Sunt doar câteva întrebări la care vă invităm să reflectaţi. Sunt întrebări la care vă invităm să interveniţi şi să răspundeţi. Evoluţia, în ultimă instanţă, are la bază dialogul, dualitatea de idei. Arta de a dialoga ne păstrează caracterul uman şi rămâne un argument serios în a nu ne transforma în roboţi sociali, coordonaţi pe baza unui program bine scris de o mână nevăzută.
Sunt câteva principii care guvernează activitatea unui jurnalist medical: orientarea către sfera de interes a grupului-țintă căruia îi este adresată informaţia, respectul faţă de timpul pe care cititorul se presupune că îl va acorda parcurgerii materialului scris, inovaţia, obiectivitatea, rigoarea ştiinţifică, concentrarea subiectului, corectitudinea/echidistanța, transparența, modul de redactare şi, nu în ultimul rând, cel mai important: mesajul pe care dorim să îl transmitem.
1. Orientarea către sfera de interes a grupului-țintă căruia îi este adresată informaţia
Sunt mii de teme de abordat, o multitudine de materiale de interes la care să facem referire, dacă însă nu sunt centrate pe sfera de interes a cititorului, efortul creativ pe care jurnalistul îl depune rămâne în van.
Grupul-țintă nu este tocmai o noţiune fericit aleasă, întrucât defineşte la modul sec entităţi care au personalitate, individualitate, nivel educaţional, aşteptări, nevoia de valorizare, stima de sine peste medie, ca să creionăm doar câteva dintre caracteristicile unui grup-țintă care încă mai acordă timp pentru lectură, în condiţiile existenţei mult mai facilului Internet.
Sfera de interes rămâne, la fel, o noţiune largă, întrucât o revistă care se respectă nu va aborda sec doar teme ştiinţifice reci. Până şi reviste precum Nature sau Lancet şi-au „umanizat” portofoliul, tocmai pentru a veni în întâmpinarea nevoilor cititorilor.
2. Respectul faţă de timpul pe care cititorul se presupune că îl va acorda parcurgerii materialului scris
Evoluţia omului a mers în paralel cu posibilitatea sa de a controla mediul în care trăieşte şi se dezvoltă. Dezvoltarea speciei umane a însemnat înţelegerea mecanismelor pe care se clădeşte acest proces magnific al construirii şi reconstruirii fiinţei noastre. Ne dezvoltăm fizic, educaţional, cultural şi, mai nou, structural tot cu ajutorul ştiinţei. De aici şi până la sindromul de over-control a mai rămas un pas mic. În ciuda mecanismelor de „gen ceas elevețian”, singurul fenomen pe care NU îl putem controla rămâne Timpul.
În esenţă, ne programăm activităţile, optimizăm derularea secvenţială a evenimentelor din viaţa noastră. Din păcate, scurgerea timpului nu o putem controla. În acest context, expresia „să petreci timp citind o revistă” ar fi recomandabil să aibă o motivaţie solidă la bază. Motivaţia personală poate începe de la bucuria intelectuală care hrăneşte sufletul, prin noutatea informaţiei sau preluarea unei teme deja clasice, dar apropiată şi dragă inimii, mergând până la provocarea ineditului, a neologismului adus de cercetarea ştiinţifică pură, transpusă în limbaj comprehensibil.
3. Inovația - noul adus de un articol ştiinţific, şi nu numai, are valoarea de a produce curiozitate, respectând criteriul interesului de grup sau de persoană. De la a deschide o revistă la a o lectura şi apoi a reveni la lectura altor numere din acelaşi brand, drumul este lung şi uneori întins ca durată în timp. Statistic, cele mai citite reviste sunt cele care pot fi citite în momente de intimitate, în baie sau la polul opus, în aglomerații - metrou, trafic etc.
Excepție - cercetatorii afirmă că revistele „greu citibile”, cu conţinut ermetic, limbaj greu accesibil, sunt destinate pentru o „castă” închisă, cea a savanţilor de top.
Închei întorcându-mă la Albert Einstein, care spunea: „Dacă nu poţi explica ceva unui copil de şase ani, atunci nici tu nu ai înţeles.”
