Planningul familial din perspectiva medicului de familie

Introducere

Planificarea familială rămâne o problemă continuă, în diferite stadii de rezolvare, în funcţie de mediu şi de nivelul de dezvoltare al ţării. România suferă pregnant de o lipsă de educaţie sexuală şi contraceptivă, acest lucru reflectându-se în cele 30 de procente de mame minore din Uniunea Europeană care provin din ţara noastră. Unu din zece nou-născuţi din România are o mamă adolescentă. De asemenea, ţara noastră continuă să înregistreze cele mai ridicate rate de mortalitate maternă, mortalitate infantilă şi sarcini la vârste tinere, în comparaţie cu restul Europei^(1,2,3).

Aproximativ 85% din cuplurile care nu folosesc metode contraceptive în cadrul interacţiunilor sexuale pe parcursul unui an se vor confrunta cu o sarcină. Aceasta se concretizează prin implantarea în uter a ovulului fecundat abia la şapte zile după concepţie. Jumătate din numărul concepţiilor se pierd înainte de implantarea uterină şi aproximativ 10-15 procente din sarcinile constituite se vor întrerupe prin avort spontan^(2,3).

Rolul de a consilia şi a educa atât populaţia feminină, cât şi pe cea masculină asupra subiectului planningului familial revine personalului medical, care are nevoie de resurse din partea statului nu doar pentru consiliere, dar şi pentru implementarea metodelor ce pot interveni în procesul contraceptiv. Referitor la planificare familială şi contracepţie, în România a existat o perioadă în care această activitate medicală s-a desfăşurat în cadrul unui program derulat de direcţiile de sănătate publică, prin intermediul medicilor de familie. În cadrul acelui program, medicii de familie nu ofereau doar o consiliere teoretică, ci aveau la dispoziţie mijloace contraceptive – prezervative, contraceptive injectabile, contraceptive orale combinate – pe care le puteau oferi gratuit pacienţilor consiliaţi. Eficacitatea activităţii de consiliere pentru planificare familială şi contracepţie din acea perioadă ar putea fi evaluată prin analiza datelor statistice referitoare la sarcinile nedorite, numărul de avorturi la cerere, numărul de sarcini la vârste tinere din perioada premergătoare acelui program, pe durata derulării programului şi a datelor actuale care poziţionează România la cele mai ridicate rate de mortalitate maternă, mortalitate infantilă şi sarcini la vârste tinere, în comparaţie cu restul Europei^(3,4,5).

În acest context, evaluarea disponibilităţii medicilor de familie de a desfăşura activitate medicală de planificare familială şi contracepţie, în cadrul legislativ actual, dar raportându-ne şi la perioada programului derulat de direcţiile de sănătate publică, prin intermediul medicilor de familie, poate reprezenta un interes. Datele statistice referitoare la România, în cadrul Uniunii Europene, ridică problema necesităţii unor intervenţii în ceea ce priveşte planificarea familială⁽⁶⁾.

Materiale şi metodă

Am utilizat un chestionar format din 13 întrebări la care au răspuns 40 de medici de familie, atât din mediul urban, cât şi din mediul rural, din judeţul Mureş, în cadrul unui eveniment medical. Pe baza chestionarului s-a urmărit identificarea disponibilităţii medicilor de a oferi servicii de planificare familială şi contracepţie, accesibilitatea acestora, dar şi identificarea grupelor de vârstă la care ar fi optimă adaptarea unor astfel de intervenţii, prin prisma medicului de familie.

Rezultate

Răspunsurile furnizate de medicii de familie au fost centralizate şi prelucrate statistic, iar rezultatele au fost prezentate prin intermediul unor grafice. A fost evaluat mediul în care îşi desfăşoară activitatea respondenţii participanţi la acest studiu (figura 1), putându-se observa o distribuţie relativ echilibrată a medicilor în mediul urban, respectiv rural, totuşi cu o pondere un pic mai mare, de 60%, a celor care îşi desfăşoară activitatea în mediul urban.
 

