Analiza nevoilor de contracepţie la nivel populaţional

 Introducere

În contextul tendinţei din ultimii ani de scădere a vârstei la care are loc debutul vieţii sexuale în rândul tinerilor la nivel european, contracepţia şi sarcinile nedorite au ajuns subiecte de mare importanţă. În fiecare secundă, la nivel mondial, 380 de femei rămân gravide; jumătate din numărul acesta este constituit de sarcini neplanificate sau chiar nedorite. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) raportează că 303.000 de femei mor anual în timpul naşterii, 80% dintre aceste decese putând fi evitate. Cel mai ridicat risc de mortalitate maternă s-a raportat la mamele cu vârsta sub 15 ani. Cauzele cele mai întâlnite de deces în acest context sunt: hemoragia, boala hipertensivă asociată sarcinii şi infecţiile^(1,2). Nici la nivel naţional situaţia nu se prezintă mai promiţător. Institutul Naţional de Statistică a raportat o creştere a procentajelor în ultimii cinci ani în rândul mamelor sub 15 ani, de la 0,35 la 0,4. Unul din 10 nou-născuţi din România are o mamă adolescentă⁽³⁾.

Maternitatea prematură facilitează intrarea într-un cerc vicios, în care se regăsesc abandonul şcolar şi un ni­vel de trai scăzut, cu pierderea perspectivelor de viitor în majoritatea cazurilor pentru aceste mame. Această al­te­ra­re a perspectivelor de viitor se extinde, de cele mai mul­te ori, şi asupra produsului de concepţie⁽⁴⁾.

Cu toate acestea, în contextul politicii publice din România, se poate constata că abordarea problemelor legate de nivelul îngrijorător de redus al cunoştinţelor contraceptive este una discretă, care nu reuşeşte să modifice situaţia actuală. Perspectiva asupra sarcinilor nedorite este una unidimensională şi se consideră greşit că toate grupurile de risc răspund la un singur tip de soluţie şi au o singură cauză^(4,5).

Rolul educării populaţiei tinere privind planningul familial şi contracepţie le revine specialiştilor în sănătate, după ce, pentru o perioadă, s-a încercat – fără succes – introducerea în programa şcolară a educaţiei sexuale. Refuzul introducerii unei astfel de tematici în programa şcolară reflectă şi nivelul de acceptare al societăţii pentru abordarea publică a unor astfel de subiecte, care par a fi considerate tabu⁽⁶⁾.

Stigmatizarea contracepţiei şi refuzul deschiderii unei conversaţii şi a unei educări la scară largă asupra acestui subiect nasc o problemă continuă şi îngreunează orice intenţie de redresare a pantei continuu ascendente de mame minore şi sarcini nedorite. Totodată, această problemă dă naştere unor alte probleme, cum ar fi: abandonul şcolar, creşterea numărului de copii abandonaţi, creşterea numărului de sarcini neurmărite, din care rezultă creşterea numărului de malformaţii în rândul nou-născuţilor^(5,6).

Materiale şi metodă

Studiul s-a bazat pe informaţiile extrase dintr-un chestionar distribuit online unui număr de 315 respondenţi. Dintre aceştia, 299 au fost de gen feminin, iar 16 masculin. Referitor la vârstă, respondenţii s-au încadrat în categoria de vârstă 18-35 de ani. Lucrarea a respectat confidenţialitatea datelor cu caracter personal, motiv pentru care doar datele care ar putea avea valoare medicală au fost colectate. Numărul de întrebări a fost ales astfel încât respondenţii să poată acorda atenţie tuturor întrebărilor din cele două chestionare.

Rezultate

Răspunsurile furnizate de respondenţi au fost centralizate şi prelucrate statistic, iar rezultatele au fost prezentate prin intermediul unor diagrame. A fost evaluat genul respondenţilor participanţi la acest studiu, pentru a evalua o potenţială discrepanţă în viziunea acestora faţă de contracepţie (figura 1). Proporţia respondenţilor a înclinat foarte mult către cei de gen feminin (94,92%), faţă de masculin.
 

Studiul a urmărit şi distribuţia respondenţilor în funcţie de vârstă (figura 2), putându-se observa că grupa de vârstă 18-25 de ani reprezintă majoritatea respondenţilor. Acest lucru este valabil pentru ambele genuri, 85,95% pentru feminin şi 86,25% pentru masculin. Categoria 26-35 de ani este reprezentată de 14 procente în cazul respondenţilor de gen feminin, respectiv 18,75 pentru cei de gen masculin. Nu a existat niciun respondent din alte categorii de vârstă mai înaintată.
 

