CERCETARE ORIGINALA

Evaluarea statusului nutriţional şi caracteristicile tiparului alimentar la un grup de pacienţi pediatrici

 Assessment of nutritional status and characteristics of dietary patterns in a group of pediatric patients

First published: 31 octombrie 2022

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Med.149.5.2022.7114

Abstract

Impaired nutritional status as well as imbalance between dietary requirements and intake may negatively influence child’s growth, development and treatment’s response. This observational study was conducted between July 2021 and March 2022 on 63 pediatric patients, aged 5-18 years old, hospitalized in Târgu-Mureş. The aim of the stu­dy was to evaluate the impact of dietary patterns on nu­tri­tio­nal status. Body composition was assessed by using bioelectrical impedance analysis. Aspects of die­tary pat­terns and patient history were evaluated by a structured ques­tion­naire. The patients were divided into two groups ac­cording to their Body Mass Index: obese/over­weight children – Group 1, and patients with normal weight – Group 2. As for dietary patterns, there were several sta­tis­ti­cally significant differences between the groups. Normal weight children had a higher intake of whole grains, fruits and vegetables, while overweight patients consumed fats, red meat and sweetened beverages more frequently. The in­take of fish, legumes, whole grains, nuts and seeds was the lowest. The majority of children mentioned that their pre­ferred snacks were fruits but also sweets, while nuts and seeds were consumed mainly by normal weight children. Signs that could suggest emotional eating were more frequent among overweight patients. The results suggest that complex nutritional assessment could be a useful tool in patient’s management by improving the nutritional status of pediatric patients.
 

Keywords
nutritional status, dietary pattern, body composition, pediatric patient

Rezumat

Tulburările statusului nutriţional şi dezechilibrul dintre ne­ce­sar şi aport pot influenţa negativ creşterea, dezvoltarea şi răs­pun­sul la tratament ale copiilor. Acest studiu observaţional a fost realizat în pe­rioa­da iulie 2021 – martie 2022, la 63 de pa­cienţi pediatrici cu vârsta cuprinsă între 5 şi 18 ani, internaţi într-un spital din Târgu-Mureş. Scopul studiului a fost analiza as­pec­te­lor le­ga­te de impactul tiparelor alimentare asupra sta­­tu­­su­lui nu­tri­ţio­nal. Com­po­ziţia corporală a fost evaluată fo­lo­sind un ana­li­zor de com­po­zi­ţie corporală prin impedanţă bio­elec­tri­că. Prin in­ter­me­­diul unui chestionar structurat, am evaluat as­pec­te legate de tipar alimentar, antecedente per­so­na­le şi fa­mi­lia­le. Pacienţii au fost împărţiţi în două loturi, în func­ţie de Indicele de Masă Cor­po­rală: copii supraponderali/obezi (lotul I) şi normoponderali (lotul II). În ceea ce priveşte ti­pa­rul ali­men­tar, au existat mai mul­te diferenţe semnificative sta­tis­tic între cele două loturi. Co­piii cu greutate normală au avut un aport mai mare de cereale in­­te­­gra­­le, fructe şi legume, în timp ce pacienţii supraponderali con­­su­­mau mai frecvent gră­­simi, carne roşie şi băuturi îndulcite. Apor­­tul de peşte, le­­gu­­mi­­noa­­se, cereale integrale, nuci şi se­min­ţe a fost cel mai scă­­zut. Majoritatea copiilor au preferat pen­tru gus­tări fructe şi dul­ciuri, în timp ce nucile şi seminţele erau con­su­ma­te în prin­ci­­pal de pacienţii cu greutate normală. Sem­ne­le care ar pu­tea su­ge­ra mâncatul emoţional au fost mai frec­ven­te în rân­dul pa­cien­ţi­lor supraponderali. Rezultatele su­ge­rea­ză că eva­­lua­­rea nu­tri­ţio­na­lă complexă poate fi un in­stru­ment util în ma­­nage­­mentul bol­na­vi­lor prin îmbunătăţirea stă­rii nutriţionale a pacienţilor pe­diatrici.
 

