Nutrigenetica – o nouă frontieră în managementul integrat al sindromului ovarelor polichistice: de la teorie la practica clinică

Introducere

Sindromul ovarelor polichistice (SOPC) reprezintă una dintre cele mai frecvente tulburări endocrino-metabolice la femeile aflate la vârstă reproductivă, afectând între 8% și 13% din această populație. Patogeneza sa este complexă și multifactorială, fiind caracterizată printr-un tablou clinic eterogen ce include hiperandrogenism, disfuncție ovulatorie, rezistență la insulină și inflamație cronică de grad redus^(2,14). Pe lângă impactul asupra fertilității, SOPC este strâns asociat cu obezitate, diabet zaharat de tip 2 și cu un risc cardiovascular crescut.

Datele recente din literatură confirmă că peste 60-80% dintre femeile cu SOPC prezintă rezistență la insulină, ceea ce susține importanța majoră a intervențiilor nutriționale în managementul acestei afecțiuni^(6,13). Totodată, componenta genetică a SOPC este estimată la aproximativ 70%, sugerând un rol semnificativ al interacțiunilor genă-mediu în etiopatogeneză.

În acest context, domeniul emergent al nutrigeneticii oferă o perspectivă inovatoare. Nutrigenetica studiază modul în care variațiile genetice individuale influențează răspunsul la nutrienți și la intervențiile dietetice, în timp ce nutrigenomica explorează efectele nutrienților asupra expresiei genice și a mecanismelor epigenetice. Interacțiunea acestor două domenii creează premisele unei nutriții personalizate, fundamentată biologic, care ar putea optimiza răspunsurile metabolice și hormonale la pacientele cu SOPC.

Analiza sistematică realizată în perioada 2015-2025 pe un corpus de 403 studii evidențiază existența unor dovezi solide privind eficiența intervențiilor nutriționale convenționale (diete DASH, mediteraneeană, low-carb, ketogenică) în îmbunătățirea parametrilor metabolici și hormonali la femeile cu SOPC^(1,13). Totuși, raportul subliniază o limitare critică: lipsa completă a studiilor care să documenteze interacțiuni specifice între variante genetice individuale (precum FTO, PPARg, TCF7L2, MTHFR, INS, SHBG sau CYP19A1) și răspunsul la nutriție în cadrul SOPC.

Această absență a stratificării genetice în studiile clinice actuale creează un decalaj semnificativ între potențialul teoretic al nutrigeneticii și aplicabilitatea sa clinică. Deși conceptele de medicină personalizată și nutriție de precizie sunt din ce în ce mai discutate în literatură, implementarea lor reală în SOPC rămâne limitată.

Prin urmare, scopul acestui articol este de a sintetiza dovezile recente privind rolul nutrigeneticii și al nutrigenomicii în managementul integrat al SOPC, de a evalua nivelul actual al evidenței științifice și de a contura direcțiile viitoare de cercetare necesare pentru translatarea acestor concepte în practica clinică.

Metodologie

Lucrarea de față este o revizuire narativă cu bază sistematică, având ca scop sintetizarea dovezilor științifice recente privind rolul nutrigeneticii în managementul integrat al sindromului ovarelor polichistice (SOPC). Abordarea metodologică a fost construită pentru a identifica, evalua critic și integra rezultatele studiilor clinice și moleculare publicate între anii 2015 și 2025 care au investigat interacțiunea dintre factori genetici, intervenții nutriționale și răspunsuri metabolice sau hormonale la femeile diagnosticate cu SOPC.

Studiul de caz prezentat a fost realizat cu acordul informat al pacientei, în conformitate cu principiile Declarației de la Helsinki (2013). Datele personale au fost anonimizate, iar intervenția nutrițională s-a efectuat în scop clinic, nu experimental.

