CULTURĂ ȘI SĂNĂTATE

Culoarea în viaţa noastră

First published: 07 martie 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Keywords

Privind cerul, descoperim culorile fascinante pe care le îmbracă adeseori. Coborâm privirea şi vedem pământul cu varietatea lui de tonuri estompate descoperite în duritatea stâncii, reavănul ogorului ori fineţea nisipului.

Culorile-lumină (curcubeul) sau culorile-pigment (materia) fac parte din viaţa noastră. Ne influenţează şi de multe ori reacţionăm în consecinţă.

Întunericul, de cele mai multe ori, ne induce o stare de disconfort. Absenţa luminii înseamnă totodată şi absenţa culorii. Ochiul se adaptează şi reuşeşte să perceapă formele. Dinamismul, ascensiunea ori stabilitatea pot fi sugerate şi doar prin formă (cerc, triunghi, pătrat), dar subtilitatea mesajului se deschide ca o floare atunci când culoarea, deci lumina, o învăluie. Astfel, paleta se deschide şi odată cu ea bogăţia de sensuri ale unui limbaj neconvenţional, dar util.

Culorile calde (galben, oranj, roşu) vizual ne întâmpină primele, inducându-ne confortul unui soare blând ori ostilitatea văpăii unei flăcări.

Galbenul este cea mai luminoasă culoare. Ne transmite bucurie, idealism, iar în percepţia populară, zgârcenie şi gelozie. Este o culoare dinamică, veselă, ajutând să se treacă cu o mai mare uşurinţă peste momente mai dificile. Stimulează nervul optic şi influenţează pozitiv sistemul cardiovascular, incită vederea, sporeşte capacitatea de concentrare, fiind un bun mobilizator al memoriei şi atenţiei.

Oranjul este cea mai caldă culoare, fiind rezultatul amestecului celorlalte două (galben şi roşu). Ne aduce odată cu el entuziasmul, energia, dorinţa, dar şi aroganţa. Este o culoare optimistă, care influenţează buna funcţionare a plămânilor, menţine presiunea sanguină, accelerează pulsaţiile inimii, favorizează secreţia gastrică şi digestia.

Roşul, aflat la jumătatea spectrului din punct de vedere al luminozităţii, asemenea verdelui (ochiul percepându-le la fel, motiv pentru care le întâlnim şi la semafor), în afară de energie, căldură sau pasiune, îl vedem alăturat stărilor de mânie, agresivitate ori sugerându-ne pericolul („STOP!”). Stimulează activitatea sanguină, ridică tonusul muscular, activează respiraţia, dând senzaţia de căldură.

Călătoria noastră continuă pe tărâmul culorilor reci (verde, albastru şi violet). Lor le este proprie spaţialitatea. Se îndepărtează privirii noastre cu discreţie, invitându-ne la calm, relaxare şi chiar la indiferenţă.

Verdele (format din galben şi albastru) ne cheamă la viaţă, sănătate, voinţă şi vigoare. Este culoarea care ne propune echilibrul pe care ea, aflată la jumătatea spectrului ca luminozitate, îl are. Destinde muşchii, având efect calmant. Îndeamnă la contemplare, recunoscută fiind ca cea mai liniştitoare culoare.

Albastrul, pe cât este de frumos, pe atât este de rece. De altfel, este cea mai rece, fiind culoare principală alături de roşu şi galben, deci neavând în componenţă nici o alta care să o tulbure ori să o încălzească. Astfel, albastrul îl găsim încrezător, liniştit, devotat şi dinamic. Scade tonusul muscular, calmează respiraţia, reduce frecvenţa pulsaţiilor, încetineşte ritmul activităţilor. Exprimă tandreţe şi afecţiune.

Misteriosul violet ni se alătură cu înţelepciunea, romantismul şi seriozitatea lui, alternând între iluminare ori mândrie. Este cea mai întunecată culoare, fiind formată din albastru şi roşu. Culoarea creativităţii, stimulează nervii limfatici, dezvoltă intuiţia, induce starea de nostalgie.

Spuneam că absenţa luminii înseamnă absenţa culorii, şi astfel intrăm pe tărâmul nonculorilor, adică alb şi negru.

Albul invocă inocenţa, curăţenia, simplitatea, puritatea şi câte altele. Contractă pupilele şi muşchii globilor oculari, influenţează pozitiv nervii.