Introducere

Pacienţii pediatrici cu diferite afecţiuni sunt mai vul­ne­rabili la problemele legate de nutriţie. Copiii au un risc mai mare de a deveni mai repede malnutriţi com­pa­rativ cu adulţii, motiv pentru care au nevoie de mo­ni­torizare atentă. Atât subnutriţia, cât şi obezitatea con­tri­buie la morbiditate şi mortalitate crescute, prin comorbidităţile şi complicaţiile asociate(1,2). O singură metodă de evaluare nu poate defini cu acurateţe statusul nutriţional al unui copil, motiv pentru care la aceşti pacienţi ar trebui efectuată o evaluare complexă ce include mai multe elemente: anamneză medicală, socială şi alimentară, măsurători antropometrice, date biochimice şi examen fizic(3). După analiza datelor obţinute, luând în considerare caracteristicile individuale, poate fi elaborat un plan de intervenţie nutriţională ţintită, principalul obiectiv fiind susţinerea creşterii şi dezvoltării corespunzătoare vârstei.

Dieta copiilor ar trebui să fie variată şi echilibrată, cuprinzând toate grupele alimentare; consumul excesiv sau deficitar al uneia sau mai multor categorii afectează statusul nutriţional. Cerealele integrale, fructele şi legumele sunt surse importante de fibre, având multiple beneficii, însă un procentaj mare de copii nu consumă cantităţi suficiente din aceste categorii. De asemenea, consumul alimentelor dulci şi al grăsimilor în exces este asociat cu un status ponderal alterat(4).

Consilierea şi intervenţia nutriţională ca elemente însemnate ale unei abordări multidisciplinare constituie un sprijin eficient acordat copiilor şi aparţinătorilor, care prin aceste instrumente pot fi familiarizaţi cu principiile de bază ale unei alimentaţii sănătoase şi, astfel, pot adop­ta unele modificări esenţiale în vederea îmbunătăţirii stării lor de sănătate şi a evitării consecinţelor negative pe termen lung.

Materiale şi metodă

Am efectuat un studiu observaţional în perioada iulie 2021 – martie 2022, la un număr de 63 de pacienţi pediatrici cu diferite patologii, internaţi într-un spital din Târgu-Mureş. Evaluarea copiilor a fost efectuată pe baza unei spitalizări de zi.

Criteriul de includere în studiu a fost vârsta copiilor între 5 şi 18 ani, iar cele de excludere: vârsta sub 5 ani sau peste 18 ani, diagnosticul de obezitate secundară, percentila IMC sub 5, chestionare incomplete şi refuzul părinţilor/copiilor de a participa în studiu. După excluderea subiecţilor care nu au îndeplinit criteriile, au rămas 56 de copii în studiu. Pacienţii au fost împărţiţi în două loturi, în funcţie de percentila IMC. În lotul I, de studiu, au fost incluşi 20 de copii supraponderali (definit ca 85≤percentila IMC<95) sau obezi (percentila IMC≥95), iar lotul II, martor, a fost compus din 36 de copii normoponderali (percentila 5<IMC<percentila 85).

Participarea în studiu a fost voluntară, bazată pe consimţământul informat, semnat de către reprezentanţii legali ai copiilor. Cercetarea a fost aprobată de Comisia de etică a cercetării ştiinţifice din cadrul Universităţii de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade“ din Târgu Mureş (nr. 1454 din 27.07.2021) şi a fost efectuată conform principiilor Declaraţiei de la Helsinki.

Înălţimea copiilor a fost măsurată cu un taliometru calibrat. Greutatea, IMC-ul şi compoziţia corporală au fost evaluate folosind un analizor de compoziţie corporală prin impedanţă bioelectrică Tanita MC780MA, care a oferit posibilitatea evaluării diferitelor segmente ale corpului folosind trei frecvenţe de scanare. Pe ra­por­tul fiecărui pacient au fost precizate următoarele: indicele sarcopenic, cantitatea masei osoase, rata me­ta­bo­lismului bazal, masa musculară scheletală şi va­lo­rile aferente segmentelor corpului. Am introdus valorile obţinute (greutatea, înălţimea şi data naşterii) în aplicaţia PediTools, care, pe baza graficelor de creştere CDC 2000 pentru copiii între 2 şi 20 de ani, a afişat percentilele şi scorurile Z pentru greutate, înălţime şi IMC, în funcţie de vârstă şi sex.

Prin intermediul unui chestionar structurat adresat părinţilor, am evaluat aspecte legate de mediu şi status socioeconomic, antecedente personale şi familiale, activitate fizică, somn, timp petrecut în faţa televizorului/calculatorului/telefonului şi particularităţile comportamentului alimentar.

Pe lângă datele dietetice, am evaluat şi câţiva parametri de laborator: hemoleucograma şi transaminazele. Pe baza hemoleucogramei, am calculat indicatorii NLR (raport neutrofile pe limfocite) şi PLR (raport trombocite pe limfocite).