Surse de date și strategia de căutare

Căutarea literaturii științifice a fost realizată în principalele baze de date medicale internaționale: PubMed, Scopus și Google Scholar, folosind termeni de căutare combinați prin operatori booleeni. Strategia a fost construită pentru a acoperi domeniile de interes legate de nutriție, genetică, endocrinologie și metabolism, utilizând următoarele cuvinte-cheie și combinații:

• („nutrigenetics” OR „nutrigenomics” OR „genetic polymorphism” OR „gene-diet interaction” OR „epigenetic modification”)

AND

• („polycystic ovary syndrome” OR „PCOS” OR „insulin resistance” OR „hyperandrogenism” OR „metabolic disorder”).

Au fost selectate articole publicate în limba engleză între 1 ianuarie 2015 și 31 martie 2025. Rezultatele au fost filtrate pentru a include exclusiv studii clinice umane, metaanalize, revizuiri sistematice și trialuri randomizate controlate (RCT). Tipurile de intervenții nutriționale investigate în literatura de ultimă generație au inclus dieta mediteraneeană, dieta DASH, dietele low-carb, hipocalorice și intervențiile cu suplimente metabolice precum inozitol sau omega-3^(1,2).

Procesul de selecție și includere a studiilor

Selecția articolelor a urmat o procedură în patru etape.

1. Identificare: extragerea titlurilor și rezumatelor relevante pe baza termenilor de căutare.

2. Screening: excluderea studiilor duplicat și a celor fără componentă nutrițională sau genetică.

3. Eligibilitate: analiza integrală a articolelor care au îndeplinit criteriile de includere.

4. Includere finală: integrarea lucrărilor care furnizau date concrete privind relația dintre genotip, intervenția dietetică și markerii metabolici sau hormonali.

În total, au fost analizate 403 articole, dintre care 28 metaanalize, 19 studii clinice randomizate (RCT), 74 de studii observaționale și 282 de articole de sinteză și revizuire relevante pentru domeniul nutrigeneticii aplicate SOPC.

Criterii de includere

Pentru a asigura consistența și relevanța medicală a rezultatelor, au fost definite următoarele criterii:

• Studii efectuate la populații feminine diagnosticate cu SOPC, conform criteriilor Rotterdam (2003), NIH (1990) sau AE-PCOS Society (2006).
• Prezența unei intervenții nutriționale clar definite (dietă hipocalorică, mediteraneeană, DASH, low-carb, ketogenică, high-protein, simbiotică sau suplimentare cu inozitol, omega-3, vitamina D, folat).
• Evaluarea parametrilor metabolici (IMC, circumferință talie, glicemie, insulină, HOMA-IR, profil lipidic) și/sau a parametrilor hormonali (testosteron total, LH, FSH, SHBG, DHEA-S).
• Prezența unei analize genetice, nutrigenetice sau epigenetice care să evalueze polimorfisme precum FTO, PPARg, TCF7L2, MTHFR, INS, SHBG, CYP19A1 sau expresia unor markeri epigenetici (metilare ADN, microARN, histone).
• Designul studiilor să permită evaluarea corelației dintre intervenția nutrițională și modificările metabolice/hormonale.

Criterii de excludere

• Studii efectuate pe animale, linii celulare sau modele experimentale fără translatare clinică.
• Studii cu eșantion sub 30 de participante sau durată de intervenție mai mică de 8 săptămâni.
• Articole fără parametri metabolici sau hormonali cuantificabili.
• Lucrări cu metodologie incompletă, lipsa detaliilor privind dieta, suplimentele sau durata intervenției.
• Editoriale, opinii, scrisori către editor și recenzii nestructurate.

Analiza și sinteza datelor

Articolele selectate au fost analizate calitativ și comparativ, grupate pe cinci arii tematice principale:

1. Profil genetic și susceptibilitate metabolică în SOPC – analiza genelor implicate în metabolismul glucidic, lipidic și hormonal (FTO, PPARg, TCF7L2, INS, MTHFR). Principalele polimorfisme genetice evaluate în relație cu intervențiile nutriționale sunt sintetizate în tabelul 1.