4. Obiectivitatea - a fi jurnalist medical sau din alt domeniu înseamnă pasiunea de a descoperi adevărul dincolo de informaţia rece, de a aduce la suprafaţă acea faţă nevăzută a informaţiei care permite clarificări în mintea şi sufletul celui care citeşte, permite cititorului să decidă informat, tocmai pentru că a primit elementele bazale, pe care să îşi clădească propria viziune despre informaţia sau evenimentul receptat. Obiectivitatea informaţiei transmise către cititor este cea care îl poate ţine conectat la realitate, îl poate face să fie parte a procesului decizional, la schimbarea în bine a lumii în care trăieşte.
5. Rigoarea științifică - o revistă cu apartenență declarată medicală este, în primul rând, o revistă cu caracter ştiinţific. Moral, editorul are obligaţia de a transmite informaţii cu bază ştiinţifică verificată, EBM (evidence-based medicine) în cel mai pur mod. Ca prim argument - consideraţia faţă de publicul cititor, apoi respectul faţă de segmentul de cititori care vor utiliza ca sursă articolele ştiinţifice. Lucrurile capătă amploare în cazul unei reviste indexate într-o bază de date serioasă, de referinţă în lumea medicală. Ștacheta provoacă, iar provocarea stimulează competiţia calităţii.
6. Concentrarea subiectului - munca pe care o depune fiecare autor pentru a scrie un articol de calitate poate îngloba un timp îndelungat, uneori luni sau ani, în cazul unei teze de Doctorat sau al unui articol dedicat core-ul ştiinţific al revistei, poate doar câteva ore bune, în cazul unui articol informativ. Indiferent de câtă muncă a înglobat, din partea autorului, există un cod moral nescris, care te obligă să nu pui la încercare răbdarea celui care te onorează şi îţi acordă din timpul său pentru a „te citi”. În esenţă, concentrarea subiectului înseamnă să dai esenţialul din munca de cercetare pe care ai făcut-o, să îl ajuţi pe cel care citeşte, să înţeleagă logica cercetării efectuate și, cel mai important - utilitatea practică a rezultatelor obţinute, astfel încât la finalul lecturii să te simţi îmbogăţit tu, ca cititor, să preiei informaţiile şi să le poţi implementa în practica ta.
7. Corectitudinea/echidistanța - a fi corect/echidistant rămâne o marcă a conduitei de autor care se respectă pe sine. Corectitudinea informaţiei este aproape superpozabilă cu obiectivitatea redării ei, diferenţa între obiectiv şi corect în cazul unui autor rezidă în modul de redare a acelei informaţii: obiectiv - autorul redă evenimentul fără părtinire, fără a-l trece prin filtrul afinităţilor sale elective (ex-comunicatul: a avut loc… s-a discutat… s-a decis), corect/echidistant - redarea este conformă realităţii, dar poate îngloba şi aspecte subiective, pentru că relatarea presupune un comentariu la adresa evenimentului, a fenomenului.
Exemple: transmit corect informaţii de la un eveniment. Fac şi comentarii despre implicarea participanţilor, „a avut loc... au luat cuvântul... au spus...”, chiar dacă eu, personal, sunt sau nu de acord cu afirmaţiile, nu îmi permit ca autor să le comentez subiectiv, ci doar le enumăr, cititorul va fi cel care trage concluziile finale. Dacă relatarea nu este imparţială şi prezint deformat o intervenţie sau alta, am încălcat principiul corectitudinii/echidistanței. Important este să transmit informaţiile obţinute fără a impregna relatarea cu experienţa mea organizaţională sau personală, în raport cu oameni sau evenimente, pentru că ţine de menirea mea ca jurnalist să redau, să generez condiţii, astfel încât cititorul meu să îşi poată forma o opinie corectă, obiectivă, pe baza relatării mele.
8. Transparenţa informației - jurnalistul care prezintă fapte concrete, clare, fără a ascunde informaţii care pot denatura calitatea mesajului sau rezultate ale cercetării ştiinţifice (care nu sunt întotdeauna conforme aşteptărilor designului de studiu iniţial) poate fi încadrat la transparență.
Rezultatele sunt prezentate succint într-un articol, uneori nedrept de scurt, faţă de câtă muncă şi oameni a implicat. Munca din spatele acestor rezultate are nevoie să fie certificată şi recunoscut social efortul depus de către toţi cei implicaţi. Această recunoaştere îi va motiva pe cei implicați să continue cercetările şi implicit munca începută.
