Lider – cum devenim lideri în profesia noastră?

Întrebarea esenţială este... cum reu­şim asta? Nu este o „reţetă magistrală”, nu este o prescripţie. Soluţia există! Totul începe cu un „vis” – „I Have a Dream”, aşa cum a fost discursul public al lui Martin Luther King Jr., în 28 august 1963. Aşadar, întrebarea reală pe care o adresăm este: am un vis?

Dacă este să înţelegem termenul de lea­dership, de multe ori acesta are o co­no­ta­ţie negativă în mod eronat identifica­tă cu po­zi­ţia în sine, şi nu aşa cum este co­rect, cu acţiunea. „Leadership is action, not position.”

Calea spre leadership porneşte cu „mo­de­lul”, viziunea şi mentorul, sus­ţi­nu­te de automotivaţie, interes şi optimism. Este o muncă de echipă, încă din acest punct, în care delegarea sarcinilor este importantă, coordonarea este esen­ţia­lă, timpul este crucial, iar colaborarea este cheia.

Poziţia de lider în profesia medicală porneşte de pe băncile facultăţii şi de pe marginea patului pacientului. Ce îmi place să fac? Care specialitate mă entuziasmează? Sunt bun pentru partea clinică... sau poate pentru linia chirurgicală? Şi care este mediul în care pot să mă dezvolt? Întrebările corecte, răspunsurile oneste şi persistenţa în decizie vor face diferenţa.

Talentul, genetica sau poate educaţia, me­­diul şi dedicaţia sunt pilonii unei reu­­­şite?

Modelul celor 10.000 de ore până la per­fec­ţiu­ne a fost descris pentru prima dată de Malcolm Gladwell în cartea Outliers. Cu alte cuvinte, 10.000 de ore de muncă la în­ce­putul carierei conduc, ca viitor profesionist, lider în profesia ta, la „altitudinea de croazieră” unde ţi-ai propus să ajungi. Deşi criticată şi controversată, într-o interpretare contextuală corectă, teoria este susţinută de ştiinţă (Ericsson, et al. The Role of Deliberate Practice in the Acquisition of Expert Performance. Psychological Review. 1993).

În experimentul său, K.A. Ericsson a evaluat un grup de violonişti ai Academiei de Muzică din Berlin pentru a demonstra corelaţia dintre numărul de ore de „practică deliberată”, practică foarte structurată cu activităţi care au ca scop creşterea nivelului de performanţă, şi atingerea acelui nivel de performanţă ca rezultat al cercetării. Media orelor de muncă a violoniştilor de succes a susţinut teoria celor 10.000 de ore de muncă. Dar, mai mult decât aceasta, tipul de activitate şi modul în care au fost alocate ca timp şi echilibrul dintre ele au condus la rezultatul final.

Informaţii valoroase despre condiţiile optime de învăţare şi educaţie pot fi descoperite dacă privim acei artişti performanţi nu doar ca experţi în domeniul respectiv, ci ca experţi în menţinerea unor niveluri ridicate de practică şi creştere a performanţei.

A fi lider necesită angajament, un nou mod de gândire şi un alt mod de a conduce. Indiferent de calea aleasă, succesul de a deveni un lider rezidă în construirea unei fundaţii solide care are un scop şi un impact semnificativ.