Pentru prelucrarea şi analiza statistică a datelor, am folosit programele Microsoft Excel şi MedCalc. Am utilizat indicatori statistici descriptivi (frecvenţă, medie, mediană şi derivaţie standard), dar şi elemente de statistică inferenţială. Am stabilit 0,05 ca prag de semnificaţie pentru valoarea p.

Rezultate

În studiu au fost incluşi 56 de copii cu vârste între 5 şi 18 ani, şapte fiind excluşi conform criteriilor. Datele privind repartiţia pe sexe arată că sexul feminin şi cel masculin au fost reprezentate în mod egal, numărul fetelor şi al băieţilor fiind de 28. Lotul I (grupul de studiu) a cuprins 20 de pacienţi pediatrici (35,7% din numărul total de subiecţi) supraponderali sau obezi, cu vârsta medie de 11,09±4 ani, în timp ce lotul II (martor) a fost reprezentat de 36 de copii (64,3%) normoponderali, cu vârsta medie de 11,33±4,13 ani. Referitor la mediul de provenienţă, am observat o distribuţie omogenă, mediul rural şi cel urban fiind reprezentate în mod egal în ambele loturi. În funcţie de distribuţia pe sexe, prevalenţa excesului ponderal a fost mai mare în rândul băieţilor (figura 1).

Figura 1. Distribuţia copiilor în funcţie de statusul ponderal şi sex
Figura 1. Distribuţia copiilor în funcţie de statusul ponderal şi sex


Variaţia între sexe s-a datorat preponderent procentajului crescut al obezităţii în rândul băieţilor: 67% la sexul masculin şi 33% la cel feminin. Referitor la grupele de vârstă reprezentate în cele două loturi, se observă un procentaj mai mare al copiilor cu obezitate la vârsta de şcolar mic (40%) comparativ cu grupa de preşcolari (25%) sau şcolari mari (35%). În lotul martor care a cuprins pacienţii normoponderali, grupa de şcolar mare a avut ponderea cea mai mare (47,2%).

Datele antropometrice ale copiilor incluse în studiu sunt prezentate în tabelul 1. Diferenţe semnificative statistic între copiii obezi/supraponderali (lotul I) şi pacienţii normoponderali (lotul II) se observă la următorii parametri:

  • cantitatea de masă osoasă şi apă corporală totală (procente) a fost mai mare la copiii normoponderali (p=0,0025, respectiv p=0,0003);

  • la copiii din lotul martor, procentajul masei musculare totale şi scheletale a fost mai bine reprezentat (p=0,0002), acest aspect fiind accentuat şi de valorile medii mai scăzute ale indicelui sarcopenic (p=0,001);

  • cantitatea şi procentajul de masă grasă au fost mai mari în lotul de studiu (p=0,0006, p=0,0002), iar această diferenţă s-a evidenţiat şi la nivelul trunchiului (p=0,0003);

  • am decelat diferenţe semnificative şi între mediile FMR (raport masă grasă/musculară) la cele două loturi (p<0,0001), copiii cu exces ponderal având valori mai mari comparativ cu cele din lotul normoponderal.

Tabelul 1 Indicatorii antropometrici şi compoziţia corporală la cele două loturi
Tabelul 1 Indicatorii antropometrici şi compoziţia corporală la cele două loturi


Evaluarea datelor de laborator (tabelul 2) a arătat valori mai mari ale transaminazelor, eritrocitelor, trombocitelor, hemoglobinei, leucocitelor şi ale neutrofilelor, respectiv valori mai mici ale limfocitelor în primul lot, însă aceste diferenţe nu au fost semnificative statistic. Cu privire la markerii inflamatori NLR şi PLR, se observă valori semnificativ mai crescute ale acestora la copiii cu exces ponderal (p=0,043 şi p=0,030).

Tabelul 2 Datele de laborator la cele două loturi
Tabelul 2 Datele de laborator la cele două loturi

La pacienţii obezi sau supraponderali au existat câteva corelaţii semnificative între parametrii de laborator şi compoziţia corporală (tabelul 3). Am identificat corelaţii pozitive moderate între valorile ALT şi percentila IMC (r=0,563, p=0,0098) şi negative între ALT şi procentajele de masă musculară (r=-0,454, p=0,0446). De asemenea, am observat corelaţii negative moderate între nivelul limfocitelor şi procentajele de masă osoasă (r=-0,502, p=0,0242), iar valorile hemoglobinei s-au corelat pozitiv cu indicele sarcopenic (r=0,457, p=0,043).
 