Importante sunt transmiterea muncii depuse de un cercetător, efortul lui pentru a implementa schimbarea de optică într-un domeniu, de a aduce inovaţia pe segmentul s[u de expertiză. Mesajul este unul pozitiv, care va genera implicare şi din partea altor cercetători.
9. Modul de redactare - începând cu conţinutul ştiinţific, claritatea, eleganța textului, prezentarea şi recunoaşterea muncii coautorilor - semn de modestie şi carismă din partea autorului principal, fiecare „amănunt” denotă grija autorului faţă de cititor, respectul faţă de atenţia pe care acesta din urmă o acordă muncii sale.
Caracterele folosite în text denotă stilul autorului - atent, îngrijit sau, dimpotrivă, neglijent, nonconformist. În funcţie de tipul articolului, autorii pot fi încadraţi relativ uşor, dar cel mai trist este că articolul este cel care suferă în final, prin reducerea numărului de cititori care se vor opri asupra lui. Comparaţia mai puţin plastică rămâne rochia de gală purtată la final de eveniment monden, cu o pereche de pantofi fără toc. Arată bine, dar nu mai are farmecul dorit. Şi atunci, poţi trece cu uşurinţă peste un articol excelent prin conţinut, dar care nu îndeplineşte standardul calitativ al simţurilor estetice ale cititorului.
10. Mesajul - indiscutabil partea esenţială a unui articol, ceea ce rămâne din toată munca autorului/autorilor după citirea lui, amprenta pe care o poartă cititorul după lectura articolului.
Cel mai simplu „ghid” pentru autor la acest punct ar putea fi redat prin acronimul SMART (S - specific, M - măsurabil, A - abordabil/accesibil, R - realist/repetabil, T - încadrat în timp/cu termen definit clar).
Cel mai dificil este să îl concepi respectând criterii de conţinut şi calitate.
Amprenta informaţională rămâne cea mai puternică modalitate de a modifica cunoștințe, percepţii, atitudini, comportamente în plan uman individual. În plan macrosocial, amprenta informaţională este cea care declanşează mişcări de masă, schimbări sociale, constituind în final motor de „propulsie” al istoriei.
Mesajul scris şi mai apoi citit poartă informaţia, poartă sâmburele schimbării benefice pe care ne-o dorim implementată în lumea noastră atunci când abordăm cuvântul scris.
Sunt câteva principii care guvernează activitatea unui jurnalist medical: orientarea către sfera de interes a grupului-țintă căruia îi este adresată informaţia, respectul faţă de timpul pe care cititorul se presupune că îl va acorda parcurgerii materialului scris, inovaţia, obiectivitatea, rigoarea ştiinţifică, concentrarea subiectului, corectitudinea/echidistanța, transparența, modul de redactare şi, nu în ultimul rând, cel mai important: mesajul pe care dorim să îl transmitem.
1. Orientarea către sfera de interes a grupului-țintă căruia îi este adresată informaţia
Sunt mii de teme de abordat, o multitudine de materiale de interes la care să facem referire, dacă însă nu sunt centrate pe sfera de interes a cititorului, efortul creativ pe care jurnalistul îl depune rămâne în van.
Grupul-țintă nu este tocmai o noţiune fericit aleasă, întrucât defineşte la modul sec entităţi care au personalitate, individualitate, nivel educaţional, aşteptări, nevoia de valorizare, stima de sine peste medie, ca să creionăm doar câteva dintre caracteristicile unui grup-țintă care încă mai acordă timp pentru lectură, în condiţiile existenţei mult mai facilului Internet.
Sfera de interes rămâne, la fel, o noţiune largă, întrucât o revistă care se respectă nu va aborda sec doar teme ştiinţifice reci. Până şi reviste precum Nature sau Lancet şi-au „umanizat” portofoliul, tocmai pentru a veni în întâmpinarea nevoilor cititorilor.
2. Respectul faţă de timpul pe care cititorul se presupune că îl va acorda parcurgerii materialului scris
Evoluţia omului a mers în paralel cu posibilitatea sa de a controla mediul în care trăieşte şi se dezvoltă. Dezvoltarea speciei umane a însemnat înţelegerea mecanismelor pe care se clădeşte acest proces magnific al construirii şi reconstruirii fiinţei noastre. Ne dezvoltăm fizic, educaţional, cultural şi, mai nou, structural tot cu ajutorul ştiinţei. De aici şi până la sindromul de over-control a mai rămas un pas mic. În ciuda mecanismelor de „gen ceas elevețian”, singurul fenomen pe care NU îl putem controla rămâne Timpul.
