Delirul dietelor

Trebuie să răspund zilnic, la cabinet şi în afara lui, la zeci de întrebări privind ce alimente sunt sănătoase şi te fac frumos şi deştept. Sau, ca în lumea poveştilor, ce să mănânc ca să am o „tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”? Internetul şi ziarele sunt pline de sfaturi, de la ce trebuie să mănânci ca să te fereşti de cancer sau coşuri până la alimente care îţi induc un orgasm pe zi sau te ajută să înveţi limba engleză în 10 lecţii fără profesor! Despre curele de slăbire nici nu îndrăznesc să deschid discuția, deoarece pacienții mei sunt mult mai competenți decât mine. De aceea, răspunsul meu invariabil la astfel de întrebări, fără a fi cinic, este „nu mâncaţi nimic - faceţi foamea!” Acest răspuns nu este determinat nici de situația economică şi nici de măsurile guvernului, ci de studii foarte clare care au dovedit, cel puţin pe şoricei, că singurul aspect nutriţional care se corelează pozitiv cu creşterea duratei de viaţă este scăderea ingestiei de calorii. Deci, fă foamea, dacă vrei să trăieşti mai mult! Desigur, nu am să împing lucrurile până la nivelul recomandării scriitorului britanic Irvine Welsh de a „trimite obezii să lucreze în agricultura lumii a treia pentru unu sau două boluri de orez pe zi”. Pedepsirea obezilor nu este o soluţie şi oricum nu răspunde preocupării oamenilor pentru mâncatul sănătos. Obiceiurile alimentare sunt vechi şi s-au fixat în comportamentul uman în urma unei lungi evoluţii. De exemplu, consumul proteinelor superioare cu mulţi aminoacizi esenţiali din carne a dus la dezvoltarea creierului uman la dimensiuni nemaiîntâlnite în lumea animală. Ne datorăm umanitatea şi consumului de carne. În plus, orice populaţie umană care s-a dezvoltat şi a prosperat a folosit inteligent sursele de hrană aflate la dispoziţie în arealul ei. Dacă nu ar fi făcut-o, ar fi dispărut fără urmă. Ca dovadă, cele mai vechi civilizaţii au şi cele mai bogate şi variate culturi culinare. Problemele au apărut odată cu abundenţa dată de dezvoltarea tehnologică şi ştiinţifică a agriculturii. Oamenii nu mai mâncau ca să trăiască, ci trăiau ca să mănânce. Mâncatul gustos declanşează aceleaşi circuite neuronale din nucleul acumbens şi hipotalamus, care secretă dopamină, ca şi drogurile. Drogatul cu bucate este deci la fel de plăcut, dar mai puţin periculos pe termen scurt decât cel cu substanţe psihoactive. Consecinţele pe termen lung ale acestui „drog” au apărut abia în urmă cu un secol şi au devenit o preocupare publică abia în urmă cu o generaţie. Diete năstruşnice pentru aproape orice boală au existat întotdeauna, pentru că mult timp nici nu exista alt tratament. Acele diete nu erau însă prea populare şi de fapt aveau statut de tratament, fiind imediat abandonate dacă pacientul se simţea ceva mai bine. Obsesia la nivel de societate de a mânca sănătos este o creaţie a modernităţii târzii. Această obsesie a fost denumită ortorexie, de la orthos - corect şi orexis - apetit. Termenul a fost propus în 1997 de doctorul Steven Bratman şi înseamnă obsesia nesănătoasă a indivizilor sănătoşi, dar preocupaţi de sănătatea lor, pentru ceea ce ei consideră a fi o dietă sănătoasă. Subiectul evită anumite mâncăruri „nesănătoase”, precum grăsimile, aditivii şi conservanţii fabricaţi industrial, produsele animale şi alte ingrediente pe care le consideră nenaturale, atitudine care in extremis îl împinge la malnutriţie. Până aici tabloul clinic seamănă cu cel din anorexia nervosa, cu deosebirea esenţială că pacientul cu ortorexie nu intenţionează să slăbească şi nu are o imagine distorsionată a propriului corp, ci doreşte doar să se simtă „pur” şi „natural”. Studiile publicate definesc ortorexia ca „obsesia maniacală pentru alimente sănătoase”. 

Comitetele de consens propun şi un chestionar pentru diagnosticarea problemei: 

1. Vă pasă mai mult de virtuţile a ceea ce mâncaţi decât de plăcerea furnizată de hrană?
2. Regimul dumneavoastră alimentar vă izolează social?
3. Pierdeţi mai mult de 3 ore pe zi ca să vă gândiţi la alimente sănătoase?
4. Când mâncaţi ceea ce consideraţi că e corect, simţiţi că deţineţi controlul total?
5. Vă planificaţi meniul cu o zi înainte?
6. A scăzut calitatea vieţii pe măsură ce a crescut corectitudinea meniului?
7. Aţi devenit mai strict cu dumneavoastră?
8. V-a crescut stima de sine de când mâncaţi sănătos?
9. Îi priviţi cu dispreţ pe cei ce nu mănâncă la fel ca dumneavoastră?
10. Evitaţi alimente care altădată vă făceau plăcere doar ca să mâncaţi „corect”?
11. Vă simţiţi vinovat când nu respectaţi regimul „sănătos”?

