În ultima perioadă, mass-media acordă o atenţie sporită consumului de droguri, iar buletinele informative abundă cu subiecte pe această temă. Cu toate acestea, atunci când am luat decizia de a căuta, statistic, care este situaţia consumului de droguri în România, am identificat informaţii care afirmă că ţara noastră se plasează pe ultimele locuri în Europa la consumul de droguri. Dorind să caut informaţii cât mai oficiale, de pe site-uri guvernamentale, am întâlnit linkuri care duceau la fişiere ce nu puteau fi descărcate. Atunci mi-am amintit de vorbele unui personaj important care făcuse o afirmaţie ce te îndemna să nu crezi nicio statistică pe care nu ai interpretat-o chiar tu. În acel moment am decis să caut care este grupa de vârstă cea mai vulnerabilă la consumul de droguri, iar statisticile au indicat grupa 15-34 de ani, o grupă la care ne putem gândi că aceşti consumatori au părinţi care cel mai probabil ar dori să îşi sprijine copilul care se confruntă cu o astfel de adicţie. În general, medicul de familie este prima opţiune pentru consilierea şi îndrumarea pacientului, iar atunci m-am întrebat cât de pregătiţi suntem din punct de vedere profesional, ca medici în primul rând, să asigurăm sprijinul de care pacientul şi familia lui au nevoie? Cât de pregătiţi suntem din punct de vedere instituţional să asigurăm sprijin acestor persoane? Şi nu mă refer doar la sistemul sanitar, mă refer la noi ca naţiune, ca stat. Faptul că unele statistici ne plasează pe ultimele locuri în Europa la consumul de droguri nu este un lucru care ar trebui să ne liniştească. Dimpotrivă! Ar trebui să ne mobilizăm ca naţiune să facem şi noi ceva la timp, şi anume, prevenţie! Toate dramele mediatizate care au la bază consumul de droguri nu reprezintă altceva decât eşecul nostru: ca părinţi, ca medici, ca instituţii, ca stat. Consider că este necesar ca noi, corpul medical, şi în special medicii de familie, care reprezentăm prima linie, să fim pregătiţi să putem oferi sprijin medical şi consiliere acestor pacienţi şi familiilor lor. Fiecare segment al acestui stat ar trebui să fie pregătit din timp pentru ceea ce poate deveni o problemă reală pe termen lung, din perspectiva celei mai mari prevalenţe a consumului de droguri la segmentul de vârstă 15-34 de ani. Nu cred că doar nişte măsuri legislative care introduc pedepse pentru această categorie a populaţiei vor rezolva această problemă a societăţii. Cred însă că, prin curriculumurile noastre de formare ca specialişti în diverse domenii medicale, nu suntem pregătiţi suficient pentru consilierea, tratarea şi monitorizarea acestor pacienţi, din cauza adicţiei la o posibilă diversitate de droguri. Cu toate acestea, noi ar trebui, ca oameni şi medici, să putem contribui la asigurarea dreptului la sănătate al pacienţilor noştri, iar aceasta poate constitui una din marile provocări pe care s-ar putea să le întâlnim tot mai frecvent în cabinetele noastre.