În cadrul studiului s-a urmărit şi stabilirea nivelului de instruire al respondenţilor. Se poate observa în figura 3 că, pentru ambele genuri, peste trei din cinci respondenţi au ca ultimă formă de învăţământ absolvită liceul. Tot la procentaje aproximativ egale pentru ambele genuri de respondenţi se localizează cei cu studii universitare (32,78% pentru respondenţii de gen feminin şi 31,25% pentru respondenţii de gen masculin). 2% dintre respondenţii de gen feminin au ca nivel de instruire studiile postliceale, procentajul fiind de trei ori mai mare pentru respondenţii de gen masculin. Doar puţin peste două procente din respondenţii de gen feminin raportează studiile postuniversitare ca ultimul nivel de instruire. Niciunul dintre respondenţii masculini nu este absolvent de studii postuniversitare.
 

În cadrul studiului s-a dorit observarea comparativă a mediului în care respondenţii de gen feminin, respectiv masculin, au întâlnit pentru prima dată noţiunea de contracepţie (figura 4).
 

După cum se poate observa în figura 4, aproape doi din cinci respondenţi de gen feminin au raportat mass-media ca fiind primul loc unde au întâlnit noţiunea de contracepţie, pe când în cazul respondenţilor de gen masculin, peste jumătate au raportat că noţiunea de contracepţie le-a fost introdusă pentru prima dată în cadrul şcolii. Pe locul al doilea pentru respondenţii de gen feminin se situează şcoala, cu 33,16 procente. La aproximativ acelaşi procent se situează mass-media în cadrul respondenţilor de gen masculin, în acest caz cu 33,33 %. Pentru ambele categorii de respondenţi, părinţii se situează pe locul al treilea, dar la procentaje diferite. În cazul respondenţilor de gen feminin, la aproximativ un sfert, noţiunea de contracepţie s-a discutat prima dată în familie. Pentru respondenţii de gen masculin, procentajul scade sub jumătate. La polul opus, în 0,75% din cazuri, acest aspect a fost discutat pentru prima dată cu medicul de familie, în cazul fetelor, şi doar în 2,57% din cazuri cu un alt medic. Niciun respondent de gen masculin nu a raportat că a întâlnit prima dată noţiunea de contracepţie în cadrul cabinetului medicului de familie sau al oricărui alt specialist.

S-a dorit, de asemenea, compararea cunoştinţelor respondenţilor de gen feminin, respectiv masculin, asupra identificării metodelor de contracepţie disponibile (figura 5).
 

Aşa cum se poate observa în figura 5, toţi respondenţii, indiferent de gen, au identificat ca metodă de contracepţie cunoscută, pe primul loc, prezervativul. Pe locul al doilea, ambele categorii de respondenţi au identificat contraceptivele orale, respondenţii de gen feminin – 15,21%, iar cei de gen masculin – 19,21%. Dispozitivele intrauterine au fost identificate de 13,75% dintre respondenţii de gen feminin şi cu patru procente mai mult de către cei de gen masculin. Aproape 15 procente dintre respondenţii de gen feminin au identificat contraceptivele de urgenţă, cu un procent mai mult decât respondenţii de gen masculin. La polul opus, metodele contraceptive identificate cel mai puţin de către respondenţi sunt implanturile contraceptive (9,10%) şi contraceptivele transdermice (10,09%) pentru genul feminin, respectiv contraceptivele injectabile şi transdermice (ambele 4,11%) pentru respondenţii de gen masculin.

Studiul a urmărit, de asemenea, opinia comparativă a respondenţilor referitoare la care dintre metodele contraceptive expuse anterior consideră că au o eficacitate de 100% în prevenirea apariţiei sarcinii (figura 6).
 

Figura 6 ne relevă faptul că mai mult de jumătate dintre respondenţii de gen feminin nu consideră vreuna dintre metodele contraceptive expuse ca având o eficacitate de 100%. Părerea este împărtăşită doar de 34,78% dintre respondenţii de gen masculin. Pe locul al doilea în cadrul opţiunilor ambelor categorii se situează prezervativul, ca fiind cel mai eficient, cu o proporţie de 15,09% pentru respondenţii de gen feminin şi 21,74% pentru respondenţii de gen masculin. La celălalt capăt al spectrului se situează, pentru respondenţii de gen feminin, contraceptivele transdermice şi cele injectabile, ambele cu 1,08%. În cazul respondenţilor de gen masculin, metodele contraceptive care au fost considerate ca având cea mai mică eficacitate au fost contraceptivele injectabile şi implanturile contraceptive.