Tabelul 3 Corelaţii între parametrii de laborator şi compoziţia corporală la lotul de copii obezi/supraponderali
Tabelul 3 Corelaţii între parametrii de laborator şi compoziţia corporală la lotul de copii obezi/supraponderali

În cadrul acestui studiu, am evaluat la ambele loturi nivelul de activitate fizică, durata medie a somnului, respectiv timpul petrecut cu activităţi sedentare asociate utilizării dispozitivelor electronice (televizor, calculator, tabletă sau telefon mobil). În medie, pacienţii obezi sau supraponderali au petrecut mai mult timp în faţa ecranului, comparativ cu copiii normoponderali (196,5 versus 180 de minute pe zi), însă această diferenţă nu are relevanţă statistică. Deosebiri însemnate s-au remarcat la procentajele de masă grasă pe trunchi, acestea fiind semnificativ mai mari la copiii care petrec zilnic peste două ore în faţa ecranului (p=0,0405) comparativ cu restul copiilor, la care limita superioară a fost sub 120 de minute. În ceea ce priveşte nivelul de activitate fizică regulată (exprimat în minute pe zi) şi durata somnului (ore pe noapte), mediile nu diferă mult între cele două loturi.

Participanţii au raportat comportamentul alimentar folosind chestionarul care a cuprins un set de întrebări referitoare la frecvenţa consumului mai multor grupuri de alimente într-o perioadă de timp. Prin reprezentarea datelor sub formă de piramidă s-au evidenţiat numeroase deosebiri între tiparul alimentar al copiilor cu exces ponderal şi al celor cu greutate normală (figurile 2 şi 3).

Figura 2. Lotul I – Piramida alimentară pe baza frecvenţelor de consum
Figura 2. Lotul I – Piramida alimentară pe baza frecvenţelor de consum
Figura 3. Lotul II – Piramida alimentară pe baza frecvenţelor de consum
Figura 3. Lotul II – Piramida alimentară pe baza frecvenţelor de consum


În dieta pacienţilor din primul lot, dintre toate grupurile de alimente, uleiurile vegetale şi produsele din cereale rafinate au apărut cel mai frecvent, urmate de fructe şi legume proaspete, primele două fiind la baza piramidei, iar cerealele integrale şi peştele se aflau spre vârful acesteia.

Frecvenţele de consum raportate arată că există diferenţe semnificative statistic între cele două loturi la următoarele grupuri alimentare:

  • cereale şi produse din cereale integrale – aport mai mare în lotul II (p=0,01);

  • grăsimi de origine vegetală şi animală (ulei, unt şi smântână) – consum mai frecvent la copiii din lotul de studiu (p=0,004);

  • carne roşie şi mezeluri – copiii cu exces ponderal consumă mai frecvent (p=0,04);

  • sucuri şi băuturi îndulcite din comerţ – pacienţii normoponderali beau semnificativ mai puţin din aceste băuturi comparativ cu cei din primul lot (p<0,001);

  • dulciuri, zahăr rafinat şi snacksuri sărate – aportul a fost mai mare la copiii cu exces ponderal (p=0,06), însă această diferenţă nu a fost semnificativă statistic conform pragului stabilit (p<0,05);

  • legume şi fructe proaspete – spre deosebire de lotul copiilor obezi/supraponderali, în al doilea lot legumele şi fructele au fost consumate cel mai des.

Pe baza datelor colectate, s-a remarcat un consum mai frecvent de apă minerală în rândul subiecţilor din lotul de studiu: 45% dintre copii au declarat că preferă apa minerală pentru hidratare, această proporţie fiind de numai 19% la cei normoponderali (p=0,04). Băuturile îndulcite din comerţ au fost mai frecvent consumate de către copiii cu exces ponderal: 30% dintre ei au băut zilnic, la cei cu greutate normală procentajul fiind de 8% (p=0,03). Jumătate din pacienţii cu status ponderal alterat au declarat că aceste băuturi au fost printre principalele surse de hidratare (p=0,01).

Analizând comportamentul alimentar al subiecţilor incluşi în acest studiu, am remarcat un consum redus la patru grupe alimentare cu densitate nutritivă ridicată: cereale integrale, peşte şi fructe de mare, leguminoase, seminţe şi nuci (figura 4). Aceste alimente reprezintă surse bogate de fibre, vitamine, minerale sau acizi graşi esenţiali, fiind componente esenţiale ale unei diete sănătoase. Majoritatea subiecţilor din cele două loturi au mâncat foarte rar peşte şi cereale integrale sau nu consumau deloc (70%, respectiv 63% dintre copii). Numai un sfert dintre pacienţii evaluaţi au declarat că mănâncă de minimum trei ori pe săptămână leguminoase şi acelaşi procentaj a raportat un consum mai rar de trei ori pe lună de seminţe şi nuci.

