Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) rămâne în continuare o problemă importantă de sănătate publică. La nivel mondial, 36,7 milioane de indivizi sunt infectați cu HIV, în Africa subsahariană înregistrându-se 65% dintre cazurile noi. Numărul deceselor ca urmare a infecției rămâne în continuare ridicat, în 2015 fiind raportate 1,1 milioane(1). Conform recomandărilor Centrului de Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), toți indivizii cu vârste între 13 și 64 de ani trebuie testați cel puțin o dată în cursul vieții, iar indivizii aflați la risc înalt (homosexuali, bisexuali etc.) trebuie testați cel puțin anual(2).
Pentru o treime dintre cazurile noi de infecție cu HIV, sursa de infecție este un caz nediagnosticat încă(3). Statisticile din SUA arată că un procent important dintre persoanele infectate cu HIV nu sunt conștiente de acest fapt, reprezentând o importantă sursă de infecție. Totuși, s-au realizat progrese în această direcție și campaniile de testare implementate au condus la rezultate favorabile, astfel că în 2014 aproximativ 85% dintre cei infectați erau conștienți de acest fapt, ținta națională fiind de 90% în 2020. Se pare că factori precum stigmatizarea, teama și discriminarea pot fi implicați în întârzierea diagnosticului(4).
În ceea ce privește testarea pentru HIV, sunt trei modalități principale de abordare, și anume: testare diagnostică în cazul pacienților care prezintă semne și simptome care pledează pentru diagnosticul de infecție cu HIV, realizarea unei testări țintite care se adresează subiecților care prezintă factori de risc asociați și testarea, ca modalitate de screening pentru pacienții aparent sănătoși, fără simptome(5).
Întârzierea diagnosticului în cazul celor infectați cu virusul HIV este o problemă frecventă. Se estimează că, actualmente, există un număr semnificativ crescut de indivizi infectați cu HIV încă nediagnosticați(6). Astfel, în 2014, 17,1 milioane nu erau conștienți de acest fapt. Un studiu realizat în Brazilia, care a inclus 11052 de subiecți cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani, a evidențiat că 55,3% dintre femei și 72,7% dintre bărbați nu fuseseră niciodată testați pentru infecția cu HIV(7).
Trebuie avut în vedere că, atunci când infecția este depistată în stadiile incipiente, este mai ușor de tratat, în stadiile avansate prognosticul fiind mai rezervat(6). Un studiu realizat de CDC a pus în evidență că 38% dintre cei care au fost diagnosticați cu infecție cu HIV, într‑un an au progresat către SIDA, ceea ce atrage atenția asupra efectelor întârzierii diagnosticului(8). Prezentarea tardivă se asociază cu un risc crescut de mortalitate și morbiditate(9). De asemenea, conform unui studiu realizat în Marea Britanie, rata mortalității la un an în rândul pacienților diagnosticați într-un stadiu avansat al infecției (limfocite CD4 sub 200 celule/µL) a fost de șase ori mai mare. În rândul acestor pacienți, în primul an rata dezvoltării semnelor și simptomelor specifice stadiului SIDA a fost de 35%, crescând la aproximativ 50% la cei cu limfocite CD4 sub 50 celule/µL. Astfel, Kozak și colaboratorii concluzionează că diagnosticul tardiv și prezentarea tardivă pentru inițierea tratamentului reprezintă cei mai importanți factori de risc pentru deces din cauza SIDA(10).
Cunoașterea statusului cu privire la infecția cu HIV cât mai timpuriu aduce beneficii atât pentru pacientul infectat, având în vedere că tratamentul antiretroviral inițiat precoce oprește distrugerea sistemului imun și scade încărcătura virală, dar și pentru societate, scăzând rata de transmitere a infecției. Astfel, un studiu a arătat o scădere cu 53% a numărului de contacte sexuale neprotejate în rândul celor conștienți de statusul lor, față de cei care nu erau conștienți(11).
De-a lungul timpului au fost imaginate și folosite mai multe programe care aveau același scop, și anume testarea indivizilor pentru HIV. Printre acestea se numără voluntary counselling and testing (VCT), provider-initiated testing and counselling (PITC), și home-based HIV counselling and testing (HBCT). O regiune în care este foarte importantă implementarea unor astfel de programe este Africa de Sud, unde numărul cazurilor este ridicat. Un grup aflat la risc sunt adolescenții. Astfel, Madiba și colaboratorii au realizat un studiu în Africa de Sud pentru a evalua acceptabilitatea implementării programului de testare și consiliere pentru HIV în licee. Autorii au observat un nivel crescut de acceptabilitate, rezultat promițător pentru programele de prevenție(12).
La nivel european, procentul indivizilor nou diagnosticați cu infecție cu HIV care se prezintă tardiv pentru diagnostic variază între 12% și 60%, iar studiile în acest sens sunt destul de puține(13). De exemplu, un studiu realizat în Germania în 2012, care a inclus 22925 de subiecți, a arătat că 49,5% primeau un diagnostic tardiv. În ceea ce privește prezentarea pentru tratament, cifrele au fost asemănătoare(9). Cercetarea condusă de Widgren a pus în evidență că diagnosticul precoce a fost mai frecvent la homosexuali decât la heterosexuali. Diagnosticul tardiv a fost înregistrat cu precădere la imigranți și la cei cu risc scăzut de infecție cu HIV(13). Studii realizate în mai multe țări din Europa (Franța, Spania, Italia), dar și în SUA au identificat factori comuni implicați în diagnosticul tardiv, printre cei mai importanți numărându-se vârsta mai înaintată și statutul de imigrant(9).
Un studiu realizat în Peru, care a avut ca țintă bărbații care au relații sexuale cu alți bărbați (engl.: men who have sex with men – MSM), a pus în evidență că aproape jumătate dintre aceștia nu au fost niciodată testați pentru HIV și, într-un procent asemănător, nu au folosit prezervativul la ultimul act sexual. Principalele motive pentru care nu au efectuat nicio testare pentru HIV au fost teama de un rezultat pozitiv și necunoașterea locurilor unde se poate efectua un astfel de test, rezultate care atrag atenția asupra necesității unor campanii de informare, având ca țintă grupurile aflate la risc ridicat de contractare a infecției(14).
În concluzie, diagnosticarea precoce a infecției cu HIV este foarte importantă, având implicații majore asupra evoluției bolii, dar și asupra transmiterii infecției în populație. Rezultatele actuale atrag atenția asupra necesității implementării unor programe de informare și de testare pentru infecția cu HIV.
Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.