2. Intervenții nutriționale și efecte metabolice – evaluarea tipurilor de dietă (DASH, mediteraneeană, low-carb, ketogenică) asupra parametrilor metabolici și hormonali. Principalele tipuri de diete și efectele acestora asupra HOMA-IR, greutății corporale, profilului lipidic și markerilor hormonali sunt sintetizate în tabelul 2.

3. Inflamație și stres oxidativ – impactul nutriției antiinflamatorii și al acizilor grași nesaturați asupra markerilor CRP, IL-6, TNF-a, MDA și TAC. Tabelul 3 rezumă principalele suplimente nutriționale investigate (inozitol, omega-3, vitamina D, probiotice) și efectele lor asupra parametrilor metabolici, hormonali și inflamatori.

4. Epigenetică și expresie genică – influența nu­tri­en­ților metil-donatori (folat, B12), a polifenolilor și a aci­zi­lor grași omega-3 asupra expresiei genice și metilării ADN-ului.

5. Nutriție personalizată și direcții viitoare – integra­rea conceptelor de nutrigenetică și nutrigenomică în managementul clinic al SOPC.

Analiza comparativă a urmărit identificarea ten­din­țelor comune, a divergențelor metodologice și a corelațiilor dintre profilul genetic și răspunsul metabolic. Datele au fost extrase în fișe standardizate care au inclus variabile precum: designul studiului, genotipurile analizate, dieta aplicată, durata, parametrii monitorizați și rezultatele clinice.

Evaluarea calității metodologice

Calitatea studiilor a fost evaluată conform ghidurilor internaționale:

• PRISMA pentru revizuiri sistematice și metaanalize;
• CONSORT pentru trialuri clinice randomizate;
• STROBE pentru studii observaționale.

Studiile au fost clasificate în funcție de nivelul dovezilor.

• Nivel înalt: metaanalize, RCT-uri cu design robust și eșantioane >100.
• Nivel moderat: studii observaționale sau RCT-uri cu limitări metodologice.
• Nivel scăzut: revizuiri narative și studii-pilot.

Eterogenitatea rezultatelor, diferențele în designul dietelor și lipsa stratificării genetice au fost considerate factori limitativi majori.

Limitările metodologice

Principalele limitări identificate se referă la:

• absența studiilor care să evalueze explicit interacțiunile genă-dietă în SOPC;
• variabilitatea semnificativă a duratei intervențiilor și a parametrilor măsurați;
• dimensiuni reduse ale eșantioanelor în majoritatea RCT-urilor;
• lipsa evaluării epigenetice și transcriptomice integrate;
• imposibilitatea comparării directe între studii din cauza metodologiilor diferite.

În ciuda acestor limitări, analiza oferă o imagine coe­ren­tă asupra stadiului actual al cercetării privind nu­tri­ge­netica aplicată SOPC, contribuind la conturarea unor direcții viitoare pentru dezvoltarea intervențiilor nutriționale personalizate în funcție de profilul genetic individual.

Rezultate și discuție

Analiza integrativă a literaturii științifice publicate între anii 2015 și 2025 a evidențiat o creștere constantă a interesului pentru rolul nutrigeneticii și al nutrigenomicii în sindromul ovarelor polichistice (SOPC). În total, au fost identificate 403 lucrări relevante, dintre care 19 studii clinice randomizate (RCT), 28 de metaanalize și numeroase studii observaționale care au evaluat intervenții dietetice și modificări metabolice la femeile cu SOPC^(1,2).

Profil genetic și mecanisme implicate

Majoritatea studiilor genetice se concentrează pe variantele FTO, PPARg, TCF7L2, MTHFR și INS, care au fost asociate cu reglarea greutății corporale, sensibilitatea la insulină și metabolismul lipidic. Polimorfismul FTO rs9939609 este cel mai studiat și s-a corelat cu predispoziția la obezitate și rezistență la insulină, însă fără dovezi clare privind un răspuns nutrițional diferențiat. Varianta PPARg Pro12Ala a fost asociată cu o sensibilitate crescută la insulină, mai ales în contextul dietelor bogate în acizi grași mononesaturați (MUFA), specifici modelului mediteraneean. De asemenea, polimorfismul MTHFR C677T se asociază cu un status deficitar de folat și hiperhomocisteinemie, susținând raționalitatea suplimentării cu folat metilat la pacientele cu SOPC și mutații homo- sau heterozigote.