Figura 4. Grupele alimen­ta­re sănătoase cu cel mai scăzut aport
Figura 4. Grupele alimen­ta­re sănătoase cu cel mai scăzut aport

S-a observat un aport mai scăzut de seminţe şi nuci la pacienţii cu antecedente heredocolaterale de diabet zaharat, boli cardiovasculare sau obezitate (p=0,0463). Referitor la leguminoase, s-a remarcat un consum mai frecvent la copiii ale căror mame nu aveau probleme medicale în timpul sarcinii (0,0439). Au existat diferenţe vizibile, însă nesemnificative statistic (p=0,0745) între grupele de vârstă în privinţa aportului de leguminoase: aproape 60% dintre preşcolari au consumat foarte rar sau deloc leguminoase, spre deosebire de şcolarii mari, unde majoritatea au declarat că le consumă de mai multe ori pe săptămână.

Dintre copiii la care s-a observat obiceiul de a mânca în situaţii de stres, fără să le fie neapărat foame, majoritatea (64%) au fost obezi sau supraponderali (p=0,03).

Mulţi dintre părinţi au fost conştienţi că anumite categorii de alimente consumate în exces nu sunt benefice şi au încercat să limiteze în dieta copiilor aportul celor care au fost considerate nesănătoase. Rezultatele studiului sugerează că părinţii pacienţilor cu greutate normală au fost mai conştienţi/educaţi referitor la riscurile acestor alimente şi aproape 80% dintre ei au raportat că încearcă să le limiteze; în cazul părinţilor copiilor cu exces ponderal, procentajul a fost mult mai mic (60%).

Referitor la gustări, 32% dintre pacienţi au consumat alimente după cină, 67% dintre obezi au declarat un aport caloric adiţional seara, după ultima masă principală, iar acest obicei a fost prezent la mai puţin de o treime în rândul celor cu greutate normală (p=0,0412).

Piramidele din figurile 5 şi 6 sunt reprezentările grafice ale preferinţelor pacienţilor pentru gustări din lotul de studiu şi din lotul-martor. Spre deosebire de copiii cu exces ponderal, care cel mai des au ales dulciurile, subiecţii cu greutate normală au preferat preponderent fructele proaspete. Pacienţii care au ales dulciuri au petrecut în medie mai mult timp în faţa calculatorului/televizorului/telefonului (p=0,0100), au mâncat mai frecvent cereale rafinate (p=0,0137), margarină (0,0065), mezeluri (p=0,0005), ouă (0,0376), respectiv băuturi îndulcite (p=0,0001) şi au consumat mai rar cereale integrale (p=0,0004) comparativ cu cei care n-au optat pentru această categorie. Au existat diferenţe între sexe în privinţa consumului de snacksuri sărate: un procentaj mai mare de băieţi (68%) au preferat aceste alimente la gustări comparativ cu fetele (p=0,0311). Copiii care au enumerat batoanele de cereale ca alimente preferate pentru gustări aveau un IMC semnificativ mai mic (p=0,0096), un aport mai mare de cereale integrale (p=0,0286), respectiv peşte (p=0,0346) şi un consum mai redus de margarină (0,0267), care sugerează un comportament alimentar mai sănătos.

Figura 5. Alimentele preferate pentru gustări – lotul I
Figura 5. Alimentele preferate pentru gustări – lotul I
Figura 6. Alimentele preferate pentru gustări – lotul II
Figura 6. Alimentele preferate pentru gustări – lotul II

Referitor la hidratare, principala sursă a fost apa plată la ambele loturi. Jumătate dintre copiii cu exces ponderal au preferat băuturile îndulcite din comerţ, iar acest procentaj a fost mult mai mic (19%) la cei cu greutate normală, unde ceaiurile au ocupat locul al doilea.

Activitatea fizică regulată este o caracteristică importantă a stilului de viaţă sănătos. Evaluând acest aspect la copiii incluşi în studiul de faţă, s-a observat că aproape o treime dintre pacienţi nu fac sport regulat, majoritatea fiind limitaţi din cauza bolii.

În lotul de studiu au existat corelaţii semnificative statistic între consumul anumitor categorii alimentare şi indicatorii compoziţiei corporale (tabelul 4). Consumul de leguminoase s-a corelat pozitiv cu masa musculară totală, scheletală, segmentală – trunchi, cu masa non-grasă şi cu cantitatea de apă corporală (r=0,654, p=0,002). A existat o asociere directă între consumul de peşte şi indicele sarcopenic (r=0,481, p=0,032), în mod similar şi între aportul de legume şi masa musculară totală (r=0,463, p=0,04), respectiv scheletală (r=0,485, p=0,03). Nu am decelat corelaţii semnificative între indicatorii compoziţiei corporale şi consumul de dulciuri, mezeluri sau băuturi îndulcite.