În cadrul studiului s-a dorit consemnarea comparativă a frecvenţei cu care respondenţii utilizează metodele contraceptive. Un procentaj aproximativ egal pentru ambele genuri a raportat utilizarea metodelor de contracepţie la fiecare contact sexual, 65,55% pentru genul feminin şi 62,5% pentru cel masculin (figura 7).
 

La polul opus, în figura 7, observăm puţin peste şapte procente dintre respondenţii de gen feminin care susţin că nu au folosit niciodată până la momentul completării chestionarului vreo formă de contracepţie. Pentru genul masculin, peste 12 procente nu au optat niciodată pentru metode contraceptive.

Odată stabilit nivelul de cunoştinţe al res­pon­den­ţi­lor referitor la metodele de contracepţie (figurile 5 şi 6), precum şi frecvenţa cu care aceste metode sunt utilizate (figura 7), studiul a urmărit aducerea în prim-plan a metodelor la care respondenţii apelează cel mai des.

Figura 8 subliniază faptul că, pentru ambele categorii, metoda anticoncepţională cea mai utilizată este prezervativul, cu 80,86% pentru genul feminin şi 88,22% pentru genul masculin. Respondenţii de gen masculin au mai raportat doar folosirea contraceptivelor de urgenţă în cadrul contactului cu partenera, într-un procentaj de 11,76%. Pentru respondenţii de gen feminin au mai fost raportate ca metode contraceptive folosite cu o frecvenţă crescută următoarele: 13,58% contraceptive orale, 3,7% contraceptive de urgenţă, 1,54% dispozitive intrauterine.
 

În cadrul studiului s-a dorit stabilirea metodelor la care respondenţii recurg pentru procurarea contracepţiei de urgenţă. După cum se evidenţiază în figura 9, peste 80 de procente dintre respondenţi, atât pentru respondenţii de gen feminin, cât şi masculin, au raportat că apelează la farmacii pentru obţinerea contracepţiei de urgenţă.
 

În cazul respondenţilor de gen feminin, figura 9 evidenţiază faptul că doar aproximativ 2% apelează la medicul de familie, restul de 16,23% îndreptându-se spre ginecolog. Procentajul de respondenţi de gen masculin care apelează la medicul de familie este semnificativ mai mare, de 12,5%.

Evidenţierea comparativă a sursei de informare referitoare la metodele contraceptive ne arată, de asemenea, încrederea pe care respondenţii o au sau nu faţă de cadrele medicale. Aşa cum se poate observa în figura 10, pe locul întâi în topul surselor de informare se află mass-media, 34 de procente pentru respondenţii de gen feminin şi 41,67 de procente pentru respondenţii de gen masculin.
 

Specialiştii medicali ocupă următoarele două locuri pentru respondenţii de gen masculin, medicii de familie fiind solicitaţi de 20,83% dintre respondenţi, fiind urmaţi la o distanţă de patru procente de medicii care au o altă specializare. Pe ultimul loc pentru această categorie de respondenţi avem prietenii şi familia. În schimb, procentajul de respondenţi de gen feminin care apelează pentru informarea anticoncepţională la prieteni şi familie este dublu. Diferenţe între răspunsurilor respondenţilor sunt prezente şi în cadrul deschiderii faţă de specialiştii în sănătate. 10,86% dintre respondenţii de gen feminin apelează la specialiştii de medicină de familie, un procentaj triplu optând pentru alţi specialişti (figura 10).

Efectele adverse sunt printre principalele motive pentru care pacienţii refuză să apeleze la contracepţia de urgenţă. În cadrul studiului, s-a dorit stabilirea, în opinia respondenţilor, a efectelor adverse legate de contracepţia de urgenţă (figura 11).
 

Pentru respondenţii de gen feminin, 33,21% au identificat neregularităţile menstruale ca efect advers al contracepţiei de urgenţă, urmate de greaţă, într-un procentaj de 28,45%, şi vărsături (24,88%). Mastalgiile au fost incriminate de puţin peste 13 procente dintre respondenţii de gen feminin. Referitor la respondenţii de gen masculin, 32,61% consideră greaţa ca principal efect advers al contraceptivelor de urgenţă. Pe locul al doilea se află vărsăturile şi neregularităţile menstruale, ambele raportate de 28,26%. Niciun respondent de gen masculin nu consideră contracepţia de urgenţă ca fiind lipsită de efecte secundare (figura 11).