Cu toate acestea, niciun studiu clinic nu a demonstrat până în prezent o interacțiune directă între genotip și răspunsul metabolic la o anumită intervenție dietetică în SOPC. Acest fapt reflectă un decalaj important între cunoașterea teoretică și aplicabilitatea clinică a nutrigeneticii^(2,14).

Intervenții nutriționale și efecte metabolice

Intervențiile dietetice reprezintă componenta centrală a managementului SOPC, având dovezi solide de eficiență metabolică. Dietele hipocalorice echilibrate (cu deficit de 500-750 kcal/zi) determină o reducere semnificativă a HOMA-IR, a nivelului de insulină bazală și a testosteronului total, concomitent cu o creștere a SHBG. Dieta DASH s-a asociat cu îmbunătățirea profilului glicemic și lipidic, reducerea CRP și cu ameliorarea inflamației sistemice. Modelul mediteraneean, bogat în acizi grași nesaturați, fibre și antioxidanți, s-a dovedit superior pentru controlul greutății, reducerea rezistenței la insulină și echilibrarea raportului LH/FSH.

Dietele low-carb și ketogenice au arătat o eficiență rapidă în scăderea ponderală și reducerea markerilor androgenici, dar aderența pe termen lung rămâne scăzută. În schimb, dietele bogate în fibre și polifenoli susțin sustenabilitatea metabolică și reduc stresul oxidativ, confirmat prin scăderea MDA și creșterea TAC^(1,3,7,8,10).

Inflamație, stres oxidativ și epigenetică

SOPC este o afecțiune marcată de inflamație cronică de grad scăzut și stres oxidativ. Intervențiile nutriționale bogate în acizi grași omega-3 și compuși antioxidanți au determinat scăderi semnificative ale CRP, IL-6 și TNF-a, concomitent cu îmbunătățirea sensibilității la insulină. Studiile asupra epigeneticii au arătat o asociere între metilarea redusă a promotorului genei PPARg și statusul hiperandrogenic, însă dovezile privind influența nutriției asupra expresiei genice în SOPC rămân limitate^(3,4).

Lacune și implicații clinice

Analiza comparativă subliniază că, deși există dovezi solide privind eficiența dietelor antiinflamatorii și a suplimentelor metabolice (inozitol, omega-3, vitamina D, probiotice), nu există încă date concludente privind interacțiunile genă-dietă care să justifice personalizarea dietetică strictă pe bază de genotip. Abordarea actuală a SOPC trebuie, așadar, să rămână centrată pe principiile nutriției personalizate clinice, adaptate fenotipului metabolic individual, până la apariția studiilor de validare genetică^(5,6,10).

În concluzie, nutrigenetica oferă o perspectivă pro­mi­ță­toare pentru optimizarea intervențiilor nu­tri­țio­nale în SOPC, însă aplicarea sa clinică necesită consolidarea dovezilor prin studii longitudinale, cu stratificare genetică și evaluare epigenetică integrată^(8,9).

Studiu de caz clinic. Aplicarea principiilor nutrigenetice în managementul SOPC

Date generale și context clinic

Pacienta C.M., în vârstă de 31 de ani, domiciliată în mediul urban, se prezintă pentru evaluare nutrițională și consiliere metabolică în contextul unui diagnostic anterior de sindrom al ovarelor polichistice (SOPC), confirmat conform criteriilor Rotterdam. Pacienta lucrează într-un mediu sedentar, cu activitate predominant de birou (8-9 ore/zi), fără activitate fizică regulată.

M.C. are o relație de cuplu stabilă și relatează multiple încercări eșuate de a obține o sarcină în ultimii trei ani.