Dacă răspunsul este da la cel puţin două întrebări, există o ortorexie uşoară. După cum se vede şi din chestionar, autorii leagă ortorexia de tulburarea obsesiv-compulsivă. Idei ortorexice s-au strecurat şi în prevenţia primară şi cea secundară a unor boli. Mulți naivi speră să taie nodul gordian al cancerului sau obezității cu sabia dietelor sănătoase. Din păcate, procesele patologice sunt atât de complexe, încât dietele nu au decât un rol marginal, în cel mai bun caz. Asta ca să nu mai pomenim influențele sociale. De exemplu, demonizarea colesterolului a dus la scoaterea lui din alimentele procesate, motiv pentru care acestea și-au pierdut gustul. Industria alimentară, confruntată cu scăderea vânzărilor, a supraîndulcit preparatele și a adăugat glutamate, care imită gustul cărnii. În plus, presiunea pacienților de a primi antibiotic pentru orice disconfort cu sau fără febră a dus la dispariția unor bacterii utile din microbiomul nostru cu care am co-evoluat în ultimii 500.000 de ani. Aceste două intervenții moderne în dieta noastră, plus alte cauze pe care încă nu le știm au dus la apariția „epidemiei” de obezitate. Diabetul zaharat, căruia îi dedicăm suplimentul din acest număr al revistei Medic.ro, este probabil singura boală în care dieta are valoare terapeutică esențială.
Bine, şi cu ortorexicii ce facem? Dacă au fost doar ademeniţi de modă, se vor plictisi sau, mai rar, vor renunţa în faţa dovezilor ştiinţifice. Dacă atitudinea lor ţine de o psihopatologie de graniţă, cred că putem să-i lăsăm liniştiţi în pace. În plus, avem mai multe şanse să găsim o masă liberă la restaurant în orele de vârf sau în vacanţă. Şi apropo de vacanţă, nu vă lăsaţi ademeniţi de mirajul ortorexiei, mâncaţi variat şi gustos, dar în cantităţi mici!
împinge la malnutriţie. Până aici tabloul clinic seamănă cu cel din anorexia nervosa, cu deosebirea esenţială că pacientul cu ortorexie nu intenţionează să slăbească şi nu are o imagine distorsionată a propriului corp, ci doreşte doar să se simtă „pur” şi „natural”. Studiile publicate definesc ortorexia ca „obsesia maniacală pentru alimente sănătoase”. 

Comitetele de consens propun şi un chestionar pentru diagnosticarea problemei: 

1. Vă pasă mai mult de virtuţile a ceea ce mâncaţi decât de plăcerea furnizată de hrană?
2. Regimul dumneavoastră alimentar vă izolează social?
3. Pierdeţi mai mult de 3 ore pe zi ca să vă gândiţi la alimente sănătoase?
4. Când mâncaţi ceea ce consideraţi că e corect, simţiţi că deţineţi controlul total?Vă planificaţi meniul cu o zi înainte?
5. A scăzut calitatea vieţii pe măsură ce a crescut corectitudinea meniului?
6. Aţi devenit mai strict cu dumneavoastră?
7. V-a crescut stima de sine de când mâncaţi sănătos?
8. Îi priviţi cu dispreţ pe cei ce nu mănâncă la fel ca dumneavoastră?
9. Evitaţi alimente care altădată vă făceau plăcere doar ca să mâncaţi „corect”?
10. Vă simţiţi vinovat când nu respectaţi regimul „sănătos”?

Dacă răspunsul este da la cel puţin două întrebări, există o ortorexie uşoară. După cum se vede şi din chestionar, autorii leagă ortorexia de tulburarea obsesiv-compulsivă. Idei ortorexice s-au strecurat şi în prevenţia primară şi cea secundară a unor boli. Mulți naivi speră să taie nodul gordian al cancerului sau obezității cu sabia dietelor sănătoase. Din păcate, procesele patologice sunt atât de complexe, încât dietele nu au decât un rol marginal, în cel mai bun caz. Asta ca să nu mai pomenim influențele sociale. De exemplu, demonizarea colesterolului a dus la scoaterea lui din alimentele procesate, motiv pentru care acestea și-au pierdut gustul. Industria alimentară, confruntată cu scăderea vânzărilor, a supraîndulcit preparatele și a adăugat glutamate, care imită gustul cărnii. În plus, presiunea pacienților de a primi antibiotic pentru orice disconfort cu sau fără febră a dus la dispariția unor bacterii utile din microbiomul nostru cu care am co-evoluat în ultimii 500.000 de ani. Aceste două intervenții moderne în dieta noastră, plus alte cauze pe care încă nu le știm au dus la apariția „epidemiei” de obezitate. Diabetul zaharat, căruia îi dedicăm suplimentul din acest număr al revistei Medic.ro, este probabil singura boală în care dieta are valoare terapeutică esențială.
Bine, şi cu ortorexicii ce facem? Dacă au fost doar ademeniţi de modă, se vor plictisi sau, mai rar, vor renunţa în faţa dovezilor ştiinţifice. Dacă atitudinea lor ţine de o psihopatologie de graniţă, cred că putem să-i lăsăm liniştiţi în pace. În plus, avem mai multe şanse să găsim o masă liberă la restaurant în orele de vârf sau în vacanţă. Şi apropo de vacanţă, nu vă lăsaţi ademeniţi de mirajul ortorexiei, mâncaţi variat şi gustos, dar în cantităţi mici!

Dr. Cristian Sever Oană
Redactor-șef