Tabelul 4 Corelaţii între frecvenţele de consum alimentar şi compoziţia corporală la lotul de copii obezi/supraponderali
Tabelul 4 Corelaţii între frecvenţele de consum alimentar şi compoziţia corporală la lotul de copii obezi/supraponderali

În lotul de copii cu exces ponderal, am depistat co­re­la­ţii semnificative între frecvenţele de consum alimentar şi IMC. Consumul de cereale rafinate şi carne de pui s-a corelat negativ cu percentila IMC (r=-0,456, p=0,0432, respectiv r=-0,511, p=0,0213). De asemenea, au existat corelaţii negative între consumul de fructe proaspete şi timpul petrecut în faţa ecranului (r=-0,693, p=0,0007), iar acesta din urmă s-a corelat puternic cu consumul de mezeluri (r=0,709, p=0,0005). Similar, am decelat corelaţii pozitive între durata alăptării şi consumul de fructe oleaginoase (r=0,624, p=0,0033). Pacienţii care au fost alăptaţi o perioadă mai îndelungată au inclus mai frecvent în dietă seminţe şi nuci.

Valorile transaminazelor se corelează negativ cu frecvenţa de consum a cerealelor integrale (r=-0,49, p=0,0283 la valorile ALT şi r=-0,528, p=0,0167 la AST), iar aportul de lactate se corelează pozitiv cu indicatorii NLR (r=0,499, p=0,0251) şi PLR (r=0,563, p=0,097). De asemenea, există corelaţii pozitive semnificative între consumul de leguminoase şi neutrofile (r=0,448, p=0,0475).

Un sfert dintre subiecţii incluşi în studiu au raportat intoleranţe sau alergii la diferite substanţe. La aceşti copii, durata alăptării şi frecvenţa de consum a fructelor proaspete au fost semnificativ mai scăzute comparativ cu pacienţii fără alergii (p=0,0289, respectiv p=0,0423), iar valorile neutrofilelor şi NLR au fost mai crescute (p=0,0047, respectiv p=0,0068).

Discuţie

La nivel global, prevalenţa excesului ponderal la copii şi adolescenţi este în creştere, această tulburare de status nutriţional fiind asociată cu numeroase boli care afectează sisteme multiple din organism(5). Datele din 2018 privind rata obezităţii pe teritoriul României reflectă diferenţe semnificative între sexe, prevalenţa excesului ponderal fiind mai mare la băieţi comparativ cu fetele (22,7% versus 14,7%). În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe, rezultatele studiului de faţă arată că băieţii au fost mai frecvent afectaţi de obezitate sau suprapondere faţă de fete, această diferenţă fiind subliniată şi de alte studii(6,7,8). Categoria de vârstă cea mai afectată de obezitate şi suprapondere a fost perioada prepubertară, 40% dintre subiecţii lotului de studiu având vârste cuprinse între 7 şi 12 ani, date similare fiind raportate şi de alţi autori(7).

Evaluarea corectă a compoziţiei corporale la copil constituie o provocare, datorită schimbărilor rapide specifice perioadei de creştere(9). Determinarea greutăţii, înălţimii şi a indicelui de masă corporală reprezintă cea mai simplă şi accesibilă metodă de evaluare, însă nu reflectă întotdeauna realitatea, deoarece rezultatele pot fi afectate de edeme, tumori şi de reechilibrările hidroelectrolitice la pacienţii spitalizaţi(10). Raportarea parametrilor antropometrici la valorile standard (percentile, scor Z) face posibilă aprecierea corectă a creşterii. În acest studiu, datele antropometrice raportate la valorile standard s-au corelat puternic cu indicatorii determinaţi cu metoda BIA, reflectând fidel starea de nutriţie a pacienţilor.

Studiile recente au indicat faptul că parametrii din hemoleucogramă, NLR, PLR, PCR şi volumul mediu trombocitar, pot fi utili în detectarea inflamaţiei de grad scăzut indusă de ţesutul adipos(11). Evaluând datele de laborator, am observat că majoritatea parametrilor din hemoleucogramă au fost mai mari la copiii din primul lot, cu excepţia limfocitelor, ale căror valori au fost mai crescute la pacienţii cu greutate normală, rezultat confirmat şi de un alt studiu similar din România(12).