Studiul a urmărit şi distribuţia respondenţilor în funcţie de vârstă (figura 2), putându-se observa că două treimi dintre respondenţi, atât din mediul urban, cât şi din cel rural, aveau vârsta de peste 50 de ani. Cu toate acestea, se poate observa că jumătate din respondenţii care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural au vârsta cuprinsă între 41 şi 50 de ani. Totodată se poate observa că, dacă în mediul urban cea mai mică pondere a respondenţilor, 4,17%, aparţine grupei de vârstă sub 30 de ani, din mediul rural nu a fost niciun respondent care să aparţină acestei categorii.
 

În cadrul studiului s-a urmărit comparativ (mediul urban versus mediul rural) frecvenţa cu care medicii de familie acordă servicii de planificare familială, ţinând cont şi de perioada în care aceste servicii se acordau în cadrul programului derulat prin direcţiile de sănătate publică, program care era încheiat la data efectuării studiului (figura 3).
 

În figura 3 se poate observa că ponderea medicilor de familie care au oferit servicii de planificare familială în perioada programului derulat prin direcţiile de sănătate publică a fost mai mare în mediul rural (43,75%), decât în mediul urban (37,50%), iar ponderea respondenţilor care oferă în mod uzual servicii de planificare familială este aceeaşi în cele două medii în care îşi desfăşoară activitatea medicii de familie (37,50%).

Studiul a analizat, din perspectiva medicilor de familie din judeţul Mureş, care sunt categoriile de vârstă care se adresează medicului de familie pentru a solicita servicii de planificare familială. Analiza a fost făcută în mod comparativ, mediu urban – mediu rural (figura 4).
 

Analiza comparativă a grupelor de vârstă ale pa­cien­ţi­lor din mediul urban, respectiv rural, care au solicitat consiliere pentru contracepţie a evidenţiat diferenţe semnificative între cele două medii de provenienţă. Dacă în mediul urban cea mai mare pondere au avut-o pacienţii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani, în mediul rural, ponderea cea mai mare au avut-o pacienţii a căror vârstă era cuprinsă între 26 şi 35 de ani. Totodată s-a putut observa în mediul rural o distribuţie mai largă a grupelor de vârstă ale pacienţilor care solicită servicii de planificare familială, cu o deplasare a ponderii spre vârstele mai înaintate, faţă de distribuţia pe grupe de vârstă înregistrată în mediul urban.

Studiul a urmărit şi aşteptările pe care le-au avut pacienţii care s-au adresat medicului de familie pentru apariţia unei sarcini nedorite. Analiza a fost efectuată comparativ pentru mediul urban, respectiv mediul rural (figura 5).
 

În figura 5 se poate observa că dacă unu din zece medici de familie care îşi desfăşoară activitatea în mediul urban a declarat că nu a avut solicitări din partea pacienţilor pentru apariţia unei sarcini nedorite, toţi respondenţii din mediul rural au avut astfel de solicitări. Ponderea solicitărilor care au avut ca scop consilierea sau obţinerea unui bilet de trimitere către ginecolog a fost aproximativ aceeaşi în cele două medii, urban, respectiv rural. S-a constatat că ponderea solicitărilor care vizau obţinerea unei reţete pentru avort medicamentos a fost de aproximativ trei ori mare în mediul rural (18,52%), faţă de mediul urban (6,90%).

Chestionarea medicilor de familie cu privire la utilitatea desfăşurării unor programe de educaţie sexuală/planning familial/contracepţie prin medicul de familie a evidenţiat că, atât în mediul rural, cât şi în mediul urban, majoritatea medicilor de familie (87,50%) consideră benefică o astfel de activitate (figura 6).
 

Evaluarea disponibilităţii/timpului medicului de familie de a derula programe de educaţie sexuală/planificare familială a evidenţiat diferenţe semnificative între răspunsurile oferite de medicii de familie care îşi desfăşoară activitatea în mediul urban faţă de cei din mediul rural (figura 7).
 

În cadrul studiului s-a urmărit, comparativ pentru mediul urban, respectiv rural, care ar fi vârsta optimă a pacienţilor pentru a fi incluşi în programe de educaţie sexuală/planificare familială/contracepţie. Opiniile medicilor de familie referitoare la acest aspect nu au fost influenţate semnificativ din perspectiva mediului în care îşi desfăşoară activitatea, cei mai mulţi fiind de părere că vârsta optimă ar fi în intervalul 14-18 ani, sau oricând este o solicitare în acest sens (figura 8).
 