În esenţă, ne programăm activităţile, optimizăm derularea secvenţială a evenimentelor din viaţa noastră. Din păcate, scurgerea timpului nu o putem controla. În acest context, expresia „să petreci timp citind o revistă” ar fi recomandabil să aibă o motivaţie solidă la bază. Motivaţia personală poate începe de la bucuria intelectuală care hrăneşte sufletul, prin noutatea informaţiei sau preluarea unei teme deja clasice, dar apropiată şi dragă inimii, mergând până la provocarea ineditului, a neologismului adus de cercetarea ştiinţifică pură, transpusă în limbaj comprehensibil.
3. Inovația - noul adus de un articol ştiinţific, şi nu numai, are valoarea de a produce curiozitate, respectând criteriul interesului de grup sau de persoană. De la a deschide o revistă la a o lectura şi apoi a reveni la lectura altor numere din acelaşi brand, drumul este lung şi uneori întins ca durată în timp. Statistic, cele mai citite reviste sunt cele care pot fi citite în momente de intimitate, în baie sau la polul opus, în aglomerații - metrou, trafic etc.
Excepție - cercetatorii afirmă că revistele „greu citibile”, cu conţinut ermetic, limbaj greu accesibil, sunt destinate pentru o „castă” închisă, cea a savanţilor de top.
Închei întorcându-mă la Albert Einstein, care spunea: „Dacă nu poţi explica ceva unui copil de şase ani, atunci nici tu nu ai înţeles.”
4. Obiectivitatea - a fi jurnalist medical sau din alt domeniu înseamnă pasiunea de a descoperi adevărul dincolo de informaţia rece, de a aduce la suprafaţă acea faţă nevăzută a informaţiei care permite clarificări în mintea şi sufletul celui care citeşte, permite cititorului să decidă informat, tocmai pentru că a primit elementele bazale, pe care să îşi clădească propria viziune despre informaţia sau evenimentul receptat. Obiectivitatea informaţiei transmise către cititor este cea care îl poate ţine conectat la realitate, îl poate face să fie parte a procesului decizional, la schimbarea în bine a lumii în care trăieşte.
5. Rigoarea științifică - o revistă cu apartenență declarată medicală este, în primul rând, o revistă cu caracter ştiinţific. Moral, editorul are obligaţia de a transmite informaţii cu bază ştiinţifică verificată, EBM (evidence-based medicine) în cel mai pur mod. Ca prim argument - consideraţia faţă de publicul cititor, apoi respectul faţă de segmentul de cititori care vor utiliza ca sursă articolele ştiinţifice. Lucrurile capătă amploare în cazul unei reviste indexate într-o bază de date serioasă, de referinţă în lumea medicală. Ștacheta provoacă, iar provocarea stimulează competiţia calităţii.
6. Concentrarea subiectului - munca pe care o depune fiecare autor pentru a scrie un articol de calitate poate îngloba un timp îndelungat, uneori luni sau ani, în cazul unei teze de Doctorat sau al unui articol dedicat core-ul ştiinţific al revistei, poate doar câteva ore bune, în cazul unui articol informativ. Indiferent de câtă muncă a înglobat, din partea autorului, există un cod moral nescris, care te obligă să nu pui la încercare răbdarea celui care te onorează şi îţi acordă din timpul său pentru a „te citi”. În esenţă, concentrarea subiectului înseamnă să dai esenţialul din munca de cercetare pe care ai făcut-o, să îl ajuţi pe cel care citeşte, să înţeleagă logica cercetării efectuate și, cel mai important - utilitatea practică a rezultatelor obţinute, astfel încât la finalul lecturii să te simţi îmbogăţit tu, ca cititor, să preiei informaţiile şi să le poţi implementa în practica ta.