Evaluarea transaminazelor este utilă la persoanele cu obezitate, care deseori suferă şi de hepatopatii, steatohepatita nonalcoolică fiind una dintre complicaţiile cel mai frecvent asociate excesului ponderal. La copiii din primul lot, am investigat legătura dintre alanin-aminotransferază şi IMC (percentile) şi am observat o corelaţie pozitivă între cele două (r=0,563, p=0,0098). Totodată, valorile ALT s-au corelat negativ cu masa musculară (procente) la subiecţii obezi (r=-0,454, p=0,0446). Un studiu efectuat la 287 de pacienţi pediatrici din România a arătat în mod similar că valorile ALT şi AST au fost semnificativ mai mari la copiii obezi(13).

Raportul neutrofile pe limfocite (NLR) şi raportul trombocite pe limfocite (PLR) sunt indicatori cu utilitate crescută în diagnosticul statusului inflamator, care de multe ori este asociat obezităţii(9). În acest studiu s-au observat valori medii semnificativ mai crescute ale markerilor inflamatori NLR şi PLR la copiii cu obezitate sau suprapondere, comparativ cu persoanele normoponderale, rezultate similare fiind descrise şi de alţi autori(14).

Obiceiurile alimentare considerate sănătoase, cum ar fi mesele regulate, consumul ridicat de fructe şi legume, limitarea aportului de grăsimi saturate, dulciuri şi alimente înalt procesate, contribuie la dezvoltarea fizică şi intelectuală a copiilor şi la menţinerea greutăţii în limitele normale corespunzătoare vârstei şi sexului. Comparând frecvenţele de consum ale copiilor din lotul de studiu şi din lotul-martor, se remarcă diferenţe semnificative privind aportul de cereale integrale, grăsimi, carne de vită/porc, mezeluri, respectiv băuturi răcoritoare. Cu excepţia produselor din cereale integrale, toate cele enumerate au fost consumate mai frecvent de pacienţii cu probleme de greutate.

Cu toate că cele mai multe corelaţii pozitive semnificative au fost între leguminoase şi indicatorii compoziţiei corporale (TRMM, SMI, MM şi FFM), sugerând rolul lor benefic în alimentaţie, aceste grupe alimentare împreună cu cerealele integrale şi peşte sunt printre cele mai rar consumate categorii în rândul pacienţilor incluşi în studiu. Rezultate similare au fost publicate şi de alţi autori, referitoare la consumul inadecvat de cereale integrale şi peşte(15).

Activitatea fizică este o componentă esenţială a stilului de viaţă sănătos şi joacă un rol important în prevenţia obezităţii. Comportamentele privind activitatea fizică diferă semnificativ între grupele de vârstă din studiul de faţă (p=0,0413). Spre deosebire de procentajul îngrijorător de mic (25%) al adolescenţilor care desfăşoară activităţi fizice regulate conform recomandărilor OMS (minimum 30 de minute pe zi), această rată este mult mai mare la preşcolari (64%), datele din studiul de faţă fiind în concordanţă şi cu alte surse bibliografice(6).

Concluzii

Tulburările statusului nutriţional, precum obezitatea sau alte forme ale malnutriţiei, cu consecinţele lor grave, constituie o problemă de sănătate publică, având o prevalenţă îngrijorătoare nu numai la populaţia sănătoasă, dar şi în rândul copiilor bolnavi. Pentru a diminua riscurile de boli cronice pe termen lung, aceşti pacienţi necesită atenţie specială încă din perioada copilăriei.

Identificarea punctelor forte, respectiv slabe în tiparul şi comportamentul alimentar, completată de examenul clinic, analize de laborator şi de măsurătorile antropometrice, constituie paşi importanţi spre dezvoltarea unor strategii sau a unui plan de intervenţie, ţinând cont şi de recomandările sau de referinţele actuale bazate pe dovezi. O evaluare corectă nu trebuie neapărat să însemne o procedură lungă, dureroasă, invazivă sau costisitoare. În prezent, există diferite metode şi instrumente a căror combinaţie oferă avantaje semnificative, fiind valoroase specialiştilor în privinţa stabilirii diagnosticului, contribuind astfel la detectarea timpurie a anomaliilor şi la obţinerea rezultatelor favorabile în urma tratamentului sau a intervenţiei.

Rezultatele studiului subliniază faptul că evaluarea nutriţională complexă şi cuprinzătoare în îngrijirea pacienţilor pediatrici poate fi un instrument util şi valoros în managementul bolnavilor şi pentru îmbunătăţirea răspunsului terapeutic. Un dietetician calificat ar putea sprijini echipa medicală cu diagnostice nutriţionale specifice şi intervenţii dietetice ţintite, pentru a îmbunătăţi statusul nutriţional al pacienţilor pediatrici. 

