Impactul modificărilor legislative asupra vaccinării împotriva infecţiei cu Streptococcus pneumoniae

Introducere

Streptococcus pneumoniae este cea mai comună cauză de pneumonie comunitară, meningită, otită medie, precum şi bacteriemie în rândul populaţiilor adulte şi pediatrice. Cel mai comun rezervor este reprezentat de nazofaringe, din acest situs bacteria putându-se propaga fie direct, fie prin torentul sanguin. Purtătorii sunt cu prevalenţă copii, între 30% şi 50%, comparativ cu 4-12% în rândul populaţiei adulte, respectiv 8,2% la adolescenţi. Rate relativ crescute ca purtători, 13-34%, s-au raportat la anumite grupuri speciale⁽¹⁾.

Factorii de risc sunt reprezentaţi de: copii sub 6 ani, participarea în centre precum creşe sau grădiniţe (în acest caz colonizarea se estimează la 40-60%), cămine de seniori, centre de detenţie, adăposturi pentru persoane fără locuinţă. În cazul adolescenţilor sau al adulţilor, factorii de risc legaţi de portaj sunt infecţiile acute de tract respirator superior, expunerea îndelungată la fum de ţigară şi astmul. Populaţia aflată la risc de portaj, în funcţie de naţionalitate, sunt arborigenii australieni şi nativii americani. De asemenea, populaţia imunocompromisă sau cu vârsta de peste 65 de ani este mai predispusă infecţiei^(2-3).

Durata colonizării scade odată cu vârsta şi variază între două săptămâni şi patru luni. Majoritatea copiilor raportează până la vârsta de 5 ani cel puţin o infecţie cu Streptococcus pneumoniae. La nivel internaţional se estimează că Streptococcus pneumoniae este responsabil de 15 cazuri de boală pulmonară invazivă din cele 10000 de cazuri anuale raportate, fiindu-i atribuite şi peste un milion de decese anuale. OMS a estimat că aproape o jumătate de milion de copii cu vârsta sub 5 ani mor în urma infecţiei cu S. pneumoniae. Bacteriemia pneumococică şi meningita sunt şi ele responsabile pentru un procentaj semnificativ de mortalitate, cu precădere în populaţia vârstnică, unde ratele au fost raportate la 60-80%^(2,3).

În ciuda unui mare număr de serotipuri pneumococice, majoritatea cazurilor de infecţie sunt cauzate de un număr relativ redus. La nivel mondial, primele 10 serotipuri însumează 62 de procente din totalul infecţiilor pneumococice. În rândul infecţiilor pediatrice, serotipurile cel mai des întâlnite sunt 14, 6B, 19F, 18C, 23F, 4 şi 9V, variind în funcţie de regiuni. Virulenţa unei tulpini de Streptococcus pneumoniae este dată de prezenţa capsulei polizaharidice, al cărei rol este, după invazie, să inhibe neutrofilele, precum şi calea de activare a complementului⁽³⁾.

Debutul simptomatic al infecţiei cu Streptococcus pneumoniae este unul cu instalare bruscă, amintind simptome cum ar fi tusea, frisoanele, hipertermia şi adesea s-a raportat chiar şi prezenţa pleurodiniei. Aceste simptome pot lipsi în cazul pacienţilor cu o imunitate deteriorată sau cu o vârstă înaintată, manifestând emeză, artralgii sau tulburări de dinamică ale tractului gastrointestinal. Evoluţia în aceste cazuri poate ajunge chiar şi la o multiplă afectare de organe⁽⁴⁾.

Expunerea prelungită a bacteriei la cure antibiotice incomplete conduce la dezvoltarea rezistenţei. În cazul penicilinei, rezistenţa apare la aproximativ 40% dintre tulpinile ce produc infecţie, pe când în cazul rezistenţei la tetracicline sau trimetroprim-sulfametoxazol, s-a raportat o rezistenţă între 20 de procente şi 35 de procente. De elecţie în cazul tratamentului antibiotic sunt amoxicilina, amoxicilina/acid clavulanic, fluorochinolona şi clindamicina, acestea fiind raportate ca având o mare susceptibilitate la Streptococcus pneumoniae^(5-6).

Materiale şi metodă

Studiul a fost realizat pe baza unui chestionar distribuit în cadrul unui simpozion organizat în data de 22.03.2024, destinat medicilor de familie de pe raza judeţului Mureş. La acest eveniment au participat 64 de medici, dintre care 38 activează în mediul urban şi 26 în mediul rural. Chestionarele au fost completate înainte de susţinerea prezentărilor, care au avut altă temă decât cea a infecţiilor cu Streptococcus pneumoniae. Răspunsurile au fost centralizate în mod unitar, indiferent de mediul în care medicii îşi desfăşurau activitatea, deoarece nu au existat, în ansamblu, diferenţe statistice semnificative între cele două categorii.

Rezultate

Informaţiile obţinute pe baza chestionarelor au fost centralizate, urmărindu-se gradul de identificare a populaţiei la risc care beneficiază de compensarea vaccinului împotriva infecţiei cu Streptococcus pneumoniae, precum şi subcategoriile din grupele de risc care au apelat mai des la vaccinare, după schimbarea cadrului legislativ şi introducerea compensării vaccinului.

Chiar dacă numărul medicilor care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural a reprezentat mai puţin de jumătate din numărul total al medicilor participanţi (figura 1), centralizarea răspunsurilor nu a consemnat diferenţe semnificativ statistic în funcţie de mediul în care aceştia îşi desfăşoară activitatea.
 

