistaj activ al diabetului gestaţional astfel(11):
-
glicemie à jeun (bazală) în momentul confirmării sarcinii (pentru excluderea unui diabet nediagnosticat anterior). Dacă valorile la începutul sarcinii sunt normale, se va face screening-ul pentru diabet zaharat gestaţional;
-
în săptămânile 24-28 de sarcină se efectuează testul de toleranţă orală (TTGO) cu 75 de grame glucoză anhidră şi măsurarea valorii glicemice à jeun la 1 oră şi la 2 ore. Testul se va efectua dimineaţa, după un post alimentar nocturn de minimum 8 ore.
Diagnosticul pozitiv se stabileşte atunci când unul dintre următoarele criterii (IADPSG) este îndeplinit (oricare din ele)(3):
-
glicemie à jeun ≥92 mg/dl;
-
glicemie la 1 oră ≥180 mg/dl;
-
glicemie la 2 ore ≥153 mg/dl.