Ţinându-se cont de facilităţile pe care le oferea programul de contracepţie/planificare familială desfăşurat de medicii de familie sub coordonarea direcţiilor de sănătate publică, s-a evaluat opinia medicilor de familie privind creşterea receptivităţii pacienţilor faţă de programele de educaţie sexuală/planificare familială/contracepţie datorită posibilităţii distribuirii gratuite de materiale contraceptive prin cabinetul de medicină de familie (figura 9).
 

Aşa cum se poate observa în figura 9, doar 6,25% dintre medicii de familie din mediul rural consideră că distribuirea gratuită de materiale contraceptive prin cabinetul de medicină de familie nu ar creşte receptivitatea pacienţilor faţă de programele de educaţie sexuală/planificare familială/contracepţie. Cea mai mare parte a respondenţilor, atât din mediul urban (70,83%), cât şi din mediul rural (81,25%), consideră benefică o astfel de măsură.

Motivele pentru care medicii de familie nu ar dori să se implice în implementarea şi desfăşurarea unor programe de educaţie sexuală/planificare familială/contracepţie au fost evaluate comparativ, putându-se observa că principalul motiv invocat de mai mult de jumătate dintre respondenţi, indiferent de mediul în care îşi desfăşoară activitatea, este lipsa timpului necesar pentru o astfel de activitate (figura 10).
 

Totodată, studiul a relevat o pondere mai mare a lipsei de motivaţie financiară în mediul rural (28,57%), faţă de mediul urban (18,52%), în mediul rural fiind semnalată şi lipsa motivaţiei profesionale (9,52%).

În ceea ce priveşte metodele contraceptive a căror abordare ar fi cea mai facilă în consilierea pacienţilor, atât medicii de familie care îşi desfăşoară activitatea în mediul urban, cât şi cei din mediul rural au indicat în principal prezervativele şi contraceptivele orale. Totuşi, se poate observa că recomandarea contraceptivelor de urgenţă are o pondere de două ori mai mare în mediul rural (10,64%) faţă de mediul urban (5,77%), iar recomandarea utilizării contraceptivelor injectabile are o pondere de trei ori mai mare în mediul rural (12,77%) faţă de mediul urban (3,85%) (figura 11).
 

În ceea ce priveşte specialitatea medicului sau locaţia cea mai adecvată desfăşurării activităţii de educaţie sexuală/planificare familială/contracepţie, medicii de familie participanţi la acest studiu au indicat, în primul rând, cabinetele de planificare familială, iar apoi medicul de familie, urmat de medicul ginecolog, farmaciile situându-se pe ultimul loc ca opţiune pentru această activitate (figura 12).
 

În ceea ce priveşte soluţionarea solicitărilor de consiliere primite în cabinetul de medicină de familie, majoritatea medicilor, atât din mediul urban, cât şi din mediul rural, au dat curs acestora, ponderea solicitărilor soluţionate fiind mai mare decât cea a cazurilor în care pacienţii au fost îndrumaţi către alte servicii de specialitate (figura 13).
 

Aşa cum se poate observa în figura 13, ponderea solicitărilor de consiliere contraceptivă a pacienţilor soluţionate la nivelul cabinetului de medicină de familie este mai mare în mediul rural (60%), faţă de mediul urban (53,57%), dar diferenţa nu este una semnificativă statistic.

Discuţie

Evaluarea oportunităţii demarării unor proceduri legale pentru dezvoltarea şi implementarea unor măsuri legislative în vederea implementării unor programe de sănătate, din perspectiva persoanelor care vor trebui să le deruleze, necesită din păcate şi evaluarea grupei de vârstă a respondenţilor. Acest lucru este necesar deoarece se ştie că, în România, procedurile legislative pot să dureze câţiva ani până când să devină operaţionale, iar unul dintre cele mai bune exemple în acest sens este legislaţia privind exercitarea profesiunii de dietetician. Având în vedere aceste aspecte, este posibil ca, până la apariţia cadrului legal pentru desfăşurarea unor programe de sănătate publică, personalul medical care a fundamentat necesitatea acestuia să nu se mai afle în activitate, iar acest lucru este posibil în special în domeniul medicinei de familie, unde vârsta medie a medicilor care profesează este ridicată.