7. Corectitudinea/echidistanța - a fi corect/echidistant rămâne o marcă a conduitei de autor care se respectă pe sine. Corectitudinea informaţiei este aproape superpozabilă cu obiectivitatea redării ei, diferenţa între obiectiv şi corect în cazul unui autor rezidă în modul de redare a acelei informaţii: obiectiv - autorul redă evenimentul fără părtinire, fără a-l trece prin filtrul afinităţilor sale elective (ex-comunicatul: a avut loc… s-a discutat… s-a decis), corect/echidistant - redarea este conformă realităţii, dar poate îngloba şi aspecte subiective, pentru că relatarea presupune un comentariu la adresa evenimentului, a fenomenului.
Exemple: transmit corect informaţii de la un eveniment. Fac şi comentarii despre implicarea participanţilor, „a avut loc... au luat cuvântul... au spus...”, chiar dacă eu, personal, sunt sau nu de acord cu afirmaţiile, nu îmi permit ca autor să le comentez subiectiv, ci doar le enumăr, cititorul va fi cel care trage concluziile finale. Dacă relatarea nu este imparţială şi prezint deformat o intervenţie sau alta, am încălcat principiul corectitudinii/echidistanței. Important este să transmit informaţiile obţinute fără a impregna relatarea cu experienţa mea organizaţională sau personală, în raport cu oameni sau evenimente, pentru că ţine de menirea mea ca jurnalist să redau, să generez condiţii, astfel încât cititorul meu să îşi poată forma o opinie corectă, obiectivă, pe baza relatării mele.
8. Transparenţa informației - jurnalistul care prezintă fapte concrete, clare, fără a ascunde informaţii care pot denatura calitatea mesajului sau rezultate ale cercetării ştiinţifice (care nu sunt întotdeauna conforme aşteptărilor designului de studiu iniţial) poate fi încadrat la transparență.
Rezultatele sunt prezentate succint într-un articol, uneori nedrept de scurt, faţă de câtă muncă şi oameni a implicat. Munca din spatele acestor rezultate are nevoie să fie certificată şi recunoscut social efortul depus de către toţi cei implicaţi. Această recunoaştere îi va motiva pe cei implicați să continue cercetările şi implicit munca începută.
Importante sunt transmiterea muncii depuse de un cercetător, efortul lui pentru a implementa schimbarea de optică într-un domeniu, de a aduce inovaţia pe segmentul s[u de expertiză. Mesajul este unul pozitiv, care va genera implicare şi din partea altor cercetători.
9. Modul de redactare - începând cu conţinutul ştiinţific, claritatea, eleganța textului, prezentarea şi recunoaşterea muncii coautorilor - semn de modestie şi carismă din partea autorului principal, fiecare „amănunt” denotă grija autorului faţă de cititor, respectul faţă de atenţia pe care acesta din urmă o acordă muncii sale.
Caracterele folosite în text denotă stilul autorului - atent, îngrijit sau, dimpotrivă, neglijent, nonconformist. În funcţie de tipul articolului, autorii pot fi încadraţi relativ uşor, dar cel mai trist este că articolul este cel care suferă în final, prin reducerea numărului de cititori care se vor opri asupra lui. Comparaţia mai puţin plastică rămâne rochia de gală purtată la final de eveniment monden, cu o pereche de pantofi fără toc. Arată bine, dar nu mai are farmecul dorit. Şi atunci, poţi trece cu uşurinţă peste un articol excelent prin conţinut, dar care nu îndeplineşte standardul calitativ al simţurilor estetice ale cititorului.
10. Mesajul - indiscutabil partea esenţială a unui articol, ceea ce rămâne din toată munca autorului/autorilor după citirea lui, amprenta pe care o poartă cititorul după lectura articolului.
Cel mai simplu „ghid” pentru autor la acest punct ar putea fi redat prin acronimul SMART (S - specific, M - măsurabil, A - abordabil/accesibil, R - realist/repetabil, T - încadrat în timp/cu termen definit clar).
Cel mai dificil este să îl concepi respectând criterii de conţinut şi calitate.
Amprenta informaţională rămâne cea mai puternică modalitate de a modifica cunoștințe, percepţii, atitudini, comportamente în plan uman individual. În plan macrosocial, amprenta informaţională este cea care declanşează mişcări de masă, schimbări sociale, constituind în final motor de „propulsie” al istoriei.
Mesajul scris şi mai apoi citit poartă informaţia, poartă sâmburele schimbării benefice pe care ne-o dorim implementată în lumea noastră atunci când abordăm cuvântul scris.