Negrul ne aduce eleganţa, seriozitatea, misterul, dar şi răul ori moartea. Reduce activitatea metabolică, induce repausul şi somnul.

Din amestecul celor două obţinem o infinitate de griuri, care privite în contexte diferite pot conduce către înţelepciune, respect, subordonare (iar când are aspect rece, indică sărăcia). Induce starea de oboseală şi somnolenţă.

Acum, având o paletă completă şi deschisă precum un evantai, putem „citi” în pete de culoare emoţii, stări, sentimente. Putem descifra mesaje, precum ceea ce vrem ori nu, ce putem ori nu, ce ne place ori nu.

Fiecare individ percepe culorile într-un mod propriu, ştiut fiind faptul că sensibilitatea ochiului uman este uimitoare, putând distinge circa 25.000 de nuanţe. Într-o situaţie ideală, cu o atmosferă clară, experimentele spun că am putea vedea flacăra unei lumânări situată la 20 km distanţă.

Copiii preferă culoarea pură, aşezată în pată plată, fără lumini ori umbre, adică fără volum. Astfel, mesajul este mai uşor de receptat, de aceea este des folosită şi pe afişe publicitare sau etichete, jucării, dar mai ales în desenele animate. Învăţăm mai uşor literele, cifrele, animalele sau plantele dacă sunt viu colorate.

Pata picturală, cu ajutorul căreia se redau volumul şi adâncimea cu sprijinul luminilor şi umbrelor, este mai apropiată de limbajul pictorilor, care cu cât doresc să ne spună mai multe, cu atât adaugă în propriul limbaj mai multe elemente (felul în care aranjează obiectele în pagină, mărimea lor, raportul între suprafeţele goale şi cele aglomerate din lucrare, cât şi cum evidenţiază detaliile etc.). Obţinerea echilibrului prin formă şi culoare poate constitui dovada armoniei, liniştii şi stabilităţii interioare vizibile în exterior. Orice factor extern fiinţei noastre cu care interacţionăm ne influenţează, neconştientizând permanent acest lucru. Comunicăm sau ni se comunică intenţionat sau nu informaţii destinate să ne lămurească prin imagini, sunete, mişcări, gesturi, atingeri. Separat sau împreună, formează un limbaj care nu tot timpul se dovedeşte a fi unul raţional ori clar, dar care poate face drumul de la inconştient la conştient şi invers.

Formele de comunicare transformate în stimuli, ajutaţi şi de percepţie, conduc la articularea informaţiei, care la rândul ei comunică. Universul imaginar al fiecăruia dintre noi dă particularitate, conducându-ne totodată la reacţii conform şabloanelor preexistente, care se modifică odată cu înnoirea datelor iniţiale de raportare.

Bibliografie

1. Rudolf Arnheim, Arta şi percepţia vizuală, Ed. Polirom, 2011.
2. Ion Truică, Arta compoziţiei, Ed Polirom, 2011.
3. Liviu Lăzărescu, Culoarea în artă, Ed. Polirom, 2009.
4. Silvia Drăghicescu, Florenţa Drăghicescu, Educaţie plastică, Ed. Aramis, București, 2007.

Articole din ediţiile anterioare

CULTURĂ ȘI SĂNĂTATE | Ediţia 4 / 2016

Poarta dintre real și ireal

Mariana Cîmpeanu

Fiecare ramură artistică are instrumente specifice prin care poate comunica. Modalitățile de exprimare alese de artist sunt influențate, la rândul ...

07 iulie 2016
EDITORIAL | Ediţia 3 117 / 2017

Delirul dietelor

Cristian Sever Oană

Trebuie să răspund zilnic, la cabinet şi în afara lui, la zeci de întrebări privind ce alimente sunt sănătoase şi te fac frumos şi deştept. Sau, ca...

19 mai 2017
SUPLIMENT VACCINOLOGIE | Ediţia 2 128 / 2019

Medicina de călătorie, o disciplină emergentă

Conf. univ. dr. Adriana Hristea

Medicina de călătorie este un domeniu multidisciplinar, în ex­­pan­siune în toată lumea şi în România, care vizează nu nu­mai prevenirea sau tratar...

27 aprilie 2019
ALTĂ ÎNTREBARE | Ediţia 3 117 / 2017

Este normal ca medicina de familie să primească doar 6% din bugetul alocat sănătăţii?

Cătălin Petrencic

Evoluția bugetului alocat asistenței medicale primare din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate:

19 mai 2017