În România au existat mai multe programe naţionale de sănătate publică ce s-au derulat cu diferite grade de succes, dar ceea ce a lipsit de cele mai multe ori a fost o analiză obiectivă a impactului pe care l-au avut. O astfel de analiză nu trebuie să cuprindă doar datele de dinaintea implementării unor asemenea programe şi pe durata derulării programului, ci şi ce s-a întâmplat în acel domeniu după încetarea derulării acestor programe. În conformitate cu acest studiu, ponderea medicilor de familie care au avut posibilitatea de a oferi servicii de planificare familială a scăzut odată cu încheierea programului derulat prin direcţiile de sănătate publică, în special în mediul rural.

Cu toate că aproximativ 9 din 10 medici de familie, atât din mediul rural, cât şi din mediul urban, consideră utilă activitatea de consiliere pentru contracepţie şi planificare familială, jumătate dintre ei nu ar dori să se implice în implementarea şi desfăşurarea unor programe de educaţie sexuală/planificare familială/contracepţie, din cauza lipsei de timp. Un alt motiv invocat a fost lipsa motivaţiei financiare, în special în rândul medicilor de familie care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural, aceştia indicând şi lipsa motivaţiei profesionale.

Faptul că în mediul rural, faţă de mediul urban, există o pondere de patru ori mai mare a solicitărilor pentru contraceptive injectabile, de trei ori mai mare a solicitărilor pentru avort medicamentos şi de două ori mai mare pentru contracepţia de urgenţă arată nevoia mai mare pe care o are populaţia pentru servicii de consiliere contraceptivă şi planificare familială. Totodată, ponderea mai mare a respondenţilor din mediul rural care au declarat că distribuirea gratuită de materiale contraceptive prin cabinetul de medicină de familie ar creşte receptivitatea pacienţilor faţă de programele de educaţie sexuală/planificare familială/contracepţie arată şi o componentă socială, nu doar educativă a nevoilor populaţionale.

Concluzii

Aproximativ 9 din 10 medici de familie, atât din mediul rural, cât şi din mediul urban, consideră utilă activitatea de consiliere pentru contracepţie şi planificare familială.

Mai mult de trei sferturi dintre medicii de familie s-au arătat dispuşi să ofere servicii de consiliere pentru con­tra­cepţie şi planificare familială, iar în mediul rural majoritatea respondenţilor optează să desfăşoare această activitate în afara programului de consultaţie.

O treime dintre respondenţi, atât din mediul rural, cât şi din mediul urban, consideră că vârsta optimă a pacienţilor pentru includerea acestora în programe de educaţie sexuală/planificare familială/contracepţie începe la 14 ani.

Există o diferenţă de vârstă, între mediul rural şi cel urban, în ceea ce priveşte categoriile care solicită consiliere pentru contracepţie, cu o deplasare a ponderii spre vârstele mai înaintate, faţă de distribuţia pe grupe de vârstă înregistrată în mediul urban.

În mediul rural, faţă de mediul urban, există o pondere de patru ori mai mare a solicitărilor pentru contraceptive injectabile, de trei ori mai mare a solicitărilor pentru avort medicamentos şi de două ori mai mare pentru contracepţia de urgenţă.

Odată cu încheierea programului de planificare familială şi contracepţie derulat prin direcţiile de sănătate publică, ponderea medicilor de familie care au avut posibilitatea de a oferi servicii de planificare familială a scăzut, în special în mediul rural.

Aproape jumătate din respondenţii din acest studiu consideră că locaţia cea mai adecvată desfăşurării activităţii de educaţie sexuală/planificare familială/contracepţie o reprezintă cabinetele de planificare familială.  

Autor pentru corespondenţă: Remus-Sebastian Şipoş E-mail: dr_rsipos@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.