Conflict of interests: The authors declare no con­flict of interests.

Bibliografie

  1. Saavedra JM. The Changing Landscape of Children’s Diet and Nutrition: New Threats, New Opportunities. Ann Nutr Metab. 2022;78 Suppl 2:40-50. doi:10.1159/000524328.
  2. 26. Słowik J, Grochowska-Niedworok E, Maciejewska-Paszek I, et al. Nutritional Status Assessment in Children and Adolescents with Various Levels of Physical Activity in Aspect of Obesity. Obes Facts. 2019;12(5):554-563, DOI:10.1159/000502698.
  3. Watling R. The positive impact of dietitians in paediatric health care. Paediatrics and Child Health. 2009;19(9):400-404, DOI:10.1016/j.paed.2009.05.004.
  4. Castro AV, Kolka CM, Kim SP, Bergman RN. Obesity, insulin resistance and comorbidities? Mechanisms of association, Arq Bras Endocrinol Metabol. 2014;58(6): 600-609. DOI:10.1590/0004-2730000003223.
  5. Zembura M, Matusik P. Sarcopenic Obesity in Children and Adolescents: A Systematic Review. Front Endocrinol (Lausanne). 2022;13:914740. doi:10.3389/fendo.2022.914740.
  6. European Childhood Obesity Surveillance Initiative (COSI) - România, 2020, https://insp.gov.ro/wpfb-file/cosi-2019-raport-final-pdf, accesat 20 iunie 2022.
  7. Chiriţă-Emandi A, Barbu CG, Cinteza EE, Chesaru BI, Gafencu M, et al. Overweight and Underweight Prevalence Trends in Children from Romania - Pooled Analysis of Cross-Sectional Studies between 2006 and 2015. Obes Facts. 2016;9(3):206-220. doi:10.1159/000444173.
  8. Shah B, Tombeau Cost K, Fuller A, Birken CS, Anderson LN. Sex and gender differences in childhood obesity: contributing to the research agenda. BMJ Nutr Prev Health. 2020;3:(2):387-390, DOI:10.1136/bmjnph-2020-000074.
  9. Mărginean CO, Meliţ LE. Recomandări actuale în diagnosticul obezităţii la copil, Ed. University Press, Târgu Mureş, 2020, 5-6, 16-25, 37-49.
  10. Green Corkins K, Teague EE. Pediatric Nutrition Assessment: Anthropometrics to Zinc. Nutr Clin Pract. 2017;32(1):40-51, DOI: 10.1177/0884533616679639.
  11. Mărginean CO, Meliţ LE, Ghiga DV, Mărginean MO. Early Inflammatory Status Related to Pediatric Obesity. Front Pediatr. 2019;7:241. doi:10.3389/fped.2019.00241.
  12. Mărginean CD, Tomşa N, Aron B, Ciobanu D, Meliţ LE. Caracteristici demografice, antropometrice şi de laborator la copiii obezi. Ro J Pediatr. 2020;69(1):69-73, DOI: 10.37897/RJP.2020.1.13.
  13. Mărginean CO, Meliţ LE, Ghiga DV, Săsăran MO. The assessment of liver fibrosis in children with obesity on two methods: transient and two dimensional shear wave elastography. Sci Rep. 2019;9(1):19800. DOI: 10.1038/s41598-019-56358-2.
  14. Bozkuş F, Dikmen N, Samur A, Bilal N, Atilla N, Arpağ H. Does the neutrophil-to-lymphocyte ratio have any importance between subjects with obstructive sleep apnea syndrome with obesity and without obesity? Tuberk Toraks. 2018;66(1):8-15, DOI: 10.5578/tt.66535.
  15. Nezami M, Segovia-Siapco G, Beeson WL, Sabaté J. Associations between Consumption of Dairy Foods and Anthropometric Indicators of Health in Adolescents. Nutrients. 2016;8(7):427, DOI: 10.3390/nu8070427.

Articole din ediţiile anterioare

CERCETARE ORIGINALĂ | Ediţia 4 148 / 2022

Impactul pandemiei de COVID-19 asupra alimentaţiei adolescenţilor

Heidrun Adumitrăchioaiei, Alina-Costina Luca

Adolescenţa reprezintă o perioadă intensă de dezvoltare fizică, intelectuală şi socială. Pentru a susţine această perioadă, nece­sarul caloric al a...

27 septembrie 2022