Simptomatologie și antecedente

Pacienta acuză cicluri menstruale neregulate (oligomenoree), hirsutism facial și abdominal, alopecie de tip masculin și tendință la acnee recurentă. Pe lângă semnele endocrine, descrie dificultăți de somn (insomnie de adormire, somnolență diurnă), nervozitate crescută, tulburări de dispoziție și o accentuată hiperactivitate psihomotorie seara, între orele 20:00 și 22:00.

Simptomatologia digestivă este dominată de con­sti­pa­ție cronică, senzație de balonare și digestie lentă.

Istoricul nutrițional relevă fluctuații ponderale mari, numeroase diete hipocalorice eșuate, perioade de restricție, urmate de hiperfagie emoțională. Nu fumează, consumul de alcool este ocazional, iar aportul de cafeină este ridicat (3-4 cafele/zi).

Evaluare clinică și biologică

Greutate corporală: 98 kg

Înălțime: 165 cm → IMC = 36 kg/m² (obezitate grad II)

Circumferință talie: 104 cm

Tensiune arterială: 130/85 mmHg

Frecvență cardiacă: 84 bpm.

Evaluare nutrigenetică

Profil genetic:

• FTO rs9939609 – heterozigot (risc crescut de obezitate și apetit ridicat);
• MTHFR C677T – heterozigot (metilare deficitară, necesar crescut de folat/B12);
• PPARγ Pro12Ala – wild type (răspuns bun la dietă bogată în acizi grași nesaturați).

Rezultatele sugerează o sensibilitate accentuată la carbohidrați rafinați, capacitate redusă de oxidare a grăsimilor și nevoie crescută de nutrienți metil-donatori.

Intervenția nutrițională personalizată

Strategia dietetică bazată pe modelul mediteraneean low-carb este susținută de date recente care arată că dietele cu densitate mare în acizi grași nesaturați și fibre reduc insulinorezistența și îmbunătățesc parametrii hormonali în SOPC⁽⁶⁾. În plus, intervențiile cu restricție glucidică moderată sau diete ketogenice s-au dovedit eficiente în reducerea ponderală rapidă și optimizarea HOMA-IR⁽¹⁰⁾. Utilizarea acizilor grași omega-3 a fost justificată prin evidențele privind scăderea markerilor inflamatori și ameliorarea sensibilității la insulină⁽³⁾.

Suplimentarea cu myo- și D-chiro-inozitol este sus­ți­nu­tă de date care demonstrează îmbunătățirea funcției ovariene și reducerea HOMA-IR în contextul SOPC, în special la pacientele cu rezistență la insulină⁽⁶⁾. Corectarea deficitului sever de vitamina D este congruentă cu dovezile care asociază nivelurile scăzute ale acesteia cu disfuncție metabolică și inflamație⁽⁹⁾.

S-a implementat un plan alimentar individualizat, bazat pe principiile dietei mediteraneene low-carb, cu aport energetic de ~1600 kcal/zi, cu următoarea distribuție:

• 30% glucide (din legume, fructe cu indice glicemic scăzut);
• 40% grăsimi (predominant nesaturate: ulei de măsline, pește gras, avocado, nuci);
• 30% proteine (ouă, pește, carne slabă, lactate fermentate).

Nutraceutice:

• Myo-inozitol 2 g/zi, D-chiro-inozitol 0,5 g/zi
• Vitamina D3 4000 UI/zi
• Omega-3 (EPA/DHA 2 g/zi)
• Acid folic metilat 400 µg/zi + B12 metilcobalamină 500 µg/zi
• Fier bisglicinat 30 mg/zi (corectarea deficitului)
• Probiotic cu tulpini multiple (Lactobacillus rhamnosus, Bifidobacterium longum).

Componente adjuvante:

• Introducerea mersului zilnic 40-45 min.
• Somn igienic (ora de culcare 22:30)
• Reducerea cafeinei la o ceașcă/zi

Evoluție clinică (după șase luni)

• Scădere ponderală: –8,4 kg
• HOMA-IR: 12 → 5,4
• HbA1c: 7 → 6,1%
• ALT/AST: normalizate
• HDL: +18%; TG: –27
• Vitamina D: 34 ng/mL; feritină: 42 ng/mL;
• Cicluri menstruale regulate la 32–34 de zile
• Reducerea pilozității, ameliorarea calității somnului și a stării psihice.