Identificarea pacienţilor care beneficiază de compensarea vaccinării împotriva infecţiei cu Streptococcus pneumoniae, după schimbarea cadrului legislativ, a evidenţiat, din perspectiva tuturor medicilor chestionaţi, preponderent persoane cu boli respiratorii cronice, urmate îndeaproape de indivizii imunocompromişi, la o diferenţă de doar cinci procente (figura 2).
 

Dintre afecţiunile încadrate în grupele de risc ce beneficiază de compensarea vaccinării împotriva infecţiei cu Streptococcus pneumoniae, cele care au accesat cel mai des programul sunt persoanele cu boli respiratorii cronice, indivizii imunocompromişi situându-se doar la patru procente distanţă. Aproximativ 4% din respondenţi au relatat că nu au avut solicitări din partea pacienţilor (figura 3).
 

În scopul evidenţierii piedicilor din cadrul programului, medicii de familie au fost chestionaţi cu privire la motivele ce conduc la decizia pacienţilor care beneficiază de compensarea vaccinării în cadrul programului de a nu se vaccina. Majoritatea medicilor au incriminat frica de reacţii adverse (35,71%), urmată îndeaproape, la doar cinci procente, de faptul că noua compensare nu a fost suficient de mediatizată pentru a atinge toate grupurile-ţintă. Puţin peste unu din patru medici consideră ca fiind de vină ştirile şi articolele neacreditate ştiinţific care circulă în spaţiul public (figura 4).
 

Categoriile considerate la risc care beneficiază de compensare după schimbarea cadrului legislativ în programul de vaccinare împotriva Streptococcus pneumoniae includ toate grupele de vârstă. Peste şapte din 10 respondenţi au raportat populaţia vârstnică ca fiind cea care a apelat cel mai mult la imunizare. La polul opus se află populaţia tânără, cu doar 12 procente, care a optat pentru vaccinare (figura 5).
 

Raportat la rata vaccinării de după implementarea compensării, părerile respondenţilor au fost împărţite. Mai mult de jumătate din medici văd o îmbunătăţire a ratei vaccinării, pe când 37% o consideră neschimbată faţă de cea de dinaintea schimbării cadrului legislativ (figura 6).
 

Conştientizarea populaţiei cu privire la implementarea compensării în cadrul programului de vaccinare antipneumococică este de mare importanţă. Majoritatea medicilor de familie (78,1%) nu apreciază ca fiind satisfăcător procentajul pacienţilor conştienţi de implementarea compensării în cadrul programului. Doar aproximativ unu din patru medici împărtăşeşte o opinie opusă acestei majorităţi (figura 7).
 

Eficientizarea derulării programelor de vaccinare, în zilele noastre, are la bază mediatizarea, astfel încât mesajul să ajungă cel mai bine la populaţia-ţintă. Opt din 10 medici subliniază mediatizarea insuficientă a noii schimbări legislative în cadrul vaccinării împotriva Streptococcus pneumoniae (figura 8).
 

În conformitate cu prevederile contractului-cadru, recomandarea vaccinării prin prescrierea vaccinului şi imunizarea pacientului împotriva infecţiei cu Streptococcus pneumoniae constituie o activitate medicală remunerată. Trei din cinci medici respondenţi consideră remuneraţia ca o recunoaştere de către decident a importanţei acestei imunizări (figura 9).
 

În ceea ce priveşte deschiderea medicilor de familie pentru a se vaccina în scopul prevenirii bolii invazive şi a pneumoniei determinate de Streptococcus pneumoniae, chestionarul a scos în evidenţă faptul că aproape opt din 10 medici aleg să nu se imunizeze împotriva infecţiei cu Streptococcus pneumoniae (figura 10).
 

Discuţie

Rezultatele obţinute prin chestionarul utilizat sunt în conformitate cu majoritatea studiilor ce au evidenţiat categoriile populaţionale care beneficiază şi accesează programul de imunizare. De asemenea, se subliniază şi importanţa mediatizării şi informării populaţiei asupra programului pentru creşterea impactului pe care îl poate avea modificarea cadrului legislativ. Chiar dacă imunizarea împotriva infecţiei cu Streptococcus pneumoniae se adresează unor două categorii, populaţia vârstnică şi pacienţii cronici, totuşi principala categorie identificată ca beneficiar real al acestei imunizări a fost populaţia vârstnică. Acest lucru poate fi explicat şi prin faptul că majoritatea bolilor cronice apar odată cu înaintarea în vârstă⁽⁷⁾.

Concluzii

Persoanele cu boli repiratorii cronice au fost considerate a fi la cel mai mare risc pentru infecţia cu Streptococcus pneumoniae, fiind, de asemenea, şi cele care apelează cel mai des la imunizare în acest caz, alături de persoanele vârstnice. Chiar dacă s-a observat o creştere a ratei imunizării după schimbarea cadrului legislativ şi implementarea compensării pentru categoriile de risc, aceasta ar putea fi crescută semnificativ dacă s-ar acorda o atenţie sporită mediatizării compensării şi eliminării fricii de reacţii adverse. Aceasta din urmă a fost raportată ca fiind principalul motiv pentru care pacienţii aleg să nu se vaccineze.  

Autori pentru corespondenţă: Remus-Sebastian Şipoş E-mail: dr_rsipos@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.