În final, studiul a dorit să evidenţieze deschiderea respondenţilor în faţa implementării consilierii anticoncepţionale/planning familial, desfăşurate în cadrul cabinetului medicului de familie (figura 12).
 

Referitor la respondenţii de gen feminin, figura 12 evidenţiază faptul că 32,8% ar fi deschişi unei astfel de implementări, pe când aproape 30 de procente susţin că nu vor apela la acest tip de consiliere în cabinetul medicului de familie. 27,06% raportează că vor apela în continuare la specialistul care i-a consiliat până în acest moment şi aproximativ 10% nu îşi pot forma o opinie faţă de o posibilă implementare. Deschiderea pentru un astfel de program se arată mult mai mare în rândul respondenţilor de gen masculin, cu un răspuns afirmativ aproape dublu faţă de cei de gen feminin. Cei care nu văd această consiliere contraceptivă ca fiind benefică reprezintă un procentaj de cinci ori mai mic faţă de respondenţii de gen feminin cu aceeaşi părere. Aproape 19% nu şi-au putut exprima o părere şi 12,5% susţin că vor consulta în continuare urologul pentru consiliere anticoncepţională/planning familial.

Discuţie

Având în vedere faptul că majoritatea respondenţilor au fost de gen feminin, se poate considera că perspectiva unei sarcini nedorite influenţează mai puţin preocupările persoanelor de gen masculin, care, în conformitate cu acest studiu, folosesc într-un procentaj mai mic metodele contraceptive. În acest context, se poate considera că teama de o sarcină nedorită sau neplanificată ar putea fi o modalitate eficientă de abordare a pacientelor în cadrul unei consilieri prin medicul de familie, iar acest lucru are la bază date statistice care atestă că, la nivel mondial, jumătate din sarcini se încadrează în această categorie^(1,2).

Acest studiu arată că nevoia de informaţii privind contracepţia şi planificarea familială scade odată cu creşterea nivelului de instruire. Acest fapt susţine necesitatea introducerii educaţiei sexuale în programa şcolară, chiar dacă abordarea publică a unor asemenea subiecte încă este considerată tabu⁽⁶⁾.

Marea majoritate a respondenţilor au indicat prezervativul ca metodă contraceptivă, ceea ce poate să indice şi teama faţă de bolile cu transmitere sexuală. Astfel, o abordare combinată a celor două problematici ar putea fi nu doar mai atractivă pentru pacienţi, ci şi mai utilă pentru aceştia şi sistemul medical deopotrivă.

Concluzii

Majoritatea respondenţilor, indiferent de gen, au ca ultim nivel de instruire studiile liceale.

Există o diferenţă între cele două categorii, referitoare la mediul în care au întâlnit pentru prima dată noţiunea de contracepţie. Mai mult de jumătate din respondenţii de gen masculin au raportat cadrul şcolii, pe când aproape doi din cinci respondenţi de gen feminin relatează ca primă întâlnire cu noţiunea de contracepţie mass-media.

Pentru genul feminin, faţă de cel masculin, există o pondere mai mare, de aproximativ 24 de procente, a celor ce consideră că nicio metodă de contracepţie nu are o eficacitate de 100%. Frecvenţa cu care respondenţii utilizează totuşi aceste metode de contracepţie este egală.

Cea mai utilizată metodă contraceptivă pentru ambele genuri rămâne prezervativul, cu peste patru din cinci respondenţi care adoptă această formă de contracepţie.

Chiar dacă au existat diferenţe procentuale între respondenţii de gen feminin, respectiv masculin, majoritatea au susţinut că văd utilă desfăşurarea consilierii pentru planificare familială şi contracepţie în cabinetul medicului de familie. De subliniat faptul că procentajul respondenţilor de gen masculin care se arată deschişi este dublu faţă de cel al respondenţilor de gen feminin.

În acelaşi timp, medicii de familie s-au situat doar pe locul al treilea în topul surselor de informare în privinţa contracepţiei pentru respondenţii de gen masculin, respectiv al patrulea pentru cei de gen feminin, majoritatea apelând la mass-media. Nici pentru a procura contracepţia respondenţii nu raportează apelarea la medicul de familie, majoritatea îndreptându-se direct către farmacie.

Autor pentru corespondenţă: Remus-Sebastian Şipoş E-mail: dr_rsipos@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.