La nouă luni de la intervenție, pacienta a obținut o ovulație spontană confirmată ecografic, cu menținerea parametrilor metabolici în limite normale.

Discuție

Acest caz evidențiază impactul major al intervenției nutriționale personalizate, adaptată fenotipului metabolic și profilului genetic. Asocierea dintre FTO rs9939609 și MTHFR C677T explică rezistența anterioară la dietele convenționale și vulnerabilitatea metabolică accentuată. Aplicarea unei diete antiinflamatorii sărace în carbohidrați, asociată suplimentării cu nutrienți metil-donatori și omega-3, a condus la ameliorări clinice și biochimice semnificative: reducerea insulinorezistenței, a inflamației și a hiperandrogenismului.

Acest exemplu susține ideea că integrarea principiilor nutrigenetice în abordarea SOPC poate crește eficiența intervențiilor, permițând o personalizare reală a tratamentului nutrițional și o reducere a riscului metabolic pe termen lung^(10,12).

Concluzii

Sindromul ovarelor polichistice (SOPC) reprezintă o afecțiune multifactorială complexă, situată la intersecția dintre disfuncția endocrină, metabolismul energetic și predispoziția genetică. Analiza integrativă a literaturii din ultimul deceniu subliniază rolul central al nutriției în managementul metabolic și hormonal, dar evidențiază totodată lipsa unor dovezi robuste care să confirme interacțiuni specifice genă-dietă în SOPC.

Nutrigenetica oferă un cadru teoretic solid pentru înțelegerea variabilității răspunsului individual la intervențiile dietetice, iar integrarea ei în practica clinică devine din ce în ce mai relevantă. Polimorfismele frecvent implicate – precum FTO, PPARg, MTHFR și TCF7L2 – influențează sensibilitatea la insulină, reglarea greutății corporale, capacitatea de metilare și procesele inflamatorii. Identificarea acestor variații genetice permite adaptarea intervențiilor nutriționale în funcție de profilul metabolic și de susceptibilitatea individuală.

Cazul clinic prezentat demonstrează că abordarea nutrițională personalizată, construită pe baza evaluării genetice, metabolice și hormonale, poate conduce la ameliorări semnificative ale parametrilor metabolici, hormonali și inflamatori, precum și la restabilirea ciclurilor menstruale. Dieta mediteraneeană low-carb, suplimentarea cu nutrienți metil-donatori, vitamina D și acizi grași omega-3, alături de corectarea deficitelor micronutriționale și optimizarea stilului de viață, constituie pilonii esențiali ai unei strategii integrate.

În perspectivă, integrarea nutrigeneticii și nutrigenomicii în algoritmii de tratament al SOPC ar putea transforma fundamental abordarea acestei afecțiuni, oferind o medicină de precizie nutrițională, în care intervențiile sunt calibrate pe particularitățile genetice, metabolice și clinice ale fiecărei paciente.

Perspective viitoare

Progresele recente în domeniul nutrigeneticii, nutrigenomicii și al științelor omice conturează direcții promițătoare pentru optimizarea managementului SOPC. Integrarea testării genetice cu evaluarea microbiomului, metabolomului și a markerilor epigenetici ar putea permite, în viitor, dezvoltarea unor protocoale nutriționale adaptate nu doar genotipului, ci și ecosistemului metabolic unic al fiecărei paciente. Implementarea unor algoritmi inteligenți capabili să coreleze datele genetice, metabolice și clinice ar facilita o personalizare reală a intervențiilor. Aceste evoluții ar putea transforma managementul SOPC într-un model de medicină de precizie cu valoare predictivă, preventivă și terapeutică superioară.   

Autor pentru corespondență: Narcisa-Anamaria Covataru E-mail: narcisacovataru@gmail.com

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.